Krossfire's Blog

S-a facut aproape o saptamana de cand am neglijat blogul pe fondul lipsei de timp si dispozitiei psihice. Trist. Articolul de fata vine ca un raspuns intarziat la intrebarea ironica a unui amic.  Intrebat la misto ”’cum e viata in industria comunicarii” am avut instinctual tendinta de a-mi arunca CV-ul la inaintare pe post de raspuns. Calmat ulterior,  am rezumat totul la o propozitie: E la fel ca-n fotbal !

De ce ar fi publicitatea si PR-ul un extenuant campionat de fotbal? Incepand cu patrunderea in sistem si continuand cu o cariera ulterioara, paralela imi pare usor de facut. La o echipa de prima liga se intra greu si atunci cand intri o vei face oricum in echipa de juniori, unde nu mai conteaza ca joci ca fundas, desi esti atacant. Cu suficienta ambitie, vei ajunge in lotul principal pe un post din care poti face performanta. Oriunde ai intra, munca din prima perioada si adaptarea sunt cele mai grele pentru ca nu cunosti jocul echipei in care trebuie sa te integrezi. Ulterior, poti spera la un transfer la o echipa mai mare sau la remarcarea in cadrul propriei echipe. Cert este ca sunt putini oameni de publicitate care sa nu fi schimbat 2-3 agentii la fel cum sunt si putini jucatori de fotbal care sa nu fi schimbat clubul.

La fel ca-n fotbal, agentia cu mai multi sponsori (clienti) are si mai multe sanse la diverse trofee si la evidentiere. Chiar si asa, te surprinde uneori cate un Unirea Urziceni,  pentru ca rezultatele conteaza mai mult decat spectacolul. In ambele ”sporturi” dupa o varsta nu mai esti pur si simplu in stare sa joci. Atunci devii un director de creatie\senior usor blazat si numai bun sa-i invete pe altii si sa recunoasca noi talente.  Esti practic selectioner la fosta echipa. Alternativele sunt fie sa devii un ”expert” in campul pe care l-ai parasit, fie sa-ti faci propria agentie,eventual sa pleci la alta mai mica (cazul unor mari jucatori ajunsi antrenori in divizia X).

Daca ar fi sa judecam dupa parerile emise de aspiranti, publicitatea & PR-ul ar fi niste chestii ”cool”, la fel ca fotbalul. In ambele cazuri nu vede nimeni zilele de alergare turbata sau de tocit mintea cu proiecte mici, dar ambitioase. Toata lumea vede pragul de sus pana la care, intamplator, ai nevoie de ambitie si talent real pentru a ajunge.  In ambele domenii exista oameni foarte talentati care nu pot intra in ”cerc” pentru ca nu li se da voie. Pentru asta este nevoie de selectioneri buni care sa vada talentul chiar si atunci cand el pare ascuns sau blocat de propriile frustrari.

Reprezentantele locale ale unor grupuri internationale sunt asemenea marilor echipe de club: castiga, dau rezultate dar sunt depersonalizate la nivel local. Putina lume isi mai aminteste a cui era agentia X inainte sa poarte un nume englezit, la fel cum putini soldati tin cu Steaua pentru ca e ”echipa armatei”. In functie de oamenii din ele, cluburile devin ale ”tuturor”.

Dar PRistele care de-abia pot vorbi si care zambesc intr-un colt pe la conferinte unde au loc? Dar oamenii care o viata lucreaza la SuperPROMO Impex SRL? Daca intrebarea va este familiara, n-ati auzit pesemne de Nicu Vanghelis. Nicu Vanghelis era un jucator colorat de la Juventus Roeşti, echipa care a promovat in liga a IV-a dupa o lupta crancena cu Oltetul Alunu . Oamenii astia sunt fericiti sa se poata lauda ca joaca fotbal/lucreaza intr-un domeniu mai altfel, si cam atat. Fani exista, chiar si pentru Juventus Roeşti!

