Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

September 2011

Monthly Archive

Cateva zile de pauza…

25 Sep 2011 | : Anunturi & Stiri

Sunt plecat pentru cateva zile, vreo 5 la numar. O sa stau in continuare cu ochii pe blog prin intermediul telefonului. Sa ne auzim sanatosi si odihniti.

P.S: Articolul asta o sa dispara in momentul in care-l voi inlocui cu ceva mai inteligent 🙂

Dubiosul avantaj al politicii moderne

24 Sep 2011 | : Social, Cultural, Politic

Scotocind prin sutele de idei si texte din liceu, am dat peste superbul manifest al unui partid politic nascocit la 15 ani…

Pe langa vreo cateva propuneri de bun simt (unele derivate din filosofi de mana a doua), am gasit si niscaiva fraze care m-au facut sa rad in hohote. Era vorba despre ”preluarea puterii”, despre ”ordine”, ”puritate” si despre ”sefi absoluti”. Uitandu-ma peste bucatica aia de material, m-am bucurat sincer ca exista birocratie. De ce? Pentru ca pe langa pustii de liceu hiperactivi, exista sute de oameni care au vointa, banii si inconstienta de a pune in practica genul ala de idei. Pentru ca peste ei, exista o singura mama, inceata, iritata si deloc ingaduitoare: birocratia.

Nu-i  greu de observat ca politica moderna s-a indepartat atat de mult de scopul initial, incat controlul total politic este aproape imposibil. Exceptand paranoicii si malnutritii politic, sunt putini care chiar cred ca un singur om poate avea ”toata” puterea intr-un stat modern. Nu, nu vorbesc despre vreo colectie de triburi africane, plasate in interiorul unor granite fictive si denumite simbolic stat. Nici de sud americanii unde niste baieti cu suficienta determinare si arme second hand pun labele pe vreo bucata de pamant. Nici exemple precum un Hitler ales prin vot normal sau de Rusia post-medievala. Vorbesc despre statele moderne, despre statele stabile si potente economic.

Problema nu e ca democratia ar fi  stabila sau ca nu ar exista grupuri care sa-si doreasca controlul. Democratia a fost invinsa de zeci de ori pe teren propriu. Micile si marile dictaturi au demonstrat-o. Economia de piata nu-i nici ea un factor suficient pentru a tine in frau monopolurile. Exista insa cativa factori care tin in frau tendintele naturale ale unor colegi de specie. Daca accesul la informatie si efemerele organisme internationale nu sunt o pieca, birocratia si incompetenta sunt cu siguranta.

Guvernele actuale au ajuns la un asemenea nivel de fragmentare si ineficienta, incat preluarea completa a puterii prin cai naturale este imposibila. Ludovic al XIV-lea n-avea nevoie de semnatura majordomului, dar Obama e posibil sa o aiba.  Dar exista revolutii si lupta de gherila, o sa tipe hipsterii care n-au tinut vreodata o arma in mana! Evident, doar ca 10 oameni pot omora un om. 10000 de oameni sustinuti de NATO pot cuceri un stat precum Libia in…vreun an? Si sa zicem ca iese treaba, dai jos dictatorul, rastorni regimul si-l inlocuiesti cu propria dictatura. De unde scoti 150 000 de oameni pentru a inlocui administratia? Dar 5-10 000 pentru justitie? Ahh, ii lasi acolo si te astepti sa ai ”putere absoluta”…

Intr-o democratie ”moderna”, grupurile de interese sunt atat de dezbinate in ceea ce priveste politica de guvernare, incat sunt slabe sanse ca cineva sa poata lua cu-adevarat haturile. Procedurile incalcite si inutile, separarea puterilor pana la dizolvare si sutele de semnaturi necesare fac ca un banal ordin sa devina o povara. Chiar daca loviturile de stat nu-s ceva imposibil, ideea unui dictator ”mondial” e o fantasma. Nici China nu acorda puteri depline conducatorului, in ciuda a ceea ce-si imagineaza ONGistii ca se intampla acolo. Conditiile sociale propice pot face posibila aparitia unei dictaturi, dar incompetenta umana o va ingropa pana la urma (ca pe orice alt sistem).

