Krossfire's Blog

Printre intrebarile care au bantuit in ultimele zile pe blog, intrebarea legata de raritatea posturilor a aparut la fel de des ca celebra ”Carei specii apartine Oana Zavoranu”? Daca ultima intrebare este inca sub lupa cercetatorilor, la prima as putea raspunde cu un vag ”disertatie si alte obligatii”. De data asta insa, la fel ca Robbie Williams, sunt Back for Good.

In ciuda titlului, postul de fata nu este despre troli, hateri sau alte lighioane din online. Articolul de fata e dedicat bufonilor profesionisti. Saptamana trecuta, un prieten microbist era extrem de agitat de venirea lui Hagi la nationala. ”O catastrofa”, numea el evenimentul. Daca va intrebati cine este Hagi si ce cauta el in handbal, felicitari! Sunteti fie femeie, fie un om foarte, foarte fericit. Altfel, pentru restul, luptele dintre bufoni sunt la fel de importante pe cat erau in Antichitate.

Cum bă bufoni? Adica fotbalistii, acesti eterni filosofi ai balonului, sunt bufoni? Da, sunt, alaturi de majoritatea sportivilor, a oamenilor de televiziune, jurnalistilor, cantaretilor, regizorilor, scriitorilor si a reprezentantilor multor altor meserii. Stiu ca nu-i o noutate ce spun, stiu ca ne suna mai frumos ”entertaineri” sau ”artisti”, dar la baza cam tot aia e. Oameni care produc un bun efemer, fara miza reala, cu unicul scopul de a relaxa. Nu-i tocmai definitia bufonului, dar nici Lorenzo de’ Medici nu-l tinea pe Michellangelo la curte pentru ciorba lui de burta dementiala. Chiar daca produsul final intra la discutabila categorie ”arta pura”, sau e doar un articol de tabloid in care cuvantul ”sex” apare de vreo trei ori, scopul e acelasi, doar publicul difera.

Sa revenim totusi la balonul rotund si la cei care-si “doresc mai mult victoria”. De ce vor spectatorii de acum atat de mult spectacol in fotbal? De ce nu se mai joaca ”fotbal ca alta data”? In parte pentru ca spectacolul e adevarata miza si in parte pentru ca unii au inceput sa se ia prea in serios. Sa fie jocul de fotbal un simplu spectacol cu 22 de bufoni? Eu as zice ca da. Haideti sa dam la o parte marketingul, psihozele colective si atasamentele fata de un grup de 11-20 de oameni din comuna Clejani. Care este totusi miza reala a unui joc de fotbal? De ce conteaza ca Barcelona a bagat 3 goluri in poarta lui Manchester United? Sa fie doar o pasiune fetisista pentru spiritul competitiv?

O sa spuneti: pentru ca Barca e cea mai tare, pentru ca merita sa ia campionatul, pentru ca pitong. Nu serios, care-i miza conflictului? Era razboi? Ti-a schimbat tie, somnorosul din fata televizorului, cu ceva viata? Absolut deloc, insa meciul si spectacolul in sine te-au relaxat. Te uiti la meci pentru a defula niste frustrari, a-ti testa niste stereotipuri si a-ti irita amicii non-microbisti. Te uiti la meci pentru ca “iti place” si asta e unul din motivele pentru care unii se intorc dezamagiti de pe stadioane. Au platit sa-si vada echipa favorita de “entertaineri” prestand, iar baietii, platiti enorm pentru ce stiu sa faca, au incins o miuta ca in liceu. Oricum am da-o, oricum am teoretiza, cele mai spectaculoase finale sunt cam singurele memorabile, indiferent de sport.

Miza unui joc de fotbal pe teren si a unui campionat de Fifa 2011 e fix aceeasi. Din fericire, primii bufoni sunt mai spectaculosi. Din nefericire, oameni cu 12 clase care dau intr-o bila umflata cu aer au devenit ”simboluri” si au inceput sa creada ca valoreaza ceva pentru societate. Cu tot respectul pentru regi, cobre si alti brilianti care ma distrau in copilarie: influenta si cariera voastra se pot rezuma la fraza specifica simpaticilor clovni – bai ce bine jongla ala cu mingile!

