Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

March 2011

Monthly Archive

Am gasit o comoara…

30 Mar 2011 | : Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Azi m-a sunat un prieten din copilarie. Cu o voce pe care de-abia o recunosteam, imi spune: Bah, am gasit o comoara!

Evident, m-am blocat pe moment. Ma gandeam ca o fi dat peste vreo ulcica de cosoni in spatele blocului si vrea sa o vanda pe sub mana frantujilor. Dupa momentul de soc initial, am aflat despre ce comoara era vorba. Omul gasise un legendar borcan plin cu cioburi, banuti si niscaiva bucati de plastic colorate. Revelatia a venit dupa ”ha ha”-ul obligatoriu si interogatia  ”iti mai amintesti bah?”.

Imi mai amintesc, evident ca-mi mai amintesc. Ne strangeam ca nebunii 4-5 oameni, cautam cioburi de Alutus si Gambrinus (care aparent impanzeau nisipul din jurul fiecarui bloc) si le varam intr-un borcan. Cu 2-3 banuti deasupra, o panglica de caseta audio si ceva nisip, aveam ditamai comoara. Ulterior, ingropam minunea la minim juma de metru in gradina. Scopul era ca in vara, cand vacanta iti permitea, sa te joci de-a ”cautatorii de comori”. Culmea e ca la momentul respectiv, scoteai de 2 gume turbo si una cu ingeras (guma aia roza turceasca) din banutii unui astfel de borcan.

La fel ca veveritele, a caror memorie pe termen lung seamana cu a politicienilor, uitam deseori de borcane. Ajungeau sa le dezgroape alti pustani si sa traiasca tragedia inflatiei. Intamplator, un astfel de monument a supravietuit pana in 2011, an in care speram sa am macar un scuter zburator. N-am apucat inca sa vad comoara, dar am inteles ca mai are vreo doua monede de 100 de lei vechi. Din nefericire, mai am si eu cateva pe-acasa, motiv pentru care nu cred sa valoreze ceva, nici macar pentru cunoscatori.

Tristetea nu vine insa dintr-un borcan care a reusit sa-mi evoce imaginea copilariei . Tristetea vine din faptul ca acum 17 ani, credeam sincer ca borcanul ala e o comoara. Bine, era o comoara mai mica, ajutata de imaginatie, dar era o comoara. Acum e un borcan cu banuti si cioburi. In 94′ am pus mana pe primul PC (trecut de pe Spectrum si Amiga). Era o comoara. Acum il mananca rugina pe un balcon.

Acum 17 ani eram fericit cu o comoara care-mi aducea 2 gume turbo. Acum e mai greu. Joburi, masini, recunoastere, afaceri. Si daca as primi ce vreau, m-ar asigura cineva ca in 10 ani n-ar fi doar un alt borcan cu banuti si cioburi?

P.S: Cracked a scris din nou un articol pe care mi-as fi dorit sa-l scriu eu. Articolul ar merita tradus, adaptat si dat drept lectura obligatorie in licee – asa poate mai atenuam urmele lasate de marsul triumfal al lui Chirila.

Sfantul popor japonez si romanii

23 Mar 2011 | : Media & Advertising, Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Intrerupem seria nesfarsita de suparari minore pentru un buletin de stiri special…

De cand cineva a facut repetitii pentru Apocalipsa pe tarmul japonez, sirul nesfarsit de bazaconii debitat de presa s-a transformat intr-o imensa furtuna de gainati. Cele mai des intalnite atitudini au fost admiratia netarmuita fata de ”bravul popor japonez”, comparatiile cu situatia romaneasca si sfaturile atotstiutoare. Despre ultimul capitol ne poate da mai multe detalii Monica Tatoiu. In cazul primelor doua, am simtit nevoia sa pun mot maldarului de…informatii.

Pornind de la comentariile de-aici am decis sa ma alatur minoritatii vocale care refuza invazia japoneza din media. E de remarcat ca la un articol admirativ, dar lipsit de comparatii ale autoarei, comentariile au fost de-a dreptul feroce. Opiniile au variat intre ”japonezii sunt un popor extraordinar, un munte de decenta” pana la ”trebuie sa ne plecam palaria si sa invatam de la ei” si clasicul ”suntem inchisi la minte si inferiori”. Aici mi-am zis si eu: Ho cu tata!  Am demolat la randu-mi miturile nationale de cateva ori, am scris admirativ despre China la punct, dar pana la comparatii maniheiste Romania-Japonia n-am ajuns.

Practic, se ia un popor autarhic cu porniri xenofobe si destule episoade reprobabile in istorie, se ridica la rang de reprezentant al divinitatii pe pamant si apoi i se inventeaza calitati pe baza unor carti si a anime-urilor. Ulterior, se compara cu un popor balcanic calcat in picioare si se obtine ”o opinie romaneasca”. Opinia trebuie sa vina neaparat de la oameni care n-au fost niciodata in Japonia (nu de alta, dar aia care au calcat pe-acolo in alta calitate decat cea de turisti, nu-s la fel de entuziasti).

