Krossfire's Blog

Textul asta s-a lipit intre taste de vreo cateva luni. Dat fiindca urmeaza sa absentez vreo cinci zile, am zis sa-l scutur putin de praf si sa-l scot la lumina.

Pentru cei care se invart de mai multa vreme in zona ”blogosferei”, urmatoarea situatie a devenit rutina. Un amic, care de multa vreme nu te mai saluta, vrea sa-si ”faca si el blog”. De ce ? Pentru ca a auzit el ca se ”castiga” si pentru ca, roman neaos si deci incapabil sa-si vada limitele, are senzatia omnipotentei.Doar are tastatura, nu ? Ce il opreste sa umple Internetul cu miliarde de biti de aberatii si fragmente plagiate ? Ultima data cand am fost pus in situatia asta, am raspuns transant: ‘ ‘Omule, tu n-ar trebui sa scrii. Stiu ce poti face in domeniul asta si-ti spun sincer…omori cuvintele !”.

Expresia asta s-a lipit de mine prin liceu, insa nu i-am constientizat adevarata forta pana sa iau contact cu mediul online. Nu i-am constientizat sensul pana n-am omorat la randul meu mii de cuvinte in articole plictisitoare, stangace, fara subiect sau pur si simplu seci. Stiu ca nu-mi scuza cu nimic ”crimele” , dar cred ca accesul la o tastatura a generat un adevarat genocid literar. Chiar si cele mai nobile si greu de integrat expresii au devenit carpe de sters pe jos in mana vreunui licean convins ca experienta lui de viata TREBUIE impartasita. Iti place vreun vers, vreun epitet pe care de-abia il intelegi ? Nu conteaza, sterge-te cu el la fund, pune-l ca motto si apoi adauga ”Blog pentru oameni destepti” !  Ai gasit ceva interesant pe un site de-afara ? Nu da link, nu lasa frazarea impecabila a autorului original sa-ti polueze mintea ! Nu ! Tradu totul cu Google Translate si semneaza-te ! Ucide prepozitii, metafore, epitete…si daca nu te saturi, omoara si semnele de punctuatie !

Dar de ce i-ar pasa cuiva de viata cuvintelor ? In fond si la urma urmei, majoritatea traiesc pentru cateva sute de citiri. Unele mai norocoase au sansa sa ramana pe buze  sau pe hartie timp de sute de ani. Chiar si asa, ce se intampla cu un cuvant care ”moare” ?  E simplu : e golit de sens, e ca  un rest in putrefactie : poate foarte usor murdari un text , un volum, un site.  De ce ? Pentru ca niciodata cuvintele nu traiesc pentru autorii lor. Ele exista pentru cititori , pentru cei care se asteapta sa fie intampinati de un text coerent, de o expresie simpatica sau macar de o idee concreta. Stiu ca nici pe blogul asta cuvantul n-a avut o viata lipsita de griji. Rare au fost momentele cand un cuvant s-a simtit cu-adevarat mandru sa poposeasca aici. Poate de-asta nici nu-mi permit sa vorbesc despre blogurile personale. Aici cuvintele, citite sau nu, sunt pana la urma o simpla articulare a unui gand. Din cand cand, pot fi chiar dovada evolutiei autorului. Sa fim rezonabili, uneori cuvintele se multumesc doar cu o companie placuta.

Ahh, dar cand incepi sa crezi ca ai menirea sau mai grav, jobul, de a informa, educa sau distra , atunci incep cu-adevarat atrocitatile. Nu ma uit acum la liderii de opinie online (nu ma uit numai la ei, cel putin). Ai scris sase volume de poezie publicate intr-un total de 100 de exemplare ? Iti place sa scrii eseuri de tip autoreflectie de zeci de pagini  si sa le public, desi nu sunt citite ? Iti place sa crezi ca lumea nu te citeste pentru ca ”ei nu inteleg” ? Ai scos cumva patru albume de rap , dar nu te suporta astia din underground si de-aia n-ai succes ? Scrii volume de critica politica dar nu publici pentru ca nu te lasa vreun partid obscur?  Scrii la vreo fituica care da opt carti pe numar dar continui sa te consideri ”jurnalist” ?  Atunci imi pare sa-ti spun, dar esti doar un alt ucigas de cuvinte. Suntem destui deja , nu-i nevoie sa mai ingroase si altii randurile.

