Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

April 2012

Monthly Archive

Care NOI?

30 Apr 2012 | : Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Pentru ca articolul despre filmele cu zombie m-a iritat la fel de mult pe mine cat v-a iritat pe voi, am decis sa schimb rapid subiectul…

Acum ca am trecut peste incercarile mele subtiri de umor, o sa ma intorc la o iritare legata de discursul public. E vorba de o eroare logica, una usor de detectat si la fel de usor de repetat. O stiti, o auziti zilnic si o folositi cu aceeasi placere cu care o condamnati la altii. Nu ma exclud din catalogarea anterioara, dar uneori imi place sa vorbesc la plural (si sa pretind ca sunt un fel de Yoda romanesc). Revenind la eroarea mea, daca parerea lor ar conta, filosofii ar spune ca vorbim despre un cumul de sofisme. Eu i-as spune simplu eroare logica si, pentru ca e blogul meu, asa ii va ramane numele! spuse Krossfire cu un ton extrem de masculin.

Vorbesc despre asa zisa “eroare a incluziunii“, despre impresia ca parerea ta face parte dintr-un grup de pareri, apartenenta care o face intemeiata. In spatiul romanesc eroarea se manifesta prin aparitia pronumelui “noi” si a formelui lui derivate. Permiteti-mi sa exemplific. Vine Apocalipsa? E bine frate, mor toti tampitii si o sa NE fie mai bine. NOI, cei care cu siguranta vom fi feriti si care suntem evident prea importanti pentru a fi exterminati. Incepe un razboi? Lasa, o sa NE fie mai bine fara aia. Cade Guvernul? Ce bine o sa NE fie.  Noul Guvern este doar o manevra politica a puterii? O sa ne NE fie mai bine dupa.

Vreti ceva mai concret? Uitati-va la orice dezbatere de pe forumurile romanesti mari. E imposibil ca la un moment dat sa nu apara unul care este 100% sigur ca face parte din tagma “noastra”, a oamenilor destepti, adaptati, muncitori, corecti. Problema n-ar fi folosirea formei pronominale. Pana la urma, e ok sa incerci sa dai o greutate propriilor cuvinte. Nu, eroarea asta logica are doua alte probleme, suficient de mari incat sa faca folosirea ei ilara.

Prima problema ar fi lipsa unei filtrari. Utilizatorii sunt 100% siguri ca ei fac parte dintr-un grup care merita luat in seama, salvat sau ascultat. Nu se poate sa nu fiu un om inteligent, nu? E clar ca fac parte dintr-o tagma care include cele mai stralucitoare minti din fizica si medicina.  Oameni care nu sunt capabili sa scrie in limba romana vor folosi nonsalant expresii de tip “noi suntem oameni destepti si stim ca…”. Care noi? Folosind forma asta, iti jignesti si interlocutorii mai inteligenti si-ti faci si argumentele sa cada in derizoriu. Mai mult, cat timp nu este vorba de un grup profesional si de o discutie pe tema asta, apartenenta la grup nu influenteaza cu nimic greutatea afirmatiei.

A doua problema este grupul de referinta care de multe ori nu exista. Vorbim de o simpla fantoma logica care permite interlocutorului sa nu-si asume responsabilitatea propriilor afirmatii sau argumente. Mai mult, construirea unui grup asigura un confort al incluziunii (“Nu sunt singur in lupta asta!”). In mediul online apar atatea referinte la grupuri care se presupune ca exista, incat ai zice ca sunt 10 milioane de oameni influenti, nu o mana de oameni. Veti recunoaste schema drept apanajul “trolilor” clasici. La fel functioneaza si excluderea: tu sau “voi” nu sunteti ca “aia. Tu nu esti ca “toti fraierii”!

In cazul Romaniei, acel “noi” se refera de mult prea multe ori la “toti romanii” care sunt saraci, oropsiti, dornici de afirmare si asa mai departe. Nu in putine randuri te trezesti “reprezentat” intr-un context public de un maturator de strada sau de vreo prezentatoare tv semianalfabeta. Daca analizam putin fenomenul, aparitia formei pronominale de persoana I plural ar putea sa denote primele semne de schizofrenie colectiva.

E clar ca NOI suntem importanti, inteligenti, frumosi si avem mereu dreptate. Dar cine suntem NOI? Acum serios, daca s-ar isca brusc vreun conflict mondial, ati salva vreun blogger? Dar vreun editorialist sau analist politic? Oamenii din agentiile de publicitate? Scriitorii? PRistii? Psihologii? Sociologii? Proaspetii absolventi ai oricarei facultati? Cati oameni suficient de tineri incat sa conteze, dar suficient de experimentati intr-un domeniu vital cunoasteti? Deci…cine suntem NOI?

