Krossfire's Blog

Pentru ca am coeficientul de atentie al unui catelus de 3 luni, ma gandeam sa insist putin asupra galetilor de informatii pe care diversi binevoitori ni le vara zilnic in cap…

In primul rand, pentru binele sinceritatii, ar fi bine sa mentionez ca vorbesc mult. Nu, nu mai mult decat o femeie cu copil (“Si sa vezi cum face el căchiţăăă!”), dar ceva mai mult decat un mascul feroce obisnuit. Diferenta dintre mine si alti oameni e ca eu nu am pretentia de a fi ascultat, sau macar citit. Daca am de gand sa construiesc din senin o gluma obscura, sa-mi spun parerea despre jartiere sau sa scriu o recenzie la patrunjel, nu pretind nimanui sa fie atent. Nu de alta, dar stiu ca in general comunic pe lungimi de unda greu de receptat (nu in sensul elitist, ci in sensul pur psihiatric). Mai mult, la Radio Krossfire exista un singur moderator care pune metal toata ziua.

Pe de alta parte, exista oameni care chiar au pretentia de a fi ascultati. Sa nu ne amagim ca ar avea ceva de spus. Sa fim seriosi, in Romania sunt extrem de putini oameni care chiar merita ascultati. Nu, oamenii astia iti confisca atentia cu unicul scop de a le admira persoana. Extremele fenomenului se transforma fie in politicieni, fie in troli, fiecare dupa noroc. Mesajul lor consta intr-o colectie de clisee, atent presarata cu un ras cretin si cu atentionari de tip “Ma urmaresti?”, ”Esti atent?”, ”Te-ai prins”. Nu, nu te urmaresc si de altfel am trecut deja la scobitul in nas profesionist.

Iata cateva semne ale faptului ca in interiorul tau se naste un mic trol:

1. Participi la discutii la care n-ai nicio calificare sau motiv sa participi. Totusi, e important ca lumea sa-ti stie parerea despre motoarele cu hidrogen.
2. Simti nevoia sa vorbesti tare sau sa scrii cu majuscule. Ai impresia ca daca lumea te aude numai pe tine, va internaliza mesajul. Mult succes, Kim Jong Il!
3. Aduci des in discutie argumentul varstei  si argumentul experientei de viata, desi domeniul exploatat cere o cu totul alta expertiza. E logic ca stii totul despre motoarele Volkswagen, doar tu ai apucat sa conduci Dacia 1100!
4. Ai impresia ca toti partenerii de discutie iti datoreaza ceva. Oamenii din jur au datoria de a fi atenti, iar tu nu trebuie sa-i rasplatesti cu altceva decat cu propriile flatulatii mentale.
5. Uiti ca odata intrat pe un blog sau site privat, nu e nimeni obligat sa-ti publice opinia. Oricine indrazneste sa-ti stearga catrenele cu Basescu e un tiran nenorocit!
6. Crezi ca exista doar doua tipuri de argumente: incoerente si injuraturi. Daca nu poti explica prostilor cum controleaza Iluminatii tot, spune-le cu cine fac sex rudele lor indepartate.
7. Faci referinte la carti pe care nu le-ai citit, inclusiv in situatii care nu o cer. Ultima data ai citat Coranul intr-o discutie despre naparlirea pisicilor
8. Daca n-ai deja un blog cu nume dubios, te ascunzi sub anonimatul unor porecle ca Voltaire, Socrate sau Catalin Botezatu.
9. Ai impresia ca daca ceilalti participanti la discutie vor sa-ti rupa gatul, sigur spui ceva interesant (invidiosii naiba!).
10. Crezi ca ”ultimul cuvant” inseamna sa scrii literalmente ultima fraza intr-o propozitie. De altfel, orice discutie se poate incheia cu un filosofic “LOL”.
11. Bonus: Ai momente din ce in ce mai dese in care vorbesti despre tine la persoana a III-a.

“As mai fi scris vreo 10 bucati, dar oboseala si coeficientul de atentie redus ma forteaza sa inchei aici temporar” zise Krossfire in timp ce se pregatea sa participe la o discutie despre accelerarea de particule.

P.S:  Constat ca in ultima vreme scriu mai des si mai coerent pe Facebook sau Twitter. Cred ca o sa fac o noua colectie de tampenii debitate pe ambele platforme sociale. Nu de alta, dar simt ca publicarea unei astfel de liste e de o importanta cruciala!

