Krossfire's Blog

Sunt plecat pentru cateva zile, vreo 5 la numar. O sa stau in continuare cu ochii pe blog prin intermediul telefonului. Sa ne auzim sanatosi si odihniti.

P.S: Articolul asta o sa dispara in momentul in care-l voi inlocui cu ceva mai inteligent

12 Comments »

A trecut cam un an jumate de cand am facut un top de genul asta. Mai mult, se mai fac si vreo 5 ani intregi de blog in octombrie. Daca m-as uita in calendar ca o baba evlavioasa, as spune ca blogul asta a existat pe parcursul a sase ani diferiti.

In loc sa-mi urez singur ”La Multi Ani”, am preferat sa ma trag putin de urechi pentru lipsa de activitate din ultimele luni. Dar ce zic eu din ultimele luni, e vorba de ultimul an! Sa purcedem dar la a trece in revista articolele de pe blogul asta care au miscat un bit pe ici pe colo. Am eliminat cateva bucati  datorita lipsei de relevanta in context mai larg.

To Game or not to Game - Un post despre Farmville si alti monstruleti mancatori de timp

Diacritice – O schita cu iz publicitar, o intoarcere episodica la beletristica.

Ce-ar fi sa nu va peste – O reteta naturista pentru supravietuirea in mediul online

Noi, bufonii – Despre cat de relevanti sunt bloggerii, jurnalistii, fotbalistii, PRistii…

Imperiul din fundul curtii - Sau cum sa-ti faci stat in stat.

Copiii sunt lucruri traznite – O perspectiva asupra micilor mazgalitori

Despre eternul masculin si alti demoni - Un articol sexist.

Sfantul popor japonez – Despre admiratia netarmuita fata de un popor de xenofobi simpatici

Manifest impotriva pusificarii globale – Despre cum sa nu fii barbat si mai ales de ce…

Si daca nu e… – O noua incercare de a cuprinde dubioseniile din lumea conspiratiilor

Moartea dauneaza grav sanatatii – Despre alegeri si pasaroi iritanti

Fonturi – Sau de ce Comic Sans MS n-o sa dispara

Enciclopedia Trolilor – Volumul I – O chestie faina la care inca n-am scris volumul II

LG Optimus P500 sau Loganul Android – Prima recenzie a unui dispozitiv foarte ok.

Crima si pedeapsa: Copiatul – Despre copiat, in general

Praslea Cel Voinic si Interbelicul de Aur – Cate ceva despre glorioasa perioada interbelica

Un simulator de viata – Sau cate poti invata dintr-o banala coada

Fiind baiet, cu replici agatam – O nelamurire legata de existenta replicilor de agatat.

Corporatistii – Un articol care merita cuplat cu asta.

Campanii Sociale Absolut Necesare – Sau de ce biciclistii nu-s o specie superioara

Campanii Sociale Absolut Necesare II - Pentru ca uneori termin seriile incepute

Ma duc sa scriu la Universitate - Noi probleme cu mentalitati authotone…

Frustrari provinciale: Reloaded – Dupa ceva mai multi ani in Bucuresti…

Parfumul dulce al plictiselii – Sau de ce oamenii prea ocupati nu se pot plictisi

Apropo de etichete – Putin, despre Fornetti

Limba noastra, o (c)omoara – Despre cum puristii limbii omoara naturaletea

Omori cuvintele – Sau de ce ”lucrul cu vorbele” e un mic genocid

Fericiti cei ce au biruit pornografia – Sectele, acest izvor nesecat de umor…

Politetea - Cateva randuri despre o utopie politicoasa…

Darji si neintinati - Sau despre cum am pierdut o generatie fara sa ne dam seama.

Clapton si Winwood nu ne-au zis buna seara – Despre apucaturile romanilor mergatori la concerte

Are ceva cu mine… – Sau de ce unii ar trebui concediati dupa prima saptamana

O tara de miliardari – Despre tendinta de a crede ca ”meritam”…

Top Tweets II - Prima editie s-a pierdut intr-o alta compilatie

Scurt ghid pentru iesirea din Evul Mediu – Ghid turistic obligatoriu

Top 5 Prezente Ciudate din Ratb – Despre eroi si profeti

Daca vrei, vrei - Hemingway ar fi pe jumate mandru

Imitatia - Despre cea mai sincera forma de impostura

Oda muncii de culise – Salutari scenaristilor de pretutindeni

Destination Truth Romania – Despre varcolaci si altele, in ochii americanilor

Surpriza – Sau de ce nu-mi place sa fiu surprins

La telefon – Dubioasele obiceiuri ale posesorilor de telefon din Romania

Autism national – Tatal tuturor articolelor de tip ”ce pute in tara asta”

