Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

July 2012

Monthly Archive

Pio!

26 Jul 2012 | : Anunturi & Stiri

Avand in vedere ca in ultima vreme a cam scazut si calitatea articolelor si frecventa lor, cred ca merit o pauza de cateva zile. Bine, nu merit o pauza, dar o sa mi-o iau oricum. O sa am acces la net, deci nu va fi nevoie sa moderez comentariile (sper…se aude Gigele?). Prin urmare, sper sa ne recitim in vreo 5 zile, cu lucruri mai coerente si cu siguranta mai bine scrise.

P.S: Stiu ca forma corecta a expresiei ar trebui sa fie “piua”, dar am folosit forma valceana. Habar n-am ce inseamna, dar as paria pe “cuvânt care imită fluieratul caracteristic al grangurului” (zise DEX-ul citand un dictionar obscur).

Cand n-ai dreptate…

24 Jul 2012 | : Topuri Dubioase, Viata & Nu Numai

Am vorbit despre cele mai folosite argumente online, despre falsele argumente, ba chiar si despre micii tirani ai gramaticii

Si totusi, cum iti dai seama cand gresesti? Desigur, cei care au trecut BAC-ul vor sari imediat: asta-i problema cu greselile, ca nu-ti dai seama de tampenie decat in momentul in care deja ai facut pariu ca poti manca 5kg de budincă. Exista totusi un moment in care, in sinea ta, stii ca ai pierdut batalia. Cu toate astea, continui, pentru ca pur si simplu nu poti sa-l lasi pe nesimtitul ala sa aiba ultimul cuvant.

Care sunt deci semnele ca argumentele ti-au fost demontate sau ca premisa de la care ai plecat era o tampenie?

1. Esti satisfacut ca i-ai zis-o. In general, cand te concentrezi mai mult asupra interlocutorului decat a temei, sansele sa fi pierdut dezbaterea propriu-zisa sunt mari. Tema poate fi una importanta, dar pe tine te intereseaza raspunsul la o singura intrebare: Cine e faraonu’? Tu esti faraonuuuuuu!

2.Vorbesti singur.  Centrezi. Dai cu capul, iar apoi te imbraci in costum de majoreta si iti trimiti pupici de pe margine. Cu alte cuvinte, propui argumente, iti dai raspunsuri in numele adversarului (vezi prima fraza din articol) si apoi te feliciti pentru cursul lin al dezbaterii.

3.Discutia te irita. Desi tu ai pornit-o, desi, la fel ca noua iubita a celui mai bun prieten, era captivanta acum o jumatate de ora, discutia te irita, oboseste si streseaza. Si oricum, parca nici n-are curu’ asa fain!

4.Inventezi, nu construiesti argumente. Diferenta principala e ca, pentru a construi cu-adevarat ceva, iti trebuie o fundatie. Nu iti trebuie insa o fundatie pentru a arunca o pisica moarta pe masa si a striga “Uite ce au facut crestinii tai, hahahaaa!”.


(Autor: Saturday Morning Breakfast Cereal)

5.Emiti des fraza “Nu intelegi”.  Fraza asta e un substitut pentru “nu esti de acord cu mine, dar ar trebui sa fii pentru ca nu admit nicio alta parere”. La fel ca un cuvant obscen, “nu intelegi” poate functiona lejer ca semn de punctuatie.

6.Vorbesti la diateza reflexiva: “Se spune” ca cele mai multe articole pe bloguri sunt in scrise din lipsa de timp pentru a dezvolta teme relevante sau macar vag amuzante.

7.Te agati de ultima picatura de dreptate, desi a stat in caldura si miroase a acru. Fie ajungi sa il avertizezi pe celalat ca esti la tine acasa (pe blog, site sau in sufragerie), fie incerci sa impaci situatia cu un cliseu de tip ”sunt pareri si pareri” sau ”fiecare are dreptul la o opinie”.

8.Ai ajuns la pariuri si juraminte. Desi adversarul spune ceva absolut natural si logic, pana nu face pariu pe 100 RON sau nu jura pe crucea lui Azorel, nu se pune. Daca nu accepta, ai un prilej excelent pentru o replica matura: Ti-eee fricaaaa, bru, bru, bru!

