Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

January 2013

Monthly Archive

Specii de spammeri

26 Jan 2013 | : Software, Hardware, Online, Top 10

Despre spammeri s-ar putea scrie tomuri. Desigur, mai toate ar fi pline de reclame la Viagra…

Eforturi in catalogarea speciilor care bantuie Internetul am mai facut. Dupa Enciclopedia Trolilor, am incercat inclusiv sa raspund spammerilor. Mi-am asumat riscul ridicolului din pura placere si curiozitate. Nu s-a intamplat nimic, dar am ras singur, ca un bebelus care tocmai si-a indesat doua creioane in nas.

La fel ca bebelusul mentionat, cand am o idee, ma asigur ca sta bine fixata. Acceptand omniprezenta spamului si acceptand ca 90% din aceste mesaje sunt emise de boti, voi face totusi efortul de a cataloga cele mai des intalnite specii de spammer. Mai mult, in virtutea acestui top incomplet, mi-am permis sa incalc o regula a limbii care m-ar obliga sa scriu “spam-ul” si “spammer-ilor” cu cratima. In ciudata lume a idiotilor si botilor incoerenti, nu exista reguli de gramatica sau cuvinte scrise fara CAPS LOCK.

Inconstientul: Autorul spamului clasic este in general un biped, nu un algoritm. Fie un licean pierdut, blogger de mahala sau “specialist in marketing” de la Pseudoconstruct SRL, Inconstientul este un individ care face spam din pura prostie.  Cele 300 de mesaje zilnice cu care umple retelele sociale si blogurile sunt singura lui metoda de a-si face cunoscuta afacerea. Salz! Sunt eu, GigelFiorosu! Imi place saitu’ tau. Vino si la mine si da un Laic! Hai sa fim prieteni! Link Exchange? Imi pui un banner!?! 

Dezorientatul: Om sau robot, autorul nu stie ce promoveaza. Partea mai frumoasa e ca nici nu-l intereseaza: Vrei ciorapi de dama sau un penis mare? La e-ciorapidedamacupenismare.ro le gasesti pe amandoua!

Sefu’ la bani: Metoda antica de scam, cu autor uman. Baiatu’ asta are bani de dat si tu esti primul pe lista. Tot ce trebuie sa faci este sa-i trimiti numarul cartii de credit, contractul apartamentului si numele cainelui. Impartul Transnistriei a fost ucis de un rinocer! Actele noastre arata ca tu esti noul imparat al Transnistriei. Trimite-ne datele tale si vei inota in dolari transnistrieni si babe!

Omul de stiinta: Super mega descoperire! Noua baterie pe baza de electroliza in bere iti poate alimenta toata casa dintr-un foc! Nu vei mai plati vreodata bani pe electricitate. Comanda acum si intreaga ta locuinta va beneficia de puterea magica a berii!

Fratele tau: Omul te cunoaste si vrea sa-ti faca o oferta: Hai frate sa-ti vand un pont, da’ tine-l pentru tine! Deci hai sa-ti spun cum poti sa castigi vreo 200 000 de euro dintr-un foc! Si stii ce e mai tare? Nici macar nu trebuie sa fii destept!

Neandertalul: E om, plasat la o extrema a varstei si e complet blocat in Internetul anului 98′. Are liste de e-mailuri si le populeaza cu tampenii “pentru suflet”: Si atunci Iisus, care mergea pe plaja cu ursuletul de plus al Maiei Morgenstern a zis: Hmmmmffff Gloamf! Trimite mailul asta la 10 persoane si la noapte o vei visa pe Maia Morgenstern! Vise placute!

Super oferta: Exista din aceeasi perioada cu Internetul si se poate plia oricarei platforma. Este o…hei, ce mai conteaza? Tocmai ai castigat un iPhone!


(Sursa Imaginii)

Paparazzo-ul: Da click aici ca sa vezi o poza cu Rihanna goala si nebatuta! Nu? E si Taylor Swift cu ea! E si gagica-ta! E si maica-ta!!! Da click aici!

Starul porno: Vrei sa ai un penis ca ancora Titanicului, mare si intotdeauna la pamant? Comanda acum sase kilograme de piatra macinata!

Mentorul: Ai vrut intotdeauna sa ai succes, dar prostia si aversiunea ta pentru sapun te-au tinut la pamant? E timpul sa te ridici, sa ai incredere in tine si sa urli: NLP! Pregateste-te sa dormi pe munti de bani si ia-ti o pereche de boxeri negri. Miilor de fane o sa le placa!

