Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

Search results for 'intalnirea de la miezul noptii'

Hope you find what you wanted.

Intalnirea de la miezul noptii

Posted by on 17 Dec 2007 | Tagged as: Muzici & Fraze

Pentru cei mai tineri (inclusiv din generatia mea) , numele de Petre Magdin nu poate insemna prea mult. Pentru tinerii de-abia scapati din experienta ”revolutiei” emisiunile lui Petre Magdin de pe TVR cu siguranta au insemnat ceva.

Cum multe dintre ele au fost reluate ulterior de TVR si cum Magdin a mai produs emisiuni pana in 2000, am avut si eu ocazia de a-l privi pe unul dintre principalii promotori ai rock-ului post-revolutionar. Daca ar fi sa fac pe desteptul putin, as spune ca la nivelul atitudinii si al cunostintelor, omul avea lacune. Nu vreau sa par rau sau altceva dar unele hibe in cultura muzicala, stilul exaltat de a vorbi, tendintele spre alcoolism si ceea ce am identificat ca a fi o incercare bizara de a-l copia pe inegalabilul Pitis de cele mai multe ori degenerau. Avea si problema, identificata ulterior si la Berti Barbera, de a incerca de prea multe ori sa se promoveze pe sine si sa-si promoveze compozitiile desi aceastea erau putin peste mediocru. Sa nu mai vorbim de modul in care se adresa unor solisti.

Totusi…exista un totusi ! Indiferent de cum l-ai privi, Magdin este unul din primii si cei mai importanti promotori ai rock-ului in Romania prin emisiunile sale ”Teletop”, ”Club T” si cea mai cunoscuta : ”Intalnirea de la miezul noptii”. Tipul are destule merite si nu are rost sa-i minimizez aportul.

Daca in perioada 1990-1993 eram mai preocupat de finalizarea studiilor gradinitiei si ceva mai putin interesat de trupele de rock progresiv post decembriste, ulterior domnul Magdin a reusit sa-mi atraga atentia asupra unor aspecte interesante si sa-mi imprime pe cerebel vreo cateva videoclipuri pe care le dadea excesiv.

In fine, ca sa nu o mai lungesc, puteti citi ca o completare la ce am scris, acest interviu acordat celor de la Jurnalul National in 2006. Avertisment : Pe langa lucrurile interesante si de bun simt pe care le declara tipul veti gasi si definitii proprii ale rockului si superbe luari de pozitie precum ”Eu nu ma joc de-a rockul, eu fac politica rock !”.

Youtube-ul ne ofera un sample excelent din modul in care Magdin ”traia clipa”. Trupa prezentata acolo, desi nu e la nivelul celor occidentale arata ca prog-rock-ul romanesc avea o sansa, incepand de la monumentalii Sfinx.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=sQLt34KOKZk]

Si iata si un videoclip de la Iris pe care il puteai vedea cu regularitate la ”Intalnirea de la Miezul Noptii”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0ZY7p2efQqg]

P.S : Un user de pe softpedia a facut si o petitie pentru a-l aduce pe Petre Magdin inapoi pe ecran. As prefera niste emisiuni de rock mai culte si cu oameni mai documentati si experimentati in genurile noi dar Magdin ar fi la randu-i binevenit.

Best of Krossfire – 6th Edition

Posted by on 07 Jan 2008 | Tagged as: Anunturi & Stiri

Ma gandesc ca era timpul unei a sasea retrospective de la infiintarea blogului. Am doua motive pentru gandurile astea ”sinistre” : In curand blogul asta se va muta si cred ca e timpul sa mai trag odata linie, sa vad cum am stat pana acum :

Statistici pentru ”jocul de-a blogul” pana astazi, 7.01.2008 :

Total Views: 170,000
Best Day Ever: 2,249
Posts: 329
Comments: 3,800

Alte editii ale Best Of-ului :

-Best of Krossfire – 5h Edition
-Best of Krossfire – 4th Edition

Best of Krossfire – 3rd Edition
Best of Krossfire – 2nd Edition
Best of Krossfire – 1st Edition


Best of Krossfire – 6h Edition – Articole interesante din ultima perioada :

Nanaaa…The Kelly Family : Despre una dintre cele mai importante trupe din folk-rock-ul modern. Articol unicat. Daca nu merge accesat incercati articolul de pe vechiul blog.
Secolul naratiunii : De ce epicul este rege

Noi suntem clovnii : Un articol citat despre rolul lucratorilor in mass-media

Hackerii de pe la noi : Cel mai comentat articol al meu din ultima vreme.

Sportul national al romanilor : Despre campionatul de eschiva…

Intalnirea de la Miezul Noptii : Un remember ”Petre Magdin” care a dat nastere la multe controverse.

