Krossfire's Blog

Dupa cateva peripetii de care prefer sa nu-mi amintesc, am decis sa dau un bobarnac blogului. Intentionam sa va mai chinui cu ceva muzici greu de digerat dar mi-am zis ca articolele puse la pastrare sunt mai importante.

Motivul titlului s-ar putea regasi usor intr-o banala cautare Google. E suficient sa cautati termenul ”boala nationala” si veti gasi cel putin trei-patru boli nationale atribuite poporului roman. De la sedentarism la duplicitate pana la invidie si ”basescita”, frecventa expresiei este uluitoare. Daca restrangeti cautarea la bloguri, ecranul  PC-ului va geme de afectiuni metaforice. Sunt convins si de faptul ca ca multi dintre voi au intalnit in decursul vietii de cititor cel putin trei articole in care se vorbeste despre o ”boala nationala”. Fotbalul, victimizarea, politica, nu ar putea fi altceva decat boli si chiar mai rau, boli nationale.

In atare conditii, ai spune ca singura boala de care suferim cu-adevarat este ipohondria, urmata de puternice impulsuri paranoice. Comentariile de pe blogurile populare si platformele de blogging o demonstreaza. De la oameni care au impresia ca ducem in spate tot greul UE pana la indivizi care ne considera superiori intelectual si istoric (am mai abordat problema), toti au cate o solutie. Nu conteaza ca altii spun ca nu suntem nici macar in grafic , noi o tinem pe-a noastra, fara dovezi sau probleme de logica.

Din punctul asta de vedere, cred ca ajungem la o boala mai concreta : autismul. Am fost si suntem victimele unui ”pafarism” istoric despre care nu sunt sigur ca e doar apanaj comunist. Desi exista oameni care stiu ce se intampla, majoritatea populatiei traieste in cu totul alta realitate politica si economica. O cauza ar fi lipsa educatiei politice insa despre asta am mai discutat. Nu doar in Romania lipseste. Din nefericire, mass media nu face altceva decat sa confirme presupozitiile si autismul national. Nu suntem doriti la masa bogatilor pentru ca stim ceva. Se face scut antiracheta platit din impozitele lui Nea Marin. UE are nevoie de noi, ascultati-l pe Gigel, analist politic !

N-am putut niciodata sa acceptam ca am fost lasati pe-afara din cauza irelevantei, din cauza incompetentei incredibile a conducatorilor si a lipsei de educatie a celor ce i-au ales. Pur si simplu, criticatii politicieni (adusi la putere tot printr-o ”boala nationala”) nu sunt capabili sa alcatuiasca o mapa coerenta, sa se exprime fluent intr-o limba de circulatie sau sa puna corect problema la nivel international. Evident, e vorba de o majoritate vizibila, nu de ”toti” politicienii. Poporul care stie , evident, ce-i de facut, nu are nici cea mai vaga idee despre mediul diplomatic, de afaceri sau mediul politic real. El gandeste in termenii ”Basescu e bou\ Geoana e nebun”. Impostorii politici nici nu si-ar putea dori altceva.

Chiar si in trecut, aparitia unui Titulescu a fost posibila datorita unei anumite clase si a unor anumite grupuri. Oricum, lumea politica interbelica a fost la randu-i profund instabila. Asta s-a datorat lipsei de experienta, lipsa pe care o resimtim si acum, dupa mai bine de 20 de ani de ”tranzitie”. Prea categoric ? Acum doi ani ,o delegatie belgiana de functionari europeni a emis o fraza similara. Desi contextul era mai larg, observatia viza proaspetii functionari si reprezentanti europeni din Romania. Cu sau fara ”Studii Europene”, romanii pur si simplu apar ultimii la masa negocierilor si nu stiu niciodata despre ce se vorbeste.  Cum nu inteleg mare lucru de la  ”masa  bogatilor”, apar si speculatiile ulterioare de tip ”N-am inteles eu tot, dar clar vor sa ne-o coaca !”. Se poate sa fi fost prea ocupati istoric cu macelul pentru a forma o scoala si o gandire politica mai coerenta.  Macar dupa Revolutie sa fi avut una neinfluentata de nationalismul primitiv, de crestinism si alte ideologii politico-religioase de secol XIX.