9.Il intrerupi constant pe celalalt si deviezi discutia, in speranta ca va pierde sirul. Daca o subtila schimbare de subiect (aici sunt expert) nu merge, poti oricand sa-i tragi interlocutorului un pumn si apoi sa intrebi nevinovat: Ce vanataie ti-a aparut! Frate, poate ar trebui sa te vada un doctor!

10. Mama celuilalt participa in mod inedit la discutie. Stii cu siguranta ca nu mai e cale de intoarcere cand esti pe cale sa emiti fraza “Ba mă-ta e un boson Higgs!”

Bonus: Ai ramas fara argumente, false argumente si onomatopee? Sufleca-ti manecile, pentru ca din punctul asta exista un singur lucru cu care mai poti sa arunci in adversari…

P.S: Da, eram plictisit cand am scris chestia asta si da am scris-o de pe telefon. Cum, nu m-a intrebat nimeni? In cazul asta, faptul ca cititi un individ care isi creeaza personalitati multiple imi ridica semne de intrebare. Si mie si lui Aurel, personajul pe care l-am creat exclusiv pentru a ma contrazice. Ce ciudat, am dreptate din nou!

Gandirea religioasa

19 Jul 2012 | : Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Pe langa complexe si alte afectiuni, spatiul autohton pare sa sufere si de un sindrom mai larg raspandit…

Avand in vedere recenta precipitare politica, am decis sa disec putin conceptul de “gandire religioasa”. Nu va ganditi la babe isterice sau la  manifestari din gama “am sfintit utilajele de sapat metroul si le-am botezat cu nume de sfinte. Astea-s episoade banale, din vesnicul serial “BOR are profit mai mare decat McDonalds”. Gandirea religioasa este un sistem mult mai perfid, unul care din pacate se aplica multor aspecte cotidiene. Bill Maher obisnuia sa foloseasca termenul, asa ca va puteti bucura ca in oala nu fierbem numai noi si Burkina Fasso.

Sa vedem in primul rand cateva semne ale gandirii religioase:

1.Apelul la divinitate. Printre altele, marea problema a religiilor mari este ca vocile din cer, fie ele furioase sau iubitoare, vorbesc prin oameni. Astfel, slujitorul Domnului (indiferent care), ajunge sa invoce autoritatea divina dupa bunul plac. Cum face asta? Simplu: fie emite o norma si nu o aloca in mod direct (“se spune“, “s-a zis”, “s-a decis”), fie o atribuie in mod ambiguu unei forte incerte (“E voia Lui”, “Legea spune ca”, “Aşa stau lucrurile”). Astfel, orice idiotenie poate deveni foarte usor…lege.

2.Existenta partilor adverse. Daca tu crezi in ceva, cei care cred in altceva sunt automat inamici, sau cel putin suspecti (“pacatosi”). Ideea ca cineva ar putea avea o opinie diferita nu poate fi tratata cu indiferenta, chiar daca subiectul discutat e irelevant. Daca eu cred intr-o pisica zburatoare, iar tu intr-un raton magic, suntem inamici, desi amandoi am putea fi frati intru prostie.

3.Demonizarea necredinciosilor. Mai grav decat sa crezi in altceva, este sa nu crezi in nimic. Sa n-ai o parere clara despre “marele subiect” inseamna sa fii ateu, ceea ce-i chiar mai rau decat sa fii pagan (cu multa lupta, poti converti un pagan, dar un ateu nu). Daca inamicii nu sunt vinovati de nereusita ta, atunci cu siguranta ca la mijloc sunt necredinciosii.

4.Obsesia pentru detalii irelevante. Dogma ta are un mic ritual de purificare diferit de dogma altora? Insista pe el, da-i inainte cu flacara roz si pixelul verde. Mai important este sa uiti cu desavarsire viziunea de ansamblu, in favoarea unei deviaţii minore.

