La final de Apocalipsa, se vorbeste enorm despre “anul care a fost”. As prefera sa largim putin perspectiva…

Ca o ultima idee pentru 2012, as vrea sa vorbim putin despre Zeitgeist sau acceptiunea clasica a “spiritului timpului”. Nu, nu veti citi despre filmele conspirationiste cu acelasi nume, pentru ca nici eu, nici voi nu mai avem de multa vreme 15 ani. Va propun acum o tema ceva mai stufoasa. Proaspat scapati de evenimentul catastrofic, avem destul timp sa o discutam.

Hegel a venit primul cu propunerea unei sincronizari universale (sau cel putin europene) la nivelul creatiei artistice, insa ideea de Zeitgeist a dominat multa vreme gandirea secolului XX. Chiar si Eugen Lovinescu, baiatu’ ala pe care vi-l bagau pe gat in liceu, incropise o teorie pe tema asta. In bunul spirit al denumirilor romanesti (spirit care ne-a dat trairismul), el isi denumise teoria “sincronism”. Pe scurt, era vorba despre acelasi lucru: imposibilitatea unui sistem de a evolua si a inova fara a fi conectat la ”spiritul timpului”, adica totalitatea manifestarilor sociale, culturale si tehnologice ale epocii.

Conceptul in sine nu functioneaza de unul singur. Tehnologia este unul dintre domeniile unde lucrurile sunt insa ceva mai clare. Nu a existat un singur cutezator al zborului, ci mai multi, fiecare inventand un model de aeronava sau aducand imbunatatiri modelelor existente. Fiecare un pioner, fiecare absolut necesar domeniului. Desi umanitatea a visat inca din Antichitate sa zboare, secolul XVIII a fost anul in care sute de oameni au inceput sa proiecteze planoare si baloane. Ba, altii dau chiar si un an in care Zeitgeist-ul atinsese cote maxime in Vestul Europei: 1783. De ce atunci? Pentru ca pur si simplu…venise timpul.

Tehnologia moderna ne arata inca o fata a aceluiasi fenomen. Asa cum multi artisti nu au fost apreciati in timpul vietii (Van Gogh sta pe buzele tuturor celor care au scris ”candva” o poezie), multe inovatii au fost refuzate pentru ca erau cu mult inaintea aceluiasi Zeitgeist. Charles Babbage nu a gasit finantare pentru primul computer, insa un secol mai tarziu, toate marile puteri investeau in viitorul masinariei. Apple ne demonstreaza cu succes si acum ca momentul potrivit este mai important decat inventia in sine. Nu ei au inventat primul smartphone si nici primul touchscreen, dar le-au alaturat fericit atunci cand oamenii devenisera suficient de familiari cu telefoanele mobile incat sa vrea mai mult.

Nu, nu-ti poti depasi propriul timp, dar poti cu siguranta incerca. Cati n-au fost executati pentru ca sute de ani mai tarziu, ideile lor sa razbata? Trecand peste eternul exemplu Giordano Bruno, ajungem la oameni ceva mai obscuri  care, in ciuda unor probleme personale, nu au facut decat sa anticipeze miscarile sociale de mai tarziu. Momentul ”1848” nu s-a desfasurat numai in Franta si Romania. La un moment dat, oricat s-ar impotrivi conservatorii, anumite idei vor razbate. In cazul revolutiilor, unii ar spune ca e vorba de influentare, nu de idei in sine. Desigur, influenta statelor mari nu se poate nega si nici a liderilor scoliti acolo, insa in epoci in care ziarele calatoreau cu viteza trasurii, a fost nevoie de mai mult. A fost nevoie de o acumulare treptata de idei si exemple care sa permita o desfasurare simultanta de forte. A fost nevoie de “Zeitgeist”.


(Sursa imaginii)

De ce am adus totusi ideea de ”Zeitgeist” in prim plan? Pentru ca 2012 a fost anul in care lucrurile s-au ”sincronizat” peste masura. 2012 a fost anul in care “Primavara Araba” si-a atins maximul pe care analistii il vedeau inca din 2010. A fost anul in care politicienii au asistat socati la cel mai mare boicot din istoria Internetului, boicot care a reusit sa darame o lege. Dupa SOPA, a urmat ACTA si noi incercari de ingradire a libertatilor online. A fost anul lor. 2012 a fost anul in care multe tari europene au ales guverne socialiste si anul in care Obama a fost reales. A fost anul proiectelor facute in casa si finantate prin crowdfunding, al consolelor miniaturale si al notoriilor imprimante 3D. Tot 2012 e si anul in care “masacrele improvizate” de peste Ocean au atins noi cote si anul in care rata criminalitatii din New York a fost cea mai joasa din istorie.  2012 a fost anul in care Apocalipsa nu s-a intamplat…din nou.

E nevoie de o scanteie care poate fi venita de la un vizionar, sau pur si simplu de la anonimul potrivit, Nu e nimic mistic sau filosofic. E nivelul de cunoastere care ne permite sa facem urmatorul pas. E un context favorabil, un murmur pe care Internetul il duce instant dintr-un colt al altuia al “satului global”. E ceva care ajunge de la publicitarii blazati la metalistii din Botswana. E ceva pe care-l simt si copiii de 11 ani, dar si directorii ale caror sfaturi influenteaza direct Zeitgeist-ul.

Spiritul Timpului stie ca nu exista ”un an al schimbarii”, ci doar ani. Ani in care din ce in ce mai multi inteleg ca un singur om nu poate detine toata puterea. Ani in care idolii de piatra au din ce in ce mai putini vizitatori. Ani in care orgoliile personale lasa loc binelui general. Ani in care am putea spera ca macar cativa dintre noi au inteles motivul Crizei. Ani in care vom incepe incet-incet sa reparam dezastrul. Sa speram ca 2013 va fi inca un an in care Spiritul Timpului va triumfa!

P.S: Voi lipsi pentru urmatoarele cinci zile. Voi incerca sa raspund la comentarii, dar, in cazul in care nu ne mai citim pana in 2013: Un An Nou Impresionant!