10 Comments »

Acum cateva luni, am scris un post despre egoismul dezvoltatorilor de aplicatii si modul in care se reflecta el in produsul final. Printre intrebarile de-atunci, cel mai des a aparut curiozitatea legitima ”Dar de fapt, pe tine ce te deranjeaza?”

Avand PC-ul in nas de vreo 15 ani si trecand prin tot, de la antivirusi pe o discheta (isi mai aminteste cineva de TBAV?), la CD-uri cu shareware, am retinut sute de aplicatii iritante si le-am dorit visator extinctia. Am salutat fericit moartea Bonzi Buddy si am ciocnit la deconspirarea lui Spyware Remover. Totusi, pentru cine n-are chef sa citeasca un articol delirant despre programe defuncte, m-am gandit sa fac o lista cu tipurile de aplicatii curente care pot manca nervii oricui.

Lista nu e nici pe departe completa, asa ca voi conta, ca de obicei, pe cititori:

1.Aplicatia Alhzeimer: Asta-i genul de aplicatie care imediat dupa instalare te duce pe site-ul producatorului unde, surpriza, afli ce ai instalat! Evident, dupa fiecare actualizare si la inevitabila dezinstalare, vei fi dus pe aceeasi pagina.  E ca si cand ai dezbraca o tipa, ai bagat-o in pat si ea ti-ar spune brusc ca e femeie si ca veti face sex. Eventual, daca tot sunteti acolo, poate completezi si un sondaj despre marimea sanilor in raport cu un mar ionatan.

2.Chuck Norris: Cand ruleaza aplicatia asta, nimeni nu mai misca. Filme, jocuri, procese Windows. Oprim totul si dam prioritate maxima unei aplicatii care editeaza registri. Sa nu uitam cumva sa dam restart, dupa ce am terminat tot. Nu tu rulezi aplicatia Chuck Norris, aplicatia Chuck Norris ruleaza pur si simplu.

3.Aplicatia Smecta: Aplicatiile astea sufera de o diaree acuta de pop-uri, intrebari inutile si ferestre deschise. Ai instalat jocul nostru gratuit! Sigur nu vrei sa-ti schimbi browserul? Sigur nu vrei sa downloadezi o tema de Windows, ca in 95′? Da o prajiturica nu vrei, o maslina?

5.Alergatorul de cursa lunga: Dezvoltatorul are impresia ca fiecare computer e o cursa a proceselor inutile. Instalarea aplicatiei inseamna automat 5-6 procese in plus la pornire, procese care se vor intrece sa-ti incetineasca PC-ul. Daca tot faci ceva inutil, fa-o primul!

6.Aplicatia ”Esti prost”: Lasa ba experienta ta cu computerele. Lasa ce stiai tu cand erai mic. Acum e 2012, s-au schimbat vremurile. Stim noi ce facem! Aplicatia asta se instaleaza intr-un singur director (ales de ea), face shortcut-uri peste tot si te baga instant in tutorial. Pentru ca esti prost mah!

7.Mica Dilema: Ghici unde m-am instalat! Ghici ce nume are directorul si numele complet al aplicatiei. Ghici unde e shortcut-ul! Daca ghicesti, castigi 50 de mb dupa dezinstalare.

8.Ospatarul:  Da nu doriti cumva un spyware? Nu de alta, dar aceasta aplicatie este din partea casei. Pentru a ramane insa gratuita, va vom ruga insa obsesiv sa instalati un toolbar infect si va vom livra scurtaturi la site-uri si aplicatii adware care ne ”sustin”.

9.Boema: Aplicatia asta are suflet de artist. Nu poate fi pusa in acelasi lot cu oile. Prin urmare, te va ruga insistent sa inchizi toate browserele, aplicatiile de IM si cam toate programele deschise in timpul instalarii, chiar daca ea nu are vreo treaba cu ele. Se aude Adobe?

10.Aplicatia Update: Aici n-ai clar idee daca ai platit/downloadat aplicatia sau programul de actualizare. Cu exceptia antivirusilor, imi e greu sa cred ca exista aplicatii care au nevoie de actualizari zilnice (asa, ca Flash-ul). Si totusi, exista bucati de software care, ca o dansatoare batrana de cabaret, simt nevoia zilnic sa schimbe ceva.