TV fara TV : Peer to Peer Television : Un articol despre televiziunea prin retele P2P. Foarte util pentru cei care nu au acces la televizor dar vor totusi sa mai prinda un film din cand in cand si sa urmareasca meciurile nationalei

Corneliu Tamas – Elogiu : Pentru un om care merita

Iriver X20 – The I-pod Killer : recenzie la un foarte popular Mp3 Player. Pentru cei interesati de achizitionarea unui produs bun la un pret si mai bun.

Ce votam..sau nu ? : unul dintre cele mai complet articol din presa online despre alegerile europarlamentare si referendum. Daca tot sunteti aici puteti consulta si Cocktail PDL.

Vise comuniste : un articol cu marturii despre visele celor din generatia trecuta

Daca nu te v-oi avea nu v-oi mai fi om : despre site-urile cu statusuri de messenger

Jocurile de alta data : Sam & Max special : o editie speciala a seriei ”Jocurile de alta data”.

Coveruri nesimtite : Coveruri muzicale ale caror autori au incalcat limita nesimtirii. Tot coverurui, dar cu maiestrie realizate, gasiti aici.

Sfantul Matiz, protectorul Bucurestiului : Despre micul demon care ne paste in intersectie.

De ce ? – Intrebari adresate izvorului de cunoastere krossfire…

Capul lui Motoc vrem ! – Gloata si dorintele

McDonalds, centrul depresiesi capitaliste : Lucratorii la McDonalds au populat multe bloguri.

Ascendent – Descendent : De ce cred eu ca unii nu evolueaza

Pulbere de stele : recenzie la cartea lui Neil Gaiman

Poezie house : Un nou gen al poeziei…

Drogurile si mesajele : despre un documentar al Jurnalului National ce prezinta procesul de fabricatie al cocainei

Nu sunteti pregatiti – despre scuza penibila a unei anumite categorii de oameni

Muzica copilariei cacofonice – piese pe care le ascultam sau auzeam la 12-13 ani.

Muzici… – recenzie a postului Smart FM si a ultimului album Gregorian

Igor Cobileanski – scurt metrajul moldovenesc : Daca nu stiti cine e Igor, bagati repede un ochi aici

Religia pentru cei mici : Religii in care sa-ti cresti copilul

A sti sau a nu sti sa critici : Despre critica in general, despre romani in particular.

De pe Google adunate : Alta colectie cu cei care au intrat accidental pe blogul asta. Fitness pe YouTube intra in aceeasi categorie

Pe cine si de ce moderez : E bine de stiut !

Bei si poti… : Din nou, despre cat de tampiti sunt copywriterii romani.

Muky : Un proiect reinviat din liceu…

PIN il spameaza pe Berlusconi : O stire care ne arata inca o data cat de tampiti pot fi romanii. Alta intamplare cu tampiti.

P.S : Sper ca pe viitor sa vin cu lucruri mult mai interesante si mai documentate. Voi face cat de curand si un Best of the Best cu cele mai lucrate si accesate articole

Dar dupa…dupa?

Posted by on 19 Sep 2011 | Tagged as: Muzici & Fraze, Social, Cultural, Politic

Citeam cu ore in urma stirea mortii lui Johnny Raducanu. L-am ascultat selectiv, suficient cat sa-i recunsc valoarea, nu suficient cat sa inteleg evenimentul.

Din fericire sau poate, din pacate, nu despre el este vorba. Sunt convins ca pana la ora asta televiziunile l-au adus in platou pe verisorul lui din Nepal, iar ziarele au pregatit un CD ”Best of Johnny Raducanu Volumul I”. Poate cu ocazia asta isi amintesc ca exista si un Harry Tavitian. Nu are sens sa ma bat cu pumnii in piept si sa spun cat de rau imi pare. Imi pare, dar nu am fost fanul care sa merite sa-si dea cu parerea. Chiar nu-i vorba despre el. E vorba despre ce vine dupa…

La un moment dat oamenii, valori sau nu, mor. Profund, este? Permiteti-mi sa contextualizez printr-o analogie. Ne putem astepta ca la un punct sa ne paraseasca si maestrul Jack Nicholson, corect? Si Gene Hackman, Robert DeNiro si alti actori din garda veche. Dar Norton si Bale sunt inca in putere, iar de la Spacey si Murray inca mai astept 10 filme. Nici pe Penn sau pe Phoenix nu i-as arunca, iar generatia tanara trage tare din urma. Queen si-au spus ultimele cuvinte in muzica acum multi ani, dar nu se poate spune ca muzica a murit dupa ei. In ciuda nostalgiilor si a mostenirii lasate, lucrurile au continuat pe un fagas mai mult sau mai putin natural.