Prietenul tau: Spammer uman, apare in special pe bloguri. E omul care iubeste tot ceea ce faci, mai ales daca-l lasi sa te inunde de link-uri infecte: Ce le-ai zis-o frate! Numai tu puteai scrie asa! Esti idolul meu! Te iubeeeesc! Hai cumpara niste ciorapi de damaaa!

Enigma: Fie om, fie bot de spam, mesajul este atat de confuz si de prost construit, incat nu mai promoveaza nimic. Salut? Ce faci? Si eu. Excelent. Pisica. 44. Ramai aici! Buna ziua!

Femeia ta: Care evident te asteapta si care, ca orice femeie cuminte si la casa ei, iti promite ca prima oara e pe gratis!

Criticul: L-am intalnit in special in Romania. Isi incepe mesajul ca o critica la cele spuse sau scrise de tine. Finalul ar fi replica care sa introduca produsul la care se face spam. Din pacate, majoritatea mesajelor sunt scrise de analfabeti: E cam najpa ce scrii! Km nasol! Baga mare, ia-ti ciorapi de dama!

Ning Pong Huao: Un mesaj automat, scris cu forta, pasiune si convingere. Un mesaj despre adidasi, Cialis si penisuri giantice. Un mesaj scris din pacate intr-o cu totul alta limba decat cea umana.

Mama Omida: Stie de ce ai nevoie. Mesajul ei are puteri magice. Daca vrei noroc in viata, da mai departe!

Dr.Haos: Noul medicament minune ColonFleosc iti curata atat ficatul, cat si pipota! Mai mult, noul ColonFleosc este facut din ingrediente complet naturale precum patlagina, laptele de bivol sau rumegusul. Numai 350 RON!

Gamer-ul: Un bot agresiv care are ceva de spus. Trolii ti-au furat fortareata magica. Babuinii din ferma ta s-au uscat, pentru ca nu i-ai udat la timp. Intra pe Spamville si afla totul despre cum se cultiva gainile! Travian e numa’ unu’!

Einstein: Afla acum ce IQ ai si ce legatura are el cu marimea penisului tau!

Domnul Jones: Cel mai articulat tip de scammer. E genul de om care-ti va oferi un job sau o colaborare si care va incerca ulterior, folosind un limbaj uman semi-coerent, sa-ti ceara mai detalii.

Link Maniacul: Un bot de spam care comunica tot ce are de comunicat prin www.linkuriaruncateaiurea.com.

Popescu Popescu

Aveam de gand sa mai continui cu niscaiva aiureli, dar nu sunt sigur ca inspiratia a fost prea darnica cu mine in ultima vreme. Cu alte cuvinte, nu deloc sigur ca articolul asta a fost macar marginal amuzant, dar am continuat sa scriu pentru ca sunt incapatanat.

P.S: Ca veni vorba de spam gratuit, daca aveti timp, puteti sa va holbati si la pagina noastra de proiect. Daca nu aveti, nu e nicio problema pentru ca SUNTETI AL 99999999-LEA CITITOR AL ACESTUI BLOG SI ATI CASTIGAT UN AIFON ORIGINAL!

Impartial sau doar…

20 Jan 2013 | : Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

In mediul online, eticheta ”impartial” se aplica cu usurinta unui abtibild…

Asta-i si motivul pentru care nu o voi apara. Pentru putinii cititori care ma cunosc in viata reala, diferenta intre modul in care scriu si cel in care iau pozitie in mod normal este mai mult decat vizibila. Motivele pentru care nu ma manifest la fel de vizibil in scris sunt multiple si nu-mi sunt specifice. Primul ar fi ca scriitura permite o viziune mai larga asupra unui eveniment. Iti ofera timp sa  te detasezi de el, sa-l studiezi si sa-ti alegi cuvintele. Daca cineva a facut o gafa, ai timpul si spatiul necesare pentru a te revolta impotriva intregii categorii, nu doar a individului care iti e antipatic. Daca cineva ti-a dat un mugur de idee, ai suficient timp sa-l transformi in ceva mai frumos, de preferat nu intr-o garoafa vopsita.

