Krossfire's Blog

In desele momente in care batranii din RATB devin spirituali sunt lovit de o obsesie mai veche. Aud de mic fraza ”Sa nu uiti niciodata de unde ai plecat” si de fiecare ma cramponez de aceeasi banala intrebare: De ce ?

Problema sta in definirea si ilustrarea populara a ideilor de origine si statut. Suntem deseori loviti de  mitologia individului altruist, a orfanului care devine miliardar si-si ajuta fostii colegi de camin, al omului care dupa 20 de ani inca apreciaza fantana din bojdeuca natala. Am sesizat ca in general oamenii  care nu se pot ridica pricep originea ca pe ceva dat, un statut de nedepasit. Pentru ei  ”esti tot un taran sarac, chiar daca ai 200 de milioane de euro in banca”. In momentul in care cineva isi permite sa treaca la nivelul urmator se produce disonanta. Cei din jur nu mai pot spune ”asta puteam face si eu” asa ca apare acuzatia : ai uitat de unde ai plecat !

Sunt de acord cu a nu-ti uita prietenii adevarati, amicii care te-au ajutat si rudele care nu te irita. Sunt de acord cu a purta respect satului, orasului sau tarii de bastina. Nu sunt insa de acord cu lipsa de schimbare in stilul de viata, in mentalitate si chiar anturaj.  Daca de la 100 de euro ai ajuns evolutiv sa castigi 10 000, e de asteptat ca in timp sa nu mai circuli cu RATB-ul, sa ai un mai bogat acces la informatie si cultura, sa nu mai spargi seminte in fata blocului, etc. Nu inseamna ca o vei face dar  este un curs natural al lucrurilor. Se poate chiar sa iti gasesti pasiuni si hobby-uri la care nu aveai acces pana atunci. Pana la urma, de ce i-ai cere unui om care priveste de la bordul masinii castigate prin munca sa-si aminteasca de zecile de ani in care testa aciditatea transpiratiei din RATB ? De ce i-ai cere unui om care si-a creat o alta viata intr-o tara mai civilizata sa se gandeasca la situatia social-politica din Romania ?

Vreti un exemplu de om care nu a uitat de unde a plecat ? Gigi Becali ! Omul e in continuare un oier pur sange cu aceeasi mentalitate pe care o avea si in tinerete dar cu siguranta statutului material. Daca treci de la o chiuveta de sarmale la o galeata de caviar, nu faci mare diferenta. Nici cu minoritatile etnice imbogatite peste noapte nu-mi e rusine. Isi aduc satra in casa si se culca pe covor, se urca in masina ca-n caruta si au aceeasi lipsa de respect pe care o aveau cand alergau pe maidan. Ce alta dovada de cinstire a originii mai vreti ?

Culmea, ”uitarea originilor” ar trebui sa denunte tocmai categoria parvenitilor dar in ultima instanta ajunge sa o apere. Nu individul care brusc isi uita ”prietenii” si isi salta curul intr-un Q7  furat este condamnat. El este privit cumva ca un erou de cartier, un exemplu. In schimb omul care isi rupe 10 ani mainile si se transforma (natural si respectabil) este incriminat pentru simplul motiv ca nu mai bea Noroc la pet.

Nu spun sa te transformi dintr-un timp simpatic si cult intr-un snob psihopat daro evolutie treptata a statutului material implica si o evolutie in plan psihologic. E o diferenta in a nu uita ca totul se poate narui (caz in care o iei de la capat) si intre a pastra o mentalitate de portar desi esti manager de lant hotelier.Exista poate si prietenii si iubiri care se vor rupe din cauza diferentelor de statut dar asta depinde pana la urma de obiectivele fiecaruia. Cert este ca evolutia cere sacrificii iar babele care urla ”Te-ai schimbat !” nu sunt decat o confirmare a ei.