Daca nu credeti ca publicitate si PR-ul au o ditamai baza de fani, indrazniti numai sa calcati pe la vreun festival de publicitate neconventionala si altele de gen si veti vedea zeci de omuleti cu boneta si cravata roz care se viseaza sefi de campanie, desi inca n-au trecut de socul pubertatii. Nu mai spun de studentii care iau de bune expresiile de tip ”sunteti cei mai buni” si adopta automat atitudinea unor oameni cu ani de experienta.  Galeria va considera mereu ca putinii ajunsi in fata si-au bazat reusita doar pe noroc si ca in esenta ”ei acolo nu prea fac nimic din ce n-ar putea face oricine”.

Criza a aratat ambelor domenii ca, desi se marcheaza goluri si exista competitie, sponsorii sunt cei care de fapt controleaza sistemul. Pe de alta parte, asta a mai estompat putin din admiratia netarmuita fata de niste domenii atat de putin intelese dar din ce in ce mai usor de adus in discutie.

P.S : Ieri am auzit o stire deosebita la radio care suna cam asa ”Estimarile ratei somajului pentru anul 2009 au fost gresite, aceasta atingand cota de 7.6% la inceputul lunii. Din fericire, estimarile pentru 2010 ne spun ca aceasta se va ameliora !”.Intentionam sa amintesc si de cele cateva concursuri care ruleaza pe bloguri in perioada asta, unul fiind al lui Razvan iar celalat avand inca regulamentul in revizuire. Daca nu va arde totusi de concursuri, va puteti mereu delecta cu un clip clasic de la David Hasselholff

50 Comments »

Nu mi-am lovit cititorii cu postul fluviu promis pentru ca in ultimele cinci zile am avut mai putin timp decat Mutu creier. Oricat mi-ar placea sa ma plang despre calitatea jurnalismului romanesc titlul de fata reflecta un adevar valabil pentru destui oameni cu o inteligenta peste medie : vulgarizarea mediatica nu deranjeaza. In acceptiunea originala, termenul s-ar traduce prin incercarea jurnalistilor de a face o informatie accesibila publicului larg, de a o populariza. In cazul lumii media romanesti, vorbim de transformarea unui procedeu stiintific in primul semn al Apocalipsei, de a explica nasterea sub apa prin filmarea vreunui iepuras Playboy care naste puiul unui interlop si in principal de a adauga ”SENZATIONAL !!!” in fata oricaror doua cuvinte.

Ca multi alti posesori de blog ma revolt din cand in cand pe tema continutului dubios al unor tabloide sau a tupeului unor televiziuni de camin cultural. Am constatat insa ca e greu de spus daca vrem cu-adevarat sa schimbam ceva in sensul asta. Sa fie imposibilitatea de a educa atat de repede un public masiv ? N-as zice, daca ar exista intentia ar aparea si rezultatele. Tabloidizarea nu este un proces ireversibil. Daca 1000 de bloggeri ar scrie constant articole informative incat sa infunde reziduurile ce polueaza Google tot s-ar misca ceva dar…

Adevarul e ca ”initierea” ne gadila placut. Ne place sa fim informati corect si exhaustiv, ne place sa nu stim cine e Magda Ciumac si sa recunoastem asta public (cu un strop de aroganta inclusa).  Ne place ca intr-o discutie sa detinem monopolul argumentelor si al informatiilor,  ne place sa stim cine-i Salman Rushdie si sa nu credem ca energizantele au legatura cu bovinele. E pur si simplu un mecanism de selectie si desi e la moda sa ne plangem ca lumea se uita la OTV, ne place sa stim ca exista lume care amuteste in fata lui Dan Diaconescu. Sunt momente de glorie care ne gadila placut.