P.S: Trebuie sa recunosc ca, in ciuda circulatiei masive din ultimele zile, pozele cu noua sculptura din fata Muzeului National de Istorie mi-au retrezit curiozitatea.  Dupa Traian si Lupoaica astept cu interes Horea, Closca si Puii de Aur!

Cum am inventat filmele cu zombie

28 Apr 2012 | : Filme & Carti, Social, Cultural, Politic

Facand un sumar rapid al multiplelor mele inventii (care includ pisica si masina timpului), m-am gandit sa va povestesc si despre inventarea gumei de mestecat. Pana atunci insa, voi profita de ocazie pentru a va explica sursa filmelor cu zombii…

Filmele zombie au luat nastere la scurta vreme dupa esuarea proiectului de a restarta franciza Captain Planet cu ornitorinci in rolurile principale. Initial, filmele cu zombii au fost proiectate ca simple comedii romantice. Reuniunea emotionanta dintre iubita calcata de tractor si soferul tractorului iti gadila inima pana in ventriculul stang. Evident, nu putea lipsi umorul de tip “Filmu’ asta e aproape hit, Mugur Mihaiescu n-a murit”. Ati vazut ce mocute simpatice au cadavrele ambulante cand se ineaca cu o bucatica proaspata de ficat? Absolut ilar! ne-am zis noi.

Evident, producatorii n-au fost de acord cu exploziva combinatie dintre comedie si necrofilie, asa ca am fost obligati sa adaugam un scop. La baza, scopul oricarui zombie a fost colectionarea de Pokemoni. De ce altfel ar invia cineva din morti, daca nu pentru a-i ”prinde pe toti”? Ulterior, dupa ce si iubirea a iesit de pe lista obiectivelor, am mers pe o alternativa la fel de atragatoare pentru fete: Ryan Gosling. Din pacate, ar fi fost prea scump sa-l angajam pe nene asta pentru toate filmele cu zombie si mult prea sexist ca zombiile sa fie toate femei trecute de prima tinerete.


(O schita timpurie. Sursa)

Aici am avut sincere dubii ca schema cu zombii ar fi functionat, motiv pentru care ne-am orientat brusc spre altceva. Filme cu ponei. Nu, nu genul ala de filme cu ponei. Filmele cu  ponei urmau sa fie urmatoarea descoperire in materie de divertisment. Foloseam clasicele genuri ale cinematografiei, la care adaugam ponei. Curcubee! Magie! Din pacate, primul titlu nu s-a dovedit a fi un succes la casa. Cine ar fi crezut ca un titlu precum ”Da-i bice!” va fi inteles ca altceva decat drama disperata a unui barbat trecut de tragica varsta de 19 de ani, dornic sa-si gaseasca iubirea adevarata si sa-si peticeasca egoul ranit. Evident, toata actiunea se petrecea pe un ponei.

Ne-am intors deci la schite. A fost destul de greu sa ne tinem de treaba, dat fiindca genul zombie se poate plia pe orice. Atunci a venit ideea salvatoare. Din moment ce filmele cu zombii nu sunt altceva decat comedii romantice, e normal ca zombiile sa vrea afectiune. Zombiile cu silicoane pe de alta parte, manifestau si o acuta dorinta de creier. Nu foarte departe de Sperie Ciori din Vrajitorul din Oz. Atunci ne-a lovit: putem integra si componenta familiala! Astfel, daca va intrebati, orice zombie hulpav care urla ”creierrrr'” e in adancul inimii un catelus dornic de afectiune!

P.S: De fapt, voiam sa scriu un articol despre cum am revazut Dead Snow si despre cum naturaletea personajelor transforma filmele horror nordice intr-o alternativa superioara.  Din pacate, am fost mult prea obosit pentru a lega doua fraze coerente…deci, scuze!

Nene, imi imprumuti si mie un vocabular?

23 Apr 2012 | : Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Daca tot am pus recent degetul pe gramatica, ar fi pacat sa nu continuam pe aceeasi linie…

O discutie mai veche cu maestrul Sam m-a facut sa iau la puricat DEX-ul in cautarea de, tineti-va bine…cuvinte romanesti! Din pacate, asa cum constatatm si in liceu, Dictionarul Explicativ al Limbii Romane e mai sarac in cuvinte romanesti decat Dan Diaconescu in idei.  Aparent, romanii sunt atat de saraci incat peste 90% din masa vocabularului si din fondul lexical au fost imprumutate din alte limbi. Pana si injuraturile le-am furat!