Democratia perfecta, utopica, se va instala atunci cand pentru a te sterge la fund vei avea nevoie de acordul vanzatoarei de la Mic.Ro. De-asta nu mai are nimeni chef sa devina conducator absolut. Nu de alta, dar sunt prea multe foi de semnat…

P.S: O sa plec intr-o scurta vacanta, vacanta pe care o voi anunta si pe blog. E nevoie de moderare cat sunt plecat?

Dar dupa…dupa?

19 Sep 2011 | : Muzici & Fraze, Social, Cultural, Politic

Citeam cu ore in urma stirea mortii lui Johnny Raducanu. L-am ascultat selectiv, suficient cat sa-i recunsc valoarea, nu suficient cat sa inteleg evenimentul.

Din fericire sau poate, din pacate, nu despre el este vorba. Sunt convins ca pana la ora asta televiziunile l-au adus in platou pe verisorul lui din Nepal, iar ziarele au pregatit un CD ”Best of Johnny Raducanu Volumul I”. Poate cu ocazia asta isi amintesc ca exista si un Harry Tavitian. Nu are sens sa ma bat cu pumnii in piept si sa spun cat de rau imi pare. Imi pare, dar nu am fost fanul care sa merite sa-si dea cu parerea. Chiar nu-i vorba despre el. E vorba despre ce vine dupa…

La un moment dat oamenii, valori sau nu, mor. Profund, este? Permiteti-mi sa contextualizez printr-o analogie. Ne putem astepta ca la un punct sa ne paraseasca si maestrul Jack Nicholson, corect? Si Gene Hackman, Robert DeNiro si alti actori din garda veche. Dar Norton si Bale sunt inca in putere, iar de la Spacey si Murray inca mai astept 10 filme. Nici pe Penn sau pe Phoenix nu i-as arunca, iar generatia tanara trage tare din urma. Queen si-au spus ultimele cuvinte in muzica acum multi ani, dar nu se poate spune ca muzica a murit dupa ei. In ciuda nostalgiilor si a mostenirii lasate, lucrurile au continuat pe un fagas mai mult sau mai putin natural.

Dar in cazul nostru, cine vine din urma? Raducanu n-a fost primul care s-a dus. Pana si ”Eternul Gica” a capitulat in fata batranetii si omul nu producea muzica pentru studenti la Conservator. Deci, ce vine dupa? Nu vreau un raspuns de pustan de tip ”numai Inna si manele stiti”. Genul asta de artisti produce muzica simpla, fara sens,  muzica de omorat timpul si pastrat un nivel confortabil de dependenta. Vorbesc acum de muzica care ar trebui sa fie relevanta cultural, sa spuna ceva despre mentalitatile unei societati, despre gusturile si starea ei actuala. Vorbim despre arta care se presupune ca ar ”conta”. Ca-i rock, electronica, simfonica sau jazz, ea ar trebui sa existe, dar, din varii motive, nu o face.

De ce-l tot plang rockerii pe Kempes de la Cargo si se vaita ca Ziua Vrajitoarelor a fost ultimul album romanesc de heavy metal? Era Kempes genial? Nu, comparativ cu scena de-afara, era mediocru. Erau versurile Cargo ceva deosebit? Nu prea, sa ne amintim de ”Ceasul e cinci jumatate/ Stau pensionarii la coada/La colt, se da astazi lapte”. Problema e ca vechiul Cargo reprezenta ceva la un moment dat. Erau o voce, un ”spirit”. Erau vocali, destul de puternici in executie si spuneau ”ceva” (apropo de ideea de act cultural). Cargo spunea cam ce ar fi putut spune un tanar in 97′: sa ne revoltam, ba!