Acelasi este si cazul hulitelor manele. Dupa o perioada pur si simplu incetezi sa mai incerci pentru ca stii foarte bine  ca nu are importanta si ca e putin probabil sa ”salvezi” pe cineva. In fond, de ce anume l-ai putea salva ? De o preferinta compozitional inferioara celor ascultate de tine ? Ati observat cum majoritatea mesajelor anti-manele incep cu ”Eu nu ascult asa ceva”. Da, promovatorii genului astuia de muzica si ascultatorii ei sunt in cea mai mare parte dubiosi. Problema e ca de fapt nu prea conteaza cum ai putea face un pusti de 12-13 ani sa bage niste muzica buna in el ci faptul ca muzica pe care o asculti tu care este evident,  mai buna.  Asta-i si motivul pentru care am oprit o discutie de dragul discutiei in care cineva compara Cohen cu Guano Apes. E ca si cand as scoate capul dintr-un Lamborghini la unul cu Logan  ca sa fac intrecere cu el pe autostrada. Eu nu vreau sa-l ajut sa-si deschida o afacere si sa-si ia Lamborghini , eu vreau sa vada ca EU am Lamborghini.

Da, suntem egoisti, cel putin eu ma simt. Problema e ca daca n-am fi, daca ne-am irosi si bruma aia de timp care ne este datpentru a ne dedica salvarii intelectuale a Romaniei, nu am mai avea cand sa profitam de propria evolutie. Intervenim pentru ca ne irita, nu pentru ca ne pasa. Adevarul e ca majoritatea initiativelor de culturalizare si ajutor (inclusiv cele ecologiste) pornesc din egoism si dorinta de afisare. Noi suntem aia care facem totul bine, luati-ne drept model !  Uite, noi promovam muzica de calitate ! Uite, noi ajutam ! Succesul vine din calitatea schimbarii lasate in urma, nu din numarul de declaratii publice ale initiatorilor. Scopul nu scuza mijloacele , rezultatul face asta.

Prin urmare, spun sa multumim parintilor, profesorilor si propriei persoane pentru ce am realizat pana acum  si sa multumim Clickului ca ne confirma zilnic capacitatile. Stima de sine se alimenteaza prin realizari si comparatii. La modul ideal, comparatiile se fac doar cu cei din varful piramidei dar nu cu ei ne intalnim zilnic in autobuz.  Desi sunt convins ca niciun cititor nu se compara constient cu fanii lui Titus Maybach e clar ca in momentele de slabiciune si depresie comparatia apare mai mult sau mai putin constient.  Nu e nevoie de comparatii directe, nu e nevoie sa spui ”sunt mai bun” si nici nu o vei face.  Constatarea e mai simpla : Uitati-va la aia !

P.S : De vreo trei zile ma trezesc cu Vodka. Nu , nu am fost brusc cuprins de pasiuni bahice ci pur si simplu am realizat ca piesa asta de la Korpiklaani merge excelent ca alarma. Vine si o recenzie pe Bangyourbrain la album, pentru curiosi.

39 Comments »

Cum in absenta conexiunii stabile la Internet nu am putut polua spatiul online cu vreo defulare sau cu incercari umoristice planuiam sa indop cat mai mult postul de fata. Pana la urma, am decis sa ma limitez la raspunsul la o intrebare, o critica si o scurta recenzie a concertului Leonard Cohen din 4 septembrie.

In prima faza a trebuit sa dau curs intrebarii lui Adrian Soare despre cea mai frumoasa amintire din copilarie. Despre intamplari din perioada invincibilitatii mele am mai scris, nu cu foarte mult timp in urma. Mai mult, imi e destul de greu sa decid intre amintiri dat fiindca exista destul de multe savuroase si destul de multe pe care le-am uitat (motiv pentru care le voi numi namintiri)