Un al doilea motiv ar fi ca scriitura ramane. Daca pe Twitter, Facebook sau alte ”social media” frustrarile tale sunt doar o picatura in ocean, un blog decent promovat inseamna propagarea rapida a unui mesaj. Un mesaj care spune ceva despre tine. Nu va ganditi ca daca aveti 5 comentarii pe articol, nu o sa “va vada nimeni”. Sunteti pe Internet, nu in teiul lui Eminescu. Oamenii vor cauta si vor gasi. Odata scris, mesajul iti scapa de sub control si la fel si eticheta de pe cutie. Si acum imi e rusine de anumite texte, dar le voi pastra de dragul evolutiei. Cred de altfel ca e putin anormal sa nu mustacesti cand citesti lucruri scrise acum sase ani.


(Furia, in viziunea lui Evan Esar – Sursa imaginii)

In orice caz, nu am deschis subiectul pentru a vorbi exclusiv despre mine. Cred ca v-am convins deja ca sunt plictisitor. Intrebarea pe care am de gand sa o adresez si cititorilor este: cat timp poti ramane impartial? Cat timp te poti detasa? Oare daca eviti anumite subiecte, nu inseamna ca fugi de responsabilitatea de a le transa? Oare subtilitatea nu e tot o forma de retragere? Greu de spus. Exista subiecte care merita evitate si subiecte care nu te evita ele pe tine, fie ca alegi sa le mentionezi sau nu. Am fost in postura asta si oricum ai raspunde, vei iesi in dezavantaj. In cazul meu, am raspuns atacurilor cu replici subtile: cat sa-mi hranesc egoul, dar nu suficient cat adversarii sa se teama. N-am rezolvat nimic, dar m-a ajutat exercitiul.

Scriitura vizibil agresiva atrage, dar insasi mesajul ei nu da posibilitatea dezvoltarii. Scriitura agresiva e interesanta, dar nu e intotdeauna foarte credibila. Culmea, multi dintre cei care iau pozitii puternice in scris, prefera sa fie temperati in persoana (sunt probabil distrasi de zona nonverbala a discutiei personale). Pe de alta parte, analiza sociala lipsita de vlaga si incremenita in proiect nu te duce nicaieri. Imi e mai rusine de articolele de umplutura, decat de cele cu pozitii clare. Macar in postarile suparate aveam o bruma de dreptate. De ani de zile nu mai practic loviturile din voleu, dar uneori imi vine sa sutez in arbitri. Mai mult, constat ca articolele considerate “impartiale” de cititori sunt fix cele unde spre final arunc o concluzie. Se pare ca si termenii cu tenta absoluta sunt ai naibii de relativi. Sau poate ca e simpla capcana de a defini termenii in functie de propriile repere.

Impartialitatea nu se poate judeca numai in functie de extreme si, nu in ultimul rand, impartialitatea nu te scuteste de a fi om. Sa ramai impartial inseamna sa dai cuvantul unor idei care nu-ti apartin. Scoate doua fraze din orice articol considerat impartial si automat ai ajuns la un articol scris de un extremist, basist, uslist si asa mai departe. In mediul online, impartialitatea ramane in continuare un deziderat. Echilibrul ideilor si al scriiturii merita insa umarit. E suficient sa-ti multumesti cititorii si sa nu-ti iriti prea tare dusmanii. Chiar si asa, uneori e mai bine sa fii putin partinitor decat las!

P.S: Subiectul asta ma aduce si la titlul ultimelor zile: confesiunea lui Lance Armstrong. Indiferent de context, dezvaluirile lui Lance Armstrong lasa o pata neagra in istoria ciclismului. Oricat as incerca, imi e greu sa gasesc scuze unei uzine chimice pe doua roti, cum nu le pot gasi scuze nici jurnalistilor care se vor hrani luni bune din cadavrul ei mediatic.

Premiul de participare

13 Jan 2013 | : Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

Cel mai important in viata e sa fii tu insuti…daca nu te vede nimeni!

Asculta-ti inima, crede in tine si, mai ales, nu te indoi niciodata de propriile alegeri! Ti-au spus asta parintii, ti-au spus-o profesorii si ti-o spune zilnic media. Iar tie iti place cum suna pentru ca iti place sa fii mintit. Si pana la urma, ce poate fi rau in “a fi tu insuti”, inainte de toate? Foarte multe, daca e sa ne uitam la orice “reality show” din ultimii cinci ani (sau doar la Oana Zavoranu).

