Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

October 2012

Monthly Archive

From Twitter with love

31 Oct 2012 | : Diverse Diatribe, Topuri Dubioase

Cum n-as vrea sa va deprim prea tare, am decis sa las articolul de azi in grija unei colectii…

Si ce alta colectie v-ar putea bucura mai tare Halloween-ul, decat o colectie de citate din mine. Da, am ajuns iar in punctul ala al vietii. Am mai fost acolo acum aproape un an si cu ceva mai mult timp in urma, dovada ca orice idee tampita, dar fixa, poate deveni interesanta. Inca mai sper…

Cum chestiile cu-adevarat amuzante si schimbatoare de mentalitati se spun pe Facebook, Twitter a devenit un fel de rezumat al complexelor platforme politice si al subtitelor comentarii stiintifice scrise zilnic. Iata deci, ultima recolta:

  • Sambata asta se schimba ora. Daca esti rebel, anti sistem sau porti esarfa, opune-te! Ora este monument istoric!
  • Intotdeauna am zis ca daca ar fi jucat Dragos Bucur in Titanic, putea sa o salveze pe-aia mica de rechin, la cat de mult alearga.
  • O poveste sfasietoare. Preoti, magie si alcool. O lume in care violenta este lege. Nu pierde filmul verii: Baltagul, dupa Mihail Sadoveanu.
  • Oare niciun spital nu-l are ca reprezentant pe Uzzi, baiatu’ care te baga in perfuzii?
  • Simt o nevoie stringenta a apelativului “Bosulache” in limba romana!
  • De ce n-avem inca o telenovela desfasurata in Rahova? I-as spune: “O saorma calda…ca inima mea!”
  • Calitatea vietii intr-un oras s-ar putea masura in numarul si varsta celor care poarta constant casti.
  • Fabrica de Arme Cugir. Pentru un nou inceput…
  • Data viitoare cand va intreaba cineva de ce “n-ati completat X”, spuneti direct: “Imi plac paginile asa cum imi plac si femeile: goale.”
  • “Madalina Ghenea ia cu asalt Rusia!”. Au mai fost doi baieti in istorie care au “luat cu asalt” acelasi teritoriu si nu le-a fost bine…
  • Oare Ioana este un model de Oana, produs de Apple?
  • Violonistul lui Leonard Cohen este modul in care Republica Moldova isi cere scuze pentru Dan Balan si Sasha Bognibov.
  • Expresia cea mai pura a romanismului in forma literara, auzita acum 2 ani: “bre coaie”.
  • Transformati-va pe loc copiii in atei cu piesa “Voltaj – Lucruri Frumoase”. Puteti intreba psihotic: Vezi ce a facut Dumnezeu? Veeezi?
  • Prima hipsterita? Fata din Sarea in Bucate! A dat un raspuns ambiguu pentru a iesi in evidenta si a transformat gatitul in cauza sociala.
  • Acceseaza aplicatia Aventuri la Rontait si demonstreaza tuturor ca esti un adevarat fan al morcovilor! Raspundem pe Twitter la #fanmorcov!
  • Apple: Version 6…000 bucks! Android: Version 4.5.6.7.8 Icecream Pie out! BBE: No fancy touchscreens, in my day! Nokia: Hello, is this thing on?
  • It must have been porn, but it’s oveeeer now.
  • Imi place ca la motivele “prieteniei” pe Facebook apare si “Bucharest Area”. Cum ne cunoastem noi toti, acilea in sat.
  • Ma mir ca dupa atatia ani de ocupatie si influenta, inca nu avem fontul “Times New Ottoman”.
  • Bah cat de frumos pot sa miros azi. Parca am cazut intr-o oala cu balega de zambilute!
  • “Cavit Junior – Formula Magica a Puterii” (Aha…deci cu asta se indoapa toti de la Iliescu incoace).
  • Cand ma mai invita cineva la o petrecere cu costumatie necesara o sa vin la bustul gol si o sa spun ca m-am deghizat in “ala de la Manowar”.
  • Propun sa schimbam “painea cea de toate zilele” cu “salata cea de toate zilele” si sa asteptam raurile de hipsteri proaspat convertiti.
  • Sunt atat de ragusit, incat si atunci cand soptesc, cant black metal!
  • Probabil ca putinii jurnalisti ramasi se simt ca niste oameni de stiinta nazist: stiu ca nu-i bun locul, dar n-au alternativa.
  • Ma uit dimineata in oglinda si-mi spun: Mens sana, in corpore…chefir?
  • Eu centrez, eu dau cu capul, eu apar…si apoi urlu la arbitru ca ne-a furat!
  • Din categoria ”Te-ai lovit cand ai cazut din cer?”, o replica de agatat pentru milfe: Ce copil frumos. Vrei sa experimentam clonarea?
  • Cadoul ideal: O poza a lui Romica Tociu, semnata de Fuego…
  • Partea buna e ca, daca nu-i mai merge cu muzica, Connect-R se poate oricand angaja paznic la un depou pe timpul verii…
  • O sa fac un board game, bazandu-ma pe Colonistii din Catan. Se va numi Colonistii din Quatar. Pornesti cu o mitraliera si un litru de apa.
  • CLOCINA s. f. Orasul Bucuresti, la temperatura de 41 de grade Celsius – Din a cloci + cocina sau romanescul “sa-mi bag picioarele”