(Un om care aduce un beneficiu real societatii)

Unii ar incepe sa-mi spuna cum e cu performanta personala, cu depasirea limitelor. Problema e simpla: vrei performanta? O faci pentru tine. E absolut remarcabil si de ce nu, de admirat, dar tot egoist ramane. Nu ma incalzeste cu nimic ca tu ai de gand sa sari cu parapanta de la 2000 de metri. E fain, dar n-o sa merg mai impacat la munca stiind ca tu-ti incingi budigaii pe Vf.Omu. Ahh, dar daca apuc sa te vad sarind, daca gestul tau aduce cumva niste puncte la categoria ”sentiment national”, atunci te rog…sari! Uite 50 de euro, mai sari odata, dar zambind. Sa nu ne amagim cu gandul ca asa zisa ”mandrie nationala” din competitii e mai nobila decat ”haha, uite ce amuzant”. E tot o chestiune simpatica de umflat egoul si in esenta, o forma de divertsiment. E o forma de a defula prin intermediul altora.

Majoritatea avem stampila de bufon pe partea B a cartii de munca sau a listei de hobby-uri, deci nu-i nimic rusinos in asta. Nevoia de a fi in centrul atentiei face parte din bagajul nostru primordial, oricat i-am acuza pe altii ca o practica. Mai nou, oamenii care ofera produse intangibile, destinate relaxarii, ajung sa aiba publicuri formate exclusiv din oameni care se ocupa cu acelasi lucru. Astfel, la un spectacol de stand-up comedy, publicul poate fi format exclusiv din bloggeri si jurnalisti. Poate ca pentru unii scriitorul e un bufon regal, pe cand fotbalistul e un simplu circar. Un fel de Bill Hicks versus Tociu si Palade. Chiar si asa, actul bufoneriei se muleaza perfect cultural. Functiile de informare, de culturalizare si altele se vor subscrie mereu celei de divertisment. E adevarat ca o carte te poate forma si iti poate deschide perspective, dar e clar ca n-ai luat-o de pe raft gandind: ”e timpul sa-mi extind vocabularul!”.

Oricum am intoarce problema, bufonii raman o pretioasa marfa de export. Fie ca sunt designeri, regizori, cantareti sau bloggeri, nevoia pentru produsul lor efemer creste, cu fiecare piesa ascultata, episod de sitcom vizionat, joc pe mobil terminat sau articol de blog citit. Sa nu ne amagim ca jobul bufonilor din Evul Mediu era mai usor. In ciuda lipsei competitiei si a mijloacelor de destindere “traditionale”, la finalul saptamanii mergeai la sezatoare, o data pe luna la turnir si cel putin o data pe saptamana la biserica. Prin urmare, cand incepe unul sa vorbeasca despre misiunea lui de a schimba lumea, aruncati-i un banut de argint in palarie si tratati-l cu o portie sanatoasa de ras!

P.S: Din categoria ”nelamuriri anti-nationale“, inca ma intreb de ce continuam sa ne laudam cu oameni care nu sunt mandri de originea lor? De la Iancu de Hunedoara (care, alaturi de Matei Corvin, se considera maghiar) pana la ”romanii nostri de peste granite”, ridicam oameni in slavi in ciuda faptului ca au fugit din Romania mancand pamantul. As prefera ca, din cand in cand, sa felicitam si martirii care au ramas.

38 Comments »

Despre micronatiuni am mai scris cu mai bine de 3 ani in urma. Din fericire, nu sunt atat de senil incat sa-mi fi uitat articolul, asa ca nu-l voi repeta. O tema la fel de buna de disecat imi pare insa problema regiunilor separatiste.

Daca primele nume care v-au trecut prin cap au fost Tinutul Secuiesc si Transnistria, regret sa va dezamagesc nationalistul interior. Din pacate, nici ele si nici Kosovo sau Osetia nu fac obiectul postului de fata.  Curiozitatea mi-a fost trezita de declaratiile unui extremist belgian. Din Wikipedia in BBC, am ajuns sa ma amuz si ingrijorez de numarul enorm de regiuni cu potential separatist din Europa. Aparent balcanizarea (termen folosit de mai bine de doua secole) e inca un fenomen viu, indiferent de regiune. Balcanizarea nu presupune simpla fragmentare politica a unui stat, ci fragmentarea lui pe criterii etnice, in regiuni cu potential conflictual.