P.S : Tin pe aceasta cale sa multumesc Guvernului si primarului general al maretei Capitale pentru forma excelenta in care ma gasesc. Astazi am facut intensa miscare mergand nu mai putin de 13 statii pe jos din moment ce traficul rutier a fost paralizat aproape 3 ore. Pe de alta parte, fara nicio legatura cu postul, inca mai e timp sa votati mecanic cu cinci stele un filmulet usor stupid.

50 Comments »

Nu, din pacate nu-i vorba de vicii ci de lucruri mult mai plictisitoare precum cariera.Postul asta prefigureaza intr-un viitor nu foarte apropiat o serie de mici articole despre cautari de joburi si alte nimicuri similare ce ajung sa-ti decida viata. Despre comunicare integrata si creativitate am mai turuit si in trecut si nu stiu daca e cazul sa revin, mai ales ca nu am autoritatea sa ma pronunt in multe domenii. Ma pot insa pronunta in legatura cu o atitudine care mi-a fost imputata : obsesia experientei.

Criza, resimtita puternic in ultima vreme si in domeniul media, a facut tot mai multi bloggeri sa scrie despre modul in care ar trebui sa-ti organizezi (la nivel ideal) evolutia in cariera. Majoritatea si-au folosit propria ascensiune drept exemplu insa universal ramane un sfat : incepeti devreme, din facultate daca se poate. Rectific, incepeti foarte devreme.

Din interviuri, discutii si experienta personala am observat un hidos raport invers proportional aplicat in domeniul media si in majoritatea domeniilor aferente stiintelor umaniste : realizarile se depreciaza odata cu inaintarea in varsta. Un exemplu concret : Un angajator ar accepta compromisul de a angaja un pusti de 21 de ani care a incercat o campanie ecologista pe bloguri gratuite si care s-a implicat intr-o organizatie studenteasca pe parcursul facultatii.  Acelasi angajator ar ignora un om cu aceleasi realizari la 26 de ani. E simplu , cu fiecare an dedicat exclusiv studiului sau statului in fund, cam tot ce ai facut pana atunci pare mai mic si mai putin relevant intr-un context in continua evolutie. Varsta conteaza.

Credeti ca ideile lui Blaga despre fortarea angajatorilor sa ia studenti fara experienta vor da roade ? Ideea nu e doar imbecila dar si periculoasa : firmele vor incepe sa angajeze doar in circuit intern (cum fac deja majoritatea agentiilor si televiziunilor mai mici) si pur si simplu vor elimina joburile pentru oameni ”fara experienta”. Ca veni vorba, ce-i aia ”fara experienta ”? Ce ai facut in 4-5 vacante mari , de doua ori pe-atatea vacante intersemestriale, tone de weekenduri si zile libere ? Inteleg sa stai pe bara in liceu pentru ca oricum ce faci atunci e putin probabil sa-ti slujeasca  mult la intarirea CV-ului. Iti traiesti adolescenta dar dupa ? Si nu vorbesc acum cu politehnistii care isi tocesc pixurile pentru a lua examenele vreunui descriererat (desi sunt destui cu ditamai experienta) ci de oamenii care termina facultati lejere ca program de la cele de comunicare, litere, ASE care literalmente au o tona de timp liber. Sunt oameni care privesc cu ostilitate orice initiativa : nu tu traininguri, internshipuri, falsifica practica si fug de munca in ultimul hal. Pentru ce merita sacrificata evolutia de mai tarziu ? Un gratar pe balconul caminului, o betie ocazionala si nu in ultimul rand pentru statul in fund si campionatul de somn viteza. Nici macar bucuria de sorginte livresca nu mai pare atat de intensa.

Fiind intr-o perioada mai putin rodnica pe piata locurilor de munca am realizat cat de deprimant este sa ai prea mult timp liber. Cand timpul liber depaseste stadiul in care deja ai vazut vreo cinci filme, citit doua carti si te-ai refacut, el devine o corvoada, o obligatie dubioasa de a face ceva. Ce faci pana la urma ? Pleci intr-o vacanta, te plimbi cu prietena, mai iesi cu amicii…dar cat  ?  Unul dintre studentii cu prea mult timp liber si CV ce tinde spre zero imi zisese odata intr-o doara ‘‘Joaca bai si tu ceva, gen World of Warcraft”. Omule,  sunt convins ca angajatorii vor tine cont de nivelul elfului tau dar regula e ca fara pile sau vointa, casierie si call center scrie pe tine.