  • -Vezi ca incepi si tu sa folosesti “p**a mea” ca semn de punctuatie… -Crede-ma, era mult mai nasol daca o foloseam pe post de ventilator!
  • O sa scriu o carte despre perna mea…o sa-i spun: The Pursuit of Fluffiness.
  • Humanity needed a hero. One that spits in the face of danger and gets spitted on at random times. Meet: Senior John Roata!
  • Am realizat ca banalul covrigel sarat are o forma perfecta pentru a fi lansat cu un elastic. Voi fi primul Tester Balistic de Covrigei!
  • Nu conteaza un’ te duci, atata timp cat esti beat muci… (vorbe de intelepciune populare pe care le-am spus eu).
  • E ok pana la urma sa ai mici defecte. Eu de exemplu sunt un baiat formidabil, dar nu pot sa pilotez avioane de vanatoare. Vedeti ce usor e?
  • Langa statia de taxiuri de la Unirii exista un nene cu doi catei, inarmat cu expresia ”catei de firma”.
  • Un site bun e ca vinul, cu cat e mai vechi si neactualizat, cu-atat te costa mai mult timp vizitarea.
  • When life gives you lemons, you slap that hoe and tell her to make you a sandwich! (More quotes from my Book of Awesomeness)
  • “Dragostea se face in minim 2”, ne zambeste Alex Velea in timp ce ne asigura ca in sfarsit a decis sa nu mai joace totul de la joystick…
  • Ideea Geniala Nr.3870: Infiinteaza o scoala de metafore pentru rapperi.
  • Comentariu de spam pe blog: “You have a great blog, even better than Google!” (Vaaai…meerciii!)
  • Grecia se comporta ca un pusti de bani gata tinut de parinti. Acum e suparata ca, la 30 de ani, mama Europa i-a zis sa-si caute job!
  • The little engine that could: A passionate story about the German tanks of WW2.
  • Daca n-ai bug-uri, inseamna ca n-ai muncit destul.
  • Alexandru Ioan Cuza – 7 ani de domnie. Unirea. Reforma fiscala. Reforma agrara. Constituia. Marian Vanghelie-16 ani. O strada aproape asfaltata.
  • Ieri, colegul de palier m-a blagoslovit cu piesa Faraonu’ – Piramide. Dupa vreo ora, m-au sunat de-acasa. Incepusera sa-mi moara dusmanii!
  • Catalin Lucian Iliescu, candidat la primarie. Afise: Catalin Lucian Iliescu – Gospodar/ Manager/Cetatean/Lider. Asteptam: Sunt Catalin. Am p**a mare!
  • “Responsabilitatea blocului astuia sta pe umerii nostri” (Comitetul Administrativ al blocului meu – 10 pensionari adunati pe scaune).
  • Ma gandesc serios sa infiintez Brigada Bunului Simt, un anti-ONG suparat (Iesiti la miting, iesim si va snopim – pentru democratie!)
  • Prezentatoarele TV ajung deja sa iasa din tipologia femeilor si sa intre in interesanta categorie ”decoratiuni pentru penis”.
  • If advertising was a as goddamned boring as Mad Men, we would have named it “accounting”.
  • Sa faci ce zice popa, suna proverbul. Atunci doamnelor, sa nu va suparati cand o sa incepem sa dam sfaturi despre menstruatie!
  • Ieri am intalnit un Vlad Stoescu. Dupa intalnirea cu Vlad Stoicescu, am inteles. Suntem atat de buni incat s-a demarat productia in serie!
  • Incalzire pentru shootere: degetul aratator si mijlociu fac miscari de click, in timp ce vocal se rosteste mut: Cheater, Fag, Retard, Noob!
  • Baietii care fac recenzii fara sa puna mana pe produs imi amintesc de aia care “aveau o prietena misto la tara, dar n-o cunosteam noi…”.
  • “Era ca un sutien blocat, ultima bariera in calea fericirii supreme” (Krossfire – Mein Klampf).
  • I’m not staring, it’s a unique compliment!
  • Daca as avea un caine foarte cult si inteligent, l-as boteza HAMlet!
  • Gina Pistol e invitata la nu stiu ce emisiune pe Antena X. Titlul? Gina cea de taina!
  • Ceasul biologic ticaie? Fraierii nu mai platesc la bar? Printul pe cal alb s-a pierdut pe drum? Hai spune-ne cum toti barbatii sunt porci!
  • Propun aparitia cuvantului ”gorgios” in limba romana. Va fi un sinonim pentru ”marvelos”.
  • ”Doar o data e Eurovision 2012” (Geanina Corondan)
  • “Tu esti familia mea” (Marian Vanghelie)
  • Dero are pentru tine: fructe, morcovi…vitamine!
  • Itsy Bitsy paianjenu’ ti s-a urcat pe piept. Cu clestii in jugulara, te otraveste incet (Traducere libera).
  • “Svarsssh!” zise el, clipind din ochii-i de caprior angelic. (As putea scrie urmatorul roman din seria Twlight. Va include un vârco-iepure).
  • Da aceste randuri la 10 persoane si poti salva viata unui ponei imaginar! Nu-l poti refuza pe micul Pufosila! Nu poti!
  • Curiosity killed the cat. However, the freaking cat has nine lives so up yours, curiosity!
  • Auzi prietene, esti in Romania. Esti sigur ca ti-ai ales visul potrivit?
  • Nu stiu daca are legatura cu faptul ca bunica-mea ii nemtoaica, dar uneori am asa un chef sa invadez Polonia…