La ora asta, oscilez intre ”vara microbistilor” si ”vanatoarea de fantome” asa ca le voi dezvolta pe ambele pe scurt. Trebuie sa spun din capul locului ca sunt un fotbalist desavarsit : geniul neinteles din linia de aparare, centrul tactic al echipei, semizeul apararii.Am scuza ca pana in liceu devenisem ceva mai bun la baschet motiv pentru care faptul ca jucam fotbal ca o cizma epileptica nu prea mai conta. Cu sportul in sine nu am probleme dar ma enerveaza la culme fotbalistii. Cum poate deveni nene erou national un analfabet platit cu zeci de mii de euro ca sa dea golurile pe care ne bucuram extaziati ca tocmai le-a dat ?  In fine, divaghez. In timpul ”verii microbistilor”, alaturi de alte hipertalente ale scenei fotbalistice din liceu dar si de cativa oameni care stiau sa joace ne strangeam constant pe dealul din apropiere pentru a lovit exasperati mingea. Si ce fotbal nene : faulturi cu macel, conflicte cu oile unei babe nebune, porti de 0.5 m si un capitan de echipa mereu iritat de faptul  ca din doua suturi mingea ajungea in rapa. Nu stiu de ce persista amintirea. S-ar putea sa fie din cauza berilor baute in Jazz dupa ce ne dadeam sufletul pe teren sau faptul ca puteam amesteca gagicile cu jocurile si cartile pentru ca in final sa ni se para ca suntem ‘ntelectuali.  Nu stiu exact ce a fost exact, dar a fost misto.

O a doua amintire este una mult mai indepartata, din jurul varstei de 8 ani cand influentat de Legendele Olimpului si de un film cu fantome am conceput un blestem pe hartie arsa. Ulterior, l-am ingropat strategic in nisipul din fata scarii si i-am indemnat pe altii sa-l descopere. Blestemul continea o incantatie dubios de simpla pentru un spirit stravechi. Nu doar ca a functionat printre colegii de joaca si asa plictisiti dar incantatia noastra si paranoia ce a urmat a atras vreo trei scari de puradei speriati. Pasari ciudate, pisici invizibile, spirite care aruncau cu pietre…o feerie ! Totul s-a terminat cam pe la 11.00 noaptea cand ne-a dat prin gand sa ardem incantatia si sa o stropim cu apa sfintita. Cumva, tot eu am fost eroul.

Si acum, sinteza saptamanii (Costele, ai legatura):

-Leonard Cohen mi-a demonstrat inca odata , daca mai era nevoie, ca e parte din sfanta treime. Trag nadejdea de a-l mai vedea macar odata in concert si ca de data asta sa-mi vina si rudele si apropiatii care sunt probabil fani mai mari decat mine. Pe langa asta, organizarea ca de obicei a lasat de dorit la nivel plasare racoritoare, cozi si regulamente. Totusi, a fost un pas inainte fata de alte concerte iar aducerea pentru a doua oara in tara a lui ”your sincere friend, L.Cohen” este un plus. Pe de alta parte, un spectacol in Romania nu poate fi cu-adevarat gustat pentru simplul motiv ca invariabil la el va veni si o masa de imbecili. De la prostovanii care filmeaza in timpul concertului ridicandu-se in picioare  pana la cei doi idioti veniti cu un copil de maxim un an pe care-l leganau si plimbau prin fata noastra, de la grupul de moldoveni care se injurau si care au plecat dupa o ora si pana la baietii care se plimbau non-stop cu sucuri prin multime, romanii au fost acolo. Despre prezenta masiva a copiiilor sub 10 ani la concert nu mai are sens sa spun (pregatisem si doua caricaturi cu poze reale, dar m-am oprit). Pur si simplu lucrul asta ar cam trebui interzis. Chiar nu ma intereseaza ca-s scumpe bonele, imi pare rau. Nu am dat banii pe bilet sa aud un puradel urland si jucandu-se.La iesire era sa-l lovesc accidental pe unul dintre tipii de la Fara Zahar.

-Am trecut joi o ora pe la festivalul urban de publicitate AdFel. Nu am ce comenta in legatura cu probele, workshopurile si publicitarii prezenti acolo pentru ca nu am asistat suficient cat sa-mi fac o parere. Ce m-a iritat insa a fost ca pe langa hipsterii, rockerasii si micutii aroganti zilnic prezenti pe Motoare, festivalul asta a atras si o groaza de dobitoci minori cu pretentii. Intr-o dementa a idolatriei, oamenii isi fac cuiburi in jurul celor mai ”mari” , ajunsi secretare pe la agentii de apartament. Ii vezi de la o posta : barbi rase in dunga, cravate multicolore, bonetica , accent gay si aroganta nejustificata. Nu doar ca se sesiza instant lipsa de cultura si imbecilitatea dar ma consolez (la fel ca Jac) cu faptul ca intr-un mediu complet matur al industriei oamenii astia n-ar avea vreo sansa la interviu. Oameni de 14 ani care vorbeau despre campanii, gagicute fumatoare care stiau deja ”cu ce se mananca” treaba si tot felul de dubiosi care te speriau suficient cat sa nu mai cauti oamenii de bine. Ce sperati ? Credeti ca fara minima cultura si talent o sa apara de dupa o tufa un director de creatie si sa spuna ”Bai sa mor eu, ce cravata gay ai, hai la noi, iti dam 1000 de euro !”.