Stiu ca nu-i numai vina autorilor, ci si a minunatilor educatori, oameni care te invata sa apesi pe tragaci inca din liceu. Mor insa de ciuda cand vad ca in cadrul unui text, oamenii nu-si pun cateva intrebari de baza. Pot scrie corect gramatical doua fraze ?  Bucata asta de text duce undeva, sau o pot sterge fara probleme ?  Simt frazarea, curge, exprima coerent o idee ?   Are vreun sens pana la urma sa termin textul asta ?  Totusi, poate exagerez cu ultima replica, una care ar  omori cam 98% din blogsfera romaneasca (foarte probabil si blogul de fata). Cum spuneam, cuvintele traiesc pentru altii, nu pentru egourile suprasaturate ale autorilor , oricat ne-ar placea sa credem ca-i altfel. Cuvintele ucise sunt pierdere a timplui cititorilor, clipe rupte din viata lor. Simt uneori ca-i cazul sa-i menajam, dragi coautori.

Drept final, sugerez sa le mai lasam naiba de minoritati, balene si gaze de sera. Isi pot purta de grija si fara campaniile voastre. Putem salva ceva mult mai apropiat de noi , chiar daca nu-i la fel de tangibil. Putem salva amintirea unor oameni mai destepti si mai coerenti decat noi (care intamplator au scris si mai putin). Putem salva ceva ce calcam zilnic in picioare, pentru ca simtim ca ”trebuie”. Fratilor, cateva intrebari si putina moderatie ar putea salva miliarde de cuvinte !

P.S : Si pentru ca vreau sa mai las vocabulele de pe blogul asta sa respire, voi lipsi pentru o vreme. Nu are sens sa moderez comentariile din moment ce-mi voi putea citi mailul (destul de rar si restrictiv). Voi inaspri temporar regulile de moderare, insa comentariile raman la liber. In cazul in care aveti vreo problema cu un comentariu intrat in moderare…aveti putintica rabdare. Ne citim peste vreo cinci zile.

23 Comments »

Cineva imi atragea gentil atentia ca am neglijat blogul in ultima saptamana. Motivul a fost unul de natura tehnica si anume moartea hard disk-ului, o pierdere greu de recuperat, in ciudat unui back-up mai vechi.

Postul de fata e mai degraba o culegere de insemnari. Pentru ceva mai coerent, va mai trece putin timp.  In alta ordine de idei :

- Ieri am fost invitat la o prezentare Panasonic, companie care isi va muta aproape exclusiv comunicarea in online. Nu sunt blogger de eveniment, asa ca nu voi aglomera articolul cu poze, linkuri sau alte minuni. In principal, e vorba de lansarea unei serii de plasme 3D , seria VT20,  menite sa se ia la tranta cu LG si Samsung. Probabil le-ati vazut prin malluri. Imi amintesc ca in prima faza m-am jucat cu unul in Plaza Romania. Din ce-am putut testa , am sesizat ca ochelarii sunt ceva mai complecsi, cu  tracking infrarosu, spre deosebire de clasicele bucatele de plastic cu lentile polarizate.  Asta impune si o oarecare limitare de distanta.  Da, e greu sa neg ca unghiul, refresh rate-ul si calitatea generala a imaginii au fost mult peste ce am vazut in zona consumer 3D. Totusi, nu m-am putut abtine sa nu intreb daca exista o piata reala pentru asa ceva, daca-s oameni care ar da peste 2000 de euro pentru o plasma si doua perechi de ochelari.  Ar mai fi si problema continutului (din ce stiu, doar Digisport si cateva posturi livreaza si continut 3D). E o intrebare pe care mi-am pus-o si cand cineva imi prezentase primul laptop 3D, jucarie destul de ieftina la vremea respectiva. Raspunsul principal ar fi ca mutarea este una de prevenire, de acoperire a unei piete emergente. Daca din punct de vedere al marketingului inteleg, nu stiu daca din punct de vedere al consumatorului m-as obisnui prea repede cu ideea de ”3D vision”.

