Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

March 2012

Monthly Archive

Cosmarul gramaticii

31 Mar 2012 | : Social, Cultural, Politic

Motivul disparitiei mele subite se leaga atat de timp, cat si de un proiect care sper sa dea roade peste 1-2 luni. O sa am oricum grija sa va spamez cand apare…

Altfel, voiam sa revin asupra unei probleme discutate intr-un articol trecut:  puritatea limbii. Din nefericire pentru troli (lasa tastatura Gicule!), nu o sa ma opresc exclusiv asupra limbii romane, dar o sa insist pe exemplul ei.

Asemenea unui monument istoric romanesc, Internetul s-a umplut in ultimii ani de buruieni. Printre ele, aparatorul gramaticii s-a remarcat clar prin redundanta si pedanta. Fiecare coltisor de online are propriul lui ”grammar Nazi”. Pusti de 14 ani le explica celor de 13 ca sunt prosti si ca “s-au” se scrie cu liniuta. Oameni care in viata lor n-au emis o idee coerenta, citeaza constant din indreptare de gramatica. Da, puristii limbii sunt iritanti. Din nefericire, articolul asta va fi unul dintre putinele care le ia apararea.

Daca majoritatea celor ce folosesc chichitele gramaticale drept argument al propriei neputinte  sunt iritanti, exista si cativa oameni care fac treaba asta bine si argumentat. Da, nu-ti pica bine cand te tranteste diacritica drept contraexemplu, dar efortul final nu este zadarnic. Nici bizarul DOOM2, cu toate schimbarile greu de accept, nici noul DEX si nici indreptarele nu sunt inutile. Desi sunt putini cei care le urmeaza calea, avantajele lor depasesc dezavantajele.

Importanta unor astfel de instrumente si a aparatorilor ei creste odata cu extinderea limbii. Cand ai o limba organica, vie, cum e limba engleza, capacitatile discursului public de a o tine sub control scad. Aici apare si problema. Regulile si structura unei limbi se dezvolta natural, odata cu civilizatia care i-a dat nastere. In orice perioada, structura ei este una intuitiva, logica. Daca cineva invata 10% din vocabularul unei limbi (vocabularul fundamental + alte cateva cuvinte de uz curent) si baza regulilor gramaticale, se va descurca destul de usor in situatii care folosesc restul de cuvinte si norme.

Nu e greu de inteles de ce accentele, conjugarile si terminatiile asimilate natural, intr-un mediu activ, ajung sa formeze o imagine destul de clara asupra limbii. Creierul recunoaste usor sonoritatile limbii spaniole, dupa ce posesorul a trait si vorbit in Spania timp de un an si ceva. Uneori nici nu e nevoie de vorbitori nativi, dar e mult mai usor asa. Prin asta se manifesta caracterul organic al limbii. E vorba de legaturile mai mult sau mai putin clasificabile dintre componentele ei.

Incalcarea normelor gramaticale nu e numai un lucru “nasol” sau “cocalaresc”. Pericolul lor este mult mai mare, mai ales cand sunt asumate colectiv (a se vedea TPU).  Greselile repetate si propagate distrug limba si o fac imposibil de intuit, pentru simplul motiv ca o greseala nu decurge natural din nimic. Daca un strain ajunge prin vreo minune sa inteleaga diateza reflexiva din limba romana, ii va fi greu sa priceapa de ce multi oameni “se râd”.  Daca pricepe cum se despart formele pronominale prin cratima, iar nu va intelege de ce multi scriu “mai”, in loc de “m-ai”.

Satui de tot felul de pusti cu figuri, aruncam la cosul de gunoi corecturile gramaticale. Lasa-i dom’le, ca-s invidiosi! Din pacate, ceea ce de multe ori detectam ca fiind abuzuri sunt de fapt incercari de a aduce limba pe fagasul ei natural. Bombardata de pareri si emisii mentale, limba devine un sistem contraintuitiv, nenatural. Variatia americana a limbii engleze este un exemplu bun a ceea ce se poate intampla daca scapi haturile gramaticii. O limba fara repere se poate extinde repede, insa disparitia vorbitorilor ei aduce cu sine si disparitia limbii. Limbile antice sunt inca traductibile si inteligibile tocmai datorita bazei puternice. Izvoarele scrise nu te ajuta, daca fiecare scrie cum crede el ca ar trebui sa sune cuvintele.