Legea compensatiei – Sau de ce nu vei ajunge in Rai daca te inchini zilnic

Lovitura la testicule - Sau de ce a disparut umorul romanesc

Aflabet metal - Pentru initiati si nu numai

Ne predam? – Despre mitul generatiilor de sacrificiu

P.S: Am fost dragut si n-am zis nimic despre campania Milka cu ”Indrazneste sa fii tandru”. La nivel de strategie, o idee faina. La nivel de executie…avem asa ceva. La scurta vreme dupa opera de arta aratata, Milka a recidivat. ”Indrazneste sa iesi la cumparaturi cu mama. Indrazneste sa fii tandru. Milka”. De ce as iesi la cumparaturi cu mama ta, Milka?

5 Comments »

Recunosc ca nu ma prea atrage conceptul de leapsa, nici macar in crizele acute de inspiratie. Nu le evit din vreun complex de superioritate, dar pur si simplu, pana ma hotarasc sa raspund concret la intrebare, articolul initial devine irelevant.

Asta-i motivul pentru care m-am decis acum sa raspund retrospectiv catorva provocari. Nu le-am ales neaparat pe cele mai importante, cat pe cele mai recente, deci sa purcedem :

1.Leapsa pantofilor : O leapsa care te unge la suflet mai tare decat lacrimile de ursi panda. Primita de la cartim si ulterior de la zamolxis,  provocarea asta invita la ”autodezvaluire” prin tipul de pantofi purtati. In cazul meu, raspunsul este destul de simplu : piele. Daca pantofii/adidasii/papucii nu sunt din piele, atunci nu exista. Pe moment ma invart intre doua perechi care mustesc de…spirit national : o pereche de pantofi Gitanos si clasicii  BIT. Ma pregatesc in schimb sa fac trecerea la o pereche de ghete mai sanatoase, de pe meleaguri straine  si evident, tot din piele.

(Sursa imaginilor : Siteurile producatorilor)

N-am idee ce ar trebui sa spuna alegerea asta despre mine, cu exceptia faptului ca mi-ar placea sa existe mai multa incaltaminte din piele naturala. Nobilul sacrificiu animalier (pentru picioarele mele) ma face sa ma simt mai aproape de Gaia, spiritul pamantului sau asa ceva…

2.Jocul care m-a tinut lipit de monitor : Provocarea mi-a fost adresata Feeria dar am vazut ceva similar si la Dojo asa ca voi presupune ca e ceva cu raspandire mare.  In cazul meu , ar fi foarte greu sa raspund direct la intrebare (v-am avertizat). Am jucat mai tot ce merita jucat pe PC din 94′ in sus, am creat pentru o vreme joculete si uneori am dat si cu trambita pe blog pe tema . Chiar daca ar fi sa ma limitez la RPG-uri, tot ar fi prea multe. Totusi, la nivelul orelor jucate efectiv, cred ca Neverwinter Nights cu toate add-onurile (in special al doilea) si modurile comerciale m-a lipit cel mai mult de monitor.  E vorba exclusiv de primul joc, facut de Bioware. Acum pierd putinul timp liber cu Fallout New Vegas si-mi amintesc de seara din scoala generala cand am descoperit primul joc din serie. In fine, daca cititorii vor mai dori sa stea la o cafea pe tema jocurilor, voi relua articolele pe tema.

Ca idee, acord atat de mult respect jocurilor video pentru ca le consider singura forma de arta completa. Nu stiu sa mai existe pe undeva posibilitatea de a imbina ratiunea pura a unei mecanici de joc cu o poveste lunga si bine scrisa, cu grafica inspiranta si muzica originala, totul sub umbrela interactivitatii. Da, stiu ca suna penibil si ca  vorbesc despre o industrie, ca ”nu le mai fac ca inainte, bla bla” , dar in continuare, un joc video decent mi se pare o realizare mai relevanta decat multe basinute artistice.