Sunt convins ca nu suntem singura natiune care abuzeaza de cliseul ”bolii”. Totusi, de ce trebuie sa definim orice problema in termenii unei afectiuni medicale generalizate ? Mai ales, de ce cand identificam o boala ajungem la aceleasi mistouri ieftine si falsa indignare ? Imi doresc sa vad macar odata un titlu in presa de genul : Expertii europeni au descoperit leacul pentru boala nationala a romanilor. Leacul contine doze optime de munca si disciplina si este disponibil pe piata inca de la coboararea omului din copac.

P.S : Sunt la randu-mi constient ca am argumentat impotriva unei mentalitati folosindu-ma de expresiile ei specifice. Pentru optimisti, exista totusi statistici care arata ca suntem cu-adevarat buni in anumite domenii. De exemplu topul asta ne aseaza foarte sus in ceea ce priveste consumul de alcool.

41 Comments »

Acum vreo cateva zile, am primit o subtila atentionare ca anul asta norvegienii sunt pusi pe fapte mari. Despre ce-i vorba ? Despre acelasi creuzet de manele pop care ne face sa ne injuram vecinii in fiecare an, despre minunatul Eurovision.

Ei bine, dupa ce in 2006 o trupa de clovni amatori de hard rock (Lordi) aduceau un loc I Finlandei, aproape in fiecare an ne-a fost dat sa vedem macar o trupa rock printre participanti. Fenomenul s-a bazat pe modul in care Lordi luasera premiul : pe langa vizibilele afinitati politice, votantii satui de topaieli cu iz balcanic alesesera trupa in semn de protest.

Anul asta, trupa cu cele mai mari sanse (in viziunea publicului) de a reprezenta Norvegia este o trupa de metal extrem si anume Keep of Kalessin. Trupa s-a calificat deja intre cei opt finalisti ai competitiei norvegiene iar in 3-4 zile vom afla si daca intra sau nu in competitia mare. De ce ne-ar pasa de trupa asta si de ce ne-ar pasa de Eurovision ? Pentru ca tristetea asta de concurs este cam singurul cu o asemenea acoperire si pentru ca de ani de zile musteste de non-talente scabroase. Nu spun ca KoK ar fi in varful piramidei genului, nici pe departe. Inceputa ca o trupa de black metal, Keep of Kalessin a evoluat spre un sound mai melodic si a ajuns sa fie incadrata in mai generalul ”metal extrem”. Corul piesei de fata este cantat curat iar intro-ul este suficient de accesibil incat fanii clasici ai trupei sa se simta dezamagiti.

(Piesa poate fi ascultata la o calitate mai buna si pe pagina de MySpace a trupei)

Importanta participarii trupei asteia sta chiar in genul abordat , metalul extrem/black metalul melodic. Nu ansamblele folclorice, nu genialul Jan Gabarek si nici trupele de indie obscure sunt favoritele publicului. Black metalul a fost , din fericire sau din pacate, cel mai bun produs muzical de export al Norvegiei.  Nebunia a inceput cu incendierile de biserici si crima de care s-a facut vinovat Varg Vikernes in 1993 si a continuat cu noi valuri ale unui gen intens dezbatut. Considerat de multi o culme a ermetismului in timp ce altii il condamna pentru lipsa de melodie si simplitate, black metalul a fost subiect de multiple documentare. Discutia este prea larga si nu are sens dar cert este ca norvegienii nu au probleme in a spune : asta ne reprezinta ! Desigur, faptul ca educatia muzicala  din tarile nordice produce sute de trupe (din care un anumit procent devin faimoase) este o cu totul alta discutie.

In atare conditii de ce ne mai miram de insuccesul Elenei Gheorghe, de plictisul vomitiv al duo-urilor gen Nico & Vlad Mirita sau de tristul plagiat al trupelor gen Todomondo. Sa fie vina spectatorilor care au impresia ca Holograf e muzica elitista si fac semnul crucii cand se baga chitara electrica in priza ? As indrazni totusi sa spun ca nu-i doar vina lor. Pe de-o parte e vorba de lipsa generala de cultura muzicala si pe de alta de juriile care selectioneaza astfel de piese. Fosila Moculescu, aspirantul Barbera, vesnicul liceean Despot sau crucisatorul plagiatului, Marius Moga, nu au competenta sa judece. Ce sa mai spun de Adi Ordean, Cornel Fugaru sau Calin Geambasu.Sa inteleg ca nu mai exista profesori la conservator si ca marii jazzmani din Romania erau ocupati ?

