Cred ca mi-am mai facut eu nervi pe seama opiniei publice din Romania si nu as fi decat un chip din multime daca as repeta si acum indemnul la mobilizare. Cu acest risc asumat, voi continua postul.

Recentul scandal pe tema ”Orban la volan” a devenit fenomen in ”blogosfera” datorita deconspiratorului, blogger la randul sau. Nu o sa minimizez fapta lui Gramo pentru ca este de laudat, desi hazardul a jucat un rol important si defavorabil lui Orban. Ce ma deranjeaza acum nu este popularizarea fenomenului ci contextul acestuia, anume mobilizarea opiniei publice.

Prin definitie opinia publica nu este un fenomen de lunga durata ci o entitate cristalizata la intervale determinate, cristalizarea fiind determinata de un fenomen cu puternice repercusiuni in sfera publica. Definitia semidocta imi apartine pe motiv ca nu mi-am amintit-o pe cea corecta. Oricum, problema in cazul asta apare din comparatia opiniilor publice. Sa luam cazul ”Ludovic Orban semi-alcoolizat o ia pe aratura cu masina”. Pe alte meleaguri (ma refer in mod deosebit la tarile nord europene) opinia publica reactioneaza in astfel de cazuri si formeaza grupuri de presiune care ajung intr-un final nu sa demita un Orban ci un Guvern intreg, eventual schimband si legislatia cu privire la imunitatea Parlamentara.

Ce face Romania ? Urla ! Urla ca de obicei , pana se ingroapa scandalul. Andreeanaum are cateva sugestii de solutii la problema in cauza dar problema nu este singulara. Ce s-a mai intamplat cu Remes dupa ce a fost demascat ca fiind un spagar de doi bani ? Dar cu celebrele procese intentate lui Base ? Dar cu Nastase si averile lui plasate unor rude fictive ? Nu ma intereseaza aceste persoane in particular cat fenomenul in general. Posturile TV si ziarele merg pe aceeasi panta deloc subtila ”Ce se va intampla cu Orban ?”. Cui ii pasa ? Se stia din start ca individul este un dobitoc acerebrat ! Nu pentru asta ar trebui sa existe opinie publica…

O a doua problema este lipsa de actiune civica la modul concret. Aberand si mustind de ”infatuare boiogliana” bloggeri au inceput sa toarne cuvinte din greu pe ideea ca ei ar trebui sa fie considerati jurnalisti. Mao copii ! Stati mai la locul vostru in pauza voastra de viata sociala. Una este sa ai acces la evenimente si sa poti scrie cronici si recenzii ”autorizate” din confortul propriului pat si alta este sa fii jurnalist. Aici apare alta problema, mult mai grava. De ce reactioneaza bloggerii…numai bloggerii ? Hai sa fim seriosi ! La ora asta exista tone de bloguri in Romania si nu le citeste nimeni. Cititorii de bloguri reprezinta cat….3-4% din populatia tarii in cea mai optimista evaluare ? Si din aia 3-4%, cam 2.5-3.5% citesc 3-4 bloguri. De ce ”masele” nu actioneaza niciodata si nu iau atitudine ?

E simplu : Opinia publica din Romania NU exista ! Este doar un fas, o gaselnita inventata de media pentru a-i face pe pensionarii satui de o viata in care n-au facu nimic, sa simta ca fac parte din ”ceva”.

Acel moment de unica inspiratie care l-a facut pe Negruzzi sa aiba acces la motorul maselor populare nu ne apartine. ”Capul lui Motoc vrem !” nu ne caracterizeaza. Gloata noastra e mult mai usor de multumit.Nici macar acest cap al lui Motoc nu-l vrem. Nu vrem un vinovat, noi vrem scandal, vrem flegme, vrem pupaturi si vrem sa avem ce discuta cu amicii la o bere. Vrem sa arunce unul de pe zidul cetatii…un ziar Libertatea.

P.S : Daca opinia publica din Romania nu exista , atunci nici ”masele” nu prea exista , nu ? Avem doar publicuri indobitocite…