(O greseala din care Microsoft nu a invatat mare lucru)

11.Mama, tata si bunicii: Dom’le, ca sa folosesti aplicatia asta care stii bine ca-ti merge, tre sa mai instalezi alte 5-6 porcarii pe care deja le ai. DirectX 11? Nu e problema, bagam DirectX 9, ca nu mori pentru o suprascriere. Ai instalat un program de editare foto? Hai sa-ti bagam si unul de management al pozelor. Nu conteaza ca am fi putut include totul intr-un singur soft. Acu’ venim toti in vizita! Sa-l aducem si pe-ala micu’?

12.Trialul la trial: Aceasta aplicatie poate fi utilizata gratuit timp de sapte zile. Aceasta aplicatie poate fi folosit doar de 7 ori, in acele sapte zile. Aceasta aplicatie nu poate fi folosita decat la 30% din potential, pentru ca daca vrei sa testezi un program de conversie, nu te intereseaza efectiv daca stie sau nu sa converteasca! De-aia torrentele ofera uneori alternative si pentru cei care chiar cumpara software.

13.Da cravata aveti? Asta-i genul de program creat de dezvoltatori paranoici care nu inteleg ca orice bun digital se va fura la un moment dat. Vreti sa instalati? Va rugam introduceti codul. Vreti sa rulati? Introduceti codul, asteptati codul nostru pe mail si apoi introduceti noul cod. Prima pornire? Ahh, pai va trebuie un cod!

14.Baga plug-inul: Haide, baga plug-inul. Stiu ca vrei. Nu, nu ti-ai luat aplicatia asta pentru a o rula o singura data. Tu clar vrei un plugin, un toolbar si vreo 12 shortcuturi, toate la aceeasi aplicatie!

15.Aplicatia ”Ne pare rau”: Ne pare rau, dar aceasta aplicatie nu functioneaza decat pe Steam, Battle.net, Origin sau alte sisteme online de DRM. Da, stim ca ati platit pentru ea, dar va rugam sa porniti Steam!  (Nota: Am peste 80 de jocuri cumparate pe Steam)

16.Aplicatia pe trip: Habar n-avem daca mai exista update-uri. Vedeti pe site, noi nu stim. Ceva s-a stricat. Habar n-avem ce, ca n-avem sistem de raportare a erorilor. De fapt, noua nici nu ne pasa daca aplicatia merge.

Bonus – Aplicatia ONG: Ati instalat? Va place? Atunci va rugam donati. Ati refolosit? Va rugam donati. Ati donat? Nu vreti sa donati mai mult!?!

P.S: Asa cum mormaiam si acum cateva zile, cred ca am gasit ”reteaua sociala”. Talk of Clock e o retea sociala bazata pe apeluri telefonice si SMS-uri. Ceri sa fii sunat intr-o zi pentru a fi sculat si ar trebui ca cineva mai lipsit de viata personala decat tine sa te sune. Tdaaa! Socializare a la Chat Roulette! Nu vreau sa stiu cate apeluri vor fi facute de si catre fetite de 12 ani.. 

33 Comments »

Inca nemultumit de articolele mai serioase, m-am gandit sa pocnesc lumea online cu o frustrare mica, dezvoltata intr-un articol prea mare…

O nelamurire care inca nu m-a lasat in peste 5 ani de Bucuresti, este cea legata de oamenii care dau indicatii. Ar fi nedrept sa particularizam sindromul indicatiilor la populatia bucuresteana. In fond, nu sunt nici primii si nici ultimii care-ti vor manca 15 minute din viata pentru a realiza brusc ca de fapt, ei nu sunt din zona. De multe ori, cand traiesti intr-un oras, ajungi sa respiri odata cu el si astfel, sa nu-l mai constientizezi.

Stiu stiu, exista GPS, exista Google Maps si multe altele. Acum da, nu e o problema sa scoti telefonul si sa te invarti in jurul unui bloc. Chiar si asa, nevoia de indicatii nu a disparut. Lipsa de timp, nevoia gasirii unui punct specific, ratacirea sau intrarea intr-un oras nou pun indicatiile pe tapet. In atare conditii, am identificat pentru voi mai multe tipologii de autori de indicatii.

Grog: Grog nu se va obosi sa spuna ”nu stiu” sau sa-ti dea vreo indicatie concreta. Ca un caine proaspat gadilat pe burtica, el va mormai satisfacut spre tine, incercand sa se scobeasca in dinti si sa articuleze concomitent.  Nu e nevoie ca Grog sa se opreasca din mers pentru a face asta. Pentru el, faptul ca merge si vorbeste in acelasi timp este parte din realizarile zilei. Stiti cumva unde este Intrarea Maimutei? Ngaaaaargh!