Unii fug de persecutii si tiranie. Altii fug din prostie. Unii vor autonomie (fara sa stie exact ce presupune ea), altii vor republici independente, pe cand unii mai curajosi si le-au facut deja. Au tras linie intre curci si gaste si si-au declarat comuna stat. Aparent merge treaba. Tragi cu creta un cerc, scrii o Constitutie si apoi asaltezi ONU cu petitii sa te recunoasca. Am facut deci o scurta selectie a regiunilor care considera ca etnia sau limba sunt extrem de importante si ca 30 de oameni pe o insula sunt suficienti pentru a crea o economie. Poate dupa tura asta o sa ne privim cu mai multa indulgenta presupusii separatisti (pe toti 3)

Voi trece peste tarile fostei Iugoslavii pentru ca in fiecare dintre ele exista cel putin doua republici separatiste (inpronuntabila Republica Srapska n-a disparut). Aceasta flotare logica ne aduce la:

Insulele Autonome Aaland: E limpede ca motorina ca 20 000 de oameni aveau nevoie de propriul Parlament si de autonomie legislativa. Cine-i asuprea? Ei bine, oamenii fugeau de oribila dominatie…finlandeza! Sa nu va ganditi ca un teritoriu cu o populatie mai mica decat Radautiul este organizat sub forma unui orasel. Oh nu, Aaland are 12 municipalitati, iar autonomia regiunii a fost obtinuta in urma unei miute intre Suedia, Rusia, Germania, Franta si de pe tusa, Finlanda. Bravo tie Aaland, arata-le cine esti!

(Aaland – O tara interzisa miopilor?)

In cazul Frantei, aproape toate regiunile istorice au un partid secesionist puternic. Totusi, intre basci, catalani si occitani, bretoni si corsicani, sta mandra Liga Savoiarda, o grupare politica care a reusit sa si castige cateva alegeri. Culmea, nu e singura miscare care si-a amintit ca acum vreo 200 de ani, o bucatica din Franta apartinea dinastiei de Savoy. Mintile luminate gandesc la fel. Din pacate, la fel si nebunii. In cazul de fata, e greu de tras linie intre istorie si pretentii pseudo-nobiliare.

Italia debordeaza la randul ei de miscari separatiste, avand vreo cinci regiuni autonome recunoscute oficial si vreo 14 miscari politice active cu ganduri similare. Cei care militeaza pentru separarea nordului Italiei (Padania) au reprezentanti locali care spera sa obtina autonomia unor regiuni cu nume ca Umbria sau Emilia.

(Aparent Tirolul de Sud s-a prezentat la lectia despre separatism cu o stema facuta in Paint)

O alta tentativa de a separa puricii de pe pisica, Tinutul Gagauz este o regiune semi-autonoma din Republica Moldova. Da, un stat precum Moldova, care nu-i chiar de partea luminoasa a curcubeului, beneficiaza de doua regiuni cu pretentii de autonomie si autoguvernare.

Spania si Marea Britanie sunt practic compuse din regiuni cu miscari separatiste, iar Rusia le sufla tare in ceafa cu performante similare. In cazul ultimei, e bine sa amintim de celebrele regiuni Ingushetia (un fel de Sectorul 5, langa Cecenia, dar fara Vanghelie) si Adygeya. In cazul ultimei, cineva a simtit nevoia sa includa o placinta sau o oala in partea de jos a stemei. Desigur, se poate sa ma insel si respectivul simbol sa fie suprema dovada a eroismului adigeian:

De ce criteriul etnic nu este suficient supravietuirii unui stat e o discutie mai larga. De fapt, intreaga chestiune a supravietuirii unui stat merita discutata, in conditiile in care tendinta naturala ar trebui sa fie spre ignorarea granitelor fizice si mentale.  Afirmatia e valabila in conditiile in care ”etnia” e in multe cazuri un construct social si cultural legat de o regiune, nu un rezultat al endogamiei. Pana la urma, locul nasterii ajunge sa se reflecte in importanta acordata propriei persoane (”M-am nascut aici, deci sunt un om deosebit”). Sfatul meu este sa pasiti cu atentie; nu stiti cand intrati in Republica Autonoma a Blocului 23Bis.