In concluzie : Incepeti devreme. Perioada de la inceputul oricarei cariere , primele joburi adica, reprezinta oricum o etapa destul de dificila. E mai bine sa treci peste ea cand inca ai puterea si concentrarea pentru a nu fi doborat. Nu de alta, dar e bine ca dupa 30 de ani, cand vei avea maturitatea emotionala si biologica pentru a te implica in proiecte marete (care reusesc unora inca de-acum) sa ai si libertatea financiara sa le implinesti. Un om de  35 de ani cu eticheta  si program de munca masurat in timp (nu in eficienta) e departe de a fi realizat pe plan de cariera. Bine, sunt destui care se simt excelent asa, insa nu cu ei am vorbit mai devreme.

P.S : Ar mai fi o treaba pe care sunt tare iritat dar careia nu merita sa-i dedic un post : oamenii de la HR. Desi am intalnit si cativa care s-au purtat ok (exemple : Monica ,Dan & alti doi oameni) majoritatea celor ce ocupa postul asta au o conceptie despre angajare care sfideaza paranormalul. E oare atat de greu sa scrii un mail in care sa refuzi pe cineva politicos sau sa dai o informatie ? E oare atat de greu sa intelegi ca in cinci luni un om nu sta cu sufletul la gura asteptand un raspuns de la tine ? E oare atat de greu sa intelegi o teorie de baza a psihologiei care sustine ca un comportament neintarit (ignorat) se va repeta mai rar decat unul intarit negativ. Adica daca-i zici unuia ca nu e omul tau, va mai reveni cu un CV pe viitor. Daca nu-i spui nimic, nu o va mai face niciodata. In interfata de e-mail, nu exista ”Drafts” si ”BCC”, ci doar ”Delete” ?

84 Comments »

Stiu ca nu va omorati cu recenziile mele si am incercat sa postez mai rar din moment ce veti putea gasi articolele pe de-a intregul pe www.bangyourbrain.com . Dupa minunata sesiune si vreo doua zile fara net, am avut ceva timp sa ma uit in imensul folder ”New Albums” de unde am pescuit si urmatoarele trei materiale.

1.Grave Digger – Ballads of a Hangman (2009)

Bunicii de la Grave Digger ne-au dat ceva lectii de metal in aproape 30 de ani de activitate. Caracterizati de combinatia specifica de teutonic thrash si power metal precum si de vocea ragusita dar totusi melodioasa a lui Chris Boltendahl , Grave Digger au servit drept influenta mai multor generatii de trupe. Dupa  o perioada de glorie a anilor 80’, trupa a reaparut dupa o pauza de cativa ani si ne-a lovit in 1996 cu exceptionalul album Tunes of War. Albumul a fost un prilej bun sa tina capul sus pana in 2009 si sa nu faca prea multe compromisuri in ceea ce priveste muzica.

Ar parea putin penibil ca in 2009 sa te lauzi cu abilitatile chitaristilor si cu ingemanarea chitarelor pe sectiunile de lead (twin guitars) insa declaratiile initiale Grave Digger pur si simplu au punctat forma si componenta de zile mari de pe Ballads of a Hangman. Odata cu aducerea lui Thilo Hermann (Running Wild) la chitara, trupa pare sa-si fi regasit suflarea ‘’optzecista’’ iar albumul e asa cum s-ar astepta orice fan al trupei sa fie : greu, thrashy si bine scris.