3.Branduri favorite : Nu mai stiu exact de unde am primit provocarea dar stiu ca prin 2009 circulau zeci de colaje cu brandurile favorite ale fiecarui blogger. In cazul meu, relatia cu brandul este mai ciudata. Sunt branduri la care-mi place enorm comunicarea dar produsele ma lasa rece (Nike de exemplu), branduri la care produsele sunt excelente, insa comunicarea ma face sa le evit si ar mai fi si branduri obsesie. Aici, e vorba de momentele in care mi se pune pata pe vreun producator timp de cateva luni bune, pana cand respectivul ma dezamageste la nivel de produs sau comunicare. In cazul meu, obsesiile mele se invart in zona asiatica :  Subaru, Honda , Asus, HTC.  Pana acum doar Asus am avut ocazia sa posed in vreo trei instante (laptop, dvd-ram mai vechi si router) si din fericire, n-au reusit inca sa ma dezamageasca teribil.

Mi-ar fi fost mult mai greu sa fac o lista cu brandurile care nu-mi plac, dat fiindca nu defulez suficient pe blog.  Am de vreo 3 ani in draft un articol despre sublima firma de transport Dacos, una dintre cele mai romanesti firme la nivel de comportament si suport tehnic. Tot pe-acolo zac si articolele despre Toshiba si produsele lor , alaturi de multe alte perle. Poate o sa le scot candva la suprafata, sau poate o sa ma rezum la reclamatii, ca pana acum.  In unele cazuri am fost dispus sa renunt la tonul vitriolic din niste articole (precum cel indreptat impotriva berii Fulbier si a comunicarii lor de-acum patru ani). Singurii peste care n-am putut trece cu vederea au fost marlanii de la Clausweb.

Stiu ca mai am de raspuns la vreo trei provocari din cursul anului trecut, adresate de maestrii Radu, Succes Dublu, A.Faith si Dan Dumitrescu. Daca mi-as putea aminti exact care au fost lepsele cu pricina, probabil as incerca sa raspund. Daca vreti sa propagati vreouna din minunile de mai sus, va rog,  nu lasati corpul asta imens de text sa va stea in cale/

P.S :  Mi-am facut timp si am reusit sa prind premiera Autobiografiei lui Nicolae Ceausescu, a lui Andrei Ujica. Desi sunt practic 3 ore de montaj bazat pe imagini de arhiva (multe aparute in premiera in film), ar merita vazut pentru umanizarea bau-bau-ului revolutionar. Altfel, pentru publicul cu lecturile la zi si pentru cei care au prins macar un fragment din Sange si Catifea, ”Autobiografia lui Nicolae Ceausescu” nu aduce nimic nou, doar o nejustificata senzatie de mila fata de personaj.

P.P.S : In urma unei incurcaturi cu o factura de la hosting (incurcatura care s-a soldat cu 1.5 RON platiti in plus, bani pentru care a fost nevoie de explicatii la telefon de la manager), am inceput sa ma simt ca individul din acest celebru exemplu.

26 Comments »

Textul asta s-a lipit intre taste de vreo cateva luni. Dat fiindca urmeaza sa absentez vreo cinci zile, am zis sa-l scutur putin de praf si sa-l scot la lumina.

Pentru cei care se invart de mai multa vreme in zona ”blogosferei”, urmatoarea situatie a devenit rutina. Un amic, care de multa vreme nu te mai saluta, vrea sa-si ”faca si el blog”. De ce ? Pentru ca a auzit el ca se ”castiga” si pentru ca, roman neaos si deci incapabil sa-si vada limitele, are senzatia omnipotentei.Doar are tastatura, nu ? Ce il opreste sa umple Internetul cu miliarde de biti de aberatii si fragmente plagiate ? Ultima data cand am fost pus in situatia asta, am raspuns transant: ‘ ‘Omule, tu n-ar trebui sa scrii. Stiu ce poti face in domeniul asta si-ti spun sincer…omori cuvintele !”.

Expresia asta s-a lipit de mine prin liceu, insa nu i-am constientizat adevarata forta pana sa iau contact cu mediul online. Nu i-am constientizat sensul pana n-am omorat la randul meu mii de cuvinte in articole plictisitoare, stangace, fara subiect sau pur si simplu seci. Stiu ca nu-mi scuza cu nimic ”crimele” , dar cred ca accesul la o tastatura a generat un adevarat genocid literar. Chiar si cele mai nobile si greu de integrat expresii au devenit carpe de sters pe jos in mana vreunui licean convins ca experienta lui de viata TREBUIE impartasita. Iti place vreun vers, vreun epitet pe care de-abia il intelegi ? Nu conteaza, sterge-te cu el la fund, pune-l ca motto si apoi adauga ”Blog pentru oameni destepti” !  Ai gasit ceva interesant pe un site de-afara ? Nu da link, nu lasa frazarea impecabila a autorului original sa-ti polueze mintea ! Nu ! Tradu totul cu Google Translate si semneaza-te ! Ucide prepozitii, metafore, epitete…si daca nu te saturi, omoara si semnele de punctuatie !