Bine, ar fi de inteles cum in contextul secolului XIX, nevoia de afirmare identitara si istorica a dus la latinizarea unor expresii. Imi e greu sa inteleg insa cum se face ca in 2012, avem probleme serioase in a pune mana pe niste cuvinte si a spune clar: astea sunt ale noastre! In putinele contexte in care nu gasim vreo explicatie abracadabranta (precum originea greaca a cuvantului “capcaun” –  kinokefalos aparent), trantim repede eticheta “etimologie necunoscuta”.

Asa se face ca DEX-ul gazduieste cuvinte cu etimologie necunoscuta precum “aprig”, “baci” sau “branza”. Daca primele doua, in ciuda vechimii, ar putea naste niste indoieli, cuvantul branza este de regasit in seria de cuvinte asa zis “dacice”. Mai mult, sunt destule semne istorice ca varietatea de produs lactat pe care romanii il numeau si il numesc “branza” a aparut in Europa fix in regiunea asta. Triburile slave asezate in zona l-au preluat din limba romana sub diverse forme (bryndza fiind cel mai des intalnit). Mai mult chiar, in secolul XIV, croatii folosesc expresia branza valaha. Desi produsul initial se pare ca a originat in Asia, iscusimea pastorilor romani n-a fost tocmai un mit. Chiar daca acum 2000 de ani, cuvantul se poate sa fi venit din scită, tind sa cred ca, in calitate de principal utilizator al unei expresii timp de cateva mii de ani, ai niste drepturi.

Desigur, nedreptatea facuta “branzei” nu e singurul nostru motiv de ingrijoare. Cartile de Limba Romana vor compensa cu prisosinta promovand cuvantul “dor”, acest testament lingvistic authton. Vorbim de un cuvant unic si irepetabil…a carui origine latina “dolus” a dat nastere la cuvinte extrem de similare in alte limbi. Pana si engleza veche are propria forma, numita “dole” (cu sensul arhaic de suparare, tristete, apasare). E adevarat ca forma romaneasca are o explicatie mai “speciala”, dar originea cuvantului este cat se poate de clara. Mai mult, latinii se pare ca l-au furat de la greci, iar alte popoare au transformat “dolor”-ul in unitate de masura a durerii.   Nu am ceva impotriva cuvantului astuia, dar in fiecare discutie semi-erudita, e aruncat ca o dovada clara a fortei limbii romane. Sa nu uitam de cuvantul “saudad”, atat de laudat de portughezi. Pe el pana si Wikipedia il echivaleaza cu romanescul “dor”.

Cua alte ocazii, cand nu cauta etimologii ancorate in sumeriana antica, autorii de dictionare ne surprind cu niste derivari cel putin delicioase. Aparent cuvantul pisica vine de la “pis”+ sufixul ica  (nicidecum de la vechiul cuvant turcesc pisik). Pentru ca nu-i asa, interjectia “pis pis pis” are tot sensul din lume de capul ei. Mi-ar placea ca in momentul in care originea unui cuvant e dificil de gasit prin imprumut direct, sa o lasam balta si sa spunem “nene, asta e al nostru!”. Pana la urma, cat de departe merge imprumutul? Daca eu spun “gradină” si vecinul meu pakistanez aude “radină” si crede ca ma refer la gard, ce pot spune despre cuvantul pe care il foloseste el? Ce pot spune cand el ia cuvantul in Pakistan si, acolo, printr-un bizar concurs de imprejurari, “radinak” devine sinonim cu gard? Cuvant imprumutat din limba romana!?!

Daca tot ii cantam osanale limbii, haideti sa-i si respectam si incurajam maturizarea! Pana atunci, in asteptarea unui dictionar etimologic adus la zi, va doresc să acomplişaţi cat mai multe in saptamana ce vine!  (eng. to accomplish = a realiza).

P.S: Pentru diversitate, ati putea imprumuta cuvinte unul de la altul si preciza de fiecare data “etimologie: Costel”.

Razboiul

17 Apr 2012 | : Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Mai bine de jumatate din articolele de pe blogul asta s-au nascut din dezbateri sau mici conflicte…

Asta-i si motivul pentru care tin sa ma aplec din nou asupra ideii de conflict creator. De la filosofia antica pana la idealismul german, ideea de progres prin conflict si chiar prin razboi  a aparut sub diverse forme, sustinandu-se mai ales in etapele tumultoase ale existentei omenirii. Al Doilea Razboi Mondial, cu milioanele lui de victime, a hranit tehnologic si ideologic peste 25 de ani de istorie. Presiunea psihologica a Razboiului Rece si-a lasat amprenta nu doar asupra tehnologiei, ci si asupra artei mai multor decenii. O forma mai agresiva a aceleiasi teorii  s-a regasit si in scrierile lui Marx, a carui lupta de clasa  a stat la baza puciurilor comuniste. Din fericire, nu voi insista pe teoria marxista a conflictului, pentru ca nu e cazul si n-am nici pregatirea (daca o aveam, nu va trimiteam la wikipedia).