Dupa intro-ul murmurat ‘’Gallows Pole’’, ne loveste title track-ul albumului, ‘’Ballads of a Hangman’’ piesa care beneficiaza si de un videoclip , lucru rar in cazul materialelor Grave Digger. Ballads of a Hangman defineste soundul albumului folosind acelasi pachet de riff-uri specifice trupei, intr-o varianta mai agresiva si parca intinerita. Materialul nu ne ofera prea multa variatie pana la ‘’Lonely the Innocent Dies’’, o piesa cu iz de balada care aminteste de prima perioada a trupei. ‘’Funeral for a Fallen Angel’’ e mai agresiva decat te-ai astepta iar supriza finala rezervata de Grave Digger este  ‘’Pray’’, un imn care te transpune instantaneu in peisajul heavy metal al finalului anilor 80’. Tematica albumului nu variaza prea mult  : Libertate, demnitate, razboi si iar libertate. A cerut cineva mai mult ?

Productia, artwork-ul si promovarea albumului arata ca macar la nivel de imagine Grave Digger au ajuns in 2009. Din fericire, muzica pastreaza calitatile unui heavy metal clasic, de calitate….e ‘’true’’, vorba unor alte formatii ceva mai dezbracate.

2.Bucium – Voievozii (2008)

Cand vine vorba de trupe romanesti, rockerul roman este reticent din oficiu. Invadat in ultima vreme de tot felul de incercari penibile de metal extrem si de trupe alternative aparute peste noapte , ascultatorul este rar surprins de incercari de a face ceva cu-adevarat ‘’romanesc’’.Cateva  trupe, precum Negura Bunget sau Bucovina, au incercat in ultimii ani sa reinvie vechiul rit al folk rockului romanesc adaptandu-l la genuri mai extreme.Bucium, o trupa prezenta de aproape zece ani in peisajul autohton  abordeaza problema mai cuminte, liniile puternice de vioara amestecandu-se cu pasajele ‘’grele’’ si cu vocea curata. Solistul vocal, vioara puternic accentuata si tematica explicita apropie  Bucium de Phoenixul din perioada de glorie mai degraba decat de filonul folk-metal din ultimii ani.

‘’ Voievozii’’ beneficiaza de o productie decenta si de un artwork asemenea desi la ultimul capitol se mai putea lucra putin : curcubeele pe fundal mov stelar, copacul vietii si monolitii tracici nu se imbina prea armonios cu numele ‘’Voievozii’’. De asemenea, as mai avea de mentionat lipsa precizarii ‘’CD Multimedia’’. Am gasit pe album si un videoclip al piesei ‘’Colindul Cerbului’’, o piesa excelenta care nu se afla inclusa pe tracklistul principal si pe care as fi ratat-o cu usurinta daca nu exploram putin CD-ul.Odata ajuns la muzica in sine realizez ca nu am prea multe de reprosat celor de la Bucium. Piesele sunt solide, bine scrise si mai ales pastreaza filonul tematic al albumului eliminand sentimentul de compilatie pe care ti-l dau majoritatea materialelor romanesti.

O parte din piese erau cunoscute inaintea lansarii insa variantele finale suna mult mai bine. Dupa piesa care da titlul albumului, Basarabii continua linia de inspiratie arhaica pentru ca ulterior Sorbul Apelor sa accelereaze putin ritmul. Liniile de vioara sunt printre cele mai reusite auzite in ultima vreme iar piese precum Rovine stau marturie. Ritmul baladei Zamolxe, una dintre cele mai bune piese de pe album si intro-ul acustic intalnit in piesa Maria aduce la lumina o alta latura a trupei. Niciun album folk-rock\folk-metal nu ar putea fi cu adevarat complet fara o piesa de cel putin 10 minute iar ultima piesa de pe Voievozii are 15 minute pe care Bucium le foloseste din plin.

Continue Reading»

39 Comments »

Just to get this straight from the beginning, this is a pamphlet. It’s not meant to insult any particular religious beliefs (if so, it probably insults organised religion and dogma). The only reason why I wrote this in English is that it was already written in English for some time and since most bloggers (myself included) engaged in religious debates recently, I’ve decided to finish and publish it.

Since the Bible is basically the best sold book of all time, many people thought that follow-up (an official one) would be in order, hoping that 20th Century Fox will adapt it on the big screen and  that watching Vin Diesel as Jesus pummelling his way through the non-believers would be a blast.