Gurile rele (dar aurite) spun ca poanta aia cu Irina Log-In e veche, asa ca nu se cade sa mi-o atribui, chiar daca n-o stiam. Cert este ca, citatele care n-au alta sursa in paranteza imi cam apartin. Data trecuta au existat cel putin doua citate amuzante (si cel mult tot atatea). Ei bine, o parte din citatele astea au fost preluate si atribuite altor autori, fara aceeasi valoare cultural-transcendentala ca a unuia care-si spune Krossfire. Dezamagirea mea a fost profunda. Cum ma baieti: fara fundal negru si poza mea in contre-jour?

P.S: De data asta stiu ca nu veti mai da copy-paste fara atribuire pentru ca am gandit un sistem inteligent de protectie: le-am stropit din plin cu bacili de antrax.

Ultimul Haiduc

26 Oct 2012 | : Viata & Nu Numai

Uneori vrei sa rupi monotonia. Alteori vrei sa o lipesti la loc si sa pretinzi ca nu s-a schimbat nimic. Astazi e o astfel de zi…

Sustinea deseori ca l-ar fi cunoscut pe Iancu Jianu. Putin probabil. Foarte putin. Chiar si asa, zece minute in compania lui si ai fi inteles de ce i spunea Haiducu’. Revolutii, revolte si banditi! Si pe deasupra, una singura, mai grea decat toate: pamantul. Ala pe care i l-au furat comunistii si pe care l-a primit inapoi atunci cand nu mai putea sa-l lucreze. Ala pe care si l-a dorit toata viata. Pamantul din care avea mult mai mult decat putea duce. Pamantul lui.

A venit pe lume in anul in care America trecea printr-o perioada neagra. In ziua in care s-a nascut, un pietroi zburator a speriat locuitorii tarii de peste Atlantic. Dar acum privim prea departe…In Sud-Estul Europei, un proaspat stat era inca zguduit de moartea unui rege. In statul asta, inca nesigur pe granitele si puterea lui, exista o comuna, una cu mult pamant si cu o acuta lipsa de haiduci. Aici si-a petrecut Haiducu’ primii ani din viata si, in mod deloc surprinzator, si pe urmatorii.

Inca de la inceput, stapanirea n-a avut nicio sansa. Avea sa afle asta si parintele Lixandru, primul lui invatator, ramas cu o jumatate de barba dupa o crancena lupta. Nu cu mult mai tarziu, aveau sa afle asta si profesorii de la Scoala Agricola din oras, si dascalii de la Scoala de Croitori. Simtise chemarea pamantului si nimic altceva nu l-ar fi putut multumi. L-au recrutat in ’49, la cativa ani dupa razboi. Tocmai se infiintase viitoarea Securitate, sau DGSP, cum ii spunea pe-atunci. L-ar fi luat si pe el, dar mergea la Biserica si compunea cantecele despre comunisti. Miseii il parasera: nu-i inghitea deloc pe baietii in rosu.

In armata a invatat multe. Patruzeci de ani mai tarziu, inca stia ce inseamna o pusca bine curatata. Ajuns la Zalau, la infanterie, a fost detasat pentru o vreme la Carei. Pe timp de noapte, alaturi de un alt caprar, a strans o mana de oameni, a trecut granita la rusi si i-a atacat pe muscali cu pietre. Au sunat ei a doua zi alarma, dar nu le-a dat prin cap sa arunce o privire peste bariera la holteii care-si radeau pe sub mustata. La intoarcerea din armata, a aflat cu suparare ca Mita, ibovnica lui, jucase in hora cu altul. A lasat-o, dar, cum orice haiduc isi are perechea, a aparut ea: fata Floricai, cea cu care urma sa aiba trei copii. Doi baieti si o fata, mezina.

Pamant avea si el, pamant avea si ea. In cativa ani, li se dusese deja vestea pentru harnicie. N-au apucat insa sa se bucure prea mult, ca a si venit un domn nou. Unul las si putred, unul care a pus bir greu pe toate visurile si pe celelalte bunuri confiscabile. Pe la colturi il botezasera “CAP”. Le voia pamantul. Haiducu’ a spus “NU”. Mai mult, i-a strans pe putinii oameni de isprava din sat si i-a convins sa se impotriveasca asupririi. Uzurpatorii insa nu s-a lasat. L-au amenintat. L-au chemat la politie. I-au propus sa fie turnator. Haiducu’ nu a semnat nimic. Cand au venit sa-i ia calul si boii din batatura, le-a spus ca-i omoara, ca scoate pusca la ei. Armata il invatase multe si de gloante nu ducea lipsa. Daca nu erau nevasta si copiii, le-ar fi facut niste ferestre la prispa comunistilor.