Neo: La fel ca celebrul personaj din Matrix, omul asta se va misca in reluare. Scopul conversatiei cu el va duce la un inevitabil ”Nu stiu”. Totusi, pentru a ajunge acolo, omul trebuie sa se intoarca, sa respire, sa te masoare bine si apoi sa-si rosteasca replica. Daca ar putea sa faca podul, un spagat si o lumanare pana termina de vorbit, ar fi perfect.

Surprinsul: Cum dom’le, nu stii unde-i intrarea Maimutei? Hai dom’le, ca si daca nu esti din zona, o vezi imediat. Faci a doua la dreapta dupa pom, intri pe straduta si la al patrulea bloc faci iar stanga. Imediat o vezi! Da hai dom’le, chiar n-ai stiut unde era?

Glumetul: E unul dintre putinii oameni care ti-ar putea livra indicatii, daca n-ar crede ca asta e unica lor sansa de comedie stand-up. Pentru ca, nu-i asa, in momentul in care te grabesti si nici GPS-ul nu te poate salva, unul care sa gaseasca o rima pentru ”Strada Caciulii” e fix ce-ti trebuie.

Suparatul: Omul asta nu se va simti deranjat ca l-ai intrebat unde e strada X. Nu, el o va lua ca pe o ofensa personala. Pentru ca strada aia i-a inecat pisica si i-a pus piedica lu’ ala micu cand mergea la scoala. Da cum indraznesti dom’le sa-l opresti din mers, sa-l intrebi ceva si sa mai si vii cu replica ”Ma scuzati”, cand stii raul facut nu se mai poate repara? De-asta am murit noi la Revolutie?

Ingerul Pazitor:  E clar, nu stii unde-i intrarea Maimutei. Esti un copilas neajutorat intr-un lume mare si rea. Omul caruia i-ai cerut indicatii trebuie sa mearga cu tine patru statii de autobuz si doua de metrou si sa te duca fix in buza magazinului pe care il cautai. Evident, va vorbi tot drumul si-ti va explica despre cum era sa mori in marele oras, pana l-ai gasit pe el si calea ti-a fost aratata. Va fi primul care-ti ofera indicatii atunci cand tu ceri o simpla confirmare.

Bolnavul de ADHD: Omul ar vrea sa te ajute, dar are o problema reala in a se concentra la ce spui si mai mult, nici nu prea stie clar orasul. Unde spuneati ca mergeti? Ahh, acolo, pai e simplu, o luati la dreapta, apoi la stanga, apoi in statia…ahhh, acolo ziceati ca mergeti. Pai stati, ca nu e bine…da, pai sa intreb pe cineva. Dar ce doreati sa intreb?

Nevorbitul: Domne, ai vazut ce au facut nenorocitii astia? Pai vor sa darame parcul dom’le si sa faca o crescatorie de iepuri. Pai iepuri ne trebuie noua in Bucuresti? O sa-i manance maidanezii pe toti domne, asculta-ma pe mine! Ahh, Intrarea Maimutei!?! Nu stiu domne unde e, habar n-am. Cand vrei sa vorbim discutii serioase, cauta-ma!

Personajul S.F: E omul care-ti da ocazia unica de a-i trai fanteziile. Cladiri inexistente, strazi de poveste si indicatii care necesita o nava cu propulsie hipserspatiala. Intrarea Maimutei? Ahh, cum sa nu. Stiti unde e magazinul ala cu pantofi rosii care nu e chiar mereu deschis? Ei, exact acolo, dar va intoarceti putin si asteptati sa treaca tramvaiul!

Concurentul: Concurentul stie ca in viata daca nu risti, nu castigi. Isi asuma instant rolul si raspunde pe loc oricarei intrebari. Pentru ca, nu-i asa, toate marile intrebari ale vietii au raspunsuri simple…dar gresite. Intrarea Maimutei? Acolo e , fix acolo, nu incape indoiala! El a raspuns primul, el si numai el!

Managerul:  Nascut pentru a conduce, omul asta stie ca pentru a avea succes in viata, trebuie sa desemnezi un alt responsabil. Dupa ce iti raspunde senin ca se gandeste la problema ta, te va ghida calm spre un politist de circulatie sau spre vreun chiosc Ratb unde ”trebuie sa stie doamnele”

Ganditorul: Ca veni vorba de gandit, omul asta e expert in asa ceva. In timp ce tu, grabitul, te uiti cu speranta in ochii lui, in mintea Ganditorului destinele lumii se unesc si dau nastere la noi universuri. Din pacate, dupa 10 minute de holbat, omul a concluzionat: habar n-are unde e Intrarea Maimutei, dar din nasul lui a luat fiinta o biluta formidabila!