5.Argumentele circulare. Indiferent de cine ti-ar contrazice crezul, tu ai acelasi set de argumente, ale caror minusuri evidente pot fi justificate usor. Fie interlocutorul e un “pagan care nu intelege”, fie “asa e scris, deci asa e”.

6.Predica si Misionariatul. Aproape orice credinta, oricat de stupida, trebuie raspandita agresiv. E musai sa incerci sa-i indrepti pe toti pe “calea cea buna”, chiar si pe “pacatosi” si cele mai bune predici sunt cele preluate din gura altora.

Acum ca am stabilit ce-i cu gandirea asta, propun acum sa renuntam la orice referinta religioasa. Cum el se aplica oricarui sistem de gandire (chiar si celui ateist, in anumite circumstante), vom duce complet conceptul in mediul laic.

Sa ne gandim la sefii care vorbesc exclusiv la diateza pasiva: “s-a decis ca”, “se stie ca” si cu “asa SE face”. Sa ne gandim la pustanii gata sa injure orice “inamic” care nu le impartaseste opinia. Sa ne gandim la tonele de argumente circulare din mediul online si mai ales la lipsa lor. Sa ne gandim la batalia dintre canonisti si nikonisti, dintre fanii masinilor germane si fanii masinilor japoneze. Sa citim articolele hipsterilor care impart lumea intre biciclisti si “idioti”. Sa nu uitam de conflictele dintre “tipurile de bloggeri” de acum cativa ani. Si nu in ultimul rand, sa ne uitam putin la o presa si o opinie publica impartita intre “noi” si “ei”, nu intre oameni cu opinii diferite. Sa ne gandim deci la oamenii care nu pot separa omul de fapta si fapta de ideologie.

Ahh, oamenii aia suntem noi? Cam trist. Si asta v-o spune unul care pana acum vreo sase ani era convins ca ascultatorii de rock sunt croiala superioara fata de restul. Asta pana cand a inceput sa mearga la tot ce inseamna festival mare si a realizat ca idiot poti fi oricum, indiferent de cine invarte discul. Cum spuneam, am promis ca voi povesti despre boala, nu ca m-am vindecat. Mai mult, boala e grava (americanii ne-au demonstrat-o)  si nu trece cu ceai de patlagina si suc de pedicuta.

Deci, ce-i de facut? Culmea, discursul polarizant nu e in sine un lucru rau. Chiar si intoleranta e uneori binevenita, in defavoarea unei corectitudini politice duse la absurd. Pana la urma, orice incercare de a ingradi opinia este o incalcare a unui drept fundamental, indiferent in numele a ce este facuta. Singurul lucru care tine de noi este nivelul de diplomatie folosit in exprimarea respectivei opinii. Mai mult, tot de noi tine sa acceptam ca celalalt ar putea avea din cand in cand dreptate, chiar daca afilierea lui contrazice complet propria ideologie (am fost acolo, e greu al naibii).

Evident, schimbarea ar fi bine sa inceapa tot de la media si de la liderii de opinie, de la baietii care spumega in studiouri si de la analistii care includ milioane de oameni intr-o categorie. Cum asta nu se va intampla, va trebui sa plece de la noi si asta cat mai repede. Nu de alta, dar traim intr-un sistem care transforma constant norma in religie.

P.S: O informatie simpatica, dar lipsita de orice urma de sens este faptul ca la Cisnadie si Cisnadioara se desfasoara periodic concursuri de canari cantatori. Este ca acum viata voastra este completa?

La bloc

15 Jul 2012 | : Viata & Nu Numai

Incapabil de o gandire limpede la 41 de grade, am decis sa deviez putin de la norma de comentarii suparate si catalogari.

Titlul articolului nu e o aluzie la un prafuit serial protevist, ci o simpla incercare de a sintetiza cateva intamplari zilnice dintr-un bloc de pensionari. Avand in vedere ca de vreo doi ani m-am amplasat strategic intr-un cartier de mosuleti, era oarecum normal ca aripa tanara a tarii sa fure mai mult spatiu din articol.