-La acelasi eveniment am asistat si la o proiecte in premiera a lui Toy Story 3.  Filmuletul a fost simpatic, dar parca magia primelor doua , pionieri ai genului, a cam disparut. Mai mult,  se pare ca a picat intr-o perioada a animatiei CGI, de la How to Train Your Dragon pana la Shrek Forever After (slabut de altfel) si Tangled. Oricum, noul Toy Story primeste o recomandare, datorita stilului sincer de animatie si naratiune, fara briz-brizuri si complicatii. E o animatie 3D simplut construita , nu foarte amuzanta , dar suficient de interesanta incat sa n-ai impresia ca ai pierdut o ora jumatate din viata.

-Acum nu stiu daca a existat vreo legatura cu moartea  HDD-ului,  dar zona in care stau momentan e mai prost electrificata decat un cort din Vama. Sunt convins ca vecinii le-au trimis celor de la Enel toata simpatia pana acum. Nu de alta, dar in ultima saptamana au fost trei pene mari de curent (una durand vreo 6 ore) , iar de cateva luni , fluctuatiile de tensiune sunt la ordinea zilei. Nu le-as dori responsabilor cu cablarea (ca de-aici e baiul) si cu mentenanta sa aiba vreodata pe cineva care sa depinda urgent de reteaua electrica. Sa vad cum o sa le spuna celor cablati la aparate de mentinere a vietii ca ”se rezolva imediat”.

-Ca veni vorba de HDD, are cineva vreo idee despre motivele pentru care ar crapa un Seagate Momentus de 500GB (5400 rotatii, de laptop) incastrat intr-o carcasa antisoc ? Nu vorbm de erori logice ci de celebrul ”click of death”. Sasaielile si paraielile au aparut in ultima saptamana desi n-am vazut o corelare directa cu problema electricitatii, dat fiindca alimentatorul a ramas intreg. N-am avut probleme cu schimbarea lui in service (intr-o zi jumatate am avut altul nou), dar inca ma intreb ce naiba l-a facut sa-si dea duhul la sapte-opt luni de functionare. Eroare de fabricatie ?

P.S :  Intr-o alta nota, nu pot sa nu observ reclama de la Kia Soul, o masina cu un design al naibii de ciudat despre care am mai discutat. In reclama mentionata, producatorul isi compara constant creatia cu un prajitor de paine si cu o masina de spalat. Good one, Kia !

18 Comments »

In urma unei intense cereri populare (doi oameni), m-am gandit sa listez intr-un articol  cateva aparitii discografice care au gadilat auzul vecinilor in ultimele saptamani.

Ca de obicei, variantele pe larg vor aparea pe bangyourbrain . Din fericire, cum sistemul de publicare este incet , am decis ca cititorii blogului sa aiba , ca intotdeauna, intaietate. Intarzierea a fost produsa si de faptul ca unele materiale erau asteptate de ceva vreme. Iata deci sapte bucati muzicale gustate in ultima vreme :

Sabaton – Coat of Arms (2010)
Nota : 8.3/10

Pe cei de la Sabaton i-am descoperit odata cu epicul Primo Victoria. In cazul unei recenzii recente, le-am recunoscut meritul de a fi lasat o pata de culoare pe atat de pestrita scena power. Problema cu albumele care au urmat lui Primo Victoria a fost lipsa diversitatii. Attero Dominatus a fost aproape ”un B-Sides” pentru Primo Victoria  iar Metallizer a fost o remasterizare. Din fericire, The Art of War , materialul din 2007, s-a salvat si a iesit in fata prin cateva bucati excelente. Pe de alta parte, pastrand ”traditia”, Sabaton nu forteaza deloc nota pe Coat of Arms.
Desi nu-i la fel de bine inchegat ca Art of War, e mai rapid si apasator decat precedentul, iar vocea de sergent ragusit a lui Broden contribuie la atmosfera. Pe langa asta, suntem tratati si cu vreo doua solouri de zile mari. Ce deranjeaza insa este aparenta incremenire in proiect si faptul ca oamenii se iau mult prea in serios. Piese cu riffuri excelente precum The Last Solution sunt aproape facute praf de versurile despre persecutia evreilor si de corurile total nepotrivite. Uprising la randu-i se incovoaie sub povara unor versuri neinspirate. Pe de alta parte, exista si doua momente cand tocmai aspectul asta salveaza piesa. The White Death, despre un mai putin cunoscut erou de razboi finlandez, Simo Haya, suna al naibii de ”epic”. Ultima piesa, Metal Ripper, urmeaza traditia Sabaton de a oferi un tribut trupelor ce i-au influentat. Structura lirica este bazata exclusiv pe versuri celebre ale unor trupe mari.
Mi-ar fi greu despre Coat of Arms ca e slab. Nu e, iar piese ca Midway, Saboteurs sau Screaming Eagles onoreaza traditia trupei. Din pacate, traditia trupei devine obositoare si uneori intervine nefast in procesul de creatie.