Strainul: Strainul ”nu e din zona”, desi traieste la 2 statii distanta. Cand totusi iti raspunde, termenii folositi sunt atat de vagi, incat ai mai multe sansele sa-ti gasesti destinatia facand mereu ”prima la stanga”. Nu de alta, dar ”langa pisica aia gri” nu e un reper topografic exact.

Mica vedeta: Desi cei doi termeni se exclud, primul se refera in principal la varsta. E vorba de pustii care de fiecare data cand sunt intrebati ceva, au impresia ca sunt in direct la ProTV. Vor vorbi constant, se vor baga in seama, dar concluzia o vor trage telespectatorii.

Pasoptistul: Omul nu stie unde e ce vrei tu, dar el a locuit de multa vreme in orasul asta  si stie cum era pe vremuri. Ehei, in zona aia unde vrei tu sa ajungi, era Palatul de Clestar al padisahului Bucurestiului si zeci de pasari ale curcubeului se plimbau prin Herastrau inainte sa vina comunistii. Cam tot acolo, langa Palat, era si strada ta, care era de fapt un motor cu aburi gigantic, pentru sauna califului Valahiei.

E posibil sa fi uitat cateva superstaruri din gama celor intalniti in ultimii ani. Mi-a fost greu sa incadrez zecile de oameni care desi habar n-au unde e destinatia ta, abia asteapta sa-ti dea indicatii. Nu-i nimic, sunt convins ca cititorii ma vor completa cu succes. Daca aveti vreo plangere, mi-o puteti livra in persoana. E prima la stanga, dupa copac…

P.S: Cred ca am mai intrebat, insa raspunsul n-a fost foarte incurajator. Isi doreste cineva reinvierea seriei cu ”jocurile de alta data”? Ar fi rost de putina istorie a jocurilor video si de depanat ceva amintiri…

37 Comments »

Postul asta zace de vreo 2 ani in sectiunea ”Drafts”. De ce? Pentru ca la momentul publicarii as fi jignit niste persoane dragi. Le voi “jigni” acum,  sperand ca nu-mi mai citesc atat de des blogul. De altfel, cum muzica nu prea conteaza ca mijloc de definire sociala, sper sa tin la minim injuriile.

Cu subspeciile muzicii indie rock am luat contact pe la inceputul liceului. Atunci, brit-popul si variatiile lui invadasera mai tot ce insemna ”muzica data pe sub mana”. Orice roacker care iesea in lume avea 2-3 trupe gen Travis, Keane sau Snow Patrol pe care sustinea ca le asculta dupa Judas. De ce? Pentru ca ochelaristele perverse cadeau in nas dupa genul asta de sensibilitati. Era un fel de: ”Ehh, se da el cu capul de pereti la concerte, dar stie acordul ala la chitara”.

La un deceniu de la inceperea liceului si la sase ani de la terminarea lui, constat ingrijorat ca hipsterimea de capitala inca n-a abandonat o moda pe care o credeam ingropata prin 2004-2006. Mai mult, ”indie”-ul e complet mainstream, iar amestecul cu elemente vechi (jazz, funk, soul) si tacaneala (DnB & Co) il fac si mai greu de calificat decat inainte. Partea de mesaj s-a topit intr-un amestec pastos unde majoritatea versurilor seamana cu niste poezii post-moderniste refuzate la tipar.

Din fericire, zona asta este suficient de diversa incat sa poata tine trupe care chiar fac ceva, dar si rabufniri ale curentului ”boy band” si monumente ale hipsterimii.  In plus, termenul de ”indie” e mult prea divers pentru a acoperi  plaja de trupe care si l-au imprimat pe tricou. Asta-i si motivul pentru care ghidul ce urmeaza va porni pe urmele trupelor (fie ele britanice, australiene sau congoleze) care inca mai cred ca brit-pop, synth-pop, electro-pop, hipster pop, ”trei acorduri + cuvantul rock” au vreun viitor.