Alaturi de inadaptarea la prezent, inadaptare de care limba romana sufera, genul asta de atitudine nu face decat sa lase limba sa moara.  Ce sens are sa utilizezi o limba pe care nici tu nu o intelegi? Cum o vei preda copiiilor, daca ea se bazeaza exclusiv pe imitatie si deloc pe capacitatea lor nativa de a face legaturi? Gramatica nu mai poate controla evolutia unei limbi, decat daca ea e la randul ei foarte flexibila. Gramatica limbii romane e inca tanara, dar as prefera sa altoim devierile, decat sa ne injuram prin semne.

P.S: Pe post de disclaimer, o sa spun ca o parte din limbile asiatice se exclud din afirmatiile facute mai sus.

Acum in HD!

22 Mar 2012 | : Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

Oscilam intre a trata articolul asta cu un umor senil si a face pe seriosul. Am decis sa fac pe senilul…

In zecile de dezbateri despre evolutia tehnologiei, am sustinut de multe ori ca lupta impotriva curentului e inutila. Nu pentru ca ecranele imense, sistemele de sunet 5.1 sau tehnologiile 3D nu ar fi o simpla vaca de muls in mainile unor producatori. Chiar nu cred ca exista o diferenta reala intre un ecran de 4.1 si unul de 4.2 inchi pe un telefon, sau ca 300 de pixeli in plus la rezolutie imi voi deschide noi orizonturi. Totusi, tind sa cred ca AMOLED-urile imense, senzorii de miscare si ecranele tactile raspund unei nevoi reale, chiar daca nu o fac in mod direct.

Daca in copilarie 10 pixeli colorati pe un ecran de televizor erau suficienti, maturizarea si presiunea sociala mi-au ingustat treptat viziunea. Da, stiu ca atunci cand te hlizeai la Mario si-ti imaginai lucruri fara legatura cu povestea, monstruletii mazgaliti manual erau suficienti. Acum insa, cand faci slalom printre bombe informationale, aproape ca nu-ti mai permiti sa visezi in liniste, fie ele vise digitale sau vise normale, fara surround. Poti retrai momentele copilariei, dar asta doar pentru ca le-ai simtit atunci cand aveai deschiderea si libertatea sa o faci. Nu despre nostalgie e vorba.

Acum, pentru experienta autentica a primei trairi, avem nevoie de HD-uri, procesoare de sunet complexe, ecrane mate si casti cu amplificare. E nevoie laptopuri puternice, media playere omnipotente si conectivitate permanenta. E nevoie de ele pentru ca iti permiti din ce in ce mai greu sa spui stop. Cand trebuie sa suporti constant micile intepaturi ale vietii, nu e mereu posibil sa-ti acorzi un time-out. Ce ramane de facut?  Te deconectezi si-ti plantezi un ecran in nas, fie te plantezi tu insuti in fata vreunui ecran. Daca preferi muzica, nu o vei asculta altfel decat dintr-un media player sau sistem audio, cu volumul aproape de maxim, in ciuda protestelor vecinilor si urechilor. Nu, radioul ala portabil chinezesc nu prea mai face fata.

Cinematograful ca afacere este un exemplu excelent. Toate cinematografele care inca fac bani isi bazeaza veniturile pe hoarde de ”cinefili” veniti la titluri precum Transformers 3 sau Conan The Barbarian. Exista cinemateci, exista cinematografe independente, dar ele nu fac obiectul discutiei. Vorbim de locuri care chiar aduc venit, locuri a caror activitate este deseori etichetata drept pierdere de timp. Nimic mai gresit.

In ultimii ani am fost la cinematograf cat n-am fost o viata (din fericire a fost contrabalansat si de activitati mai productive). Foarte rar am mers la cinematograf pentru un film bun, desi s-au intamplat si accidente.  La cinematograf nu mergi sa admiri un scenariu deosebit si un dialog savuros. Pentru ele exista Blu Ray, seri linistite si femei frumoase. La cinematograf mergi cu prietenii sa vezi filme cu supereroi, roboti, barbari si explozii. Mergi sa vezi filmele care in copilarie te faceau sa topai prin casa tragand cu lasere din ochi. Si da, pentru ele ai nevoie de un ecran imens, de un 3D ametitor si prost implementat si de sunet care-ti sparge timpanele. Fie ca vrei sa faci misto de film sau sa-l vezi intr-adevar, orice alt context ti-ar permite cu greu sa fii atent la replici complexe precum ”Graaaar”.