Dar de ce i-ar pasa cuiva de viata cuvintelor ? In fond si la urma urmei, majoritatea traiesc pentru cateva sute de citiri. Unele mai norocoase au sansa sa ramana pe buze  sau pe hartie timp de sute de ani. Chiar si asa, ce se intampla cu un cuvant care ”moare” ?  E simplu : e golit de sens, e ca  un rest in putrefactie : poate foarte usor murdari un text , un volum, un site.  De ce ? Pentru ca niciodata cuvintele nu traiesc pentru autorii lor. Ele exista pentru cititori , pentru cei care se asteapta sa fie intampinati de un text coerent, de o expresie simpatica sau macar de o idee concreta. Stiu ca nici pe blogul asta cuvantul n-a avut o viata lipsita de griji. Rare au fost momentele cand un cuvant s-a simtit cu-adevarat mandru sa poposeasca aici. Poate de-asta nici nu-mi permit sa vorbesc despre blogurile personale. Aici cuvintele, citite sau nu, sunt pana la urma o simpla articulare a unui gand. Din cand cand, pot fi chiar dovada evolutiei autorului. Sa fim rezonabili, uneori cuvintele se multumesc doar cu o companie placuta.

Ahh, dar cand incepi sa crezi ca ai menirea sau mai grav, jobul, de a informa, educa sau distra , atunci incep cu-adevarat atrocitatile. Nu ma uit acum la liderii de opinie online (nu ma uit numai la ei, cel putin). Ai scris sase volume de poezie publicate intr-un total de 100 de exemplare ? Iti place sa scrii eseuri de tip autoreflectie de zeci de pagini  si sa le public, desi nu sunt citite ? Iti place sa crezi ca lumea nu te citeste pentru ca ”ei nu inteleg” ? Ai scos cumva patru albume de rap , dar nu te suporta astia din underground si de-aia n-ai succes ? Scrii volume de critica politica dar nu publici pentru ca nu te lasa vreun partid obscur?  Scrii la vreo fituica care da opt carti pe numar dar continui sa te consideri ”jurnalist” ?  Atunci imi pare sa-ti spun, dar esti doar un alt ucigas de cuvinte. Suntem destui deja , nu-i nevoie sa mai ingroase si altii randurile.

Stiu ca nu-i numai vina autorilor, ci si a minunatilor educatori, oameni care te invata sa apesi pe tragaci inca din liceu. Mor insa de ciuda cand vad ca in cadrul unui text, oamenii nu-si pun cateva intrebari de baza. Pot scrie corect gramatical doua fraze ?  Bucata asta de text duce undeva, sau o pot sterge fara probleme ?  Simt frazarea, curge, exprima coerent o idee ?   Are vreun sens pana la urma sa termin textul asta ?  Totusi, poate exagerez cu ultima replica, una care ar  omori cam 98% din blogsfera romaneasca (foarte probabil si blogul de fata). Cum spuneam, cuvintele traiesc pentru altii, nu pentru egourile suprasaturate ale autorilor , oricat ne-ar placea sa credem ca-i altfel. Cuvintele ucise sunt pierdere a timplui cititorilor, clipe rupte din viata lor. Simt uneori ca-i cazul sa-i menajam, dragi coautori.

Drept final, sugerez sa le mai lasam naiba de minoritati, balene si gaze de sera. Isi pot purta de grija si fara campaniile voastre. Putem salva ceva mult mai apropiat de noi , chiar daca nu-i la fel de tangibil. Putem salva amintirea unor oameni mai destepti si mai coerenti decat noi (care intamplator au scris si mai putin). Putem salva ceva ce calcam zilnic in picioare, pentru ca simtim ca ”trebuie”. Fratilor, cateva intrebari si putina moderatie ar putea salva miliarde de cuvinte !

P.S : Si pentru ca vreau sa mai las vocabulele de pe blogul asta sa respire, voi lipsi pentru o vreme. Nu are sens sa moderez comentariile din moment ce-mi voi putea citi mailul (destul de rar si restrictiv). Voi inaspri temporar regulile de moderare, insa comentariile raman la liber. In cazul in care aveti vreo problema cu un comentariu intrat in moderare…aveti putintica rabdare. Ne citim peste vreo cinci zile.