Daca ai intrat la liceul pe care ti-l doreai, daca tocmai te-a inrolat in prima ta trupa sau daca te bucuri de primul an de facultate, nu citi articolul asta. Considera ca e o incercare a sistemului de a te dobori, frate! Daca ai trecut insa de o anumita varsta si daca inca mai speri ca ”personalitatea” e cheia succesului, e timpul sa-ti schimbi sistemul de referinta. Vedeti voi, un adevar pe care il cam stie cam oricine a dat cu capul de pragul de sus e ca ”ca toata lumea vrea ceva”. Stiu ca suna ca o concluzie de muncitor aflat in pauza de salam, dar e pur si simplu singurul raspuns. De la femeia de langa tine pana la prieteni, profesori si rude, toti vor ceva. Partea proasta e ca acel ceva nu e personalitatea ta.

Fie ca cerinta e exprimata in mod direct (cum o face sau o va face viitorul sef), fie ca e ceva implicit (cum o va face persoana iubita), toti cei din jur asteapta ceva de la tine. E vorba de munca ta, de cunostintele tale, de disponibilitatea de a ajuta. Crezi ca te-ai ”casatorit din iubire”? Nu prea. Daca ”felul tau de a fi” ti-a cucerit iubita in primele zile de relatie, partenera a ajuns sa vada in tine nu doar ”un tip simpatic”, ci si un tip cu potential, unul care e capabil sa aduca niste bani, sa-si asume niste responsabilitati si sa o ajute. Adauga la asta sexul si pozitia sociala si o sa vezi cam ce loc ocupa personalitatea intr-o relatie pe termen lung. Desigur, o personalitate scabroasa nu te va duce nicaieri, dar e doar un factor din multe altele. Nu te va adora nimeni pentru simplul fapt ca existi. Nu vei fi respectat doar pentru ca esti “tu insuti”.

Psihologii de serviciu o sa-mi arunce repede cateva definitii in cap. O sa-mi spuna ca personalitatea e un ansamblu complex de trasaturi care include cunostintele, valorile, dar si actiunile. Nu ma indoiesc ca psihologia priveste personalitatea ca pe un construct mult mai complex decat l-am prezentat eu. De asemenea, nu ma indoiesc nici ca personalitatea e un simplu invelis, o introducere pentru omul din fata ta. Mecanismul inerent, pe care-l constientizam sau nu, functioneaza cam asa: am inteles, esti simpatic, dar cu ce poti sa ma ajuti? Imi poti oferi niste cunostinte in plus? Ma poti inveseli? Pot sa contez pe tine? Ai vreun talent special? Asta functioneaza atat in viata reala, cat si online, de la comentariile pe blog la discutiile mai largi.

(Sursa: Boxerhockey.com)

Uneori mecanismul asta trece intr-un plan secund, dar el ramane acolo. Prietenii vechi de exemplu au o legatura care transcende un simplu schimb. Cu toate astea, ea a inceput de la o constatare de tip ”l-am sunat pe X si m-a ajutat”. Nu o sa devii prieten pe viata cu cineva pentru ca i-ai spus doua bancuri bune. Uneori, metodele clasice de a te face placut nu functioneaza. Nici macar vestita carisma nu e ce pare. Carisma e in primul rand manipulare implicita si mai apoi personalitate. Voit sau nu, oamenii carismatici afiseaza un comportament care te convinge sa le acorzi incredere si il dubleaza prin fapte. E o prima impresie intarita de actiuni ulterioare. E la fel de mult un efect al ”personalitatii” si socializarii, cat e un efect al educatiei.

De la ”cocalari”, la pustanii aroganti care se plang ca nu-i angajeaza nimeni pe 1000 de euro, vedem zilnic oameni care n-au inteles ca EI sunt mult mai putin relevanti decat EFORTURILE LOR. Problema multora e ca nu se pot desprinde de primii ani de viata, de ierarhia liceului si de libertatea facultatii. Cumva e normal: in primii 14-19 ani de viata ti se tot dau lucruri de-a gata. Pare simplu, nu? Smecheria e ca vorbim de un schimb. Lumea SE ASTEAPTA ca tu sa cultivi niste talente, sa-ti gasesti o cale.