(Imagine preluata de aici)

Pentru cei care-i ascultau atunci, ala a fost inceputul. Sapte albume Voltaj mai tarziu, au realizat ca ala a fost sfarsitul.  Ii mai stiti pe nebunii pe care-i aducea Magdin in emisiune, precum un tanar Byron care canta cam asa?  Ei ar fi trebuit sa fie ”noua garda”. De-acolo urma sa construim in sfarsit o cultura muzicala reala. Nu, din pacate nu. Chiar si acum, daca ai vrea sa faci un strain familiar cu limba sa inteleaga mai bine cultura romaneasca, i-ai pune Sfinx – Zalmoxe, nu Luna Amara sau E.M.I.L. Nu spun ca nu sunt trupe la care sa merite sa apleci urechea in momentul asta (Bucovina, Odyssey, Bucium, Voices of Silence, Bolthard etc). Problema e ca nu au o voce reala si ca nu acopera decat un spatiu foarte stramt cultural. Avem nevoie de oameni pe toate flancurile, de la jazz fusion la muzica tiganeasca.

Din pacate, fenomenul nu se restrange la Romania si nu e blocat in peisajul muzical. Din ce in ce mai multi artisti vechi mor sau ”se ard” (isi pierd muza, o soarta mai rea decat moartea) iar in locul lor nu apare nimic, doar o mare de diletanti. De la contratenori, la scriitori si regizori de western, faptul ca nimeni nu mai abordeaza coerent un gen te face sa crezi ca genul in sine a disparut. S-a plans la vestea aflarii ca Terry Pratchett are Alhzeimer pentru simplul motiv ca omul avea un stil unic si isi diversifica si extindea cosntant opera. Din fericire, pentru tarile mai mari si mai diversificate cultural, un numar suficient de mare dilentati va propulsa in fata si valori…in cele din urma. Din nefericire pentru tari ca Romania, dupa 1-2 generatii irosite, lumea pur si simplu renunta sa incerce.  De-aia e trist ca s-a dus Johnny Raducanu…

P.S: Inainte sa primesc exemple de trupe de liceu, va avertizez ca ”am fost acolo”. Mai mult, am inalnit oameni complet fixati pe 2-3 trupe de zeci de ani de zile, oameni talentati, dar blocati in proiect. Nu, trupele de brit-pop romanesti nu sunt amuzante sau relevante cultural si nici majoritatea trupelor ”extreme”.

Las’ ca stiu eu mai bine

15 Sep 2011 | : Social, Cultural, Politic

Acum vreo doua saptamani, cautand opinii despre un produs, m-am afundat in caverna inselatoare a unui forum…

Pe forumul sus-mentionat, am dat de o discutie absolut banala, dar care mi-a atins coarda sensibila. Ma rezum la a o povesti, pentru ca era la fel de interesanta ca o sedinta a Senatului. Un nene plecat din tara, sa-i spunem Gigi, le explica fraierilor ramasi ca el, plecat de 8 ani peste ocean, stie acum perfect cum e cu tiganii si de ce nu trebuie sa-i discriminam. Principalul argument al omului era ca el, fiind acum ”in alta tara”, vede mai bine lucrurile. Stop joc. Deci tu, Gigi, om care n-a mai vazut picior de tigan de 8 ani si care ai ajuns sa cunosti Romania din poze, imi spui mie ca intelegi perfect? Ai impresia ca odata ce ai uitat gravitatea unei probleme, odata ce te-ai distantat de un mediu, esti automat ”obiectiv” si ”ai dreptate”?

De cate ori nu v-a spus vreunul proaspat plecat ca a invatat cum e cu toleranta? De cate ori nu v-a fost propusa bicicleta ca salvare a civilizatiei vestice, in urma vizitarii Amsterdamului? De ce vin solutii la problema cainilor vagabonzi de la oameni care n-au mai vazut unul de zeci de ani? Ca articolul sa nu para indreptat impotriva celor plecati din tara (a caror nevoie e de inteles), ar trebui sa ne aplecam si asupra analistilor autohtoni. Aici sunt oameni care stiu clar cum sta treaba in Tibet, la 9000 de km departare. Da, ei, inghesuiti intr-un bloc din Militari, stiu mai bine ce e de facut decat omuletii aia pierduti prin munti carora le dau indirect sfaturi.  Sunt oameni care stiu clar cine fura si cine castiga la Rosia Montana, dar n-au trecut in viata lor prin localitate.