Sursa imaginilor: Wikipedia, unde puteti gasi si o lista de miscari separatiste europene. Pentru o lectura mai serioasa pe tema, recomand cercetarea asta.

P.S: Daca aveti putin timp, n-ar fi rau sa-mi raspundeti si la sondajul asta despre realitatea augmentata.  Imi e necesar pentru lucrarea de disertatie: asta ca sa raspund si intrebarii ”Unde ai disparut in ultimele saptamani?”

34 Comments »

Expert in orice, ca tot bloggeru’, am dat curs invitatiei The Sexist de a scrie un articol pe tema “Obieciurile proaste ale Barbatilor“. Ce a iesit, puteti citi in randurile ce urmeaza. Bonus pentru cititorii fideli: diacritice!

Bărbaţii. Acest apex al selecţiei naturale, această maimuţă 2.0 ajunsă la stadiul de a sări din cracă în cracă cu puterea minţii. Bărbat fiind, ar fi trebuit să scriu tot articolul ăsta la mai mult ca perfect! Până la urmă, ce ar putea fi în neregulă cu un monolit policrom de raţiune şi simţire? Ce ar putea tulbura gândurile mândrului Apollo, cocoţat în vârful sanctuarului din Delos? În umila-mi opinie, mai nimic.

În primul rând, suntem mult prea comunicativi. Când, prinşi în mrejele activităţii zilnice (precum excavatul de chipsuri), vă învăluim cu atenţia noastră şi vă întrebăm suav “S-a întamplat ceva?”, voi ne răspundeţi cu voci de căprioare îndoliate: “N-am nimic…”. Apoi, cu un oftat prelung, vă uitaţi la noi cu ochişori mici şi şuşotiţi în gând “Azi nu eşti bărbatul de care m-am îndrăgostit”. Nu mai bine ne ţineam noi gura?

În al doilea rând, avem un defect cât se poate de vizibil. Arătăm bine în orice. Tricou negru, blugi negri şi pantofi de culoarea tăciunelui? O simplă declaraţie împotriva modei de consum. Maieu, izmene lungi şi gumari portocalii? E o inovaţie, parte din aportul nostru zilnic la progresul omenirii. Nici să ne spălăm nu e nevoie, sistemele de autocurăţare prin cufundare în fotoliu funcţionează de fiecare dată. Dar voi, doamnelor? Cu ţinutele de zeci de milioane, cu machiajul în culori inventate (magenta nu e culoare!), n-aveţi nevoie decât de două ore. Dacă cerceii nu se asortează cu şireturile, vă întoarceţi în bucla spaţio-temporală din faţa oglinzii. Apropo, ştiţi de ce nu ne machiem? Pentru că nici David al lui Michellagelo nu a fost pictat verde fluorescent!

Cred că un alt defect masculin este atenţia noastră iraţional de ridicată. Chiar şi asa, sorbindu-vă constant fiecare cuvinţel, când ne întrebaţi lucruri inutile precum ‘’Când ne-am cunoscut?”, ‘’Când e ziua mea?” sau ‘’Ai dus gunoiul?’’, preferăm tăcerea. De ce? Păi fetelor, dacă nici atâta lucru nu puteţi reţine, cred că noi ar trebui să ne punem întrebări…

Romantismul e şi el pe lista de calităţi masculine înnăscute. Cand butonăm febrili tastatura, cu gândul la hoardele de zombii de care trebuie să salvăm lumea, voi vă insinuaţi perfid lângă noi şi aruncaţi un: “Iubitule, zi-mi ceva frumos!” Egoiste mici, nu vă mai ajunge ‘’teh uhbesc’’-ul mormăit zilnic?