(Sursa: XKCD)

Chiar si renasterea teatrului si a teatrului experimental poate fi pusa pe seama unui fenomen similar. Experienta personala, intima si in acelasi timp invaziva a teatrului este mai puternica decat stimulii unidirectionali ai altor medii. Pe scurt, vrei sa-ti urle un actor in cap timp de 2 ore. Uiti de facturi si de alte “lucrurile importante”.

Fie ca injuri in casti pe Steam, fie ca joci vreun MMORPG cronofag sau stai cu ochii intr-un e-book reader, te izolezi. Daca nu o faci sub nicio forma, felicitari, esti o exceptie incantatoare! Ai grija numai cu masina aia de spalat manuala: s-ar putea sa-ti oboseasca hamsterii care alimenteaza sistemul electric.

E grav, dar din pacate avem nevoie de HD, sub orice forma s-ar gasi. Nu pentru ca ne prinde bine si clar nu pentru ca evolutia naturala a tehnologiei o cere. Pur si simplu pentru ca, in perdeaua de zgomot din jur, al nostru creier uita din ce in ce mai des sa viseze. Uneori e suficient sa-ti tragi castile pe urechi, sa-ti pui manusile pentru tastat viteza si urli mandru: Graaar!

P.S: Am scapat rapid de raceala, dar am prins o otita ca in povesti. Noroc ca am descoperit sediul Partidului Poporului din Sectorul 6. Scrie acolo clar ca oamenii vor rezolva “orice problema a tuturor cetatenilor”. Sunt salvat!

Cum te bagi in seama ca un boss

17 Mar 2012 | : Social, Cultural, Politic, Top 10, Viata de zi cu zi

Despre procesul de bossificare a Romaniei s-a scris mai mult, mai bine si mai devreme decat as putea sa o fac eu…

S-a raspuns corect la intrebarea ”Ce?”, dar putini s-au intrebat cu-adevarat ”Cum?”. Cum ajunge un cocalar timid, un functionar minor sau un student belicos sa fie cu-adevarat boss? Desigur, prin munca si prost gust practicat, visurile tale sunt la o saorma distanta! Totusi, cum strangi necesarul de harfe pentru a razbi intr-o lume in care dusmanii iti poarta pica?

In primul rand, bagandu-te in seama…ca un boss. Iata cat de usor poti fi omul nesimtit, la locul potrivit.

1. Propozitiile incepe cand vrea muschiu’ tau: E timpul sa marsaluiesti in mijlocul frazei ca un mistret pe steroizi. A inceput cineva sa vorbeasca? Nu stii nimic despre subiect? Important e ca ai ceva de spus si tu ai intotdeauna ceva important de spus!  Baza e sa incepi, nu sa termini! (Asta merge cu dedicatie la domnu’ primar si la toti fratii de la Consiliu’. Multumim pentru metroul din Drumu’ Taberei. Fara numar!)

2. O interjectie la pachet? Inedit ca un furuncul, aportul tau la discutie nu poate trece neobservat. Incepi sa vorbesti direct, cu un “haaai frateee!”. Daca inspiratia are o durere de cap sau daca e pur si simplu in perioada “aia” a lunii, da-i pace 5 minute. Nu putem emite toti fraze nemuritoare precum “Baga-mi-as iepurele in smoala” sau “Pisa-m-as gloante'”, dar cu totii putem constata uimiti ca avem organe genitale. Mai mult, sunt fix in acelasi loc in care erau si ieri! Pai ce prostata ta!

3. Conjunctie! Conjunctie! Conjunctie!  Conjunctiile si prepozitiile sunt vitale. Unul rolurile lor e nu poti face propozitii ele. Dar nu lasa asta sa te descurajeze. Foloseste-le natural, cum ai face pipi intr-un rau de munte. In fond, e o onoare pentru discutie sa fie continuata de tine. Bune sunt si  locutiunile adverbiale. Au un nume complex, asa ca mai bine le inveti pe dinafara: “mai mult”, “pe deasupra” si, preferata mea, ”târâş grăpiş” . Acum serios, ai mai auzit undeva expresi aia? Evident ca nu, pentru ca nu putem fi cu totii bossi!

