Krossfire's Blog

Textul asta s-a lipit intre taste de vreo cateva luni. Dat fiindca urmeaza sa absentez vreo cinci zile, am zis sa-l scutur putin de praf si sa-l scot la lumina.

Pentru cei care se invart de mai multa vreme in zona ”blogosferei”, urmatoarea situatie a devenit rutina. Un amic, care de multa vreme nu te mai saluta, vrea sa-si ”faca si el blog”. De ce ? Pentru ca a auzit el ca se ”castiga” si pentru ca, roman neaos si deci incapabil sa-si vada limitele, are senzatia omnipotentei.Doar are tastatura, nu ? Ce il opreste sa umple Internetul cu miliarde de biti de aberatii si fragmente plagiate ? Ultima data cand am fost pus in situatia asta, am raspuns transant: ‘ ‘Omule, tu n-ar trebui sa scrii. Stiu ce poti face in domeniul asta si-ti spun sincer…omori cuvintele !”.

Expresia asta s-a lipit de mine prin liceu, insa nu i-am constientizat adevarata forta pana sa iau contact cu mediul online. Nu i-am constientizat sensul pana n-am omorat la randul meu mii de cuvinte in articole plictisitoare, stangace, fara subiect sau pur si simplu seci. Stiu ca nu-mi scuza cu nimic ”crimele” , dar cred ca accesul la o tastatura a generat un adevarat genocid literar. Chiar si cele mai nobile si greu de integrat expresii au devenit carpe de sters pe jos in mana vreunui licean convins ca experienta lui de viata TREBUIE impartasita. Iti place vreun vers, vreun epitet pe care de-abia il intelegi ? Nu conteaza, sterge-te cu el la fund, pune-l ca motto si apoi adauga ”Blog pentru oameni destepti” !  Ai gasit ceva interesant pe un site de-afara ? Nu da link, nu lasa frazarea impecabila a autorului original sa-ti polueze mintea ! Nu ! Tradu totul cu Google Translate si semneaza-te ! Ucide prepozitii, metafore, epitete…si daca nu te saturi, omoara si semnele de punctuatie !

Dar de ce i-ar pasa cuiva de viata cuvintelor ? In fond si la urma urmei, majoritatea traiesc pentru cateva sute de citiri. Unele mai norocoase au sansa sa ramana pe buze  sau pe hartie timp de sute de ani. Chiar si asa, ce se intampla cu un cuvant care ”moare” ?  E simplu : e golit de sens, e ca  un rest in putrefactie : poate foarte usor murdari un text , un volum, un site.  De ce ? Pentru ca niciodata cuvintele nu traiesc pentru autorii lor. Ele exista pentru cititori , pentru cei care se asteapta sa fie intampinati de un text coerent, de o expresie simpatica sau macar de o idee concreta. Stiu ca nici pe blogul asta cuvantul n-a avut o viata lipsita de griji. Rare au fost momentele cand un cuvant s-a simtit cu-adevarat mandru sa poposeasca aici. Poate de-asta nici nu-mi permit sa vorbesc despre blogurile personale. Aici cuvintele, citite sau nu, sunt pana la urma o simpla articulare a unui gand. Din cand cand, pot fi chiar dovada evolutiei autorului. Sa fim rezonabili, uneori cuvintele se multumesc doar cu o companie placuta.

Ahh, dar cand incepi sa crezi ca ai menirea sau mai grav, jobul, de a informa, educa sau distra , atunci incep cu-adevarat atrocitatile. Nu ma uit acum la liderii de opinie online (nu ma uit numai la ei, cel putin). Ai scris sase volume de poezie publicate intr-un total de 100 de exemplare ? Iti place sa scrii eseuri de tip autoreflectie de zeci de pagini  si sa le public, desi nu sunt citite ? Iti place sa crezi ca lumea nu te citeste pentru ca ”ei nu inteleg” ? Ai scos cumva patru albume de rap , dar nu te suporta astia din underground si de-aia n-ai succes ? Scrii volume de critica politica dar nu publici pentru ca nu te lasa vreun partid obscur?  Scrii la vreo fituica care da opt carti pe numar dar continui sa te consideri ”jurnalist” ?  Atunci imi pare sa-ti spun, dar esti doar un alt ucigas de cuvinte. Suntem destui deja , nu-i nevoie sa mai ingroase si altii randurile.