Aici nu e vorba de cine are dreptate, ci de asocierea eronata dintre distanta fizica si obiectivitate. Nu spune nimeni sa nu analizezi. Problema e cand dai sfaturi directe celor care sunt chiar in mijlocul problemei. E diferenta dintre ”parerea mea e ca” si ”daca as fi in locul tau…”. Odata ce te-ai distantat suficient, creierul tinde sa minimalizeze probleme, sa-ti acorde acel spatiu psihic necesar adaptarii. Ori, in momentul asta, obiectivitatea e imposibila. Starurile Hollywood nu pot rezolva problema Africii, pentru ca nu traiesc in Africa. Bucuresti nu e Amsterdam si nici nu va fi vreodata. Scopul Bucurestiului este sa ajunga un Bucuresti mai bun, nu un Amsterdam mai urat.

Da, acum ca Gigi traieste la mama naibii, stie perfect ce lipseste Romaniei. Are sens sa-i spui ca sistemele se schimba din interior, nu din exterior? N-ar, el ”stie” mai bine.  Au mai fost unii care au crezut ca tot ce lipseste lumii este comunismul si schema le-a iesit atat de bine incat dupa 20 de ani tot mai avem urme pe talpa.  Chiar si acum, ne uitam surprinsi la pustanii din tari democrate care cred ca ”ar fi mai bine sub comunism”. Daca doua fenomene seamana, nu inseamna ca-s simple etape ale aceleasi manifestari. Mai toate comportamentele colective, de la traditii ”barbare” la rasism, au o componenta bazata pe istorie si experienta in spate. Nu poti judeca doua fenomene exclusiv din prisma rezultatelor. Nu poti sa-ti dai cu parerea despre crimele si violurile dintr-un stat post-colonial african, cand in granitele lui traiesc 9 triburi complet diferite.

Acum ca tot m-am inflamat, ar fi nasol sa-i uit pe aia care chiar au vazut si au acumulat experienta. Exista destui oameni mai inteligenti ca Gigi si cu siguranta mai indreptatiti sa dea sfaturi. Totusi, odata ce ai luat contact cu mai multe culturi, incetezi sa mai faci comparatii de tip ”la nemti se intampla asa”, stiind ca daca la nemti e mai bine, la bielorusi e mai nasol. E de inteles ca vrei sa intelegi, sa cunosti si sa-ti largesti viziunea de ansamblu. Nu e ok insa ca odata ce ai schimbat un punct abrupt de vedere cu un altul, sa crezi ca ”intelegi”. In cel mai bun caz, te-ai adaptat la alta cultura. In cazul cel mai des intalnit, esti un hibrid, unul care judeca fara mila o cultura pe care n-o intelege si aplica acelasi tratament unei culturi pe care a ajuns sa o uite.

P.S: Si nu, nici varsta nu mi se pare un argument bun, in ciuda dezvoltarii cerebrale. Vedeti aici de ce.

Best of Krossfire 11th Edition

11 Sep 2011 | : Anunturi & Stiri

A trecut cam un an jumate de cand am facut un top de genul asta. Mai mult, se mai fac si vreo 5 ani intregi de blog in octombrie. Daca m-as uita in calendar ca o baba evlavioasa, as spune ca blogul asta a existat pe parcursul a sase ani diferiti.

In loc sa-mi urez singur ”La Multi Ani”, am preferat sa ma trag putin de urechi pentru lipsa de activitate din ultimele luni. Dar ce zic eu din ultimele luni, e vorba de ultimul an! Sa purcedem dar la a trece in revista articolele de pe blogul asta care au miscat un bit pe ici pe colo. Am eliminat cateva bucati  datorita lipsei de relevanta in context mai larg.

To Game or not to Game – Un post despre Farmville si alti monstruleti mancatori de timp

Diacritice – O schita cu iz publicitar, o intoarcere episodica la beletristica.

Ce-ar fi sa nu va peste – O reteta naturista pentru supravietuirea in mediul online

Noi, bufonii – Despre cat de relevanti sunt bloggerii, jurnalistii, fotbalistii, PRistii…

Imperiul din fundul curtii – Sau cum sa-ti faci stat in stat.