Dar in cazul nostru, cine vine din urma? Raducanu n-a fost primul care s-a dus. Pana si ”Eternul Gica” a capitulat in fata batranetii si omul nu producea muzica pentru studenti la Conservator. Deci, ce vine dupa? Nu vreau un raspuns de pustan de tip ”numai Inna si manele stiti”. Genul asta de artisti produce muzica simpla, fara sens,  muzica de omorat timpul si pastrat un nivel confortabil de dependenta. Vorbesc acum de muzica care ar trebui sa fie relevanta cultural, sa spuna ceva despre mentalitatile unei societati, despre gusturile si starea ei actuala. Vorbim despre arta care se presupune ca ar ”conta”. Ca-i rock, electronica, simfonica sau jazz, ea ar trebui sa existe, dar, din varii motive, nu o face.

De ce-l tot plang rockerii pe Kempes de la Cargo si se vaita ca Ziua Vrajitoarelor a fost ultimul album romanesc de heavy metal? Era Kempes genial? Nu, comparativ cu scena de-afara, era mediocru. Erau versurile Cargo ceva deosebit? Nu prea, sa ne amintim de ”Ceasul e cinci jumatate/ Stau pensionarii la coada/La colt, se da astazi lapte”. Problema e ca vechiul Cargo reprezenta ceva la un moment dat. Erau o voce, un ”spirit”. Erau vocali, destul de puternici in executie si spuneau ”ceva” (apropo de ideea de act cultural). Cargo spunea cam ce ar fi putut spune un tanar in 97′: sa ne revoltam, ba!


(Imagine preluata de aici)

Pentru cei care-i ascultau atunci, ala a fost inceputul. Sapte albume Voltaj mai tarziu, au realizat ca ala a fost sfarsitul.  Ii mai stiti pe nebunii pe care-i aducea Magdin in emisiune, precum un tanar Byron care canta cam asa?  Ei ar fi trebuit sa fie ”noua garda”. De-acolo urma sa construim in sfarsit o cultura muzicala reala. Nu, din pacate nu. Chiar si acum, daca ai vrea sa faci un strain familiar cu limba sa inteleaga mai bine cultura romaneasca, i-ai pune Sfinx – Zalmoxe, nu Luna Amara sau E.M.I.L. Nu spun ca nu sunt trupe la care sa merite sa apleci urechea in momentul asta (Bucovina, Odyssey, Bucium, Voices of Silence, Bolthard etc). Problema e ca nu au o voce reala si ca nu acopera decat un spatiu foarte stramt cultural. Avem nevoie de oameni pe toate flancurile, de la jazz fusion la muzica tiganeasca.

Din pacate, fenomenul nu se restrange la Romania si nu e blocat in peisajul muzical. Din ce in ce mai multi artisti vechi mor sau ”se ard” (isi pierd muza, o soarta mai rea decat moartea) iar in locul lor nu apare nimic, doar o mare de diletanti. De la contratenori, la scriitori si regizori de western, faptul ca nimeni nu mai abordeaza coerent un gen te face sa crezi ca genul in sine a disparut. S-a plans la vestea aflarii ca Terry Pratchett are Alhzeimer pentru simplul motiv ca omul avea un stil unic si isi diversifica si extindea cosntant opera. Din fericire, pentru tarile mai mari si mai diversificate cultural, un numar suficient de mare dilentati va propulsa in fata si valori…in cele din urma. Din nefericire pentru tari ca Romania, dupa 1-2 generatii irosite, lumea pur si simplu renunta sa incerce.  De-aia e trist ca s-a dus Johnny Raducanu…

P.S: Inainte sa primesc exemple de trupe de liceu, va avertizez ca ”am fost acolo”. Mai mult, am inalnit oameni complet fixati pe 2-3 trupe de zeci de ani de zile, oameni talentati, dar blocati in proiect. Nu, trupele de brit-pop romanesti nu sunt amuzante sau relevante cultural si nici majoritatea trupelor ”extreme”.

Darji si neintinati

Posted by on 02 Jul 2010 | Tagged as: Diverse Diatribe, Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Aveam de gand sa postez o colectie a filmelor vizionate in ultimele luni insa cred ca subiectul mai poate astepta.