”Cobori Doamne pe pamint/ Să vezi Stalin ce-a făcut/A facut din cai măgari/ Şi din tigani  oameni mari/ Le-a dat mape şi bastoane/ Şi i-a împărţit pe raioane/ Să scoata cota de carne/ A de carne şi-a de lapte/ Da’ vacile-s sterpe toate”. Doina de jale era opera lui. A cantat-o cat a fost seara de lunga, dupa ce i-au luat pamantul si orataniile. A doua zi, au venit de la Bucuresti sa-l ia pe sus. Mare ghinion. Haiducu’ se retrasese deja in codru, langa locuinta unui prieten. De frica sa nu pateasca ceva ai lui, s-a predat pana la urma…de buna voie. Tot cu buna voie au venit si dubele care l-au plimbat de colo-colo. Deja mersese vorba ca vor sa-l impuste. “Element perturbator” scria pe dosarul lui. Haiducu’ era mandru, nu speriat.

Tatal, unchiul si vreo trei vecini plecasera deja cu furci si cu ce mai gasisera prin batatura sa-l “salveze pe al’ mic”. Ala mic nu era nici el tocmai mic si nici prost nu era. L-au dus comunistii la un canton părăsit si s-au facut ca-l impusca. Nu l-au impuscat, dar au bagat frica in el, sau cel putin asa credeau mintile lor bine imbibate in alcool si in vorbele tatucilor Lenin si Stalin. Vreo doi ani dupa, a fost linistit. A mai compus cateva cantecele, mai-mai sa scoata disc. Unul dintre ele se numea “Perceptorii” si incepea tare frumos:”I-auzi tata, cîinii latră/Perceptorii stau la poartă/ Colectorii la pătul/ Mergi şi scoate vin de-l bun/ Colectorii vinul bea/ Şi porumbul tot ni-l ia”. Cantecul il stia pana si baiatul cel mare care avea numai cinci ani pe-atunci.

Cel mai rau colector din sat era unul, Costică Bulacă. Nu-l iubea nimeni. Odata, ca sa se razbune ca-i luase colectorul tot din beci, i-a taiat scara de la patul. A taiat-o cu fierastraul si apoi a prins treptele la loc, de forma. Vestitul Costica si-a rupt piciorul, iar Haiducu’ a ajuns iar in vizorul “celor de la Bucuresti”. Din fericire, n-au putut demonstra nimic. Din pacate, CAP-ul tot au ajuns sa-l construiasca. Atunci, Haiducu’ s-a gandit sa spuna clar si raspicat ce il durea…pe zidul noii cladiri: “CAP-ul la gunoi, americanii cu noi”. Nici pe-asta n-au gustat-o. L-au fugarit o saptamana si a dormit pe camp. Ca sa nu ajunga iar pe mana baietilor cu pistoale darnice si mintea zgarcita, cei din sat le-au spus comunistilor ca Haiducu’ era nebun, dar ca muncea bine. Auzi dom’le…nebun. Procurorul, un fost taran ca vai de el, un “ajuns”, i-a promis ca o sa-l tina minte. Din fericire pentru haiducul nostru, moartea l-a tinut mai repede minte pe procuror, care n-a mai apucat sa se razbune.

A inceput sa munceasca pentru CAP, dar trebuia sa traga si duminica pentru neispravitii care nu puteau sa-si vada de palma de pamant. S-a certat iar cu comunistii. Iar s-a lasat cu procurori, dar de data asta au cazut la pace. El si cei mai harnici din sat urmau sa faca o orezarie unde sa-si vada de munca. Nu erau scutiti de CAP, dar aveau locsorul lor. I-a mai pus si pe cei mici sa-l ajute, dar stia ca tinerii trebuie sa invete carte. Cartea era ceva ce el nu a avut, desi n-ai fi spus asta. Orezaria a mers bine. In nici trei ani, producea cel mai mult din zona. Insa, cand ai bibilica mica, iti vin idei multe si strambe. Asa si comunistilor. Haiducu’ era harnic. Trebuia sa fie membru de partid, sa-i supravegheze pe-astia si sa-l dea exemplu. Da’ Haiducu’ nu voia, el ii astepta pe americani.

L-au dat afara de la orezaria pe care el o infiintase. A plecat la oras, la un combinat chimic. Dupa noua luni, presedintele CAP-ului a venit personal sa-l roage sa se intoarca. Anul ala fusese singurul an fara recolta la orezarie. De-atunci, Haiducu’ n-a mai avut probleme, dar comunistii da. Intr-o seara, si-a imbracat cele doua vaci pe care le primise in grija in cizme de cauciuc si le-a bagat in gramada de porumb “pentru partid”, sa se sature. A doua zi, CAP-istii au gasit ce pareau a fi urmele a vreo patru oameni cu o pofta teribila de stiuleti. N-au zis nimic, pentru ca oricat ai fi furat, voievodul fura mai mult. Cand ii tremurau copiii de frig, isi lua caruta cu fund dublu, o umplea cu lemne si apoi trecea prin fata sediului militiei si-l saluta pe capitan. In anul de seceta, cand i-au lasat fara tot ce muncisera, si-au pus carpe pe fata si si-au luat inapoi ce li se cuvenea.

Fugisera tinerii din sat pe capete, cu batranii in urma lor. Haiducu’ nu era nici membru de partid si nici n-avea hartii la CAP. Dar, cum ramasesera fara oameni de isprava, CAPistii il facusera “responsabil de parcela” si mai apoi “presedintele comisiei de judecata”. Inainte de Revolutie, Haiducu’ avea cinci functii in CAP si le folosea ca putinii oameni harnici din sat sa aiba ce pune pe masa copiilor, mai toti studenti la Bucuresti. Era  mare in CAP, dar de dimineata pana seara isi incheia toate zicerile cu “Las’ ca vin ei americanii”.