2.Eluveitie
Everything Remains as it Never Was (2010)
Nota : 9.0/10

Pe langa impedimentele legate de timp, am amanat recenzia ultimului material Eluveitie dintr-un motiv pur subiectiv. Avand in vedere ca primele doua albume full ale trupei au fost aur curat pentru mine si ca albumul acustic ma dezamagise, voiam ca ”Everything Remains…” sa imi placa. Lucrul asta era cu-atat mai greu cu cat elvetienii , promovatori ai unui stil deosebit de folk metal, au reusit sa ridice standardul in doar cativa ani.
Dupa cateva ascultari, am fost nevoit sa ader la verdictul altor ascultatori : este un album scris in stilul Slania, cel mai bun material al trupei. Este la fel de bun ca Slania ? Greu de spus , are cateva piese fresh si excelent scrise dar nu este la fel de coerent. Everything Remains as it Never Was se deschide cu un intro instrumental urmat fiind de piesa care da titlul albumului, bine executat, insa eclipsata de Thousandfold, piesa cu videoclip.  Urmatoarele doua piese, Nil si Essence of the Ashes sunt la randul lor bucati solide de folk metal si sunt printre cele mai bune de pe album. Everything Remains… nu ne mai rezerva multe surprize in continuare, desi Quoth the Raven, Setlon si Semipheral Embers nu dezamagesc.
Per total, am observat o oarecare agresivizare a chitarelor electrice  si a vocii lui Chriegel pe cateva piese. Sa zicem ca oamenii compenseaza dupa un album acustic. Desi i-am pus deja stampila, Everything Remains as It Never Was este un album recomandat. Daca sunteti fani Eluveitie, il veti gusta pana la ultima nota. Daca sunteti doar ascultator ocazional al genului, nu va va dezamagi. Chiar daca nu a avut impactul Slania, materialul din 2010 al trupei este un album sincer si bine scris.

3.Fintroll
Nifelvind (2010)
Nota : 8.5/10

Fintroll este genul de trupa ”de referinta” pe care amatorii genului o reduc la doua albume : Jaktens Tidd si Nattfodd. Dupa renuntarea primului solist vocal (Katla) si dupa plecarea ulterioara a inlocuitorului lui, trupa s-a indepartat treptat de radacini. Folk metalul inspirat din humppa,  pe care, alaturi de Korpiklaani, Fintroll l-a ajutat sa se impuna, a alunecat treptat spre viking si pagan.
Albumul trecut nu a reusit sa ma miste prea mult. Asta nu pentru ca ar fi fost slab, ci pur si simplu pentru ca nu mai avea scanteia care pusese trupa pe harta de la bun inceput. Nifelvind sau ”Vantul din Iad” mi-a rezervat insa o surpriza placuta. Desi nu seamana cu ce scoteau oamenii in 2001, este un album matur si suficient de ”fresh” , incat sa ciuleasca niste urechi.Dupa unul dintre cele mai bune introuri auzite in ultima vreme (Blodmarsch), Nifelvind debuteaza agresiv cu o piesa a naibii de ”neagra”. Din fericire , Der Frusna Munnen si piesa ce i se succede ne aduc inapoi in zona folk prin cateva instrumente unice in peisaj. Formula se repeta ulterior, o mentiune speciala meritand si piesa Galgasang, complet acustica si cu o atmosfera deosebita. Fornfamnad si ultima piesa (o piesa bonus de fapt) amintesc destul de tare de germanii de la Equilibrium.
La capitolul parti deranjante, pot aminti din nou vocea solistului care nu ma convinge. Altfel, explorarea unor noi zone muzicale si diversitatea de pe noul album ii aduce pe Fintroll inapoi in categoria trupelor relevante pentru gen.