This is why, the following excerpts are just a preview of what I believe is going to be the best sold book of 2009. This is  : The Bible 2 – God Strikes Back.  If it’s good, American culture and stereotypes can make it better ! So here are the excerpts :

Revised Testament – Book of Genesis  :

1:1 Thus God made Earth, the sky, the solar system, the Milky Way and maybe cast some other intelligent life species out there.

1:2  And then, there was the Word. God noticed that the Word was a foul one, with sexual references and made the CNA and FCC imediately change it into ”Let there be Light”.

1:3 And so the first nuclear power plant arose.

…

1:15 After the monkeys stopped eating their own faeces they divided into the baby makers and the penis bearers

1:16 Thus said God : Thou shall not use protection or thou shall not get big fruitcake in heaven. And so it was.

1:17 Then the penis bearers and the baby makers met in holy union and 6.5 billion humans arose

…

1:31 Then Phil Collins pretended he couldn’t dance and so Genesis fell out of the tops.

Revised Testament 2.1b – Book of the Great Battle

2:15 Then Allah said : You’ll never take me alive, God

2:16 That’s what yo’ sorry Arabian ass thinks, spoke God

2:17 God casts level 3 Immolation. Arabia is in flames

2:18 Allah uses virgins to put out the fire. -150 Mana

2:19 God casts locusts and enters defensive stance. End of turn

2:20 Allah uses ”Jihad” to wipe out Jerusalem. End of turn

2.21 It’s God’s turn. God casts level 5 Blood River and level 10 Baby Death.The Arabian League starts to perish

2.22 – 500 HP for Allah. Allah is severely wounded and casts heal.

Revised Testament Digipack – The great flood

1.1 God said to the SuperDevil : Did you leave the water open ?

1.2 No man, I think there’s a leak , the SuperDevil spoketh

1.3 Crap, God said, I have to warn the monkeys

Revised Testament Bonus Version – The Book of the Law

2.2 Moses asked : Is that you God, have you come to bring The Law ?

2.3 The  talking bush said : Not really, I’m just a PR officer but I can totally understand your problems

2.3 What  ? Moses asked

2.4 Here, take some notes, the Holy Pr Officer said

2.5 Then Moses grabbed the press release with the 15 Commandments

2.6 Thou shall not download illegal movies ? What may this be, Holy PR Officer ?

2.7 You should totally not argue with God on this, the talking bush said.

Testament 3.0 – The Book of Danny Boyle

1.5 Why shouldn’t we do that , dude, I asked Jesus

1.6 Jesus came to me and said ”Thou shall not pass sin through the hourglass while pleasuring yourself to foul images”.

1.7 Watch porn, you mean, of Saviour of mine ?

1.8 Oh, that too, said Jesus

Testament 3.1 – The Book of Mel Gibson

2.34 Arrrghaahagrargr…said Jesus

2.35 Raaaarrrgaaahaharaaa , Jesus continued while the Romans flagellated him in a mind torturing two hour long movie

….

2.40 For Sparta ! Jesus said

Final Testament – The Apocalypse after Bruce Willis

3.10 Seeing the meteor before, prophet Willis warned ”Blessed shall be the Chevrolet owners for this will be the salvation of GM from the great crisis of the devil”

3.15 Penis bearers make huge nuclear weapons to overcompensate for their small penises. So shall it be.

4.15 Atheists cannot come to heaven, for there is no room in a 3/4 flat for them too. Neither can Jews , Mormons, Islamists or Buddhists.

The Bible 2.0 – God Strikes Back by God & The Coen Brothers, coming up in a store near you !

P.S : I know I’m probably going to burn in hell for this but I saw a comment on another blog and I couldn’t help it. Also, for a similarly themed documentary, you may check : Who wrote the Bible.

P.S  : The post is open to comments in both English and Romanian.

46 Comments »

M-am decis sa sparg putin linia articolelor controversa cu putina muzica, in speta metal cu influente de folk. Voi incerca in curand sa livrez si acea descriere a folk metalului pe care o promit cititorilor dat fiindca e genul meu favorit si pentru ca de vreo doi ani l-am teoretizat de  cateva ori. Daca vreti totusi ceva mai multe informatii despre materialele prezentate aici, puteti citi pe bangyourbrain.