Americanii n-au mai venit, dar au venit “teroristii”. A cerut de la oras sa-l inarmeze, pe el si pe alti opt oameni. Credea ca o sa vina “banditii” in sat. Patru nopti au stat sa-i prinda, dar nimic. Ii daduse si nepotelului, fiul fetei, o pusca de jucarie, sa prinda “teolistii”. Mare prostie si “Revolutia” aia. El spera sa-i judece pe toti care i-au furat pamantul si i-au mancat tineretile. Nu i-au judecat. Ba, unii au ajuns si mari in stat. Dupa trei ani de certuri, si-a recuperat tot tot pamantul si s-a inscris la liberali. Tot satul era ba la taranisti, ba la liberali. A mers la adunari, dar nu i-au placut nici astia. N-aveau sange de haiduc. Vorbe, doar vorbe.

Copiii s-au dus pe la casele lor. Asa se intampla intotdeauna. Cel mijlocul a plecat in Germania inca dinainte de Revolutie, baiatul cel mare si fata s-au dus pe la casele lor, la oras. A ramas doar cu nevasta, cu radioul vechi la care asculta in fiecare seara “jurnalul” si cu pamantul. N-a fost niciodata prea batran sa-l munceasca. Unii spun ca de la asta i s-ar fi si tras. Finalul n-a fost unul fericit, dar cate sunt? Cu sotia si fiica cea mica alaturi, ultimele clipe nu i-au adus un sfarsit pe masura. Avea 83 de ani.

Regrete? Ca nu i-a batut pe “aia” atunci cand trebuia! Ca a fost prea bland cand au venit sa-i ia calutul si ca nu l-a pupat pe colectorul ala cu un glont intre ochi!

P.S: Am inchis comentariile pentru ca astazi nu le vad rostul, iar condoleantele nu sunt pentru haiduci. Daca vreti totusi sa raspundeti cumva articolului astuia, ciocniti in seara asta un pahar pentru oamenii care au stiut sa spuna “Destul!”.

Da’ nu s-a intamplat nimic…

19 Oct 2012 | : Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Pe langa micile frustrari zilnice (gatite la foc mic si servite pe blog), exista si unele ceva mai vechi, de care nu voi scapa prea curand…

O astfel de frustrare e legata de incapacitatea unor semeni de a intelege gravitatea faptelor lor, daca respectivele fapte nu au consecinte directe. Cu alte cuvinte, daca “nu s-a intamplat nimic”, nu e nicio problema.  Mai mult, in astfel de cazuri, privirea vinovatului va fi intotdeauna dezarmanta. De ce te superi? Doar “n-a murit nimeni”!

Un politician a cerut spaga de zeci de mii de euro intr-o instanta internationala? E in regula, din moment ce nu i-a dat nimeni bani. O oarecare domnisoara de pe (foarte) micul ecran a cerut bani pentru favoruri sexuale? Nu e nicio problema, ca n-au facut nimic pana la urma. Daca nu-i filmeaza in timpul actului, nu e prostitutie. Era sa fii calcat pe trecerea de pietoni? Lasa, ca n-ai patit nimic, te scuturi si-ti trece! Situatia devine palpabila doar atunci cand inconstientul face o victima. Cine s-ar fi asteptat ca Gigel, medicul care era sa nenoroceasca vreo trei oameni (dar nu s-a intamplat nimic), va reusi la un punct sa omoare pe cineva?


(Sursa Imaginii)

Situatia e la fel de grava si in zona profesionala. O privire spre jurnalistii care ne servesc zeci de articole “pe surse” confirma banuielile. L-am acuzat pe Icsulescu de tot felul de mizerii si i-am cam facut praf viata familiala? Nu s-a intamplat nimic pana la urma: nu s-a sinucis, n-a divortat nevasta-sa! Cum adica e vina noastra ca n-am verificat sursele si n-am filtrat informatia? Da asta nu e treaba noastra dom’le. Oamenii trebuie sa vada stirea si stirea era aia pe care am inventat-o. Cat timp calomnia si insulta de presa o sa tot apara si dispara din legislatie, noi n-avem nicio vina ca am distrus credibilitatea unui nevinovat.

Desigur, presa nu este singurul domeniu unde oamenii sunt “iertati”, iar greselile lor sunt trecute cu vederea pentru simplul motiv ca nu s-a intamplat nimic. Exista angajati a caror neglijenta era sa aduca pierderea unor contracte importante, in repetate randuri. Totusi, cu ce motiv ii concediem? Doar nu s-a intamplat nimic. La final, vom face ochii mari si ne vom intreba uimiti “Cum s-a putut pierde contractul ala? Nu ne-am fi asteptat niciodata!”.

In Romania, pedepsele pentru tentativa de jaf, omor, vatamare corporala etc, sunt mici si usor de contestat. Exceptand rarele accidente, de cele mai multe ori faptul ca cineva a incercat sa faca ceva, dar nu i-a reusit, nu garanteaza nimic. In cel mai rau caz, spune ca s-ar putea sa mai incerce de cateva ori, pana ii iese. Pentru unii neglijenta a devenit un stil de viata. E genul ala de pariu dintre baietasii de cartier in care unul face o idiotenie pentru ca “nu se intampla frate nimic”.  Si uite asa ai doua pustoaice gravide la fiecare colt de bloc.