4.Fă caterincă, frate! Dupa cum stii, caterinca este sora usor retarda a umorului. Ar fi chiar draguta, daca n-ar mirosi ciudat si n-ar face spume cand vorbeste. Chiar daca nu intelegi cum functioneaza o gluma, poti face oricand caterinca. E suficient sa spoiesti trei cuvinte, sa arati cu degetul spre cineva si apoi sa izbucnesti in ras de parca ai fost hranit intravenos cu hohote.

5.Tot citatele e baza. Daca cultura nu e, nimic nu e. Arata-le la fraieri cine esti si da-le-o subtil cu un citat!  Pentru ca mai mult ca sigur vei fi inconjurat de inculti, foloseste un citat celebru si atribuie-l corect. Cum zicea si Van Damme in Cyborg: Ce nu te omoara, probabil are prospectu’ scris gresit!

6.Repetitia e mama… De fapt, in cazul asta, ar putea fi chiar mă-sa! Daca auzi o idee care iti place, scoate toate cuvintele complicate din ea si mai spune-o odata. Nu conteaza ca tocmai a fost enuntata. Tu nu esti papagal, tu esti boss. Practic, ai luat o idee buna si ai facut-o ţâţă de mâţă!

7.Persoana I e baza, mosule! Daca tot e sa explici ceva, fa-o cu puterea exemplului. Chiar daca se vorbeste despre cresterea iepurilor, tu baga mare pe tema “Io de exemplu cred ca”. Subiectul e prea departe chiar si pentru un boss experimentat? Foloseste persoana a IV-a! Cum care-i persoana a IV-a? ”Expertii britanici cred ca…”‘.

8. Nu retine nume si alte tampenii. Daca e musai sa vorbesti despre altii, foloseste o expresie care sa-i includa bland si sa le ofere respectul pe care il merita. Daca sunt barbati, “ba c*ae” e suficient, cu plurarul “cois” (suntem latini, ce naiba). Pentru femei nu e nevoie de cuvinte, ci de un simplu gest cu capul in directia lor. Nu te ingrijora, fetele adora barbatii care le dau permisiunea sa deschida gura. In sufletul tau de boss, gasesti adorabil faptul ca si femeile are opinii! (ai vazut ce gropite fac in obrajori cand arunca cu pietre?)

9.Joc de glezne, joc de glezne!  Daca simti ca deja ai imbogatit suficient discutia, nu sta sa te uiti pur si simplu. Atrage-le atentia printr-un gest finut. Fa bilute! Scarpina-te de parca e invazie de paduchi! Ragaie finut sau aprig ca un valah! Gesturile mici sunt cele conteaza si cele care vor spune audientei ca TU esti acolo.

10.Nu-i lasa sa termine. Daca ceilalti isi termina fraza, au castigat. Daca n-ai cum sa impiedici asta, spune tu fix ce voiau ei sa spuna, eventual in acelasi timp. La final, pune-i dop cu un “Aia e!”.

Daca vreti sa va pastrati gradul de bossificare si online, puteti folosi ghidul asta.  Daca nu, puteti sa va holbati la  o poza cu un catelus!

P.S: O sa revin cu ceva mai serios imediat ce-mi trece delirul cauzat de raceala. 

Printre pustoaice razvratite…

10 Mar 2012 | : Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

In ultima vreme, ma surprind din ce in ce mai deranjat de feminismul de birt devenit moda in Romania. Dar, pentru ca sunt un monument de pufosenie, am intarziat cu o zi jumate publicarea, pentru a lasa sa treaca 8 martie…

Voiam sa incep articolul cu o metafora care sa surprinda esenta feminismului de duminica si sa incheie majestic cu o gluma despre caluti de mare. N-am gasit-o. Din fericire, odata cu raspandirea blogurilor, specia feministelor de duminica a devenit mai vizibila decat un elefant in haine de camuflaj. Le stiti prea bine. Sunt fetele care scuipa truisme despre “barbati in general” si argumenteaza cu perle de intelepciune care se pot reduce la “n-ai ţâţe, nu exişti”. Atitudinea lor generala e un mix de sictir si aroganta bazate nu pe un fundal solid, ci pe apartenta la un sex. Daca le cunosti, e imposibil sa intelegi din prima cat de femei sunt ele. Trebuie sa ti se explice, bai brută analfabetă!