Continue Reading»

24 Comments »

Revigoranta lipsa a televizorului ma face sa am retineri in fata televiziunii online, fie ea si live. De data asta a venit randul randul Realitatii sa loveasca subtil, cu titlul ”PDL-ist la puscarie!”. Avand ghinionul sa nimeresc in plina emisiune Realitatea Zilei, m-am trezit prins in mrejele pseudojurnalismului promovat de Razvan Dumitrescu, acest Torquemada anti-portocaliu. Cu afinitati mai mult decat evidente, moderatorul emisiunii a inecat o stire, de altfel importanta, in atacuri politice. Motivul ar fi fost ca unul dintre reprezentantii PD-L,  primarul valcean Mircia Gutau, risca puscaria.

Cazul este pe cale sa devina subiect de disectie in presa, asa ca puteti incepe cu articolele locale.  Sa repet mai rar, ca sa inteleaga si domnul Dumitrescu : un PRIMAR, deci un membru al ADMINISTRATIEI PUBLICE, este pasibil de puscarie ! Parca e ceva mai important si mai rar intalnit decat ”PD-List la puscarie!”. Nu spun ca partidul nu are importanta . Are, dar nu suficienta incat sa anuleze complet stirea. Condamnat miercuri la trei ani jumatate de inchisoare pentru un dosar de coruptie din 2006, Mircia Gutau si complicele viceprimar nu sunt inca dispusi sa capituleze. Pe langa promisiuni de recurs la CEDO si discursul alarmat al avocatilor, situatia ramane aceeasi : s-a emis o condamnare RELEVANTA pe baza unui dosar de coruptie.

Pentru cei care-si beau cafeaua sau ceaiul in fata calculatorului si s-au plictist deja, cred ca merita sa explic si titlul. Arestarile, condamnarile si acuzatiile grave din ultima vreme arata ca odata ajuns cutitul la os, exista oameni in justitia romaneasca dispusi sa ”lase de la ei”. Macar asa de fatada : un condamnat aici, un arestat acolo. Nu de alta, dar nu mai sunt suficiente fonduri pentru indulgente politice.

Acum urmeaza si partea intens subiectiva a povestii. Coincidenta face sa fiu din Ramnicu Valcea si in ciuda ultimilor ani petrecuti in capitala, sa cunosc, fie si superficial, realitatea valceana.  Mircia Gutau si Nicolae Dicu au fost retinuti si inchisi acum trei ani, in acelasi caz. Vorbim de arest preventiv pe mai multe luni , nu de un simplu detaliu birocratic. Desi acuzatiile la adresa primarului au continuat pe linia constructiilor ilicite, excesului de borduri si a fondurilor jonglate, omul a mai prins un mandat. De ce ? Pentru ca in continuare Ramnicu Valcea arata a oras, nu a comuna interbelica , pentru ca deszapezirea functioneaza, pentru ca exista banci (la suprapret, spun unii), exista trotuare din piatra cubica si pentru ca o comparatie cu Sibiul nu este deplasata. Meritele pentru starea orasului pornesc de la un alt edil dar asta-i alta poveste. Totusi, Valcea este mult mai ”urban” decat ar putea fi vreodata Sectorul 5 (includ aici si Cotroceniul), sector condus de un individ afundat pana la cot in banii publici. E mult mai curat decat imparatia lui Mazare si vizibil mai civilizat decat regatul lui Oprisan. Sa nu-mi spuneti ca baietii astia nu s-au jucat de-a spaga in viata lor…

Desigur, faptul ca primarul inca se bucura de simpatie populara (nu complet nemotivata) nu-l scuza de acuzatia de a fi pretins 50 000 de euro drept spaga. Numai atat ? Sunt convins ca cei amintiti mai sus deja fac bancuri cu ”Gutau” . Cat de neprofesionist politic sa fii incat sa incerci sa furi atat de putin si sa fii prins in flagrant ? Trist dom’le, nu se mai fac tepari ca alta data !  Desigur,  sarcasmul ne-ar putea aduce la gluma ”preturilor de provincie”.