Moldovenii erau pe punctul de a trimite un oligofren, noi ar fi trebuit sa trimitem un tigan. Da, pe nea Salam ala cu balada lui gretoasa si cantata intr-o engleza stalcita. Tot se plangea ca-l urmaresc reincarnarile lui Hitler. Nu ne reprezinta ? Mai bine de 80% din populatie asculta fie manele, fie populara stalcita (etno) fie house/trance si muzica de batut pisica. Bine, nu-l trimiteti pe Salam. Trimiteti-i dom’le pe Inna si pe Fizz.  De acord ca se voteaza pe baza de interese politice insa asta se aplica la primele 2-3 punctaje mari. Restul merge la piesele care aveau cat de cat ”ceva”.

Stiu ca n-are sens sa ma agit pentru o competitie irelevanta si majoritar retarda. Din pacate, e cam singura in care muzica romaneasca ar putea (macar odata) sa spuna ceva. Concursul se adreseaza totusi majoritatii , iar majoritatea are preferintele muzicale ale unei legume fierte. Oricum ai lua-o, nu are gust. Chiar si asa, aparitia unei trupe de black ar fi un semn de insanatosire. Nu-mi dau seama cum dar nu ar strica sa se mai auda din cand in cand si cate un instrument muzical. Pustiul cu vioara  de anul trecut a demonstrat ca se poate, chiar daca a facut-o intr-un mod foarte subtire.

P. S   : Pana cand o sa inteleaga si pseudocompozitorii romani ca e posibil sa aderi la un concurs fara sa folosesti o balada sau o piesa pop, va las cu incununarea a zeci de ani de muzica latina : Mini Daddy – El Nino Ma Bonito

Later Edit : Trupa a intrat in ultimii 4 superfinalisti insa a fost depunctata in defavoarea unui act mai conventional.

54 Comments »

Foarte rar mi se intampla sa defulez direct pe blog.  Desigur, nici analizele sau articolele informative nu scapa de subiectivitate si mici frustrari dar ziua care tocmai s-a incheiat cerea un post special. Iata deci cateva lucruri care au atins apogeul nesimtirii umane cu mai putin de doua saptamani inainte de Sarbatori :

BRD : Nesimtirea bancilor romanesti nu este un secret pentru comunitatea online. Am observat totusi ca aumite instiutii, precum BRD, s-au distantat clar de turma tintind spre recorduri de injuraturi. De la carduri inchise fara motiv, la functionari irascibili, comisioane uriase si conturi in euro blocate abuziv, BRD a dat lunar ”motive de suspans”. Pana anul trecut, singurele mele contacte cu banca fusesera niste transferuri taxate la suprapret. Cand in ultimul an de facultate am fost fortat sa-mi fac card pentru bursa am reusit sa inteleg de ce reputatia bancii este pe deplin meritata. Cu sau fara vina universitatii, am fost intampinat de comisioane nasoale, intarzieri, blocaje si vesnicul raspuns ”nu stim, nu e treaba noastra” primit de la majoritatea filialelor. Recent, o greseala care va amana bursele multor studenti, pusi pe drumuri de niste finantisti simpatici carora nu le pasa a mai dat inca o bila neagra BRD. Iti dai seama ca o banca e serioasa cand esti asigurat de doua ori ca datele tale sunt corecte pentru ca CNP-ul final inregistrat sa fie complet diferit de cel real. La asta se adauga o campanie de publicitate bazata pe irelevanta si cateva declaratii care frizeaza penibiliul si intra in sfera nesimtirii.  Pentru zile mai bune, exista si o lista de twitter a ”fanilor BRD”.

Vremea : Daca mai aud pe cineva proslavind calitatile ninsorii ii voi oferi personal un bilet catre ”kilometrul 0”. Viscolul, frigul general si ninsoarea au blocat tot, de la intersectii la deadlineuri si minti. Pentru cei ”fortati” sa iasa din casa astazi, planul de dezapezire al lui Oprescu a devenit un ciudat obiect fetis, invaluit in aura injuraturii de mama.

Rablele : Rablele ofera intotdeauna motive de bucurie celor care trebuie sa le suporte gazele de esapament si zgomotul. Totusi, astazi fiind o zi speciala as vrea sa-i felicit oficial pe posesorii de Dacia 1300 si de masini mai vechi de 15 ani.  Totusi, daca la ora 12.00 AM iti poti permite sa iesi din casa, cu patruj” de cai putere sub capota si fara cauciucuri de iarna , blocand astfel doua intersectii, ceva imi spune ca nu poti citi fraza asta pana la capat.