P.S : In timp ce Guvernul se ocupa cu ajutoarele de criza in faina si zahar pentru someri (am surprins o imagine la Universitate) exista oameni care de multa vreme sunt intr-o acuta criza sociala. Am mai scris despre ei si despre modul in care persoanele cu dizabilitati sunt tratate in Romania. Decat sa merg sa ecologizez gagici sau sa ma bat cu pumnii in piept ca discriminam toate jigodiile as prefera sa pun cumva mana si sa ajut in domeniul asta. Pe moment, s-a sugerat ca un inceput ar putea fi formularul asta.

31 Comments »

Cum n-am mai avut de multa vreme curiozitatea sa vad cine ajunge de pe Google pe blogul meu (multumita abonatilor si celorlalti cititori fideli), m-am gandit ca n-ar fi rau sa arunc o privire in ograda Google si sa ma mai sperii putin. Daca tot am invocat tema cautarii, voi incerca sa inserez in post si niste rezultatele unei alte activitati similare.

De la bunicul Google am selectat doar 12 cautari recente insa au fost suficiente sa ma convinga de faptul ca nu e nevoie sa ma afund in arhiva, prostia pe metru patrat este o constanta zilnica :

-are cineva cos scutece ? – Aici Internetul. Imi pare rau ca nu iti pot oferi cosuri pentru scutece . Daca ai fi cautat filme cu piticul porno intr-un cos cu scutece mai discutam.
-posibile probleme de sanatate in vitor la un copil daca are o mama mai in batrana si un tata minor sa spunem – Wow, chiar doua cautari pe tema asta. Profa porno isi face prea multe grij.
-este legal sa deti electrosoc – Nu pana nu inveti sa scrii ”detii”.
-imagini cu toti pokemoni din lume cu numele lor si miscarile si tot ce face ei  - Ce-ai zice de o imagine cu viitorul tau in 15 ani ?
-exemplu cine sapa groapa altuia e mai obosit – N-as zice ca e mai obosit. Cand muncesti cu placere, nici nu simti cum trece timpul.
-daca ma intreaba cineva ce fac cum sa ii raspund la misto? – De ce ar intreba cineva ceva pe un om care cauta lucruri de genul asta pe Google ?
-antiiehova  - E aici, fix langa antivoodoo si antigel.
-penisul lui cabral  -  As vrea sa stiu cum decurge o zi in viata cuiva care emite genul asta de cautari pe Google. Dimineata cauta fundul lui Botezatu, la pranz penisul lui Cabral iar pentru cina poze cu Nikita pe plaja ?
-ea tocilar el popular - O prapastie de netrecut mai putin peste 10 ani cand el va fi sef de utilaj iar ea director de marketing.
-cum sa in braca un om - Cu sau fara braca, gol sa nu fie.
-bambi in neglije - Sper sa fie vorba de fufele alea doua, nu de caprioara Disney.
-federatia familiilor pentru pacea lumii din romania  - E pe colt dreapta cu Ordinul Suprem al Luminii din Rahova

Alte cautari m-au adus pe urmele reclamelor Dedeman, o serie de reclame care a mers pe ideea ”Dragostea si viata pot fi comparate cu absolut orice”. Daca in Iasi campania a reusit iritarea organizatiilor feministe, in Bucuresti am intalnit un clip dubios si cinci sloganuri publicitare de mare angajament :