Stiu ca nu-i numai vina autorilor, ci si a minunatilor educatori, oameni care te invata sa apesi pe tragaci inca din liceu. Mor insa de ciuda cand vad ca in cadrul unui text, oamenii nu-si pun cateva intrebari de baza. Pot scrie corect gramatical doua fraze ?  Bucata asta de text duce undeva, sau o pot sterge fara probleme ?  Simt frazarea, curge, exprima coerent o idee ?   Are vreun sens pana la urma sa termin textul asta ?  Totusi, poate exagerez cu ultima replica, una care ar  omori cam 98% din blogsfera romaneasca (foarte probabil si blogul de fata). Cum spuneam, cuvintele traiesc pentru altii, nu pentru egourile suprasaturate ale autorilor , oricat ne-ar placea sa credem ca-i altfel. Cuvintele ucise sunt pierdere a timplui cititorilor, clipe rupte din viata lor. Simt uneori ca-i cazul sa-i menajam, dragi coautori.

Drept final, sugerez sa le mai lasam naiba de minoritati, balene si gaze de sera. Isi pot purta de grija si fara campaniile voastre. Putem salva ceva mult mai apropiat de noi , chiar daca nu-i la fel de tangibil. Putem salva amintirea unor oameni mai destepti si mai coerenti decat noi (care intamplator au scris si mai putin). Putem salva ceva ce calcam zilnic in picioare, pentru ca simtim ca ”trebuie”. Fratilor, cateva intrebari si putina moderatie ar putea salva miliarde de cuvinte !

P.S : Si pentru ca vreau sa mai las vocabulele de pe blogul asta sa respire, voi lipsi pentru o vreme. Nu are sens sa moderez comentariile din moment ce-mi voi putea citi mailul (destul de rar si restrictiv). Voi inaspri temporar regulile de moderare, insa comentariile raman la liber. In cazul in care aveti vreo problema cu un comentariu intrat in moderare…aveti putintica rabdare. Ne citim peste vreo cinci zile.

23 Comments »

Intensa traire a lipsei de Internet nu putea fi subliniata decat printr-o aluzie la filmele spalacite ale lui  Mungiu. Dupa ce m-am plans ca o pustoaica de saispe ani ca n-am net,am ajuns treptat sa ma obisnuiesc cu ideea divinitatii care aduce fibra.

Zecile de articole in lucru, recenzii si alte lucruri greu de publicat nu cred ca intereseaza pe prea multa lume cat timp nu le pot corecta sau posta. Chiar si articolul asta e publicat de pe o retea libera, urbana. Inainte de a continua, ar fi de mentionat ca nu garantez ca voi tolerant la comentariile de tip ”tehnologia ne invadeaza viata, e o binemeritata pauza…etc”. Una e sa-ti iei o vacanta si alta e sa ai o tona de lucru (colaborari, facultate) si sa n-ai acces la un instrument esential al muncii tale. Poate ca acum cred mai mult in postul asta decat am facut-o in momentul scrierii.

Oricum, iata si varianta retarda a jurnalului ultimelor 14 zile, zile lipsite de Google  :

Ziua 1 -  Dupa ”vacanta”. Paganii de la iLink n-au reusit sa rezolve problema cablului inundat. Au trecut numai noua zile. Sa zicem totusi ca fiecare are dreptul la o saorma de Pasti.

Ziua 2 – Sunat iLink. Telefonistii se comporta ca niste manguste pe steroizi, chitaie non-stop. Ii amenint subtil.Cica ”’baietii vin imediat, trebuie sa mute cablarea pe interior”.

Ziua 3 – Se aduna mailurile despre un concurs castigat, master si proiecte. Baietii n-au venit imediat, probabil au bagat treninguri Adidas la Second Hand-ul de langa sediu.

Ziua 4 – Gasesc cablul de net taiat de pe scara. Este un semn , e un seeeemn ! Caut niste DVD-uri mai vechi cu jocuri care nu mergeau pe vechiul laptop. Gasit TES IV : Oblivion.

Ziua 5 – Demons, Daedra…flori, florile sunt bune pentru potiuni….sabii, multe sabii…

Ziua 6 – Am terminat Elder Scrolls IV – Oblivion alaturi de cam tot ce putea insemna add-on. O experienta care-mi aminteste de clasa a noua.