Chiar daca nu sustin aplicatiile mai putin ortodoxe ale teoriei, sunt totusi un adept al progresului prin conflict. Nu, nu e nevoie de razboaie sau de zeci de milioane de victime. E vorba de starea continua de tensiune, de competitia mai mult sau mai putin vizibila si de scopul care poate avea sau nu legatura cu produsul final. E suficient sa ne uitam la numarul impresionant de descoperiri stiintifice produse accidental, in incercarea autorilor lor de a castiga o competitie cu propriile persoane.

Aparitia unei paci ideologice amorfe si a corectitudinii politice au adus din nou problema in discutie. Daca pacea in sine, caracterizata prin absenta unor conflicte violente, este o consecinta placuta a evolutiei mentalitatii colective (si a tehnicii militare), “pacea ideologica” nu e. Ideea ca totul e perfect sau ca tinde spre asezare, ca nimic nu mai poate fi modificat, reparat sau schimbat, nu face decat sa uniformizeze treptat si sa elimine gandirea non-conformista. De la impresionismul francez la cubism, conflictul de idei si suferinta datorata lui au produs mult mai mult decat au facut atitudinile de tip “hai sa ajungem toti la un punct comun”. Daca vreti un exemplu mai apropiat de noi, as spune ca cel mai bun jurnalism romanesc din ultimii 10 ani s-a vazut in recentele conflicte din strada. La naiba, pana si selectia naturala implica invingatori si invinsi. Continue Reading »

Uplift

12 Apr 2012 | : Software, Hardware, Online, Viata & Nu Numai

Intrerupem ciclul de suparari si iritari de sezon pentru un scurt anunt…

Poate ati observat in ultima vreme niste mici anunturi legate de domeniul www.starchaser.ro (cu alternativa www.starchaserstudios.com). Ba, exista chiar si un mic banner in partea dreapta a blogului, parte rezervata initiativelor in care sunt implicat si pe care le sustin. Cum publicitate platita nu pun si nu am sa pun pe blog, ramane sa explic mai clar despre ce e vorba.

Acum un an, alaturi de doi prieteni, am pus bazele unui mic studio de productie jocuri. In mod absolut socant, studioul poarta numele de Starchaser Studios. Dupa ceva tentative de finantare externa, am decis sa lansam cu de la noi putere un prim titlu pentru Android. Uplift, joculetul promis, este o incercare de reintoarcere la vremuri mai simple, la hibridele de arcade si puzzle care rupeau laboratoarele de informatica ale anilor 90′.

Pe scurt, povestea se invarte in jurul unui profesor ciudatel, a nepotului său adolescent şi ale robotoului Krantz, prinsi  în încercarea de a-şi salva oraşul plutitor. Primul capitol al viitoarei serii pune jucătorii la cârma dirijabilului deţinut de profesor. Spun primul capitol pentru ca jocul actual nu are foarte multe niveluri, dar ele vor veni pe parcurs, la fel ca si varianta pentru Apple iOS.

Un telefon cu minim 600mhz si Android 2.2 ar trebui sa faca fata jocului, desi grafica 3D a fost lucrata in Unity. Da, un LG Optimus P500  ar trebui sa ruleze Uplift fara cine stie ce lag. Ceva probleme am detectat totusi la Galaxy S si Nexus S, la nivelul timpilor de incarcare. Altfel, tabletele cu Android 3.0 nu s-au suparat pe noi si nici telefoanele clasice cu Android 2.3. Vom remedia problemele aparute pe parcurs cat de curand. Pana atunci, puteti descarca GRATIS jocul de pe Google Play sau accesand link-ul din imaginea de mai jos.

Ca sa raspund si la intrebarea implicita “Si ce-ai facut tu la jocul asta?”, ei bine m-am ocupat de partea de game design, muzica si de implementarea muzicii in joc, alaturi de comunicare si putina editare grafica. Grosul programarii si al muncii mai serioase l-au facut colegii mei, Silviu si Dragos, carora tin sa le multumesc pe aceasta cale si sa promit ca o sa ma reapuc mai serios de programare cu prima ocazie.

Stiu ca articolul suna ca un self-promo prelungit, dar promit ca voi reveni cu ceva mai serios cat de curand. Altfel, au scris deja computergames.ro pe tema asta si cat de curand vom avea si un articol pe Androider.

P.S: Daca tot suntem la capitolul lansari facute pe spinarea proprie, recomand sa aruncati un ochi si pe site-ul Revistei de Povestiri .  Nu de alta, dar orice initiativa care-si permite sa sfideze criza merita promovata.

Next Page »