In dragoste intri cu ochii inchisi, si in cada la fel
Dragostea nu tine de cald, boilerul da
Dragostea doare, la fel si bormasina
Dragostea trece, cabina de dus ramane
Cu dragostea nu te joci, nici cu ciocanul rotopercutor

In alta ordine de idei, in ultima vreme am fost lovit de o cavalcada de evenimente dintre care am retinut aparitia mea (cu o poza destul de obosita) in Adevarul de Seara – regiunea Valcea
si faptul ca am primit un mouse pad inscriptionat cu vechiul slogan si sigla blogului. Aveam ceva mai simpatic si relevant de spus in postul asta dar am decis sa transform totul intr-un subiect separat (deci ramane pe maine sau poimaine).

P.S : Ca veni vorba de Adevarul de Seara, in editia de ieri a aparut ceva ce parea a fi numarul lui Marius Tuca cu justificarea de a demonstra ca respectivul l-ar fi jignit pe un reporter ce i-a dat peste nas pentru parcarea pe plaja.

34 Comments »

In ultima vreme apropierea licentei si o intoarcere la radicinile mele belestristice m-au tinut departe de blog. Nu va faceti griji insa, am avut un partener demn de incredere care mi-a asigurat cel putin 10 minute de ras zilele trecute : sublimul tabloid Libertatea, agatat intr-un autocar (aveam de ales intre el si un pachet de servetele umede, dar ala era ceva mai scump).

Cu Libertatea am mai avut contact, desi a fost vorba de editia online. Nici Can Can n-a fost scutit de o analiza pe fuga  alaturi de pseudotabloidul 7 Plus . Ce-i drept, tabloidele sunt prada usoara pentru bloggeri si pamfletari insa in cazul de fata Libertatea a reusit sa aduca aberatia la cote noi printr-o serie de sfaturi constipate de viata.  Cum , la fel ca in cazul campurilor petrolifere, rezervele de ţâţe si scandaluri sexuale au si ele o limita, Libertatea s-a gandit sa-si extinda targetul in lumea pustanilor. Suplimentul lor ”pentru copii” sfideaza logica printr-un articol intitulat ”10 Sfaturi ca sa devii cel mai iubit copil din clasa” . Daca articolul ar fi fost doar o zamislire a mintilor aerisite de la Libertatea treceam cu vederea dar la maimutareala de fata a participat chipurile si un psiholog. Sa vedem deci care ar fi cele zece sfaturi ce vor transforma un pusti de 8-9 ani intr-un cocalar cu diploma.