Pana la urma, nu stiu de ce ar merita sa ne agitam. Romania ultimului secol a mers mereu pe un principiu autohton de “laissez-faire” (aplicat, din pacate, la nivel politic, nu economic). Nici dupa grele pierderi teritoriale si zeci de ani de comunism nu ne-am trezit. Dar e ok, doar n-a murit nimeni…

P.S: Pe acelasi principiu, cu cateva luni in urma, niste baieti numiti Defense Distributed au venit cu principiul unei arme letale facute cu ajutorul unei imprimante 3D. Schematica armei urma sa fie distribuita gratuit online. Desi alte incercari similare au esuat si nici a lor nu parea a fi complet fezabila, compania care fabrica imprimanta folosita pentru teste le-a confiscat-o. Intrebarea a fost cam aceeasi “Dar ce, facusera ceva? Scosesera vreo arma? A fost cineva ranit?”.

Nu fi “tigan”…

14 Oct 2012 | : Social, Cultural, Politic

Cu fiecare incident care implica minim un membru de alta culoare, se redeschide vechea dezbatere despre “tigani”. Da’ ce-s dom’le tiganii?

Unii i-ar identifica repede drept un grup etnic cu apucaturi deloc convenabile, mai ales pentru o tara pierduta pe harta. Daca la baza definitia  nu e gresita, zona in care bate autorul  e una pe care am vizitat-o si eu cu ceva timp in urma. Situatia actuala ne arata ca am depasit perioada in care “tiganii” erau un grup clar delimitat, imposibil de integrat, in capul caruia puteam arunca toate mizeriile (la propriu). Tiganii au devenit de multa vreme un grup social, unul cu reguli neclare si cu trasaturi ceva mai greu de identificat. Ca exista o problema, e  clar. Solutia in schimb, s-ar putea sa nu mai fie la fel de clara sau radicala.

De ce spun ca barierele etnice au fost rupte de multa vreme? Pai, sa aruncam numai o privire in DEX. Faptul ca “a fi tigan” nu mai tine de multa vreme de etnie sau culoare se reflecta in expresiile intrate de zeci de ani in limba. Daca trecem peste definitii si peste celebra cacofonie “a te ineca ca tiganul la mal” (expresie careia ii e greu sa-i gasesti etimologia), ajungem la formulari cel putin curioase. Pe langa analogii precum “a se muta ca tiganul cu cortul“, dictionarul ne pune la dispozitie si ciudata expresie  “a arunca moartea in tigani” (aparent inseamna “a da vina pe altul”). Tot “tigan” este si “un epitet dat unei persoane brunete” sau “un epitet dat unei persoane cu apucaturi rele”. Deci, cine sunt tiganii?

Daca plecam de la o alta expresie din acelasi dictionar si anume “tot tiganul isi lauda ciocanul”, ajungem la ideea ca tiganii ar fi oameni cuprinsi de cultura bunului , centrati pe avutia imediata si pe impactul ei. Am stabilit intr-un articol precedent ca astfel de oameni au clar legile lor (si nu, nu ma refer la “stabor”). Deducem din expresiile de mai sus ca vorbim despre oameni nestatornici, fara intentii prea bune. Daca aprofundam, descoperim un grup social zgomotos si agresiv verbal (“a te tigani/a te certa ca la usa cortului”), dar mai ales, un grup insistent (“a cere ca tiganul“). Limba romana e plina de perle in care tiganii devin uneori subiect, alteori predicat, dar in general, parte secundara de propozitie.


(Bonus: Doua stereotipuri intr-unul)

Cu toate astea, daca eliminam indiciile vizuale care nu sunt mereu de incredere (tot ce e negru e fie tigan, fie ninja), ajungem la concluzia ca e destul de greu sa incadrezi etnic grupul “tigani”. Palatele, Mertanele si cocosii de aur sunt acelasi lucru cu vilele roz, Audi-urile tunate si teancurile de euro. Pentru niciunele n-a fost platit vreun impozit. Case parasite ocupa ambele etnii, iar traditiile tiganesti originale au cam disparut (au ramas cele superficiale). Dintr-un grup de 5 indivizi dubiosi care vand celulare la galeata, care e tiganul autentic? Cand ii zici cuiva ca “e tigan”, radacinile indiene sunt ultimul lucru la care te gandesti. Indiferent cat ar insista unii autori, nu e chiar atat de usor sa sustii ca un individ e “distinctiv rasial”. E ca atunci cand vorbesti despre tarani. Nu te referi la oamenii care-si rup mainile pe sapa, ci la toti oamenii care scuipa seminte de parca-s fachiri si se sterg la nas cu trotuarul.

Vrem nu vrem, tiganii sunt un grup social in sensul larg al cuvantului. Stiu, nici rasismul nu mai e ce a fost. E mai practic sa fii suparat pe imbecilul care ti-a furat bicicleta, decat pe regele Cioaba. Sincer, daca te urmareste o gasca de tembeli noaptea, conteaza mai putin in ce limba te injura. La fel si daca un angajat iti trage o teapa. Pana si plastica expresie “cioara” a devenit o simpla injuratura, nu un indicator rasial. Paradoxul e ca, daca expulzam cam toata populatia pe care o identificam in mod clasic a fi formata din “tigani” in Sahara (copyright Adrian Cioroianu), ramanem in continuare cu vreo doua milioane de “tigani”!