24 Comments »

Cineva imi atragea gentil atentia ca am neglijat blogul in ultima saptamana. Motivul a fost unul de natura tehnica si anume moartea hard disk-ului, o pierdere greu de recuperat, in ciudat unui back-up mai vechi.

Postul de fata e mai degraba o culegere de insemnari. Pentru ceva mai coerent, va mai trece putin timp.  In alta ordine de idei :

- Ieri am fost invitat la o prezentare Panasonic, companie care isi va muta aproape exclusiv comunicarea in online. Nu sunt blogger de eveniment, asa ca nu voi aglomera articolul cu poze, linkuri sau alte minuni. In principal, e vorba de lansarea unei serii de plasme 3D , seria VT20,  menite sa se ia la tranta cu LG si Samsung. Probabil le-ati vazut prin malluri. Imi amintesc ca in prima faza m-am jucat cu unul in Plaza Romania. Din ce-am putut testa , am sesizat ca ochelarii sunt ceva mai complecsi, cu  tracking infrarosu, spre deosebire de clasicele bucatele de plastic cu lentile polarizate.  Asta impune si o oarecare limitare de distanta.  Da, e greu sa neg ca unghiul, refresh rate-ul si calitatea generala a imaginii au fost mult peste ce am vazut in zona consumer 3D. Totusi, nu m-am putut abtine sa nu intreb daca exista o piata reala pentru asa ceva, daca-s oameni care ar da peste 2000 de euro pentru o plasma si doua perechi de ochelari.  Ar mai fi si problema continutului (din ce stiu, doar Digisport si cateva posturi livreaza si continut 3D). E o intrebare pe care mi-am pus-o si cand cineva imi prezentase primul laptop 3D, jucarie destul de ieftina la vremea respectiva. Raspunsul principal ar fi ca mutarea este una de prevenire, de acoperire a unei piete emergente. Daca din punct de vedere al marketingului inteleg, nu stiu daca din punct de vedere al consumatorului m-as obisnui prea repede cu ideea de ”3D vision”.

-La acelasi eveniment am asistat si la o proiecte in premiera a lui Toy Story 3.  Filmuletul a fost simpatic, dar parca magia primelor doua , pionieri ai genului, a cam disparut. Mai mult,  se pare ca a picat intr-o perioada a animatiei CGI, de la How to Train Your Dragon pana la Shrek Forever After (slabut de altfel) si Tangled. Oricum, noul Toy Story primeste o recomandare, datorita stilului sincer de animatie si naratiune, fara briz-brizuri si complicatii. E o animatie 3D simplut construita , nu foarte amuzanta , dar suficient de interesanta incat sa n-ai impresia ca ai pierdut o ora jumatate din viata.

-Acum nu stiu daca a existat vreo legatura cu moartea  HDD-ului,  dar zona in care stau momentan e mai prost electrificata decat un cort din Vama. Sunt convins ca vecinii le-au trimis celor de la Enel toata simpatia pana acum. Nu de alta, dar in ultima saptamana au fost trei pene mari de curent (una durand vreo 6 ore) , iar de cateva luni , fluctuatiile de tensiune sunt la ordinea zilei. Nu le-as dori responsabilor cu cablarea (ca de-aici e baiul) si cu mentenanta sa aiba vreodata pe cineva care sa depinda urgent de reteaua electrica. Sa vad cum o sa le spuna celor cablati la aparate de mentinere a vietii ca ”se rezolva imediat”.

-Ca veni vorba de HDD, are cineva vreo idee despre motivele pentru care ar crapa un Seagate Momentus de 500GB (5400 rotatii, de laptop) incastrat intr-o carcasa antisoc ? Nu vorbm de erori logice ci de celebrul ”click of death”. Sasaielile si paraielile au aparut in ultima saptamana desi n-am vazut o corelare directa cu problema electricitatii, dat fiindca alimentatorul a ramas intreg. N-am avut probleme cu schimbarea lui in service (intr-o zi jumatate am avut altul nou), dar inca ma intreb ce naiba l-a facut sa-si dea duhul la sapte-opt luni de functionare. Eroare de fabricatie ?

P.S :  Intr-o alta nota, nu pot sa nu observ reclama de la Kia Soul, o masina cu un design al naibii de ciudat despre care am mai discutat. In reclama mentionata, producatorul isi compara constant creatia cu un prajitor de paine si cu o masina de spalat. Good one, Kia !

18 Comments »