1. In primul rand, e vital sa fii hipster. Sunt ghiduri mai bune pentru ce inseamna ”hipstareala”, dar tu retine un singur lucru: orice e nou, ”hip”, underground sau indie va trebui sa-ti treaca prin mana. Fie ca e carte, poster publicitar sau muzica. Din ele, tu nu vei intelege niciodata nimic si vei amesteca intr-o pasta pseudointelectuala pe care amatorii de bauturi cu umbreluta o vor devora. In plus, ar fi cam dubios ca unul cu tatuajul ”Hell Hound 666” sa cante intr-o trupa de indie.

2.In al doilea rand, brit pop e mort. Tu canti electro-ultra-synth power pop. Spre deosebire de metalistii dornici sa socheze, tu faci lucrul asta din convingerea ferma ca esti unic. Daca nu esti prea priceput la aruncat cuvinte, poti sa o dai minimalist: tu faci pur si simplu ”muzica”.

3.Aduna o gasca de exact patru prieteni. Corporatisti, studenti, bloggeri, experti in social media. Nu conteaza, patru sa fie. Daca aveti nevoie de o fata, e musai sa fie minim bisexuala.  E neaparat necesar ca unul dintre trupeti  sa aiba parul cret si sa poarte cu regularitate cravata. Ceilalti vor aparea constant nerasi si imbracati in haine prea mici sau prea vechi pentru a mai putea fi folosite drept calorifere de boschetari.

4.Incepeti sa ascultati ”indie”. Nu ascultati niciodata trupe cu albume lansate sau cat de cat interesante. Folositi doar trupe debutante de pe MySpace cu nume ca ”The Sparkling Monkey Donuts” si amintiti-le pe coperta primului material la categoria influente. Ba chiar mai bine, scrieti-le pe toate WC-urile ecologice.

5.Numele : Aici sunt trei variante. In prima faza, ai la indemana un nume obositor care sa descrie o actiune nonsensica. Exemplu: Someone Still Loves You Boris Yeltsin (trupa reala). Poti pune numele solistului si apoi un substantiv fara sens (Gigel and The Crowdancers).  A treia varianta si cea mai hipstereasca, este un nume cu ”The”. Pune articolul hotarat ”the” in fata oricarei asocieri inutile de cuvinte si obtii : The Libertines, The Ailerons, The Ting Tings, The Apples in Stereo, The Mono Jacks, The Penis Kangaroos. Cu adevarat indie ar fi sa le imbinati pe amandoua. Sugestii de nume : The Incredible Boy Who Smacked The World and His Dancing Genitalia si sa nu uitam de The Hello You Violent Raging Fartnuts!

4.Primul album si coperta : Pentru rezultate optime, folositi metoda cautarilor aleatoare pe Google. Se ia o poza, se spoieste o culoare pe ea, iar numele se da din cele mai cautate cuvinte ale zilei. Daca nu, e suficient sa agresezi verbal un pusti de 6-7 ani si sa te inspiri din usturatoarea lui replica zamislind un nume precum ”You suck and smell like poo”.

(Sa privim dar aceasta mostra reala de arta contemporana. Sursa)

5.Muzica : Studiul chitarei pe cont propriu sau cu profesor este o activitate exclusa. Va trebui oricum sa inveti patru acorduri, niciodata mai mult. Asta se aplica chitaristului pentru ca basistul va canta dupa ureche, tobarul va folosi ritmul inimii pe post de metronom, pe cand solistul afon va spune tuturor ca are un ”timbru unic’.

6.Versurile : Un singur cuvant – sens. Acest cuvant trebuie sa lipseasca cu desavarsire. Stii poeziile pline de furie din clasa a noua ? Stii ce aveau ele in plus ? Rima si verbe. Afara cu ele! Jos si cu tiarnia semnelor de punctuatie ! Mood-ul tau permanent va fi o combinatie intre ”spleen” si ”nici azi nu mi-am schimbat chilotii”.

7.Solistul: Aici e simplu: daca poti fi o lesbiana grasa si urata cu o voce iritanta, fii o lesbiana grasa si urata cu o voce iritanta! Daca nu, arboreaza o privire sictirita si prefa-te ca iti faci debutul pe Broadway intr-un show cu transexuali.

8.Repetitii si concerte: Cu repetitiile e foarte simplu. Ele nu exista. Scoate-ti cuvantul asta din vocabular. La capitolul concerte e simplu: pastreaza-ti aroganta, canta infect si mai ales, fa ca sonorizarea sa nu functioneze in nicio instanta. Spune-le tuturor ca abordati un sound retro.