In loc sa sugeram politici extremiste sau sa aruncam cu bani in ONG-uri   poate ar trebui sa decidem exact de ce parte ne situam. Putem face un profil coerent al populatiei “tiganesti” (indiferent de etnie), o putem identifica “in teren” si de-acolo putem incepe sa construim coerent, fara aberatii de tip “locuri la facultate pentru tigani”. A doua varianta ar fi o excludere din viata civila, in baza unor standarde minime si canalizarea eforturilor spre atingerea lor. Niciuna dintre ele nu tine cont de etnie, ci doar de un grup despre care majoritatea a decis ca “ne deranjeaza”. E grupul fata de care ne putem simti “superiori”…

P.S: Expresii si studii se mai gasesc online, dar, daca urmariti link-ul, va trebui sa inotati prin muntii de sirop aruncati de autori in text.

O lege…

09 Oct 2012 | : Social, Cultural, Politic

Astazi o sa va spamez cu o tema mai veche, una care ma irita teribil…

Alaturi de politica, pisici cantarete si Floarea Leonida, spatiul online a gazduit in ultima vreme si cateva discutii despre Legea Educatiei si recenta ei intrare in vigoare. O sa revin, pentru ca o anumita prevedere risca sa creeze o drama in spatiul universitar. Da, stiu, e ca si cand ai crea o drama intr-un spatiu post-apocaliptic, dar merita exercitiul. Printre zecile de prevederi mai mult sau mai putin necesare, a aparut si obligativitatea diplomei de doctorat pentru “cei ce predau in spatiul universitar”. Prin urmare, nu mai poti preda nici ca profesor, nici ca asistent universitar sau lector, fara diploma de doctorat (articolul 301). Functia de “colaborator” nu prea exista. In aceeasi lege, ti se interzice accesul la functii in invatamant, daca ai desfasurat activitati “cu componenta lubrica”. Despre asta insa, intr-un alt articol (ala o sa aiba si pisici cantarete, promit!).

Sa revenim la obligativitatea diplomei de doctorat, obligativitate intrata in vigoare odata cu legea, adica din anul universitar 2012-2013. Ce-i atat de grav? In fond, un observator extern ar spune ca titlul de “doctor” si activitatea de cercetare sunt necesare pentru a putea preda. Problema este simpla si e in definitiv…mai multe. Chiar presupunand ca toate diplomele de doctorat sunt luate corect, exista domenii unde contactul cu experienta practica (fie ea si simulata) este singurul mod in care poti invata. In genul asta de domeniu, existenta unei “somitati”, a unui om care sa transforme kilometrii de text in ceva palpabil, poate face diferenta dintre un viitor angajat si un restantier.

Mai mult, exista domenii in care singurii profesori autorizati profesional sa predea sunt chiar practicantii. Vorbim aici mai ales despre domeniile vocationale precum muzica  sau actoria, domenii unde noua lege a facut deja cateva victome (Senzational! Intra pe link-urile subliniate si vezi ce victime a declansat bagaboanta de lege!). Desigur, legea actuala are inca niste neclaritati, una fiind legata de o perioada de cinci in ani in care actualii asistenti universitari “pot” sa-si desfasoare activitatea si fara doctorat. Neclaritatea vine dintr-o formulare ambigua care permite totusi angajarea de noi colaboratori, pe o perioada limitata (desi aceeasi lege sustine ca manevra nu este permisa). Se trecem insa peste problemele legislative si sa revenim la cele pe care le poate arata cu degetul oricine.

Acum o sa spun ceva ce absolventii din Romania spun destul de rar: am absolvit un master destul de util. Culmea, masterul asta a fost si la stat, si la o facultate intens dezbatuta in mediul online. De ce am meritat, in conditiile in care oricum munceam in domeniu? In principal, pentru ca a fost un master de ”aprofundare”. Pentru ca, datorita unor profesori veniti din bransa, am putut sa asimilez niste lucruri pentru care altii investesc sute de euro in ”training-uri”. Nu stiu cine mi-ar fi putut preda planificare strategica, daca nu un ”strategic planner” premiat. Habar n-am cine mi-ar fi putut preda PR politic, daca nu o persoana publica care l-a practicat cu succes ani de zile. Nu stiu cine mi-ar fi putut preda “branding” sau “CSR” folosind exclusiv un curs sau un manual.

In ciuda eforturilor profesorilor clasici (unele chiar remarcabile), ai nevoie si de oamenii din profesie, mai ales la mastere si specializari. Sa-i elimini din sistem inseamna sa dai mai mult de munca unor oameni prost platiti si pe deasupra neinteresati de noile domenii. Cum sa-i ceri omului care preda istoria publicitatii si mai tine si 2-3 ateliere de scriere sa mai ”inventeze” niste cursuri? Ce o sa-i spui profului de programare pe obiecte: hai frate, ca automatizarea e un domeniu usor? Poti sa-i spui profului de spaniola sa vorbeasca nazal, ca o sa sune a portugheza? Exagerez, dar genul asta de situatii nu sunt de neintalnit.  De exemplu, unul dintre putinele motive pentru care scolile de muzica romanesti inca mai dau instrumentisti buni este participarea la cursuri a unor muzicieni activi. Disparitia lor din sistem inseamna literalmente condamnarea studentilor (asa cum e explicat si in articolul recomandat mai sus).