Dupa o anumita varsta (unii o plaseaza pe la 25, eu zic ca a scazut stacheta), incep sa apara niste intrebari legate despre ce stii sa faci. Si nu, nu te gandi ca ai tai te iubesc neconditionat. La fel ca in cazul parteneri si al prietenilor, exista o legatura afectiva evidenta (mai puternica in cazul parintilor). Cu toate astea, pana si mama ta vrea ca tu sa fii ”cineva”. In esenta, iti vrea binele. Practic, asteapta ceva de la tine (la 25 de ani nu mai merge cu felicitari din hartie creponata).

In comunism, competitia nu prea exista. Puteai fi mediocru si puteai deveni ”important” printr-o personalitate potrivita (suficient de lingusitoare). Astazi, din pacate, orice efort este facut in paralel si de alti 1000 ca tine. Asta e motivul pentru care uneori nu trebuie sa te concentrezi numai pe “a fi”, ci si pe “a face”. In viata nu exista diploma de participare.

P.S: Stiu ca exista destule situatii unde personalitatea face diferenta. Este vorba de situatiile unde oamenii au demonstrat deja ceva. Vedeti? De-asta nu se mai omoara lumea azi cu existentialismul!

Despre ridicatul in slavi si coboratul in groapa

09 Jan 2013 | : Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

Odata cu stirile despre artificii ucigase si fripturi otravitoare, in fruntea agendei media s-a strecurat un subiect numai bun de muls…

Stirea este simpla: regizorul-senator Sergiu Nicolaescu a murit. Stirea este simpla, insa reactiile sunt cel putin surprinzatoare. Pe langa controversele de tip “sinucidere, malpraxis sau expirarea datei de pe ambalaj?” a aparut si eterna lupta dintre fani si contestatari. In Romania, asta e o consecinta nescrisa a oricarei morti celebre. La nici 5 minute dupa anuntarea decesului, publicul se inarmeaza pana in dinti si declanseaza razboiul. Sergiu Nicolaescu: artist sau politruc?

In cazul lui Sergiu Nicolaescu si nu numai al lui, gasesc dificila formularea unei concluzii. Dupa cum stim, nenea asta a facut niste filme. Majoritatea mediocre, dar cateva decente pentru epoca lor. Comisarul Moldovan a facut niste filme acceptabile intr-o epoca in care filmele erau in general live si aveau un singur actor. Pe de alta parte, acelasi nene era si un apropiat al fostului regim si detinea monopolul asupra productiilor cinematografice din perioada. Tot el a devenit senator dupa Revolutie si a regizat un numar impresionant de aiureli, direct proportional cu enormitatile emise in paralel.

Cumva, acelasi personaj care a reusit sa ne impresioneze parintii, a reusit ne irite pe noi. Iar noi nu putem accepta asta. Publicul are nevoie de eroi mitologici, rezumabili intr-o fraza si evident, de monstri. Teritoriul de mijloc, unde idolii se intalnesc cu oamenii de rand nu exista. Nu putem accepta ca individul care tras scene de lupta cu mii de soldati, a regizat si Orient Express cu aceeasi seninatate. Nu putem accepta ca  filmele lui Nicolaescu sunt bazate pe minciuni istorice, menite sa satisfaca niste orgolii, dar ca in acelasi timp unele sunt vizionabile. Aparent, viziunea noastra nu accepta o cale de mijloc.

Gandalf Viteazu' 3
(Un film de Sergiu Nicolaescu)

In ciuda diferentelor, niciuna dintre tabere nu este ancorata in realitate. In prima ii avem pe cei care-si cauta idolii. Sunt cei pentru care Nicolae Iorga a fost un polimat si un titan al culturii romanesti, un om caruia propria cinste si onoare i-au adus moartea. Lor nu are rost sa le spui ca Iorga a fost un polimat si un titan al culturii romanesti, caruia extremismul, discursul antisemit si indemnurile politice i-au adus moartea. Nu are rost sa le spui ca, in ciuda intelectului feroce, Iorga n-a fost niciodata prea departe de ideologia legionara (poate doar prin regalismul manifestat ulterior). Desigur, crima legionarilor a fost odioasa, insemnatul aport cultural al lui Iorga nu poate fi ignorat. Chiar si asa, merita oare sa-l transformam intr-un martir, doar pentru a nu-i pata imaginea?