Cu vreju’ verde
Primele 6 luni de sedere au fost puternic marcate de prezenta unei băbătii isterice care ma trezea de minim 2-3 ori pe saptamana cu replici ca “Animaluuullee” si “Criminaaaaaluuulle”.  Dupa ce am somat-o de vreo cateva ori (si eu si politia), m-am decis ca intr-o buna zi sa-i ascult coerentele acuzatii. Ce o deranja pe mamaica isterica? In principal, vecinul de deasupra, care o ”omora in fiecare seara cu boncanitul” (de-aici si delicioasa porecla “Criminalul”). Am deci sa rezolv problema singur, asa ca m-am dus la inculpat sa vad ce batalie poarta cu lumea. Din buza unui apartament proaspat renovat, mi-a raspuns o stafie de omulet de 83 de ani. Raspunsul lui? Uite ce e, mata esti barbat si intelegi. Mai aduc si eu cate o fata pe-aici seara. Acum ce sa-i faci, daca am vreju’ verde? In momentul ala mi-a trecut un singur gand prin cap: respect!

Am evitat problema timp de vreo doua luni. Din pacate, vreju’ verde nu inseamna si o inima la fel de verde, asa ca acest erou al tuturor barbatilor a trecut in nefiinta, lasand-o pe baba de dedesubt cu o groaza de timp de umplut (cu altceva decat urlete).

Compania umana
Cu vreo saptamana in urma, dupa ce statusem cateva zeci de minue in trafic, am zarit-o pe femeia de serviciu cocotata pe estrada de la etajul 1. Vorbim de o platforma improvizata de 2 pe 2 metri, menita sa acopere intrarea in bloc si sa serveasca drept frontspiciu unei firme de la parter. Femeia statea fix pe marginea ei si culegea ceva corcoduse/prune inca verzi, in timp ce se balanganea in gol. La momentul respectiv, n-am stiu ce concluzie sa trag (cu exceptia celei legata de “efemeritatea fiintei umane”). Zilele trecute, aceeasi femeie era cocotata pe aceeasi platforma subreda. De data asta nu m-am abtinut si am intrebat-o ce face acolo. Raspunsul? Pai uite, dau de mancare la pisica asta. E inca mica saraca si are nevoie de companie umana…

Actiunea sociala
V-am mai povestit ca stau in apropierea unui superb sediu PP-DD (Partidul Poporului, pentru profani). Pe langa steguletele mov si alte dracovenii, recenta campanie electorala pentru primarie mi-a rezervat si alte surprize. Intr-o dimineata,pe langa sediul amintit, cineva legase cu sfoara de gat un caine maidanez (nu, nu era sugrumat, doar legat si indopat cu ceva aripioare de pui). Nu stiu daca actiunea apartinea lor sau vreunui grup afiliat, cert este ca respectiva treaba (doi oameni si un caine legat cu sfoara) se voiau un protest pentru “dreptul la viata al cainilor vagabonzi”. Protestul era marcat de o pancarta pe care cineva mazgalise cu markerul expresia ”Dreptul la viata”. Deci, o campanie sociala. Made in Bucharest.

Aparatoru’
Daca pisicile de pe scara nu sunt o problema, cainii adusi de femeia de serviciu si aliatii ei pot deveni. Cu jumatate de an in urma, un purecos lovit la piciorul din spate a fost gazduit in gradina din spatele blocului. Potaia, altfel blanda si cam surda, a inceput sa urle si sa latre, imediat ce si-a mai revenit. Obisnuit cu spatiul gradinii, cainele a inceput sa-l apere printr-o combinatie subtila de latraturi si schelalaieli. Confruntate cu lipsa de somn a locatarilor, femeile care il adusesera au venit cu urmatoarea ipoteza: E bine sa ai un caine in jurul blocului. Altfel, cine sa ne apere de hoti maica?