Pe de alta parte, asta va crea niste locuri de munca pentru ”oamenii cu doctorat”, diploma care stim cat de greu se obtine in Romania. Mai nou, vorbim despre diplome pentru care Ministerul Educatiei nu-si va mai asuma raspunderea. Va crea niste locuri de munca pentru oameni care nu vor neaparat sa fie acolo, dar pe moment nu au alta solutie. Nu de alta, dar toti oamenii din profesie cu care am lucrat nu prea veneau sa-si ridice minuscula ”plata” pentru orele prestate. Nu aveau de ce, mai ales ca erau considerati “colaboratori”. Ridicau insa studenti pentru diferite proiecte sau pentru propriile agentii. Rar, dar era ceva. Pe alte meleaguri, un doctorat are o pondere ceva mai mare. Asta nu inseamna ca orice doctorat facut ”in afara” e serios, ci ca, pentru cei care simt nevoia sa aprofundeze cu-adevarat, cativa ani de cercetare doctorala s-ar putea dovedi utili. Lucrul asta e valabil mai ales in domeniile unde cercetarea locala nu prea exista (incercati in Romania sa aprofundati dezvoltarea de combustibili de racheta).

Da, intr-o tara vestica Legea Educatiei ar putea avea sens. Chiar si asa, un doctorat inseamna o obligatie in plus pentru un angajator, asa ca, daca spatiul academic nu te tenteaza, el nu se justifica pe de-a intregul. Cum majoritatea profesionistilor dintr-un domeniu ajung sa faca studii doctorale dupa o anumita perioada, predarea pe baza de doctorat poate avea totusi sens. In Romania insa ai oameni de 26 de ani cu doctoratul in mana. La 26 de ani, nu poti fi “doctor”, daca nu ai cumva o inteligenta complet iesita din comun (sa fim seriosi…). Pe de alta parte, dupa cum spunea si un fost profesor, exista oameni care sunt ”doctori” in meserie, fara sa fi pierdut niste ani din viata pentru o diploma. Oricat ai aprofunda un domeniu, 10 ani de facut niste lucruri inseamna mai mult decat 10 ani de citit despre ele.

Stiu ca sunt oameni care chiar trag pentru doctoratul ala, dar nu e o conditie suficienta pentru a fi numit ”specialist”. Sunt si profesori deschisi, formati in sistem, care au inteles asta. Nu mai radeti, chiar sunt si am avut si onoarea sa-i intalnesc. E vorba despre oamenii care sunt la curent cu domeniul si care actioneaza ca o interfata intre el si lumea academica.  Nu e nevoie sa joci rugby pentru a tine cu o echipa, dar un tanar jucator va invata mai mult de la un alt fost jucator (antrenorul), decat de la arbitru si seful galeriei. Actor ramane cel care poate face o sala intreaga sa planga, nu cel care a citit zeci de tratate de arta dramatica (desi ambii au un rol). Exercitiile practice si laboratoarele pe care oamenii astia le sustin de multe ori pot reduce dependenta de Google Scholar (referate.ro pentru cei mai putin articulati).

Si care ar fi fost solutia, daca nu adoptam legea? Sincer, nu avem nevoie de o solutie, cat timp nu exista o problema. Da, invatamantul romanesc este o problema in sine, dar asta era unul dintre singurele lucruri care chiar mergeau. Existenta acestor oameni “din afara sistemului” reprezenta un fel de mod ”underground” de functionare a invatamantului universitar romanesc. Era poate unul dintre rarele avantaje ale catorva facultati din Romania  (faptul ca luai contactul cu industria si ca, din cand in cand, ti se arunca un os). Din moment ce si domeniile mai putin reglementate au inceput sa-si selecteze oamenii pe baza de educatie, specializare si cunostinte elementare, faptul ca stii cum arata un ”brief de creatie” dupa master e un plus. O testare mai riguroasa a profesorilor existenti se impunea intr-adevar, dar nu eliminarea birocratica a celor care meritau sa stea la catedra.

O sa sara destui sa ma contrazica sau sa spuna ca sunt naiv. Am terminat facultatea, am vreo trei ani de experienta in actualul domeniu si peste patru in comunicare. Nu masterul m-a adus aici, nici facultatea. Am strans diplomele din pura curiozitate (nu m-as risca inca sa-i spun placere). Nu le regret si nu o sa port vreodata pica nici profesorilor care au crescut cu sistemul (indiferent de competenta), nici celor care au vrut sa-l schimbe. Lupta dintre teoretic si practic nu o sa dispara daca cineva elimina partea practica. Singura consecinta va fi ca nu va mai ramane nimeni sa asculte teoria…

P.S: Si, pana la urma, de ce sa-ti vorbeasca un bucatar despre mancare? Tot ce-ti trebuie e un absolvent al Universitatii Voluntari cu un proaspat doctorat in “Combinatii Culinare Placut Gadilatoare de Papile”…

Next Page »