A fi un amant excepţional nu este o calitate, e un standard al existenţei noastre. Când vă plângeţi că adormim prea repede după, nu realizaţi de fapt că noi ne conservăm inteligent energia, etern vigilenţi pentru un viitor atac. Pe lângă faptul că suntem mereu împăciuitori (căscatul e un sărut mai lent), avem şi capacitatea de a fi mereu profund raţionali. Da! PlayStationul trebuia cumpărat. Alte întrebări? Măcar dacă n-am fi atât de generoşi. Şi nu, ‘’cum vrei tu’’ nu e un răspuns la întrebarea ‘’Vrei să-ţi iau ceva?’’.

Între noi fie vorba (între noi bărbaţii, evident), ştim foarte bine că ne-am rătăci între budă şi frigider, dacă n-ar fi vocea aia în sufragerie care să spună ‘’Costele, să închizi uşa!!’’. Adevărul e că nu suntem cea mai grozavă invenţie a naturii. Totuşi, nu vom recunoaşte niciodată asta. De ce? Datorită imensei noastre stăpâniri de sine!

P.S: Glumeam şi nu, nu sunt misogin. Glumeam şi nu, nu sunt misogin. Glumeam şi nu, nu sunt misogin. Am scris de trei ori, să înţeleagă şi doamnele!

52 Comments »

Voiam sa scriu un post minunat despre lumea toaletei, dar o sa-l las sa mai astepte pana mai tarziu.

Pana atunci, voi face ceva in premiera, ce n-am mai facut de multa vreme. O sa ma uit la televizor! Mai mult, o sa ma uit la televizor si o sa va povestesc socat ce am vazut, pentru ca asa am inteles ca fac oamenii verticali: rad de gorile cu superioritatea cimpanzeilor.

Nu, nici eu n-am avut televizor in casa ultimii 3-4 ani. Acum am si n-apuc sa ma uit. Nu, nu refuz televizorul pentru ca am evoluat, ci pentru ca necesitatile de divertisment sunt acoperite de laptop, carti si lipsa de timp. Prin urmare, voi zapa ca un ornitorinc hiperactiv printre canale si voi scrie cate o fraza surprinsa aleator.