A doua tabara isi trage seva dintr-o meteahna pur umana, una asumata liber de romani. O stiti, e vechea poveste cu ”capra vecinului”. E dorinta de a minimaliza realizarile altora, de a-i pune pe toti ”la locul lor”. Pana la urma, te poti convinge oricand ca ”Paulescu ala n-a facut prea mare lucru”. Ba mai mult, ”era si un antisemit convins”. E greu sa vezi pe moment cum ingroparea unor valori iti face indirect rau. E greu sa vezi ca un antreprenor de succes pe care ”il cunosti tu si e un bou” ar putea face mai mult pentru tine daca i-ai acorda putin credit. E greu sa vezi cat de mult afectezi increderea altora in propria munca, atunci cand ataci neconditionat munca altora. Daca toti sunt ”hoti, vanduti si prosti”, cum demonstrezi ca tu esti altfel? Cand ii tragi pe altii in jos, tu nu mai cum sa urci.

Pentru prima tabara, maresalul Antonescu a fost ultimul erou al poporului roman. Pentru cei din urma, omul a fost un criminal. Aparent, Antonescu omul nu a existat niciodata. Fie il transformam intr-un mit, asa cum am facut cu “bravii” nostri conducatori , fie il aruncam in mocirla, asa cum am facut cu numeroase alte personalitati. Cand se mai ridica unul si spune ca, in ciuda onoarei militare si a demnitatii umane, Antonescu era totusi arogant si facuse atat greseli politice cat si militare, trebuie sa intervenim. Cum adica facuse greseli? Cum adica era un individ cinstit si demn? Cele doua afirmatii nu pot coexista!

Adrian Paunescu. Aceeasi problema. Iurie Darie. Aceeasi problema. Daca in cazul primului om partea negativa cantareste destul de puternic in balanta, in cazul lui Iurie Darie o intreaga cariera pare a fi fost redusa de mass media la o singura greseala. Evident, publicul a considerat ca nu era cazul sa-l fi vazut vreodata pe scena pe decedat. Cateva poze sunt intotdeauna suficiente pentru un verdict. Viata e mai usor de privit in alb si negru. Care ar fi deci solutia?

Evident, cautatul de ”trasaturi pozitive’ nu e o indeletnicire profitabila. Pe principiul “despre morti numai de bine” i-am putea gasi trasaturi pozitive si lui Dan Iosif. Pana la urma, nici Hitler ala nu picta asa de rau, nu? Trebuie totusi sa pastram proportiile. Il poti admira pe Churchill pentru ca a tinut Anglia in frau in timpul Celui De-al Doilea Razboi mondial, pentru spontaneitatea si taria de caracter. Nu-l poti admira insa pentru alcoolism, greselile de la Galipolli si comportamentul de dupa razboi. Churchill nu era nici un alcoolic, nici un mare conducator. Churchill a fost un mare conducator alcoolic.

Mai greu de acceptat, dar poate asa nu ne vor mai suprinde erorile ”idolilor nostri”, fie ei actori, sportivi sau politicieni. Poate asa nu-l vom reduce pe David Petraeus, fostul sef CIA, la pozitia unui “curvar” si poate nici nu vom mai simti nevoia sa aruncam cu rahat in sicrie si cruci. Poate asa ne vom intelege ceva mai bine istoria si personalitatile, personalitati pe care lipsa de perspectiva ne face fie sa le mitizam, fie sa le demonizam.

Ne-am umplut cartile de istorie de povesti cu Ahile, Hercule si Perseu. Am ignorat deliberat partile pozitive ale antagonistilor, dar si comportamentele greu de inteles ale eroilor.In repetate randuri, am redus o personalitate la un punct. Mitologia moderna, de la viata publica, la filme si publicitate, nu cuprinde oameni, ci stereotipuri. E o tragedie greaca fara final. E greu, dar poate e cazul sa intelegem ca nu suntem si nici nu vom deveni perfecti. Nici eroii nostri nu au fost si poate ca unii dintre ei nici nu au fost eroi. Panal la urma, binele nu castiga intotdeauna si nu intotdeauna suntem de partea binelui. Ce e mai frumos este ca toate lucrurile astea sunt absolut normale. Fara ele, viata fi extrem de plictisitoare, iar moartea…o simpla nota de subsol.

P.S: Refuz sa discut despre problema incinerarii si pozitia BOR. Faptul ca in 2013 avem o dezbatere pe tema asta ma face sa cred ca nu are sens sa-mi spun parerea, oricat de neinsemnata ar fi in context.