1.Elvenking – Two Tragedy Poets and a Caravan of Weird Figures (2008)

Acum un an faceam o recenzie inflacarata a ultimului material Elvenking de atunci, The Schythe . Inflacarata spun pentru ca afirm fara nicio urma de nesiguranta ca Elvenking este o trupa de folk metal esentiala pentru orice iubitor al genului.Daca ultimul lor material a alunecat de la crezul initial al italienilor (power metal mai putin agresiv cu influente de folk), Two Tragedy Poets and a Caravan of Weird Figures se vrea un album acustic facut la cererea fanilor. Nu sunt chiar sigur ca Elvenking cunoaste sensul de ‘’acustic’’ pentru ca se aud destule chitare electrice pe drum, in special pe un cover mai putin inspirat dupa Belinda Carlisle.

Dorindu-se mai mult o intoarcere la origini, fara acel sentiment ‘’heavy’’ al ultimului material, Two Tragedy Poets reuseste sa surprinda prin executia foarte buna (intr-un timp scurt) si prin apropierea lirica de idolii trupei (legendarii Skyclad).  Dupa un intro irlandez de un minut si ceva, intra Another Hobs Tale piesa care va va parea foarte familiara pentru ca seamana mult cu ce gasim pe primele doua albume ale trupei. Bun, From Blood to Stone e o alta piesa semi-acustica in care vocea lui Damnagoras se remarca prin finete si tonul placut.  Ask a Silly Question este dupa mine cea mai buna piesa de pe album : mesaj puternic, intro ciudatel si ritm foarte catchy. Elvenking all over.  Dupa un interludiu acustic si o alta piesa semiacustica (un cover de la The Winter’s Wake, o piesa de pe al treilea album Elvenking) vine acel dubios cover dupa Heaven is a Place on Earth unde pe langa chitara electrica se remarca in mod deosebit solistul care reuseste sa fie foarte feminin coborand mult tonul. My Own Spider’s Web e o piesa 100% acustica si o balada extraordinara urmata in forta de Not My Final Song, alta piesa clasica Elvenking.  The Blackest of My Hearts si acusticul de la The Wanderer vine Miss Conception o alta piesa care mi-a ramas mult in cap prin ritm si versuri.

Concluzia este destul de clara : Un album pe care fanii Elvenking il vor devora si pe care l-ar putea asculta linistiti si oamenii care nu se omoara cu rock-ul dar apreciaza sonoritatile celtice pentru ca partea de ‘’metal’’ nu este punctul forte al materialului dar nici nu trebuie sa fie.

Sample : Elvenking – Ask a Silly Question

2.Profugus Mortis – Another Round

Profugus Mortis mi-au fost recomandati acum vreo 2 ani pe un forum si in momentul in care le-a aparut primul material am si sarit cu recenzia (primul din Romania as zice) .  Acest al doilea material, Another Round, a fost promis imediat dupa lansarea primului si baza de fani a avut cam un an jumatate de asteptat. In ce a constat mai precis prima runda ? Ei bine niste canadieni practicanti de black metal melodic cu puternice influente folk au scos un album excelent care facea de rusine pe multi dintre aspirantii la tronul intunecat din nordul Europei.Runda doi in ce consta ? Pai in exact acelasi lucru numai ca intr-o doza mai mica (e un EP totusi) si fara draguta violonista care dadea un plus esential trupei. Acestea fiind zise, sa vedem totusi cu ce au ramas Profugus Mortis.

Scarlet to Snow e o piesa foarte faina , sonoritatea melodica-medievala de pe primul album fiind perfect reprezentata aici. Din pacate Paul Ablaze continua sa se ia foarte in serios si sa execute growlingul si screechul cu o furie demna de respectat dar care devine iritanta in destul de scurt timp. In Time si Cinder merg pe exact aceeasi structura, The Sword si I Demon fiind mult mai furioase, mai orientate spre black metal. This Round is on Me incheie in aceeasi tonalitate cu primele piese (melodic black cu pasaje alternante, bine executate).