Ce incerc eu sa spun aici nu este ca primarul ar trebui iertat doar pentru ca nu si-a transformat orasul in asezare tribala (din nou, vezi Sectorul 5). Nu e o scuza, cum nici suma respectiva s-ar putea sa nu fie un accident. La fel de departe este si gandul de a lua  in vreun fel apararea PD-L : e totusi vorba de un om sustinut si promovat de ei. In acelasi context ma intreb totusi daca apartenenta la  un alt grup politic , unul cu traditie in dosare de gen, ar fi schimbat situatia.

Intr-un final, indraznesc sa sper ca, daca tot am inceput sirul arestarilor si condamnarilor de fatada, sa ochim si pesti mai grasi. Se cunosc speciile, sunt somonii si casalotii care incaseaza 3-4 milioane de euro pe contract. Se apropie raportul UE si e criza. Macar acum sa pescuim putin…

P.S : Cu tenta ironica sau fals inspaimantata, zeci de siteuri au simtit nevoia sa redea un citat din Florin Salam. Citatul, desi cu greu poate fi numit asa, era o acuzatie de conspiratie nazista impotriva tiganilor si a accesului lor la Eurovision. Ar fi simpatic sa detaliez dar…noi chiar am ajuns sa ascultam ce spune Florin Salam ? Nu-i suficient ca deschide gura ca sa behaie, trebuie sa-i ascultam si comparatia rasiala cu negrii din America ?

29 Comments »

Intentionam sa-mi marchez revenirea pe blog cu un titlu mai explicit sau cu o referinta la criza economica. Cum niciuna dintre cele doua nu-mi e specifica, am decis pur si simplu sa insir niste ganduri. Pe post de salut, prefer sa pun cap la cap niste previziuni pe 2010, anul in care am intrat ca intr-o baie calda cu namol.

Intervievand pasiv mai multi prieteni, amici si colegi am observat aceelasi optimism debordant pentru anul care tocmai a inceput .Pe scurt, va fi un an nasol.Nici macar nu-i vorba de criza financiara sau de alte magarii care tin de politica, romani sau previziuni maiase. E vorba de faptul ca o criza de orice tip are capacitatea de a sparge balonul ala stralucitor pe care-l umflam zilnic dupa cafeaua de dimineata. Defularile isi  fac de cap, constientizarea propriei conditii la fel si uite asa ”Un An Nou Fericit” devine treptat un fel de ”Hai ca trece si asta !”. In momentele astea apar asa numitele perioade de ”tacere” sau de cautare tacita.

La randu-mi vad noul an ca pe un al schimbarii si al deciziilor asumate. Domeniul in care m-am invartit in ultima vreme nu ma mai atrage asa cum o fac pasiunile copilariei (beletristica si game designul). Pana una alta, sper sa pot fi ceva mai mandru de articolele de pe blog si sa ma tin de promisiunile pe care nu am apucat sa le onorez in 2009 pe motiv de zile prea lungi si nopti prea scurte.

Cum schimbarea nu da semne ca ar vrea sa vina de la Obama , voi accepta 2010 ca pe un reflector, unul care lumina putin ceata din ultima vreme. Publicatiile mor pe capete, la fel si alte forme la fel de neinteresante de media. Cotatia leului scade in ritm cu publicul preocupat de problema. Vad undeva o linie finala trasata pe la jumatatea lui 2011 cand inca sper sa ne citim lucizi si sanatosi. Vorba lui Iglesias, ”Viata merge inainte”,  dar uneori parca te mananca undeva sa-i pui piedica.

P.S : In asteptarea unui articol mai bun, ramane sa recomand The Invention of Lying ca o comedioara decenta si sa va las sa va holbati la poza asta din 2007 aparuta intr-un ziar quality, chipurile. Altfel, daca vreti ceva mai interesant de citit ar merita sa aruncati ochii pe un top al mortilor trecute cu vederea din 2009. Nu de alta, dar poate nu v-au ajuns valorile care au trecut pe langa noi in timp ce ne vaitam ca vine Apocalipsa financiara.

23 Comments »