Atitudinea nu e limitata la pustoaice de liceu cazute in admiratia propriului vagin. Nu. Feminismul de birt apare si la boboace de la ASE, cum apare si la femei intrate sanatos in a doua tinerete. Apare si la junioare, cat apare si la managerite de companie care au investit 15 ani din viata intr-un scaun de birou. Apare si la femei care il citesc pe Murakami pe plaja, dar si la suparatele din ONG-uri. Apare si la…in fine, daca mai fac o analogie cred ca-si da demisia tastatura. Ce vreau sa spun e ca atitudinea este nociva pentru autoare, cat si pentru cei cu care intra in contact si, nu in ultimul rand, e o atitudine naspa.

In primul rand, vorbim despre un comportament care ii ajuta pe barbati sa separe usor fetitele de femei, indiferent de varsta categoriilor implicate. Da, om fi noi prostalai si grobieni, dar dupa un timp, ajungem simtim diferenta. Putem mirosi (metaforic, metaforic!) o pustoaica, fie ca are 19 ani, fie ca are 32. Pana la urma, diferenta se reduce la care dintre ele va fi intampinata cu ocheade si replici de genul ”esti frumoasa” si care va primi respectul cuvenit. Nu de alta, dar feminitatea impune respect, nu il cere insolent, de parca ar fi un drept divin.

Noile ”feministe” nu accepta argumente, din moment ce-si considera partenerii de discutie inferiori din start. Pentru pseudo-feministe e clar ca barbatii au ceva cu femeile…in general. E imposibil ca un barbat sa aiba ceva cu tine si atitudinea ta in mod particular. Tu, in orice moment a vietii tale, reprezinti femeile din intreaga lume. Atunci cand incerci sa-ti acoperi lacunele prin fraze de tip ”oricum voi barbatii nu intelegeti”, aceeasi barbati vor renunta frumos la dialog si-i voi pasa microfonul fratelui de la subsol. Aluziile si glumele porcoase nu sunt placute, dar o dezbatere dezechilibrata merita un partener pe masura.

(Sursa: Saturday Morning Breakfast Cereal)

Da, o buna parte dintre barbati, si aici nu ma exclud, au accese de misoginism. Din pacate, tinta mesajului trebuie sa fie suficient de inteligenta si matura incat sa separe o intepatura nevinovata, de o manifestare reala a frustrarii. Faptul ca un coleg face cu tine o gluma cu tenta sexista ar putea inseamna ca te place, nu ca trebuie pus pe acelasi palier cu un muncitor care fluiera din sant. Il poti altoi fara probleme pe primul, pentru ca merita. Conditia e sa o faci cu stil. Si nu, barbatii care “inteleg” si va dau dreptate intr-o atitudine deloc necesara nu sunt tocmai oamenii ai caror copiii o sa vreti sa-i purtati. Exista barbati care castiga razboaie si barbati care agita pancarte.

Poate ca atitudinea asta nici n-ar fi o problema, daca de multe ori n-ar machia propriile frustrari. Multe asa zise aparatoare ale drepturilor femeilor nu fac decat sa-si ascunda propriile excese sub o masca a ”independentei” (independentei fata de cine?). In conversatia cu orice om mai dezghetat, mica feminista va deveni defensiva si irascibila. In schimb, la primul gealat cu ochi albastri care ii da mai multa atentie, masca se prabuseste. Pentru ca el, nu-i asa, nu e ca restul! Desigur, draga luptatoare, e absolut ok sa te imbraci ca o traseista. E clar din motiv ca esti independenta, nu pentru ca ai gusturile in moda ale unei fetite de 9 ani.

Pe final, ar fi bine sa clarific inca odata ca n-am nimic cu feminismul ca miscare si cu cele care il sustin acolo unde e nevoie. Aportul miscarilor feministe la o serie de schimbari majore de politica si mentalitate a secolului trecut e greu de negat. Pe de alta parte, exceptand cazurile in care chiar e nevoie de asa ceva, e si mai greu sa justifici existenta unei atitudini anti-discriminare fara un scop.