9.Atitudinea generala: Bea dubiosenii cu arome de capsuni, in cluburi cu arome de imbecili. Fii arogant, desi faptul ca la 30 de ani stai cu parintii nu prea mai e un motiv de mandrie. Enumera cat mai multe trupe obscure si proiecte secundare, mai toate pornite din trupa ta. Explica tuturor ca ai deja doua trupe ”protejate” si ca lucrati la al doilea clip pe YouTube. Nu uita: fii hipster!

Uitandu-ma peste articolul asta, articol pe care l-am lasat intr-o forma foarte apropiata de cea originala, constat o chestie: in ciuda exagerarilor, nu pot sa-l daram total. Nu s-ar spune nici ca n-am ascultat in viata mea o trupa indie. Ba culmea, nici acum nu ma deranjeaza un Arcade Fire sau ceva piese de la Good Books, Bon Iver, Mumford and Sons sau Cage the Elephant. Cu exceptia primei trupe insa, nu cred ca de restul va mai auzi cineva in 10 ani.

Problema mea e cu asa zisa muzica pe care o produce curentul asta. Muzica in sine implica o parte de atmosfera, de mesaj implicit sau explicit. Amestecatura asta de genuri si subgenuri a ajuns la incredibila performanta de a nu transmite absolut nimic. Riffuri banale, versuri aruncate in vant si pretentii de intelectualitate. Da, stiu ca nici ce ascult eu nu mai are viata de ani buni, dar macar dragonii si sabiile alea sunt lucruri tangibile!

P.S: Imi amintesc si cand am scris initial postul asta. Terorizat de Radio Gorila la fostul loc de munca, dezvoltasem o alergie la Red Lipstick (cantata de o adunatura numita Skint and Demoralised). Capatasem literalmente o reactie biologica la piesa aia, piesa care aparea de minim 8-9 ori pe zi in playlistul radioului amintit.

73 Comments »

Desi in ultimul an m-am gasit fara voia mea in tabara celor ”atenti cu sanatatea”, n-as putea spune ca parerea mea s-a schimbat prea mult…

Unul dintre motivele pentru care nici acum nu ma incumet prea des sa deschid gura este marea de experti in nutritie si fitness. Cred ca asta e unul dintre domeniile cu cei mai multi experti din Romania, dupa sport, politica, muzica, film, bere, cibernetica si animale de companie. Prin urmare, m-am gandit ca n-ar fi rau sa insir cateva dintre atitudinile care ma irita teribil la auto-proclamatii experti. Bine, ar putea fi si ”rau” si inutil, dar o sa le insir oricum.

1.Adoptarea intelepciunii populare. Aici e vorba de sfaturile venite in general din putul gandirii online. Vrei sa tii o dieta? Lasa painea, mananca mai multe fructe si legume. Fructele sunt bune, indiferent de forma. Desigur, n-are sens sa-i explici omului ca un grapefruit poate neutraliza efectul multor medicamente, ca varza poate duce la aparitia gusei sau ca excesul de fructe in general nu are consecinte placute. Dar hei, legumele si fructele sunt in general ok, de ce n-ar fi ok si o dieta bazata exclusiv pe ele?

2.Obsesia pentru o dieta exclusivista. E timpul sa scoatem toti carbohidratii din mancare. Sa scoatem toate glucidele. Sa scoatem toate lipidele. Sa mancam numai orez. Omul poate trai cu radacini de ginseng, nu-i asa? N-are sens sa explic de ce abordarea exclusivista e o tampenie sau de ce evolutia ne-a adus totusi in postura de omnivori. Punctul asta e valabil si pentru vegetarienii militanti si pentru cei care ti-ar baga branza tofu pe gat cu lopata, desi soia are efecte deloc neglijabile asupra fertilitatii masculine. Pe de alta parte, selectia naturala…

3.Emiterea de inferente fara o baza reala. Gafai cand mergi pe scari? E clar, e de la fumat. Esti grasut? E clar, e de la regimul alimentar. E imposibil sa ai vreo alta afectiune care te-ar putea aduce in stadiul ala. Fiecare semn vizibil are o cauza si numai una si e datoria ta, a expertului in aberatii, sa semnalezi lucruri ca: E clar ca a facut cancer de la chipsuri!