Romantica: Pentru o viata sanatoasa, consumati zilnic minum 2 litri de lichide
Cartoon Network: Vrei sa-ti construiesti singur o bicicleta adevarata?
UTV: Cause I got a lotta life in me, let me live my American dream.
Discovery: Curand, am dat de asfalt si am inteles ce inseamna cu-adevarat speranta!
Sport-Ro: Iubire mare intre cei doi, dupa atatea aruncari cu discul.
UPC TV: Primesti gratuit pachetul Passion cu iPlayboy, Hustler, DareTv si Private Spice!
Minimax: De aceea am creat scutecele Pufies Flexy Dry, scutece din noua generatie!
Acasa: Hahaha, acum esti sotia mea!
Sport1: E clar ca a incercat de cateva ori sa-l loveasca de sus in jos, dar uite cum isi apleaca capul!
NationalTv: Daca afla seful, ii spui ca interogai un martor.
Antena1: Aproximativ 210 oameni au fost evacuati din jurul centralei.
ProTV: Mi-e teama ca am putea fi deja contaminati cu radiatii.
TVR1: Nici domnul Voiculescu nu vede vreo ratiune sa demisioneze.
TVR2: Sunt Bernard si urmeaza o noua emisiune in imperiul modei.
PrimaTV: Nea Nicu si Gina merg de minute in sir pe ulite, insa nu prea gasesc fete.
B1: De ventilat trebuie oricum sa ventilezi casa.
N24 Plus: Ne-ati dat puterea, ne-ati da sperantaaaaaaaa, de a fi impreuna mereu!
VH1: Miracles can happen as we dream. Mnanananaaa…
Money Channel: Exista un moment important atunci cand fermierii recolteaza si de multe ori, ei vand foarte repede.
Eurosport: Cred ca doreste fara indoiala aur, pentru prima data in istorie, in dreptul Ucrainei. E ucraineanca.
Disney Channel: Stiu ca este distractiv sa fii prietena cu ea, pentru ca este foarte populara.
Diva Channel: Daca tu te prefaci in pastrav, eu ma prefac in pescar si te prind.
MTV: Barbara Streissand…uuuuuuuuuuu.
National Geographic: Naveta spatiala zboara cu un mic ajutor venit de la o orga si un proiectil.
Animal Planet: Inainte de a ajunge la locul ancestral de reproducere, aceste vaci trebuie sa se lupte cu hipopotamii.
RealitateaTV: Era foarte socata prima psiholoaga, mi-a zis: ”Domnule Columbeanu, era sa ma stranga de gat”.
ProCinema: Intrebarea e – ”Cum redai cel mai bine experienta operei in 3D?”.
TV5 Monde: C’est le derniere minute, deux minutes plus tard”.
Antena2: Am ajuns acasa mergand incrucisat, pentru ca eram pulbere.
OTV: E extraordinar de buna si lasa un sos in care poti intinge paine.
Kanal D: E timpul sa spui nu gandacilor si capuselor nedorite!
Antena 3: Cand turistii germani vin in Romania ei sunt multumiti, pentru ca au asteptari foarte mici.
TVR3: Sa ma tina badita in brataaaaaa…aaaa…aaaaa…dim diri diri dam.
Euronews: The key task for us was to keep the building intact.
AXN: Au si ras putin, dar asa, in tacere.
Tvr Cultural: Aici, in 1882, doi tineri aveau sa descopere o comoara.
Tvr Info: Vom transmite in direct sedintele de plen ale Camerei Deputatilor.
Zone Reality:  E clar ca nu se picep sa-si acopere urmele.
Euforia: Una dintre cele mai impulsive coafuri create vreodata!
Duna: Ngaaark, orka slarg nvork!      (Nu stiu daca e maghiara, dar asa suna)
Favorit: N-as face mare diferenta intre platoul unei televiziuni si scena!
Shopping Channel: Nu trebuie sa mai faci 350 de abdomene zilnic!
MGM: Nu ar trebui sa te intinzi mai mult decat iti permite plapuma.
Etno: Cainii sunt ca niste orfani, intr-o mare stare de foame.
CNN: The best tea in Hong Kong, a stunning bath in Bangkok.
Neptun TV: Te-am vazut mai devreme in rol de balerina! Tu erai?

Nu stiu clar ce am vrut sa demonstrez cu exercitiul asta de anduranta, dar sunt convins ca am demonstrat ceva. Mai mult, m-am abtinut si de la comentarii pe parcursul lui. Totusi, mi-a ramas vie intrebarea: Cum se manifesta gandacii si capusele dorite? Iti aduc discul? Iti ling mana cand te scoli dimineata?

P.S: Ieri mi s-a parut ca am vazut-o pe Monica Tatoiu pe strada. Acum sunt sigur ca am confundat-o. Nu avea doua capete si nici nu falfaia din lavaliera.

18 Comments »

Va mai amintiti de proful din liceu care tinea cu dintii de materia lui, desi avea o singura ora pe saptamana, iar religia era irelevanta pentru mate-info intensiv? Ei bine postul asta este despre el si despre altii carora le e imposibil sa prioritizeze…

Cuvantul ”important” s-a devalorizat mai rau decat dolarii tipariti in Zimbabwe. Orice mizilic a devenit important, de la mesajele apocaliptice de pe messenger pana la rugamintile de tip ”ia-mi si mie hartie igenica” trimise prin SMS. Cuvantul ”important” trebuie sa fie acolo, ca stampila femeii de serviciu intr-o intreprindere de stat. Istoria religiilor in facultatea de automatica? Materie importanta! Un mesaj ininteligibil trimis la ora 23.00? Important! Massurile despre copii fictivi si masuri politice paranormale? Importante! Discutii interminabile de 3-4 ore? Sedinte importane! Alaturi de el, expresia ”urgent” a fost la randu-i victima inflatiei sensului.