Copiii sunt lucruri traznite – O perspectiva asupra micilor mazgalitori

Despre eternul masculin si alti demoni – Un articol sexist.

Sfantul popor japonez – Despre admiratia netarmuita fata de un popor de xenofobi simpatici

Manifest impotriva pusificarii globale – Despre cum sa nu fii barbat si mai ales de ce…

Si daca nu e… – O noua incercare de a cuprinde dubioseniile din lumea conspiratiilor

Moartea dauneaza grav sanatatii – Despre alegeri si pasaroi iritanti

Fonturi – Sau de ce Comic Sans MS n-o sa dispara

Enciclopedia Trolilor – Volumul I – O chestie faina la care inca n-am scris volumul II

LG Optimus P500 sau Loganul Android – Prima recenzie a unui dispozitiv foarte ok.

Crima si pedeapsa: Copiatul – Despre copiat, in general

Praslea Cel Voinic si Interbelicul de Aur – Cate ceva despre glorioasa perioada interbelica

Un simulator de viata – Sau cate poti invata dintr-o banala coada

Fiind baiet, cu replici agatam – O nelamurire legata de existenta replicilor de agatat.

Corporatistii – Un articol care merita cuplat cu asta.

Campanii Sociale Absolut Necesare – Sau de ce biciclistii nu-s o specie superioara

Campanii Sociale Absolut Necesare II – Pentru ca uneori termin seriile incepute

Ma duc sa scriu la Universitate – Noi probleme cu mentalitati authotone…

Frustrari provinciale: Reloaded – Dupa ceva mai multi ani in Bucuresti…

Parfumul dulce al plictiselii – Sau de ce oamenii prea ocupati nu se pot plictisi

Apropo de etichete – Putin, despre Fornetti

Limba noastra, o (c)omoara – Despre cum puristii limbii omoara naturaletea

Omori cuvintele – Sau de ce ”lucrul cu vorbele” e un mic genocid

Fericiti cei ce au biruit pornografia – Sectele, acest izvor nesecat de umor…

Politetea – Cateva randuri despre o utopie politicoasa…

Darji si neintinati – Sau despre cum am pierdut o generatie fara sa ne dam seama.

Clapton si Winwood nu ne-au zis buna seara – Despre apucaturile romanilor mergatori la concerte

Are ceva cu mine… – Sau de ce unii ar trebui concediati dupa prima saptamana

O tara de miliardari – Despre tendinta de a crede ca ”meritam”…

Top Tweets II – Prima editie s-a pierdut intr-o alta compilatie

Scurt ghid pentru iesirea din Evul Mediu – Ghid turistic obligatoriu

Top 5 Prezente Ciudate din Ratb – Despre eroi si profeti

Daca vrei, vrei – Hemingway ar fi pe jumate mandru

Imitatia – Despre cea mai sincera forma de impostura

Oda muncii de culise – Salutari scenaristilor de pretutindeni

Destination Truth Romania – Despre varcolaci si altele, in ochii americanilor

Surpriza – Sau de ce nu-mi place sa fiu surprins

La telefon – Dubioasele obiceiuri ale posesorilor de telefon din Romania

Autism national – Tatal tuturor articolelor de tip ”ce pute in tara asta”

Legea compensatiei – Sau de ce nu vei ajunge in Rai daca te inchini zilnic

Lovitura la testicule – Sau de ce a disparut umorul romanesc

Aflabet metal – Pentru initiati si nu numai

Ne predam? – Despre mitul generatiilor de sacrificiu

P.S: Am fost dragut si n-am zis nimic despre campania Milka cu ”Indrazneste sa fii tandru”. La nivel de strategie, o idee faina. La nivel de executie…avem asa ceva. La scurta vreme dupa opera de arta aratata, Milka a recidivat. ”Indrazneste sa iesi la cumparaturi cu mama. Indrazneste sa fii tandru. Milka”. De ce as iesi la cumparaturi cu mama ta, Milka?

Next Page »