4.Pretentia de a intelege afectiuni inca neelucidate. Cand cineva iti povesteste despre o boala despre care n-ai auzit nimic si sunt slabe sanse sa mai auzi, ai doua alternative: ori taci, ori te prefaci interesat. Optiunea ”da sfaturi despre regim sanatos si miscare” n-are trebui sa existe. Daca doctorii mai seriosi nu stiu, sunt slabe sanse sa stii tu sau vreun calugar de la marginea codrului. Si acum, ca veni vorba de miscare…

5.Miscarea este solutia tuturor afectiunilor. Sportul poate inlocui diete, medicamente, regimuri si poate inabusi complexe de inferioritate. Daca e absolut adevarat ca efortul fizic e singura solutie reala si de bun simt pentru un corp bine lucrat, la fel de adevarat e ca nu poti recomanda orice fel de sport, oricui. Asa cum nu poti recomanda joggingul unor persoane cu genunchi slabi sau supraponderale, nu poti recomanda nici trasul de fiare unor persoane cu probleme la coloana. E o chestie de bun simt sa intrebi un terapeut inainte de a incerca sa-i faci concurenta lui Vin Diesel.

(Un fruct. Cumpara repede 10 kilograme, sigur e sanatos! Sursa)

6.Sfaturile venite de la oameni cu obiceiuri nesanatoase. N-am si n-o sa am niciodata nimic cu fumatorii sau cu oamenii care-si ineaca seara de seara amarul, dar nici nu voi lua vreodata un sfat despre sanatate de la ei drept bun. Celule din mucoasa stomacului au criterii de selectie mai bune decat cele din plamani, iar alcoolul da mai mult de furca ficatului decat doua pungi de Fornetti. Or fi merele mai sanatoase decat o punga de chipsuri, dar tigareta aia strecurata intre fructe compenseaza fara probleme.

7.Detectorii de chimicale. Nu manca aia! E plina de chimicale! Gem? Uite, contine pectina. Ala e clar cancerigen! Cum sa fie sanatos si extras din fructe, e cancerigen! Pe scurt, astia-s genul de oameni care n-ar manca mai nimic de capul lor, dar sunt dispusi sa bage in ei produse pe care scrie BIO si alte mizerii mult mai putin verificabile si controlabile. De ce? Pentru ca stiu ei ca-i sanatos si n-are chimicale, desi eticheta ”BIO” in Romania nu exclude aditivii din produsul final, ci doar pe cei din materialul de baza. De acord ca produsele animale sau legumele nu-s ferite de chimicale, dar pana una alta, e aproape imposibil sa mai cresti sau cultivi ceva ”in stare naturala”.

8.Asocierea medicamentelor naturiste cu ideea de sanatate. Chiar daca exista remedii alternative functionale, majoritatea sunt de greu de incadrat. Medicamentele luate in caz de nevoie n-au nicio legatura cu un stil de viata sanatos. Daca nu iei paracetamol cu pumnul, nu vad de ce niste pastile luate la un moment dat ar trebui suplinite cu ceai de pedicuta. Lucrul asta e valabil in principal in afectiunile unde o identificare corecta face mai mult decat un ceai potential toxic. Sa nu uitam totusi ca sanatatea e o stare a organismului in care toate organele functioneaza corect, nu o stare in care un organ facut praf este bombardat cu tinctura de propolis. Educatia medicala se dobandeste greu si e din pacate dependenta de mediul familial.

9.Daca a functionat la mine, sigur functioneaza si la tine. Daca ignori potentialele diferente dintre oameni, lumea va fi mai simpla si mai usor de explicat.  Esti subponderal? Baga niste proteine. Baga carne in exces si ignora efectele secundare precum schimbarea mirosului corporal.  Ahh, te-ai ingrasat? Stiu eu pe unul care a mancat numai carne de peste 2 luni si acum a ramas slab. Bine, cred ca l-a ajutat si intoxicatia cu mercur ulterioara.

10.Oamenii stresati de sanatate. Sa mananc Oul Kinder? Sa nu-l mananc? Mama cate calorii, dar are totusi lapte natural. Daca il mananc acum, oare cat trebuie sa bag la sala ca sa-l dau jos? Mai bine nu-l mananc. Ia sa iau ciocolata asta. La naiba, are alune…  Si uite asa apar oamenii care isi omoara sanatatea gandindu-se in fiecare secunda la aportul de calorii, glucide si lipide la care ar trebui sa se gandeasca in primul rand corpul lor si in al doilea rand bunul simt.

P.S: Apropo, eu n-am niciun drept sa vorbesc despre lucrurile despre care tocmai am vorbit. Imi e atat de rusine…ma duc sa bag o friptura de curcan si vreo doua mere.

53 Comments »