1.Iesi la joaca in pauze : ”Cheama-ti prietenii la joaca si arata-le jocurile noi pe care le-ai invatat sau distrati-va cu cele vechi gen leapsa sau sotron”. Eu nu-s inca sigur la ce naiba se refera cuvantul ”sotron” in contextul asta. E cineva atat de idiot incat sa creada ca sotronul e  considerat cool sau e vorba de fumat jointuri in cruce ?
2.Imparte bomboane : Ti-a dat mami bomboane sau ciocolata la tine ? Imparte-le cu colegii ! Cumva mami se chinuie dintr-un salariu minor sa-ti ofere un minim de grija ? Si-a rupt de la gura pentru ca odata pe saptamana sa ai ceva dulce la tine ?  Se lupta niste idioti sa scoata mancarea nesanatoasa din scoli ? Haide, imparte tot, nu lasa nimic !
3.Vorbeste cu toata lumea : Pentru ca papagalii sunt intotdeauna in centrul atentiei.
4.Poarta haine cool : Roaga-i pe parintii tai sa cumpere haine la moda. Din nou, e stiut ca cititorul obisnuit Libertatea are un statut material de invidiat. Indatoreaza-ti si mai mult parintii, merita !
5.Invata bine, dar nu fi tocilar ! : Sfatul de fata iti sugereaza sa inveti bine la TOATE disciplinele dar sa nu fii tocilar. Despre tocilari am mai discutat si tot ce pot intelege de-aici este : Fii superficial ! Te va ajuta pe viitor cand te vei trezi un mediocru casier de banca ce-si plange in palme ca nu a excelat niciodata. Deja vad camionagiul ce-si dorea sa devina presedinte tipand : De ce eu ? De ce eu, Libertatea ?
6.Nu fi suparacios : ”Poarta-te frumos cu toata lumea la scoala.”’ ne imbie doamna psiholog care incearca sa-ti explice ca de mici unii oameni sunt facuti sa fie calcati in picioare.
7.Ajuta-ti colegii la lectii : Da-le voie colegilor tai sa copieze lectiile de la tine ! Dupa ce ca vorbesti frumos cu toti retarzii si nu te superi cand te iau la suturi, fa temele si pentru jumatate de clasa. Da-o naibii de selectie naturala…
8.Sub nicio forma nu pârî : Ai vazut cum Marinus a batut-o pe Izabela si a amenintat-o cu violul ? Ai vazut ca pustoaica e complet terorizata ? Sa nu cumva sa parasti, iti pierzi factorul de ”coolness”. Ah, si sa nu uiti sa-i dai lectiile agresorului daca ti le cere.
9.Imprumuta jucariile tale : Atunci cand primesti o jucarie noua (de exemplu o masinuta teleghidata) … – Sfatul asta este atat de odios incat il opresc aici. Darnicia mea din copilarie m-a facut de destule ori sa plang pana pe la vreo 7 ani. De-atunci am inceput sa lucrez cu un sistem de ”cercuri de incredere” care functioneaza si pana azi. Pe de alta parte, de ce sa nu distrugi munca parintilor de a-ti lua macar o jucarie interesanta ?
10.Ia apararea celor mai mici : Asta e probabil singurul sfat care are o urma de noblete in el dar e total lipsit de creier din anumite puncte de vedere. Ce poti face cand unul mai mic e luat la bataie de trei vlajgani ? Pai ai putea sa-i spui doamnei educatoare…ahhh..dar porunca 8 iti spune sa nu parasti ! Du-te si ia-ti si tu vreo trei picioare in nas, ca asa e la scoala.

Stiu, n-am fost nici pe departe amuzant in comentarii insa suplimentul asta m-a speriat desi nu-s nici pe departe in situatia de a educa un copil in viitorul apropiat.  In continuare insa, Libertatea nu se lasa si dupa ce ne serveste pe O PAGINA INTREAGA un ghid de ”curatare a jaluzelelor” ne pocneste cu cel mai tare articol stiintific al ultimilor ani. Cu luni si chiar ani in urma se publicau studii despre primele scrieri europene de la Tartaria si despre complexul de sub Sarmizegetusa. Libertatea acum a aflat si titreaza ”SUNTEM BURICUL EUROPEI” (cu subtitlul : In sfarsit, primii la ceva !)

Pe langa mandria nationala prilejuita de faptul ca acum cateva zeci de mii de ani in locul scaunului meu de laptop se scapina in fund prima maimuta europeana, pot sa-mi inchipui dialogul dintre primii romani : -Ioane, ramanem bah ? -De ce mah ? -Poi nu vezi cat e de furat !.

P.S : Va pun la dispozitie si un colaj din trei afise electorale marca PNL\PD-L si Elena Basescu si cer scuze ca nu am timpul pentru a le discuta deschis. Pe scurt : PD-L-ul pare sa fi tiparit pe hartie reciclata o chestie alb-portocalie pe care scrie ”La bine si la greu” (Dar mai ales la bine !), PNL s-a marginit la a spune ”Bani pentru romani, bani europeni” (Nu te-ngrijora Marine, ca furam noi pentru tine).  Elena Basescu e mai subtila : Pe o poza cu mai multe efecte Photoshop decat  pe fundul Andei Adam vedem un logo pe care scrie ”Eba” si aceeasi asezare in pagina ca in cazul unei vechi reclame pentru hemoroizi – Elena a scapat de hemoroizi, poti si tu ! (Pe Chirila l-am bagat acolo la cacealama pentru ca pur si simplu imi e antipatic individul)

65 Comments »