Pauzele de masa : Este vorba in principal de cele din regatul bugetarilor, un regat in plin razboi cu recesiunea economica. Cum poti oare sa scrii cu fata senina pe un site oficial ”’Pauza de masa intre 12 si 14.30” cand sunt oameni care nu au mai mult de 10 minute pentru sandwich ? Mai mult, cum poti avea crize de personalitate pe baza nerespectarii unei pauze de masa de  doua ore si jumatate !?!

Regulamentele de concurs : Am privit mereu documentele astea ca pe niste cutii ale Pandorei, gata sa te umple de demonii inadvertentelor si regulamentelor prohibitive. Nu imi dau seama de ce sunt atat de rari organizatori, agentiile sau un oamenii intregi la minte care sa  poata scrie un astfel de document cap-coada fara sa repete obsesiv o fraza, fara sa treaca pasaje din legislatia in vigoare si mai ales fara sa induca in eroare cu fiecare noua pagina.

P.S : Ma distrasem cu o ora in urma pe tema unui articol cracked ce analiza lucrurile ”uluitoare” pe care animalele le pot face cu organele genitale. Mike Judge avea dreptate in Idiocracy : obsesia celor mai stralucite minti pentru partea ”de jos” ne va aduce pieirea ca specie.

32 Comments »

Nu mi-am lovit cititorii cu postul fluviu promis pentru ca in ultimele cinci zile am avut mai putin timp decat Mutu creier. Oricat mi-ar placea sa ma plang despre calitatea jurnalismului romanesc titlul de fata reflecta un adevar valabil pentru destui oameni cu o inteligenta peste medie : vulgarizarea mediatica nu deranjeaza. In acceptiunea originala, termenul s-ar traduce prin incercarea jurnalistilor de a face o informatie accesibila publicului larg, de a o populariza. In cazul lumii media romanesti, vorbim de transformarea unui procedeu stiintific in primul semn al Apocalipsei, de a explica nasterea sub apa prin filmarea vreunui iepuras Playboy care naste puiul unui interlop si in principal de a adauga ”SENZATIONAL !!!” in fata oricaror doua cuvinte.

Ca multi alti posesori de blog ma revolt din cand in cand pe tema continutului dubios al unor tabloide sau a tupeului unor televiziuni de camin cultural. Am constatat insa ca e greu de spus daca vrem cu-adevarat sa schimbam ceva in sensul asta. Sa fie imposibilitatea de a educa atat de repede un public masiv ? N-as zice, daca ar exista intentia ar aparea si rezultatele. Tabloidizarea nu este un proces ireversibil. Daca 1000 de bloggeri ar scrie constant articole informative incat sa infunde reziduurile ce polueaza Google tot s-ar misca ceva dar…

Adevarul e ca ”initierea” ne gadila placut. Ne place sa fim informati corect si exhaustiv, ne place sa nu stim cine e Magda Ciumac si sa recunoastem asta public (cu un strop de aroganta inclusa).  Ne place ca intr-o discutie sa detinem monopolul argumentelor si al informatiilor,  ne place sa stim cine-i Salman Rushdie si sa nu credem ca energizantele au legatura cu bovinele. E pur si simplu un mecanism de selectie si desi e la moda sa ne plangem ca lumea se uita la OTV, ne place sa stim ca exista lume care amuteste in fata lui Dan Diaconescu. Sunt momente de glorie care ne gadila placut.

Acelasi este si cazul hulitelor manele. Dupa o perioada pur si simplu incetezi sa mai incerci pentru ca stii foarte bine  ca nu are importanta si ca e putin probabil sa ‘’salvezi” pe cineva. In fond, de ce anume l-ai putea salva ? De o preferinta compozitional inferioara celor ascultate de tine ? Ati observat cum majoritatea mesajelor anti-manele incep cu ”Eu nu ascult asa ceva”. Da, promovatorii genului astuia de muzica si ascultatorii ei sunt in cea mai mare parte dubiosi. Problema e ca de fapt nu prea conteaza cum ai putea face un pusti de 12-13 ani sa bage niste muzica buna in el ci faptul ca muzica pe care o asculti tu care este evident,  mai buna.  Asta-i si motivul pentru care am oprit o discutie de dragul discutiei in care cineva compara Cohen cu Guano Apes. E ca si cand as scoate capul dintr-un Lamborghini la unul cu Logan  ca sa fac intrecere cu el pe autostrada. Eu nu vreau sa-l ajut sa-si deschida o afacere si sa-si ia Lamborghini , eu vreau sa vada ca EU am Lamborghini.

