Intre interviuri, teste, scanari de diafilme si reviste cu benzi desenate (actiune despre care am mai mentionat ca merge foarte incet), am avut totusi timp sa ma holbez si la cateva filme ce mi-au trecut recent prin mana. Ok, am mintit, unele sunt vazute inca din ”dificila” perioada a studiului pentru licenta.

The Good

Cidade de Deus (2002) : Un film recomandat  agresiv de vreo doi prieteni, Cidade de Deus surprinde povestea ridicarii si mortii unui sef de gasca de cartier (Lil’ Ze) prin ochii timidului si agresatului Rocket, fratele unui fost jefuitor local ucis de Ze. Filmul este bazat pe povestile ce au inconjurat infiintarea unui cartier pentru saraci in Rio de Janiero-ul anilor 60′, cartier poreclit ”Orasul zeilor”. Printre iubiri esuate, droguri, oameni cu vise transformati in criminali si razboiul inceput de psihopatul Lil’Ze, Rocket descopera in fotografie singura cale de a scapa din mizerabilul oras al zeilor. Dupa vizionare ma simt dator sa-l ”pasez” mai departe : are mai multa substanta decat zeci de filme cu ”gangsteri” facute in ultimii ani.

Gummo (1997) : Harmony Korine este regizorul din spatele monumentalului Kids (1995), o opera cinematografica ce surprinde excelent franturi din viata unor adolescenti ”pierduti” ai inceputului anilor 90′.  Daca nu ati vazut Kids , ar fi un bun inceput dat fiindca Gummo merge pe aceeasi reteta  :  Firul epic este simplu si puternic fragmentat iar filmul mizeaza mai mult pe bucati de viata si imagini socante. Gummo abandoneaza scena orasului pentru a explora sudul american, un sud pe care Harmony Korine il vede in extrema ca fiind plin de conservatori psihopati, handicapati si ucigasi de pisici. Ar fi totusi de evitat in timpul mesei.

Dupa-amiaza unui tortionar (2002) : Un film neglijat al lui Lucian Pintilie despre vesnica piatra de moara comunista , aici abordata dintr-o perspectiva inteligenta si lipsita de clisee. Franţ Ţandără (Gheorghe Dinică) este un fost tortionar  din perioada de glorie a acestei practici, un om condamnat sa-si retraisca crimele intr-o cocioaba uitata de lume, alaturi de o nevasta oarba (Coca Bloos) si terorizat de un fiu extremist si agresiv. Marea drama a individului propus de Pintilie este ca absolut nimeni nu are timp sau chef sa-i asculte confesiunea , nici macar profesorul senator (Radu Beligan) ce editeaza un nou memorial al durerii alaturi de o tanara dar versata jurnalista. Filmul oscileaza intre scene de un comic savuros si scene de amintire sau confruntare brutala. Nu e un film pentru amatorii de finaluri asa cum nici ecourile plagii comuniste romanesti nu au avut finalul asteptat.

The Fun

Ice Age 3 (2009) : Evident, am luat si eu una bucata prietena si hop la cinema (din fericire nu la mall) ca sa vad minunea de film 3D. Faptul ca primele doua filme au fost printre putinele filme de animatie CGI cu-adevarat reusite a avut o pondere serioasa. Din capul locului va spun ca , exceptand cateva efecte interesante de miscare, profunzimea unor panorame si 2-3 iesiri din peisaj, vizionarea filmului in 3D nu face o diferenta senzationala. Pe de alta parte, filmul m-a surprins prin niste gaguri bine scrise si acelasi dialog viu pe care-l regaseam in prima parte a seriei. Din punctul asta de vedere, Ice Age 3 este clar peste a doua parte. Din pacate, personajul Buck, nou aparut in film ,atrage mult prea mult lumina reflectoarelor de la personajele clasice, si asta se simte la capitolul ”familiaritate”.

Still Crazy (1998) : Un film recomandat cu ceva vreme in urma si de Demaio . Rock, umor englezesc sec si un scenariu suficient de bine scris incat sa va prinda. Nu l-am trecut la categoria filmelor ”bune” pentru ca multi nu gusta stilul dar chiar si pentru ei, filmul ramane o experienta placuta. Still Crazy surprinde turneul de reuniune al unei foste trupe monumentale de rock, despartite din cauza abuzului de droguri al geniului creator din spatele ei si a diverselor neintelegeri dintre membri. Merita vazut, macar pentru actorii alesi din tagma vesinicilor subapreciati.

RV (2006 ) : Un film fara pretentii ce-l are in rolul principal pe mereu proaspatul Robin Williams. O excursie fortata cu o rulota se transforma intr-un drum al dezvaluirii si descoperirii sinelui, totul asortat cu niste gaguri comedice clasice. Nu l-as numi film bun insa faptul ca evoca fatis  perioada comediei optzeciste cu Chevy Chase si gasca, ii permite sa se evidentieze intr-o categorie unde o pereche de sani asigura succesul de casa.

The Bad

Kicking the Dog (2009) : Un ”teen flick” cu pretentii de mai mult , Kicking the Dog se plaseaza undeva intre American Pie si Breakfast Club dar mult mai aproape de primul film. In orice caz, productia are darul deosebit de a esua lamentabil pe cam toate planurile si de a oferi o ora jumatate de plictiseala crunta. Din punctul asta de vedere, este mult mai recomandat Sex Drive (2008) – desigur, ii lipseste naturaletea dar macar e un ”no brainer” la care te poti uita dupa o zi de stres.

The Number 23 (2007) : Oricat l-as simpatiza eu pe Jim Carrey, filmul asta despre descinderea in dementa a unui om aparent normal are darul de a-si pune singur streangul de gat in multiple insante. Filmul nu e nici prost, nici plictisitor in prima faza, doar ca odata ce devine destul de evidenta concluzia realizezi ca mai mult de 40 de minute din film sunt de o redundanta si plictiseala teribila. Sa nu mai vorbim despre finalul dubios si despre jocul ciudatel al unor actori din planul secund.

Ar mai fi o categorie pe care voiam sa o detaliez dar nu o voi face pentru ca nimic nu poate explica filmele astea mai mult decat o fac ele insele.  Este vorba de o serie de filme din tagma Sukyiaki Western Django (2007), un spaghetti western cu japonezi in regia lui Takashi Miike , Zombie Strippers (2008), o productie dubioasa ce inclina spre pulp si softcore porn si un epos monumental sub numele de Lesbian Vampire Killers (2009). Ultimul film , al carui trailer il puteti viziona aici baleeaza intre comedie tembela, referinte la clasici ai genului , vampiri, lesbiene si glume dubioase. Nu-mi dau seama daca putea fi ceva mai mult decat e , dar macar e sincer iar scenariul are momente in care reflecta perfect viziunea unui pusti de 13 ani asupra lumii. Sunt curios care ar fi comentariul lui Aron Biro pe tema lui LVK.

P.S : Intentionam sa bag in oala filmelor interesante si Death Race 2000 , filmul original din 75′ cu David Carradine si Stallone inainte de Rocky. Merita vazut, pentru faptul ca din el a tasnit seria Carmaggedon si pentru faptul ca e pur si simplu istorie cinematografica.

30 Comments »