Despre autismul national, ignoranta istorica si alte meandre, am mai scris. Totusi, din toate discutiile anterioare, n-am insistat pe un punct destul de important al discutiei : momentul schimbarii. Zilele trecute, am urmarit din nou un documentar despre heavy metal din 2008 al lui Sam Dunn (Global Metal, l-am mai recomandat). La un punct se discuta despre viteza cu care brazilienii au adoptat cultura muzicala  si alte meandre ale vremii. In 1985, imediat dupa iesirea din dictatura, primul mare eveniment brazilian a fost un imens concert de rock, Rock in Rio. A fost un fel de marca a eliberarii. In acelasi context, brazilienii importau la greu cultura americana si europeana, latina in special.

Daca vi se pare ca bat spre un nou post cu iz muzical, ei bine nu-i asa. Intentionez sa ma aplec asupra problemei deschiderii, a redescoperirii propriei culturi in context mondial.  Nu in ultimul rand, ar fi de aratat ce inseamna sa ratezi startul ca natiune. Brazilia n-a fost singura tara iesita din dictatura unde culturalizarea a inceput brusc, sufocant. Ungaria si alte tari europene au avut o soarta similara. Vechile ”valori” au fost zdrobite intr-un timp relativ scurt, cu riscul alienarii generatiilor mai vechi. In Romania n-am simtit ca s-ar fi intamplat ceva similar. Cand fostele dictaturi se indreptau spre literatura de tip nou, concerte rock si noua arta de protest, Romania il scotea de la naftalina pe Petre Tutea, construia biserici si defila cu Alifantis si Marian Nistor. Nu-i vorba de evolutie in timp, de saracie sau de mentalitati cat e vorba de a plecat de la linia de sosire corecta.

Evident, aici vor sari mai multi cu replici de genul :  ”Bai, habar n-ai cum a fost la inceputul anilor 90′. Mergeam cu blugii rupti, cumparam Kent la negru si schimbam casete cu death metal pe sub mana !”.  Desi limitat, accesul la materiale exista . Ceea ce nu s-a schimbat insa a fost mentalitatea generala, a liderilor de opinie si intr-un final a maselor (fie ele tinere sau de varsta medie). Cineva ar argumenta ca mentalitatile nu se schimba,  insa la noi n-a fost vorba de simplu conservatorism, ci de violenta. Am vazut si vad si acum o dorinta de reprimare izvorata din inchistare, prostie si extremism. Parintii brazilieni au zis : lasa-i sa tipe, sa aiba si ei o cultura a lor, lasa-i sa-si faca trupe, sa se manifeste. Politicienii si masa de manevra romaneasca ne-a oferit in schimb o mineriada.

Nu stiu daca ati observat, dar intre nebunii visatori pe care-i aducea uneori Magdin in emisiune si pustimea fana Voltaj si cititoare de Stephenie Meyer e o diferenta de mentalitate, una care sugereaza involutia. Diferenta asta se recupereaza greu in general si faptul ca imediat dupa 89′ s-a mai fript o generatie (nu a mea) se vede in criza de acum. Golanii aia batuti in Piata Universitatii erau niste simpli pusti visatori, dar in context mai larg ei semnificau altceva. Semnificau inceputul schimbarii, inceput la care replica romaneasca a fost: NU! Ne mai mira acum ca mai bine de jumatate de generatie a preferat sa-si ia rucsacul in spinare si sa dispara din Romania pana la mijlocul anilor 90′ ?

Au remarcat si altii ca nu suntem intr-o simpla criza financiara, ci intr-una de identitate. La nivel intelectual si artistic , tarele comunismului au fost inlocuite de ceva mult mai abject. Am trait o epoca a habotniciei, a nationalismului de prost gust, o intoarcere la valori istorice inexistente, o incercare de a gasi Romania intr-un trecut intens alterat de propaganda. Cand am preluat totusi curente de-afara,  a iesit un mimetism greu de inteles chiar si pentru autori.

Indraznesc sa pun caderea si pe seama ratarii deschiderii, a schimbarii superificiale de dupa revolutie. Tranzitia nu exista daca nu ai un punct de start, un moment in care sa  simti ca a inceput schimbarea. Romania nu l-a avut. Pentru noi, perioada post-revolutionara n-a fost ”altceva”, ci a fost mai degraba o psihoza, o dorinta de a asimila forme fara fond. Handicapul celor 50 de ani de comunism s-a transformat treptat intr-un handicapt de peste 70 de ani…

P.S : Ca veni vorba de poezie si de amuzament, zilele trecute am gasit in orasul natal un anunt de mare angajament. Nu l-am pozat pentru ca erau trei fraze scrise cu Arial pe o foaie A4, nimic ce merita redat de camera infecta a telefonului. Anuntul suna in genul : Veniti sa redam viata si forta poeziei romanesti. Noua garda a poetilor , (trei nume insirate), va invita la revolutie ! (Foaia era insotita de cateva date de contact pentru cenaclu)