Ziua 7 – Prins o oaza de net la facultate. Pun o banda galbena in jurul blogului si citesc cele 148 de mailuri. Trimit partea mea de munca pentru un proiect care n-a inceput inca.

Unde-i dreptatea, dom'le ? (in varianta SMBC)

Ziua 8 – Twitter ! La facultate am suficient net cat sa mearga Twitterul ! Ce font frumos, ce foooont !  Contactat RDS-ul. RDS-ul mi-a raspuns prin trimisul lor Dan.

Ziua 9 – Sevraj. Clichez prin aer si incerc sa downloadez hartia igenica. Incerc sa-mi ocup timpul, am nevoie de fonturi tipizate. Ia sa citesc ceva.

Ziua 10 – Am terminat Anansi Boys si am citit vreo 60 de pagini din noul numar Historia. iLink continua sa ma asigure ca ”’baietii vin imediat”. Procesul vine si el imediat.

Ziua 11 – Cineva ne-a adus un stick de Internet mobil care merge din parti. Totusi, imi pot mentine semnalele vitale (upload, download) la un nivelul necesar supravietuirii.

Ziua 12 – Am inceput sa vorbesc cu …El. El este Netus, varul zeului PC Magus, stapanul PC-urilor de pretutindeni. Netus imi sopteste Profetia. Pot gasi un wireless public langa biserica din zona. Este un semn pentru adevarata religie care va veni…

Ziua 13 – Mi-am cumparat toga si baston de predicator. Wirelessul liber este acolo unde mi-a soptit zeul. E timpul sa purced in misiunea de a oferi Internet gratuit la toate pustoaicele frumoase si de a distruge toti vrajmasii unicului zeu. Voi incepe cu iLink.

Ziua 14  – Stickul de Internet mobil s-a intors. Zeul a fost bland cu mine, dar nu suficient de bland incat sa-mi dea o rata de transfer acceptabila. Nu sunt vrednic, nu sunt vrednic…

P.S : Situatia continua insa n-aveam de gand sa las blogul prada viermilor online. Oricum, faptul ca in ultima perioada am lucrat mai mult de-acasa face lipsa netului si mai nasoala (pentru mine si pentru colaboratori). Cum urmeaza sa ma mut in curand imi e destul de greu sa duc lucrurile mai departe dar un post detaliat pe tema iLink tot o sa scuip. Oricum, oamenii isi rezerva dreptul de a interzice fara explicatii accesul la anumite siteuri deci, pentru nefericitii inca abonati, blogul asta ar putea fi blocat.

46 Comments »

Dupa cateva peripetii de care prefer sa nu-mi amintesc, am decis sa dau un bobarnac blogului. Intentionam sa va mai chinui cu ceva muzici greu de digerat dar mi-am zis ca articolele puse la pastrare sunt mai importante.

Motivul titlului s-ar putea regasi usor intr-o banala cautare Google. E suficient sa cautati termenul ”boala nationala” si veti gasi cel putin trei-patru boli nationale atribuite poporului roman. De la sedentarism la duplicitate pana la invidie si ”basescita”, frecventa expresiei este uluitoare. Daca restrangeti cautarea la bloguri, ecranul  PC-ului va geme de afectiuni metaforice. Sunt convins si de faptul ca ca multi dintre voi au intalnit in decursul vietii de cititor cel putin trei articole in care se vorbeste despre o ”boala nationala”. Fotbalul, victimizarea, politica, nu ar putea fi altceva decat boli si chiar mai rau, boli nationale.

In atare conditii, ai spune ca singura boala de care suferim cu-adevarat este ipohondria, urmata de puternice impulsuri paranoice. Comentariile de pe blogurile populare si platformele de blogging o demonstreaza. De la oameni care au impresia ca ducem in spate tot greul UE pana la indivizi care ne considera superiori intelectual si istoric (am mai abordat problema), toti au cate o solutie. Nu conteaza ca altii spun ca nu suntem nici macar in grafic , noi o tinem pe-a noastra, fara dovezi sau probleme de logica.

