Prins intre ultimul deadline din viata studenteasca si ceva munca de reabilitare a HDD-ului pana la ultima formatare se pare ca am uitat cu desavarsire de blog. Asta si conexiunea care mi-a distrus o jumatate de post m-a facut sa aman enorm publicarea.M-am gandit astfel ca dupa sarbatori numai un post ce face referinta la blesteme s-ar potrivi in cadraj.

De la editoriale sau reportaje din presa pana la bautorul de Adria din RATB am auzit de sute de ori teribila fraza ”Asta e blestemul meu”. Folosita fie cliseistic, fie in sens propriu, fraza denota tendinta de a mitiza o serie de limitari autoimpuse sau innascute.

Blestemul modern nu are nicio legatura cu baba pictata in verde care bombane ceva despre sange broasca in fata unui cazan cu ciorba de aripi de liliac. Blestemul modern este o combinatie intre limitarea intelectuala sau uneori fizica si incapacitatea de a o recunoaste. Ambele sunt asezonate de o puternica autosugestie negativa. Iata deci cateva blesteme moderne :

1.Blestemul ”artistului” : Este blestemul omului mai putin inteligent decat ideile sale. Ii spun blestemul artistului pentru ca de multe ori creatorii unor opere desavarsite par mult mai limitati decat ne-am astepta sa fie sau pur si simplu nu pricep sau isi renega opera. E un blestem care ne loveste pe toti din cand in cand dar ce e mai grav este ca nu-l vom admite niciodata, desi pentru altii este evident. De la publicitarul mereu in cautarea ”marii idei” pana la inventatorii care pur si simplu nu au sarit hopul, blestemul artistului afecteaza pe toata lumea. Recent, i-am vazut rezultatele la un cineva care daduse peste un concept creativ atat de frumos insa pana sa se prinda de ce idee bine slefuita are in mana a reusit sa scufunde totul in mediocritate. Inteligenta superficiala este intr-adevar un blestem, unul cu care trebuie sa lupti de fiecare data cand ai ocazia.

2.Blestemul raului mai mic : Desi numele de ”resemnare\destin” e mai potrivit atitudinea unor oameni vizavi de coincidenta (destin) e socanta. Vezi persoane la varsta ”intelepciunii” complet resemnate in fata unei vieti pe care ar putea-o schimba in cateva zile si pur si simplu nu intelegi ce naiba se intampla. Destinul actioneaza in cel mai pervers moment posibil, in acel moment de slabiciune in care in loc sa-ti asumi un risc necesar alegi un rau convenabil. Principiul e simplu : Desi sansele sunt sa fie mai bine sau cel putin altfel, exista o sansa sa fie mai rau….si oricum, daca sunt aici, inseamna ca asta imi e destinul.  Fatalismul romanesc este cel putin socant pentru multi straini. De la gretoasa balada Miorita pana la istoria in care castigam lupte fugind intotdeauna ne-am asumat niste roluri pe care tot noi ni le distribuisem de la inceput. Intotdeauna avem de ales intre doua rele desi plaja de alegeri este mult mai larga.

3.Blestemul ”iubirii neimplinite” : Norocul in dragoste le aduce anual sute de milioane babelor ghicitoare si altor vindecatori dubiosi. Problema cu iubirea\dragostea vine din imaginea mitizata care spune neinitiatilor ca dragostea ”loveste”, este imposibil de controlat sau definit si ca isi vor gasi iubirea in circumstante incontrolabile. Desi nu este complet neadevarat, principiul ”leoaicei tinere” nu functioneaza decat rar in deplinatatea sa. Majoritatea iubirilor se construiesc in timp si tot in timp dispar.  Cum timpul asta se traieste in Fast Forward e greu de crezut ca exista oameni care se dedica descoperirii altor oameni. De asemenea, iubirea este la baza un sentiment pur sexual ridicat la rang de comuniune de o serie de patternuri sociale si mentale. Deci, cu sau fara timiditate, o exhibare a intentiilor sexuale si putina parada merg bine in regnul animal din care suntem parte.

4.Ghinionul : La fel ca destinul, ghinionul este stilizare a sistemului cauza\efect unde efectele nu sunt cele scontate de noi. In ultima vreme am avut ghinion si cred ca am si spus-o de cateva ori. Asta inseamna oare ca fortele divine si-au abatut furia asupra mea ? Nu, inseamna ca o serie de intamplari mai putin fericite m-au deprimat desi cauza lor era comuna. Creierul uman are o tendinta naturala de a separa unele efecte de cauza mama, astfel incat avem impresia ca evenimente nefericite disparate nu au legatura intre ele. Creierul uman are in general tendinta de a-si proteja prin omisiune posesorul asa ca nu are de ce sa ne mire cand politicieni internationali isi numesc carierele ratate ”bad luck”.

P.S : In ultima vreme am dat peste tot felul de absurditati in viata cotidiana, de la omul lesinat sub semnele zambitoare Ratb pana la situatiie de-a dreptul bizare. Recent am surprins simbioza deosebita gunoi-natura dintr-o zona de altfel superba. Am reusit sa rezum asta intr-o imagine pe care o puteti gasi aici. O alta absurditate de asta data legata de nesimtirea romaneasca a fost traita de subsemnatul intr-un autobuz unde colegul meu de bancheta a fost ranit destul de grav de o cheie franceza cazuta din compartimentul pentru bagaje usoare !

P.S 2 : Ma distreaza limitele la care unii pot ajunge cu plagiatul. Mi s-a raportat ca pe siteul asta exista o doamna/domnisoara care reposta comentarii de-ale mele de pe softpedia. Daca in prima faza m-am simtit onorat, am avut o reactie destul de dubioasa odata ce am realizat ca respectiva isi asuma comentariile alaturi de nickname-ul krossfire de pe forumul softpedia. E ca si cand ai fi prins la furat si ai sustine ca de fapt tu ai pictat tablourile din sac si ca in esenta le iei inapoi (exagerez, stiu).