Ce sa intelegem deci, ca vreti sa fiti egale, dar speciale? Egalitatea nu e de dorit pe toate planurile. Nu vrem sa gasim aceleasi defecte si metehne dubioase in jumatatile noastre “mai bune”. O sa par din nou nesimtit, dar as spune ca nici speciale nu sunteti. Nu pentru ca nu meritati, ci, pentru ca, pur si simplu, nimeni nu e special! Oricum, daca erati speciale, va sunam pana acum…

P.S: Intr-o maniera mai putin iritanta pentru publicul feminin, tin sa aduc in fata cititorilor o capodopera editoriala .  Da, ati citit bine: e o carte inspirata din viata ”senatorului Dan Voiculescu”. Puteti citi un extras al naibii de lung aici.

Munca pe criza

04 Mar 2012 | : Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

Asta e genul ala de articol suparat pe care il scriu cand ma irita ceva si-mi amintesc dupa o luna…

Mica iritare a pornit de la o discutie pe care o tot aud de vreo 2-3 ani. O aud in Ratb, pe bloguri uitate de lume si in orice loc in care se strange la pahar toata floarea specialistilor economici din cartier. Discursul suna cam asa: criza economica este si vina celor cu meserii liberale, care castiga mult fara sa faca nimic. Ma rog, pentru emitatori, meseriile liberale nu implica doar gloata de angajati in servicii, jurnalisti, PRisti, publicitari sau ”expertii’‘  injurati de facto. Nu, mai nou, meseriile liberale includ cam orice meserie nu produce ceva tangibil, dar si meserii precum ”front end developer” si orice depaseste un nivel mediu de intelegere.

Problema este pusa cam asa: eu fac burgeri la MacDonalds si sunt prost platit, ala ”se joaca cu hartii” si e mai bine platit. Eu fac de mancare, eu tin tara in spinare, ala nu face nimic! Genul asta de abordare nu difera cu mult fata de mentalitatea hipiotilor care detesta din start corporatistii, dar al caror aport la ”bunastarea” generala este zero. Mai mult, vedem si aici efectele supraevaluarilor de tip ”eu ar trebui sa fiu manager, desi de-abia ma mentin pe linia de plutire ca angajat”. Putem insa deduce eroarea din enunt apeland la indicatori concreti, indicatori economici.

Un nene cu o profesie liberala, sa zicem un PRist pentru o firma straina, castiga o suma de bani. Suma aia de bani ii este data de o companie privata care considera ca atat valoreaza munca lui in punctul respectiv. Mai mult, munca respectivului (de la organizare evenimente, la comunicate, campanii etc) va fi vanduta mai departe unui client. Un schimb economic echitabil. Daca totul e in regula si pe cartea de munca, salariul mai mare al PRistului se va reflecta intr-o contributie mai mare la bugetul de stat. E la fel de valabil si pentru alti prestatori de servicii, fie ei bloggeri, fie consultati pe probleme de ergonomie si “usability”.

Prin urmare, nesimtitul ala care-si permite sa faca ceva ce tu nu intelegi, ajunge sa dea mai multi bani statului decat o faci tu. Desigur, munca lui nu-ti aduce tie un beneficiu direct, dar s-ar putea sa-ti plateasca pensia, mai ales daca obisnuiesti sa fentezi sistemul. Nu de alta, dar sunt destui care considera ca o contributie neplatita, un impozit evitat, un bun pentru care nu se plateste TVA sau o munca la negru ”nu strica cu nimic, ca oricum politicienii au destul”. Pentru ca nu-i asa, cand furi din banii statului, furi exclusiv de la politicieni. Cam la fel si cu oamenii care ”submineaza sistemul” nefacand nimic. ONG-urile de protectie a randunelelor nu sunt tocmai principala sursa de venit a unui stat. Pe de alta parte, ele isi permit sa declanseze si incurajeze boicoturi care aduc pierderi pe termen lung.

Culmea e ca, in spatele aiurelilor astora exista o urma de adevar macroeconomic. O economie bazata intensiv pe servicii nu poate rezista fara parteneri care sa o sustina. Economiile unde industria manufacturiera si productia de bunuri de consum sunt incurajate au rezistat chiar si pe timp de criza. Din pacate, asta nu afecteaza cu nimic problema de baza: cat timp exista oameni dispusi sa plateasca legal pentru un serviciu, furnizorul serviciului respectiv va castiga mai mult (si va plati impozite mai mari), indiferent de cati gura casca vor considera ca nu merita.

Pe scurt: d-aia n-avem noi lucruri frumoase…

P.S: V-am mai spus ca astept cu infrigurare filmul asta? Nazistii de pe luna, asta concept adevarat Sergiule!