Din punctul asta de vedere, cred ca ajungem la o boala mai concreta : autismul. Am fost si suntem victimele unui ”pafarism” istoric despre care nu sunt sigur ca e doar apanaj comunist. Desi exista oameni care stiu ce se intampla, majoritatea populatiei traieste in cu totul alta realitate politica si economica. O cauza ar fi lipsa educatiei politice insa despre asta am mai discutat. Nu doar in Romania lipseste. Din nefericire, mass media nu face altceva decat sa confirme presupozitiile si autismul national. Nu suntem doriti la masa bogatilor pentru ca stim ceva. Se face scut antiracheta platit din impozitele lui Nea Marin. UE are nevoie de noi, ascultati-l pe Gigel, analist politic !

N-am putut niciodata sa acceptam ca am fost lasati pe-afara din cauza irelevantei, din cauza incompetentei incredibile a conducatorilor si a lipsei de educatie a celor ce i-au ales. Pur si simplu, criticatii politicieni (adusi la putere tot printr-o ”boala nationala”) nu sunt capabili sa alcatuiasca o mapa coerenta, sa se exprime fluent intr-o limba de circulatie sau sa puna corect problema la nivel international. Evident, e vorba de o majoritate vizibila, nu de ”toti” politicienii. Poporul care stie , evident, ce-i de facut, nu are nici cea mai vaga idee despre mediul diplomatic, de afaceri sau mediul politic real. El gandeste in termenii ”Basescu e bou\ Geoana e nebun”. Impostorii politici nici nu si-ar putea dori altceva.

Chiar si in trecut, aparitia unui Titulescu a fost posibila datorita unei anumite clase si a unor anumite grupuri. Oricum, lumea politica interbelica a fost la randu-i profund instabila. Asta s-a datorat lipsei de experienta, lipsa pe care o resimtim si acum, dupa mai bine de 20 de ani de ”tranzitie”. Prea categoric ? Acum doi ani ,o delegatie belgiana de functionari europeni a emis o fraza similara. Desi contextul era mai larg, observatia viza proaspetii functionari si reprezentanti europeni din Romania. Cu sau fara ”Studii Europene”, romanii pur si simplu apar ultimii la masa negocierilor si nu stiu niciodata despre ce se vorbeste.  Cum nu inteleg mare lucru de la  ”masa  bogatilor”, apar si speculatiile ulterioare de tip ”N-am inteles eu tot, dar clar vor sa ne-o coaca !”. Se poate sa fi fost prea ocupati istoric cu macelul pentru a forma o scoala si o gandire politica mai coerenta.  Macar dupa Revolutie sa fi avut una neinfluentata de nationalismul primitiv, de crestinism si alte ideologii politico-religioase de secol XIX.

Sunt convins ca nu suntem singura natiune care abuzeaza de cliseul ”bolii”. Totusi, de ce trebuie sa definim orice problema in termenii unei afectiuni medicale generalizate ? Mai ales, de ce cand identificam o boala ajungem la aceleasi mistouri ieftine si falsa indignare ? Imi doresc sa vad macar odata un titlu in presa de genul : Expertii europeni au descoperit leacul pentru boala nationala a romanilor. Leacul contine doze optime de munca si disciplina si este disponibil pe piata inca de la coboararea omului din copac.

P.S : Sunt la randu-mi constient ca am argumentat impotriva unei mentalitati folosindu-ma de expresiile ei specifice. Pentru optimisti, exista totusi statistici care arata ca suntem cu-adevarat buni in anumite domenii. De exemplu topul asta ne aseaza foarte sus in ceea ce priveste consumul de alcool.

76 Comments »

Acum vreo cateva zile, am primit o subtila atentionare ca anul asta norvegienii sunt pusi pe fapte mari. Despre ce-i vorba ? Despre acelasi creuzet de manele pop care ne face sa ne injuram vecinii in fiecare an, despre minunatul Eurovision.

Ei bine, dupa ce in 2006 o trupa de clovni amatori de hard rock (Lordi) aduceau un loc I Finlandei, aproape in fiecare an ne-a fost dat sa vedem macar o trupa rock printre participanti. Fenomenul s-a bazat pe modul in care Lordi luasera premiul : pe langa vizibilele afinitati politice, votantii satui de topaieli cu iz balcanic alesesera trupa in semn de protest.