Gigel, vanatoru’ de vampiri
Luni intregi, ghena blocului a fost gazda a doua obiecte absolut sublime. O tepusa de un metru si ceva, alaturata unor sticle goale de alcool. Ba, in unele dimineti, tepusa era si murdara de ceva rosu, semn clar ca Gigel, vanatoru’ alcoolic de vampiri trecuse prin zona. Mi-a luat vreo doua luni sa ma prind in ce conjunctura ajungeau cele doua obiecte unul langa altul. Aparent, tepusa era folosita pentru a impinge obiectele blocate pe ghena. Acelasi om care venise cu ideea sublimei unelte, facea un ban in plus din reciclarea atat a peturilor, cat si a sticlelor obisnuite. Sticlele de alcool lasate langa tepusa erau tributul vecinilor catre Marele Manuitor de Sulite, cel care desfunda zilnic ghena.

Bairamu’
Ca orice scara care se respecta si scara mea are un amator de manele. Al nostru e un fel de stereotip ambulant. Lant, dulău, Opel tunat. Pana sa-l cunosc, aveam impresia ca genul asta de oameni traiesc doar in inchipuirea pustilor de liceu. Intors dintr-o vacanta, am observat ca, pe distanta a 3 usi de apartament, se puteau gasi mai multe scaune si sticle de Burger goale. Totul era completat de o perdea care forma un fel de coridor intre cele trei usi vizate si apartamentele de vizavi. Curios din fire, l-am intrebat pe om care a fost intentia poetului in aranjamentul de fata. Raspunsul? Ehh, stii cum e vecine. Am facut si io un bairam si orice bairam dureaza trei zile!

Soarta Blocului
Sambata dimineata. Ora 8.00. Galagie de nedescris pe scara. Am iesit cu ochii carpiti de somn sa vad ce se intampla. Vreo 14 pensionari (nu exagerez), asezati in cerc, pe tabureti. Trei stateau in mijloc in spatiul din fata liftului. Surpriza! Intalnirea administrativa de la 3 luni. Mai toate mamaicile isi luasera baticul bun, iar cei doi barbati prezenti erau la sacou. Femeia de serviciu venise cu pisica. Prezenta mea a descumpanit pentru vreo 3 secunde fratia secreta. Cand am dat insa sa intru in casa, urechile mi-au auzit urmatoarea fraza: “Sa nu uitam totusi ca daca noi nu facem, nu face nimeni. Soarta blocului tine de noi!”. 

P.S: Nu stiu daca e macar vag amuzant articolul asta, dar, cu un efort de memorie, as putea pune lucruri mai interesante pe tapet (nici macar n-am amintit de ciocanitoarea care a aparut gratie cainelui din spatele blocului). Spuneti numa’ daca are vreun sens sa mai abordez tema.

Publicu’ roman de fata cu concertu’

09 Jul 2012 | : Muzici & Fraze, Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Cum in ultimii 2 ani v-am spamat cu articole despre festivalurile si concertele autohtone, ma gandeam sa scriu cateva randuri despre tipologiile de public intalnite pe parcurs…

Cum n-are nimeni chef sa citeasca hipstareli despre cat sunt romanii de “naspa”, o sa ma rezum la speciile mai deosebite ale faunei de concert. Stiu ca nu-i primul articol de gen. Da, e mic si negru, dar e al meu, deci o sa-l public. Sa purcedem deci la a lipi in mod arbitrar etichete:

Masina de Zgomot: Baiatul asta comenteaza de la probele de sunet. E clar un om care are o minima cultura muzicala si o foloseste exclusiv pentru a trola zgomotos. Trupa asta nu mai suna ca pe vremuri! Practic, de cand le-a plecat basistul, sunt ca si morti. Ce ba, asta e trupa? Asta e pentru copii mici. Jefferson Airplane, aia trupa! Ce sonorizare de cacat…ahh, ce, n-a inceput concertu?  Cum omul e odihnit si vine la concerte sa “sa vada daca mai pot obositii aia”,  te poti astepta la 3-4 ore de comentarii live. Cazurile grave huiduie, lucru rezolvabil cu un discret sut in ouă.

Eroul: O chitara? Sa facem mosh pit, wall of death, pogo, slam dancing frateee! Cum, esti cu prietena? Ma doare in pix, e timpul sa ne impingem ca niste psihopati, desi pe scena e Voltaj. Yaaay, am baut o bere fara sa stie mama! Yaaay, pubertatea ruleaza fin!