Ca o concluzie as putea recomanda fara probleme acest scurt album fanilor genului insa nu este nici pe departe la nivelul primului material (So it begins) si asta in principal datorita lipsei vioarei. Un instrument mai mult decat necesar in sound-ul trupei care pare sa se departeze lent de origini.

Sample : Profugus Mortis – Scarlet to Snow

3.Folkearth – Songs of Yore

Ori am nimerit eu intr-un moment prost ori suntem in perioada albumelor acustice de inspiratie folklorica. Cu Folkearth am o problema mai veche in sensul ca le-am facut deja doua review-uri intr-un an (Drakkars in the Myst si Father of Victory) si asta ar fi al treilea . Pentru o trupa formata din muzicieni de la vreo opt trupe diferite de pe teritoriul Europei sa scoti trei materiale intr-un an si putin mi se pare foarte prolific dar nu neaparat inteligent. Comunitatea fanilor folk metal (nu a acelor sariti brusc in trend) este destul de restransa si are nevoie de ceva mai mult timp sa digere si separe toate prostiile aruncate in ultima vreme sub aceasta eticheta.

Albumul de fata contine cateva piese de pe cel lansat cu sapte luni in urma, Father of Victory. Avand in vedere ca este in intregime acustic si folk (deci va fi greu la o prima ascultare sa realizati ca e vorba de o trupa de metal la baza) reinregistrarea pieselor nu este neaparat un lucru rau. Problemele mele cu Folkearth se refereau la calitatea audio a inregistrarii si la coerenta melodica a pieselor. Ambele au suferit ameloriari considerabile in detrimentul diversitatii. Metalistul clasic s-ar putea simti repede sufocat de sonoritatile folk si ar putea rapid pasa albumul potentialei sale prietene.

Dupa un intro foarte soft urmeaza Warrior Heart , o piesa foarte lenta in ciuda numelui continuata cu The Purest Breed care imi evoca imaginea unor barzi medievali care topaie pe pajisti utopice. Trebuie sa recunosc ca noua versiune de la The Father of Victory este foarte buna la fel ca si The Iron Wolf , o piesa excelenta. Pentru a nu parea pream meticulos o sa spun ca si restul pieselor sunt la fel de bine realizate si linistitoare si ca ma bucura absenta vocii ‘’growled’’ care era a naibii de mediocra, indiferent de gen.

Mutitudinea de instrumente (nu cred ca puteti enumera atatea instrumente traditionale cate folosesc baietii) si calitatea mai buna a inregistrarii recomanda albumul asta ca un ‘’must listen’’, dar nu pentru metalistii pur sange.

Sample : Folkearth – Songs of Yore

P.S : Pentru a strica putin linia ”metalista” a postului : Chiar nu inteleg cum mama naibii poti sa profiti de un tip cam prostovan, confuz sexual si identitar doar pentru a ataca un cantautor mai mult sau mai putin interesant dar care are totusi voce.  Da , vorbeam de pseudoscandalul ala Tarky – Traistariu. De cand cu calugarul homosexual, onanistii de la Can Can par sa se fi pus pe treaba si-i tot dau cu dezvalurile senzationale. Pe-afara de vreo doi ani nu prea mai prind dezvaluirile fenomenale cu homosexuali decat in cazul unor teen idols si nu stiu daca Traistariu e plasat pe-acolo (e prea efeminat sa fie simpatic). Scandalul Tarky vs. Traistariu merge pe aceeasi linie inteligenta cu aducerea Marijuanei la tv pentru a fi luata la misto.

P.S 2 : In alta ordine de idei, doi studenti de la jurnalism sunt destul de suparati pe Premiile Ioan Chirila. Ma feresc de la a da dreptate neconditionat dar stiu ca mai exista si alti cititori ai blogului care au participat si era interesanta opinia lor.

22 Comments »