Anul asta, trupa cu cele mai mari sanse (in viziunea publicului) de a reprezenta Norvegia este o trupa de metal extrem si anume Keep of Kalessin. Trupa s-a calificat deja intre cei opt finalisti ai competitiei norvegiene iar in 3-4 zile vom afla si daca intra sau nu in competitia mare. De ce ne-ar pasa de trupa asta si de ce ne-ar pasa de Eurovision ? Pentru ca tristetea asta de concurs este cam singurul cu o asemenea acoperire si pentru ca de ani de zile musteste de non-talente scabroase. Nu spun ca KoK ar fi in varful piramidei genului, nici pe departe. Inceputa ca o trupa de black metal, Keep of Kalessin a evoluat spre un sound mai melodic si a ajuns sa fie incadrata in mai generalul ”metal extrem”. Corul piesei de fata este cantat curat iar intro-ul este suficient de accesibil incat fanii clasici ai trupei sa se simta dezamagiti.

(Piesa poate fi ascultata la o calitate mai buna si pe pagina de MySpace a trupei)

Importanta participarii trupei asteia sta chiar in genul abordat , metalul extrem/black metalul melodic. Nu ansamblele folclorice, nu genialul Jan Gabarek si nici trupele de indie obscure sunt favoritele publicului. Black metalul a fost , din fericire sau din pacate, cel mai bun produs muzical de export al Norvegiei.  Nebunia a inceput cu incendierile de biserici si crima de care s-a facut vinovat Varg Vikernes in 1993 si a continuat cu noi valuri ale unui gen intens dezbatut. Considerat de multi o culme a ermetismului in timp ce altii il condamna pentru lipsa de melodie si simplitate, black metalul a fost subiect de multiple documentare. Discutia este prea larga si nu are sens dar cert este ca norvegienii nu au probleme in a spune : asta ne reprezinta ! Desigur, faptul ca educatia muzicala  din tarile nordice produce sute de trupe (din care un anumit procent devin faimoase) este o cu totul alta discutie.

In atare conditii de ce ne mai miram de insuccesul Elenei Gheorghe, de plictisul vomitiv al duo-urilor gen Nico & Vlad Mirita sau de tristul plagiat al trupelor gen Todomondo. Sa fie vina spectatorilor care au impresia ca Holograf e muzica elitista si fac semnul crucii cand se baga chitara electrica in priza ? As indrazni totusi sa spun ca nu-i doar vina lor. Pe de-o parte e vorba de lipsa generala de cultura muzicala si pe de alta de juriile care selectioneaza astfel de piese. Fosila Moculescu, aspirantul Barbera, vesnicul liceean Despot sau crucisatorul plagiatului, Marius Moga, nu au competenta sa judece. Ce sa mai spun de Adi Ordean, Cornel Fugaru sau Calin Geambasu.Sa inteleg ca nu mai exista profesori la conservator si ca marii jazzmani din Romania erau ocupati ?

Moldovenii erau pe punctul de a trimite un oligofren, noi ar fi trebuit sa trimitem un tigan. Da, pe nea Salam ala cu balada lui gretoasa si cantata intr-o engleza stalcita. Tot se plangea ca-l urmaresc reincarnarile lui Hitler. Nu ne reprezinta ? Mai bine de 80% din populatie asculta fie manele, fie populara stalcita (etno) fie house/trance si muzica de batut pisica. Bine, nu-l trimiteti pe Salam. Trimiteti-i dom’le pe Inna si pe Fizz.  De acord ca se voteaza pe baza de interese politice insa asta se aplica la primele 2-3 punctaje mari. Restul merge la piesele care aveau cat de cat ”ceva”.

Stiu ca n-are sens sa ma agit pentru o competitie irelevanta si majoritar retarda. Din pacate, e cam singura in care muzica romaneasca ar putea (macar odata) sa spuna ceva. Concursul se adreseaza totusi majoritatii , iar majoritatea are preferintele muzicale ale unei legume fierte. Oricum ai lua-o, nu are gust. Chiar si asa, aparitia unei trupe de black ar fi un semn de insanatosire. Nu-mi dau seama cum dar nu ar strica sa se mai auda din cand in cand si cate un instrument muzical. Pustiul cu vioara  de anul trecut a demonstrat ca se poate, chiar daca a facut-o intr-un mod foarte subtire.