Razboinicul: Spre deosebire de erou, asta are o varsta si vreo cativa hectolitri de vodca Saniuta bauti. Cei peste 30 de ani de experienta l-au invatat ce inseamna o bataie sanatosa. Ii vezi sclipirea din apropierea comei alcoolice. Isi da jos tricoul si lasa burta si tatuajul cu Motley Crue sa-si sperie adversarii. Inca nu e momentul. Aia e, distortul de inceput! Lupta nu se termina pana nu canta mosu de la paza!

Pelerinul: Tonusul e baza. Daca nu te plimbi constant, risti sa ti se calcifieze genunchii. Cel mai important lucru este sa te plimbi dintr-un colt in altul al zonei de concert…in timpul concertului. Daca tie nu-ti place trupa de pe scena, e clar ca fraierii aia care stau lipiti unul de altul sunt acolo din pura simpatie. Nu vor observa oricum ca tocmai le-a trecut printre picioare un imbecil cu 12 beri pahare de bere dupa el.

Minerul: La fel ca in lumea sexului, 20 de centimetri sunt o distanta relativa. Asta-i si motivul pentru care omul asta sapa in orice spatiu gasit printre randuri, in speranta ca-si poate vara acolo femeia, prietenii si cei doi veri de la tara. Roman verde, minerul are in general minim 1.80 si veo 100 de kile, motiv pentru care oricine sta in spate asista live la un simulator de Oana Roman.

Bona: De fapt, el n-a venit la concert. E in sfanta misiune de a viola auzul nedezvoltat al tancului de 3 ani pe care-l poarta dupa el. E stiut faptul ca scancetele de bebelus ofera autenticitate pieselor live (de fapt, daca e Skrillex pe scena, aia s-ar putea numi cor).

Virginul: Oamenii astia s-au cam imputinat in ultima vreme, desi in 2009 erau inca un fenomen relevant. Ii stiti. Au serioasa impresie ca publicul de concerte e intr-un fel de club secret si, cum e prima lor participare, trebuie sa treaca examenul. Evident, sunt pregatiti pentru admitere: s-au machiat ca niste transexuali, au tricou cu Metallica sau Slipknot si beau shot-uri de parca propriul ficat ii injura de mama.

Profesorul: E obscur pana in maduva oaselor si are unicul tricou pe care trupa Amoral Goat Bleeders l-a avut in cele 2 luni de experienta. El nu-i stie doar pe cei de pe scena, dar stie si cum il chema pe fratele basistului cu care a cantat Lake of Tears in octombrie 94′. Daca n-au un amic dezinteresat pe care sa-l plictiseasca, vor sta intr-un colt si te vor privi superior, in timp ce berea li se prelinge de pe mustata atotstiutoare, fix in sutien.

(Sursa Imaginii)

Catalin Botezatu: Desigur ca aia care se agita pe scena sunt importanti, dar cel mai important esti tu (cel putin asa sustin reclamele la telefonie mobila). Asta-i si motivul pentru care te-ai imbracat in verde fluorescent, ti-ai platinat parul, iar gagica ta are un dragon tatuat pe spatele dezvelit. Esti fabulos, iar invidiosii din jur trebuie sa constientizeze asta!  Complexele tatuaje cu Mickey Mouse nu au relevanta daca nu le vede nimeni…asa ca jos tricoul, prostutule!

Rockerul de scoala veche: Stie ca tot ce a fost bun a fost inainte de 90′ si ca toate trupele mari au avut “maxim doua albume si apoi au dat-o pe comerciale”. Chiar daca nu asculta in mod normal nimic din ce e pe scena, asta nu-l impiedica maestru sa vina in piele neagra, cu epoleti si tinte. Important nu e ce se canta, important e sa reprezinti frate! Varianta extrema a rockerului de scoala veche este mosuletul luptator, gata sa se bata pe acordurile lui Bon Jovi.

Campionul la headbanging: Da, toti dam din cap si suntem cu mainile in aer. Dar tu, tu stii ca e o competitie. Primu’ care ajunge la contuzie cerebrala castigaaaa! Continue Reading »

Next Page »