Desi pregatisem un post despre reinvierea unor fabrici si uzine comuniste,prefer sa fac macar pentru un post pe ”bloggerul autentic” si sa discut un film romanesc ”la moda” : Boogie in Regia lui Radu Muntean.

Deoarece saptamana asta am sarbatorit si ceva cu iz personal, am zis sa vad filmul (acompaniat) la Movieplex desi am o greata nativa de mall-uri. Marele ecran nu i-a facut prea multa dreptate filmului dat fiindca genul asta de productie are un efect amplficat in fata unei beri si in compania unor vechi prieteni.

Radu Muntean este in opinia mea un regizor de impact, nu de substanta cum comentau anumiti critici la Cannes (si ma gandesc in special la ”Furia” si ”Hartia va fi albastra” cand spun impact si putina substanta). De cadrele inutile nu scapa nici Boogie. Obsesia pentru Dragos Bucur nu mi se pare indreptatita in cazul de fata pentru ca , in ciuda faptului ca este un actor decent (vom trece peste ”Baieti Buni” – sorry Cabral) as fi preferat pe cineva mai in varsta pentru rolul principal.

Actiunea pe scurt : Bogdan Ciocazanu (Boogie) , un fost golanas ajuns mic patron al unei firme de mobila , sotia si fiul sau petrec o scurta vacanta pe litoral la Neptun. Reintalnit intamplator cu doi dintre fostii lui prieteni din liceu, Boogie ii insoteste intr-un periplu de o noapte in compania alcoolului, a unei prostituate si a unui vraf de amintiri. In filmul asta nu se intampla de fapt mai nimic, la final aparand intrebarea ”bah, eu ce naiba am vazut ?”. Nu ar fi o problema, din moment ce multe dintre filmele geniale ale anilor 90′ (si in minte imi vine ”Big Kahoona”) s-au concentrat pe dialog si actiune minimalista. Din pacate, Boogie nu se ridica la nivelul unor astfel de productii si nici macar la nivelul unor filme recente romanesti.

 poster.jpg

Filmul se vrea o radiografie a ”crizei varstei de mijloc” in peisajul romanesc postrevolutionar. Cei trei prieteni sunt alienati de munca, familii si de schimbarile care le-au afectat mediul social cunscut. In sensul asta Boogie reuseste sa loveasca in cateva dintre compromisurile pe care am invatat sa le numim ”rutina” si pe care le integram in ceea ce numim ”viata de adulti”. Din pacate, rateaza in multe alte puncte .

Pro :

+Stilul ”ieftin” de filmare care adauga veridicitate productiei
+Naturaletea personajelor. In primele 20 de minute e imposibil sa nu zici macar odata ”Bai, faceam si eu asa”
+Faptul ca loveste prin recul in ”institutia casatoriei” si o face cu stil.
+Pentru miile de barbati din situatia lui Bogdan ”Boogie”, filmul asta doare – un plus pentru surprinderea crizei varstei de mijloc
+Schimbul de replici dintre Dragos Bucur si unul dintre prieteni : ”Bai, dar nu inteleg, cine merge in cluburile astea disco ? Alea sunt curve, aia sunt prietenii lor ?    /  – E simplu : Aici vin curve cu prietenii lor”

Contra :

-Scenariul caruia ii lipseste cu adevarat o linie puternica. Filmul e lung si plictisitor si dupa ce te cam prinzi de ce urmareste s-ar putea sa nu simti in mod deosebit nevoia sa stai pana la capat.
-Durata : Mergea mult mai bine un film de o ora pe tema.
-Uneori ai impresia ca s-a facut economie si la hartie igenica in film. Desi adauga un plus de veridicitate, n-ar fi stricat ca unele scene sa fi fost mai bine si mai clar filmate si sa fi vazut si ceva actori mai grei in el.
-Tam-tam-ul iscat prin media si contrastul cu ceea ce ofera filmul in primele 40 de minute de vizionare vor face o buna parte din spectatori sa-si ia popocornul si sa iasa din sala.
-Micile impunsaturi si injuraturi golanesti care pe alocuri sunt simpatice si naturale (dat fiind backgroundul personajelor) dar dupa un timp devin iritante. Sunt tipice pentru majoritatea filmelor romanesti postdecembriste
-Chilotii lui Dragos Bucur pe care-i vedem de prea multe ori.
-Penisul  lui Dragos Bucur care apare in cel mai idiot cadru tras in ultima vreme intr-un film romanesc.(Si sunt sigur ca nici restul de barbati din sala sau partenerele noastre feminine nu voiau in mod deosebit sa vada asta, cu atat mai putin in timpul actului de urinare)

Daca n-ati prins filmele de-afara a caror structura o copiaza s-ar putea sa-l gasiti delicios sau o porcarie totala. Oricum, nu e de neglijat.

E un film de impact, dureros, satiric dar din pacate mult prea plictisitor si neglijent regizat pentru a mai fi relevant in cativa ani. Este pacat pentru ca Radu Muntean putea scoate mult mai mult din ideea asta, cu un alt scenarist si cu un buget ceva mai mare.

Later Edit : Pornind de la articolul de fata Blegoo identifica niste probleme pregnante in cinematografia romaneasca.

P.S : Mi s-a facut o noua recenzie pe FocusBlog. Mi-a placut sincer, desi este putin exagerata. Ce sa-i faci, ne place tuturor sa fim laudati din cand in cand.

37 Comments »