P. S   : Pana cand o sa inteleaga si pseudocompozitorii romani ca e posibil sa aderi la un concurs fara sa folosesti o balada sau o piesa pop, va las cu incununarea a zeci de ani de muzica latina : Mini Daddy – El Nino Ma Bonito

Later Edit : Trupa a intrat in ultimii 4 superfinalisti insa a fost depunctata in defavoarea unui act mai conventional.

56 Comments »

Foarte rar mi se intampla sa defulez direct pe blog.  Desigur, nici analizele sau articolele informative nu scapa de subiectivitate si mici frustrari dar ziua care tocmai s-a incheiat cerea un post special. Iata deci cateva lucruri care au atins apogeul nesimtirii umane cu mai putin de doua saptamani inainte de Sarbatori :

BRD : Nesimtirea bancilor romanesti nu este un secret pentru comunitatea online. Am observat totusi ca aumite instiutii, precum BRD, s-au distantat clar de turma tintind spre recorduri de injuraturi. De la carduri inchise fara motiv, la functionari irascibili, comisioane uriase si conturi in euro blocate abuziv, BRD a dat lunar ”motive de suspans”. Pana anul trecut, singurele mele contacte cu banca fusesera niste transferuri taxate la suprapret. Cand in ultimul an de facultate am fost fortat sa-mi fac card pentru bursa am reusit sa inteleg de ce reputatia bancii este pe deplin meritata. Cu sau fara vina universitatii, am fost intampinat de comisioane nasoale, intarzieri, blocaje si vesnicul raspuns ”nu stim, nu e treaba noastra” primit de la majoritatea filialelor. Recent, o greseala care va amana bursele multor studenti, pusi pe drumuri de niste finantisti simpatici carora nu le pasa a mai dat inca o bila neagra BRD. Iti dai seama ca o banca e serioasa cand esti asigurat de doua ori ca datele tale sunt corecte pentru ca CNP-ul final inregistrat sa fie complet diferit de cel real. La asta se adauga o campanie de publicitate bazata pe irelevanta si cateva declaratii care frizeaza penibiliul si intra in sfera nesimtirii.  Pentru zile mai bune, exista si o lista de twitter a ”fanilor BRD”.

Vremea : Daca mai aud pe cineva proslavind calitatile ninsorii ii voi oferi personal un bilet catre ”kilometrul 0”. Viscolul, frigul general si ninsoarea au blocat tot, de la intersectii la deadlineuri si minti. Pentru cei ”fortati” sa iasa din casa astazi, planul de dezapezire al lui Oprescu a devenit un ciudat obiect fetis, invaluit in aura injuraturii de mama.

Rablele : Rablele ofera intotdeauna motive de bucurie celor care trebuie sa le suporte gazele de esapament si zgomotul. Totusi, astazi fiind o zi speciala as vrea sa-i felicit oficial pe posesorii de Dacia 1300 si de masini mai vechi de 15 ani.  Totusi, daca la ora 12.00 AM iti poti permite sa iesi din casa, cu patruj” de cai putere sub capota si fara cauciucuri de iarna , blocand astfel doua intersectii, ceva imi spune ca nu poti citi fraza asta pana la capat.

Pauzele de masa : Este vorba in principal de cele din regatul bugetarilor, un regat in plin razboi cu recesiunea economica. Cum poti oare sa scrii cu fata senina pe un site oficial ”’Pauza de masa intre 12 si 14.30” cand sunt oameni care nu au mai mult de 10 minute pentru sandwich ? Mai mult, cum poti avea crize de personalitate pe baza nerespectarii unei pauze de masa de  doua ore si jumatate !?!

Regulamentele de concurs : Am privit mereu documentele astea ca pe niste cutii ale Pandorei, gata sa te umple de demonii inadvertentelor si regulamentelor prohibitive. Nu imi dau seama de ce sunt atat de rari organizatori, agentiile sau un oamenii intregi la minte care sa  poata scrie un astfel de document cap-coada fara sa repete obsesiv o fraza, fara sa treaca pasaje din legislatia in vigoare si mai ales fara sa induca in eroare cu fiecare noua pagina.

P.S : Ma distrasem cu o ora in urma pe tema unui articol cracked ce analiza lucrurile ”uluitoare” pe care animalele le pot face cu organele genitale. Mike Judge avea dreptate in Idiocracy : obsesia celor mai stralucite minti pentru partea ”de jos” ne va aduce pieirea ca specie.

32 Comments »