Da, suntem egoisti, cel putin eu ma simt. Problema e ca daca n-am fi, daca ne-am irosi si bruma aia de timp care ne este datpentru a ne dedica salvarii intelectuale a Romaniei, nu am mai avea cand sa profitam de propria evolutie. Intervenim pentru ca ne irita, nu pentru ca ne pasa. Adevarul e ca majoritatea initiativelor de culturalizare si ajutor (inclusiv cele ecologiste) pornesc din egoism si dorinta de afisare. Noi suntem aia care facem totul bine, luati-ne drept model !  Uite, noi promovam muzica de calitate ! Uite, noi ajutam ! Succesul vine din calitatea schimbarii lasate in urma, nu din numarul de declaratii publice ale initiatorilor. Scopul nu scuza mijloacele , rezultatul face asta.

Prin urmare, spun sa multumim parintilor, profesorilor si propriei persoane pentru ce am realizat pana acum  si sa multumim Clickului ca ne confirma zilnic capacitatile. Stima de sine se alimenteaza prin realizari si comparatii. La modul ideal, comparatiile se fac doar cu cei din varful piramidei dar nu cu ei ne intalnim zilnic in autobuz.  Desi sunt convins ca niciun cititor nu se compara constient cu fanii lui Titus Maybach e clar ca in momentele de slabiciune si depresie comparatia apare mai mult sau mai putin constient.  Nu e nevoie de comparatii directe, nu e nevoie sa spui ‘’sunt mai bun” si nici nu o vei face.  Constatarea e mai simpla : Uitati-va la aia !

P.S : De vreo trei zile ma trezesc cu Vodka. Nu , nu am fost brusc cuprins de pasiuni bahice ci pur si simplu am realizat ca piesa asta de la Korpiklaani merge excelent ca alarma. Vine si o recenzie pe Bangyourbrain la album, pentru curiosi.

38 Comments »

Cum in absenta conexiunii stabile la Internet nu am putut polua spatiul online cu vreo defulare sau cu incercari umoristice planuiam sa indop cat mai mult postul de fata. Pana la urma, am decis sa ma limitez la raspunsul la o intrebare, o critica si o scurta recenzie a concertului Leonard Cohen din 4 septembrie.

In prima faza a trebuit sa dau curs intrebarii lui Adrian Soare despre cea mai frumoasa amintire din copilarie. Despre intamplari din perioada invincibilitatii mele am mai scris, nu cu foarte mult timp in urma. Mai mult, imi e destul de greu sa decid intre amintiri dat fiindca exista destul de multe savuroase si destul de multe pe care le-am uitat (motiv pentru care le voi numi namintiri)

La ora asta, oscilez intre ”vara microbistilor” si ”vanatoarea de fantome” asa ca le voi dezvolta pe ambele pe scurt. Trebuie sa spun din capul locului ca sunt un fotbalist desavarsit : geniul neinteles din linia de aparare, centrul tactic al echipei, semizeul apararii.Am scuza ca pana in liceu devenisem ceva mai bun la baschet motiv pentru care faptul ca jucam fotbal ca o cizma epileptica nu prea mai conta. Cu sportul in sine nu am probleme dar ma enerveaza la culme fotbalistii. Cum poate deveni nene erou national un analfabet platit cu zeci de mii de euro ca sa dea golurile pe care ne bucuram extaziati ca tocmai le-a dat ?  In fine, divaghez. In timpul ”verii microbistilor”, alaturi de alte hipertalente ale scenei fotbalistice din liceu dar si de cativa oameni care stiau sa joace ne strangeam constant pe dealul din apropiere pentru a lovit exasperati mingea. Si ce fotbal nene : faulturi cu macel, conflicte cu oile unei babe nebune, porti de 0.5 m si un capitan de echipa mereu iritat de faptul  ca din doua suturi mingea ajungea in rapa. Nu stiu de ce persista amintirea. S-ar putea sa fie din cauza berilor baute in Jazz dupa ce ne dadeam sufletul pe teren sau faptul ca puteam amesteca gagicile cu jocurile si cartile pentru ca in final sa ni se para ca suntem ‘ntelectuali.  Nu stiu exact ce a fost exact, dar a fost misto.

