Multi dintre colegii mei se complac in joburi submediocre pe ideea ca ”vin bani” (dar vor veni aceeasi bani si peste ani de zile si portofoliile vor fi in continuare goale).

Pacat ca nu se uita acei colegi mai mult la tine sa puna mana pe carti practice, sa fie cu adage-ul si lurzer’s la zi, cu dorinta de colaborari si intership… e naspa la inceput de drum, dar e si frumos si palpitant… ce e insa mai neplacut e momentul cand ajungi sa vezi cum lumea prezentata de luke sullivan e… foarte romantzata fata de ce se intampla cu adevarat. dar asta e alta poveste. eu cred ca daca vrei, poti si daca esti refuzat mai incerci si incerci…

de acord, dar si multi studenti care nu au habar cu ce se mananca creatia ne-au facut renume prost. parerea in agentii este ca studentii de la comunicare nu stiu nimic practic, dar au pretentii de salarii mari.

cat despre agentiile mici, sunt cateva care angajeaza si studenti (marturie sunt eu si multi alti colegi de-ai mei care asa am inceput.) problema cu agentiile mici este ca studentul trebuie sa faca niste compromisuri pe care putini sunt dispusi sa le faca. aici ma refere la invatat pe cont propriu si repede cum merg lucrurile, stat muuult peste program epntru a face lucruri, gandit si framantat chiar si timpul liber pentru a gasi solutii, anonimat, puterea de discernere de a fura meserie si de a stabili contacte, si, da, salariu foarte mic, care de cele mai multe ori de abia acopera transportul pana la agentie si mancarea de la pranz … si peste toate astea si stresul cu restantele de la scoala dar, daca ai ceva de zis, toate acestea vor da roade. depinde de fiecare cat e dispus sa sacrifice.

Nici agentiile mici nu angajeaza heirupisti pentru ca au nevoie de oameni care sa munceasca si sa invete foarte mult in conditiile in care multi studenti s-au nascut invatati.