Ar fi totusi bine sa fac din start distantarea. Nu vorbesc de oameni care-si iau in serios meseria si tind sa respecte cu sfintenie orice termen limita. Vorbesc despre cei care nu pot intelege ideea de prioritizare si care aplica pur egoist eticheta ”important”. In general, evit domeniul profesional pentru ca aici sarcinile sunt stabilite prin contract. Chiar daca zelotii urgentei si importantului apar in orice mediu, cand ai o serie de atributii prestabilite, lucrurile se schimba (de multe ori in favoarea ta, daca stii cum sa pui problema). Problema este destul de vizibila la orice nivel, dar e mult mai usor de observat in viata de zi cu zi si in domeniul online.

In ultimul domeniu, obsesia ”importantului” si ”importantei” a atins cote alarmante. Orice campanie,  orice comunicat, orice articol, orice stire veche de milenii devine importanta. Mai mult, ea devine atat de importanta incat toti ceilalti trebuie sa simta tortura spamului tau neincetat.  Te mananca in cot? Urla, sa auda toti, sa inteleaga ca ”E IMPORTANT”. Mai bine, trimite cateva comunicate pe tema. Sigur sunt cativa oameni care stau cu sufletul la gura pe tema ”Cand se lanseaza noua colectie de hainute pentru caini D&G?”‘. Riscand sa cad intr-un utilitarism de mahala, spun ca ceva ”extrem de important” nu te poate afecta numai pe tine. Asta-i si motivul pentru care voi incerca sa trasez cadrele care definesc (cel putin pentru mine) lucrurile ”urgente” si ”importante”:

1.Poti sa faci ceva pentru a ameliora situatia? Pot cei alertati sa o faca?  Daca raspunsul este NU, atunci subiectul este pur si simplu neimportant. Da, pare suprinzator, dar pe 99% dintre romani ii doare in fund de cele 5 postari ale tale de pe Facebook legate de revolutia din Egipt. E la fel si in cazul mitingului pentru ieftinirea Calgonului.

2.Care sunt consecintele? Daca nu exista consecinte reale ale unui eveniment (fie el si unul iminent), importanta scade. O expozitie de fotografie care are loc maine este ”importanta” in masura in care receptorii sunt direct interesati de opera respectivului. Daca se intampla in 2 ore, nu e urgent, esti doar in intarziere.

3.Cati oameni sunt cu-adevarat implicati? Daca esti numai tu la mijloc si e vorba exclusiv de ceva ce trebuia sa faci, nu vorbim de o urgenta ,ci de problema ta!  De-aia imi era greu sa-i inteleg pe profii care in liceu ne aglomerau cu zece mii de lucrari pe ultima suta de metri, pe motiv ca se apropia ”incheierea situatiilor”.

4.Am inteles fenomenul? Are sens sa te faci de cacao pe teme pe care nu le intelegi? Uite o intrebare pe care nu si-a pus-o nimeni din stafful Intact inainte de a infiinta Antena 2…

As fi putut incheia cu celebra istorioara despre Socrate si nevasta infidela. As fi putut sa o fac, dar va las sa o cititi si singuri pentru ca e savuroasa si complet neadevarata.  Ma gandeam chiar la o concluzie mai desteapta, dar intre timp, a aparut ”urgent” de rezolvat…

P.S : Ma uitam zilele trecute pe Listverse si am dat de o lista cu lucrurile utile lasate de regimul nazist (masuri, companii, produse). Desi e greu sa treci cu vederea peste alte apucaturi ale national socialistilor, sunt curios prin comparatie, cate lucruri similare a lasat regimul comunist.

P.S:  Ma intreba cineva de ce nu revin la a scrie pe blog la 2-3 zile. Ii explicam simpatic ca nu-i vorba de idei (am sutede drafturi), ci de faptul ca nu am timp. Nu,nu e o chestie de genul ”bai, azi n-am timp de blog”, ci mai degraba ceva in zona ”bai, azi n-am nici 5 minute pentru pauza de masa”. O aglomerare de proiecte la job, personale, facultate si probleme de sanatate au facut ca ultimele 2-3 saptamani sa fie un adevarat iad cronofag. Promit ca voi reveni la postari mai dese si mai pasnice.

24 Comments »