O a doua amintire este una mult mai indepartata, din jurul varstei de 8 ani cand influentat de Legendele Olimpului si de un film cu fantome am conceput un blestem pe hartie arsa. Ulterior, l-am ingropat strategic in nisipul din fata scarii si i-am indemnat pe altii sa-l descopere. Blestemul continea o incantatie dubios de simpla pentru un spirit stravechi. Nu doar ca a functionat printre colegii de joaca si asa plictisiti dar incantatia noastra si paranoia ce a urmat a atras vreo trei scari de puradei speriati. Pasari ciudate, pisici invizibile, spirite care aruncau cu pietre…o feerie ! Totul s-a terminat cam pe la 11.00 noaptea cand ne-a dat prin gand sa ardem incantatia si sa o stropim cu apa sfintita. Cumva, tot eu am fost eroul.

Si acum, sinteza saptamanii (Costele, ai legatura):

-Leonard Cohen mi-a demonstrat inca odata , daca mai era nevoie, ca e parte din sfanta treime. Trag nadejdea de a-l mai vedea macar odata in concert si ca de data asta sa-mi vina si rudele si apropiatii care sunt probabil fani mai mari decat mine. Pe langa asta, organizarea ca de obicei a lasat de dorit la nivel plasare racoritoare, cozi si regulamente. Totusi, a fost un pas inainte fata de alte concerte iar aducerea pentru a doua oara in tara a lui ”your sincere friend, L.Cohen” este un plus. Pe de alta parte, un spectacol in Romania nu poate fi cu-adevarat gustat pentru simplul motiv ca invariabil la el va veni si o masa de imbecili. De la prostovanii care filmeaza in timpul concertului ridicandu-se in picioare  pana la cei doi idioti veniti cu un copil de maxim un an pe care-l leganau si plimbau prin fata noastra, de la grupul de moldoveni care se injurau si care au plecat dupa o ora si pana la baietii care se plimbau non-stop cu sucuri prin multime, romanii au fost acolo. Despre prezenta masiva a copiiilor sub 10 ani la concert nu mai are sens sa spun (pregatisem si doua caricaturi cu poze reale, dar m-am oprit). Pur si simplu lucrul asta ar cam trebui interzis. Chiar nu ma intereseaza ca-s scumpe bonele, imi pare rau. Nu am dat banii pe bilet sa aud un puradel urland si jucandu-se.La iesire era sa-l lovesc accidental pe unul dintre tipii de la Fara Zahar.

-Am trecut joi o ora pe la festivalul urban de publicitate AdFel. Nu am ce comenta in legatura cu probele, workshopurile si publicitarii prezenti acolo pentru ca nu am asistat suficient cat sa-mi fac o parere. Ce m-a iritat insa a fost ca pe langa hipsterii, rockerasii si micutii aroganti zilnic prezenti pe Motoare, festivalul asta a atras si o groaza de dobitoci minori cu pretentii. Intr-o dementa a idolatriei, oamenii isi fac cuiburi in jurul celor mai ”mari” , ajunsi secretare pe la agentii de apartament. Ii vezi de la o posta : barbi rase in dunga, cravate multicolore, bonetica , accent gay si aroganta nejustificata. Nu doar ca se sesiza instant lipsa de cultura si imbecilitatea dar ma consolez (la fel ca Jac) cu faptul ca intr-un mediu complet matur al industriei oamenii astia n-ar avea vreo sansa la interviu. Oameni de 14 ani care vorbeau despre campanii, gagicute fumatoare care stiau deja ”cu ce se mananca” treaba si tot felul de dubiosi care te speriau suficient cat sa nu mai cauti oamenii de bine. Ce sperati ? Credeti ca fara minima cultura si talent o sa apara de dupa o tufa un director de creatie si sa spuna ”Bai sa mor eu, ce cravata gay ai, hai la noi, iti dam 1000 de euro !”.

P.S : In timp ce Guvernul se ocupa cu ajutoarele de criza in faina si zahar pentru someri (am surprins o imagine la Universitate) exista oameni care de multa vreme sunt intr-o acuta criza sociala. Am mai scris despre ei si despre modul in care persoanele cu dizabilitati sunt tratate in Romania. Decat sa merg sa ecologizez gagici sau sa ma bat cu pumnii in piept ca discriminam toate jigodiile as prefera sa pun cumva mana si sa ajut in domeniul asta. Pe moment, s-a sugerat ca un inceput ar putea fi formularul asta.

31 Comments »