E destul de greu sa treci cu vederea calitatile reale ale poporului japonez si extraordinara dezvoltare a economiei japoneze intr-un timp scurt. Cum exercitul a fost repetat de doua ori, in perioada Meiji, dar si dupa Al Doilea Razboi Mondial, realizarea este cu-atat mai importanta. Totusi, folosirea unor surse livresti si a impresiilor date de produsele culturale japoneze drept baza de comparatie e cel putin dubioasa. Cultura si mentalitatea japoneza, tributare la randul lor celor chinezesti si coreene, n-au nicio legatura cu cea romaneasca. Nu ai nevoie de viziunea unui etnograf sau de cultura unui antropolog pentru a vedea asta. E ca si cand ai compara caini cu pisici si ai spune ”Cainii sa-si plece capul. Au ce invata de la pisici. Le-ai vazut cum cad in picioare?”.

Pana la un punct, pot intelege comparatiile de tip ‘bulgarii ne-au facut la turism” sau ”in Ungaria s-au construit X kilometri de autostrada”. Ne sunt vecini, avem legaturi istorice cu ei si am beneficiat de conditii similare de dezvoltare in ultimii ani. Dar legatura cu Japonia care e? Nici macar comparatia economica Japonia-SUA nu are sens. O natiune de imigranti unde sindicatele sunt religii nu se compara una unde scaunul de CEO se lasa mostenire din tata in fiu. Sa nu uitam ca Japonia a beneficiat enorm de piata de desfacere si de ajutorul SUA dupa razboi. Ca nu le-au turnat bani in conturi e una, dar fara spirijinul fostilor calai, e greu de spus daca tara ar fi avut acelasi curs.


(Japonia. Dupa unii.)

In toata marea asta de elogii si ridicari pe piedestale a ”eroicului popor japonez”, nu am inteles totusi o chestie. Pentru ce anume ii laudam si-i tinem pe brate mediatice? Pentru ce o sa faca? Nu de alta, dar pe moment oamenii isi numara ranitii si incearca sa se comporte cat mai demn. Felicitari pentru ultima parte, dar nu e tocmai un comportament neobisnuit pentru o anumita parte a lumii. Sunt complet de acord ca oamenii au trecut si trec prin niste momente groaznice si apreciez participarea la eforturile de recuperare. Totusi, intre ”ne pare rau pentru pierderile voastre” pana la ”sunteti un popor incredibil, trebuie sa ne plecam capul” e o diferenta. E absolut in regula sa admiri poporul japonez, dar din perspectiva observatorului exterior. Termenii de comparatie nu exista.

Exagerarile tembele si articolele de genul asta (unde fuga din ”infern” si lupta cu maidanezii din Tokyo au loc in aceeasi pagina) sunt de vreo luna la ordinea zilei. E adevarat ca n-am vazut nici macelurile post-Katrina si nici vreun exod de tip Haiti, dar sa ne calmam putin. Vorbim totusi de niste oameni pregatiti pentru genul ala de evenimente, oameni care sunt inca in stadiul de evaluare si planificare. Urmatorii ani ne vor arata cat de bine au gestionat situatia. Faptul ca marile corporatii japoneze continua sa livreze nu poate fi decat imbucurator.

Drept concluzie, hai sa lasam naibii comparatiile romano-japoneze. N-ati vazut ce nasol e in Libia? Romanii n-ar face niciodata asa ceva. Romanii sunt demni. Romanii l-au avut pe Stefan cel Mare…

P.S:  Desi am fosti colegi de facultate ”in bransa”, incep sa ma intreb sincer cu cat este platit un redactor online. Nu de alta, dar dupa cum scriu unii, salariul nu poate fi cu mult mai mare decat al unuia care serveste la McDonalds.

Incursiune in minunata lume a toaletei

16 Mar 2011 | : Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

A fost odata ca niciodata, o societate prea sufocata pentru a naste eroi. In acest taram, unde lumea radea de pisici cu fundita si gasea sinonimele pentru cuvantul  ”puţă” suficiente pentru comunicare, exista un singur refugiu…

Aceasta este povestea ei,  a portitei de evadare din fata presiunii sociale. Aceasta este povestea toaletei! Nu, nu va ganditi la oamenii naspa care stiu sa citeasca si profita de ocazie pentru a o face. Pana la urma, nici Tolstoi nu ne-a lasat instructiuni precise alaturi de romanele sale. Nu va ganditi nici la oamenii naspa care intra in camera magica pentru a-si satisface nevoile biologice sau Doamne Fereste, pentru a  face dus.

Adevarul e ca de cele mai multe ori intram in baie fara vreo urgenta reala. Ne mintim cu un pretext de tip spalat pe maini, vorbit la telefon, sau in cazul doamnelor,  ”aranjat” si machiat. Motivul pentru care inchiderea in baie e necesara este altul. In ciuda valentelor deloc parfumate ale evenimentului, camera de baie ramane o ”gura de aer proaspat”, o poarta magica care-ti ofera 5 minute in care ramai singur cu tine.

Pretextul functioneaza atat de bine tocmai datorita asocierilor mentale. Pana sa ajung aici, intrebarea din mintea fiecarui cititor era ”cand o sa faca prima gluma maronie?”.  La fel, cand cineva se scuza pentru un drum la toaleta, iti e destul de greu sa-i contesti refugiul. Ma scuzi, merg pana la baie! Ce poti spune? Nu, stai aici sa vorbim despre ultimul filmulet Youtube cu robotei!

Motivele pentru care avem nevoie de genul asta de mini evadari sunt evidente. Unul ar fi ca majoritatea oamenilor sunt absurd de plictisitori si redundanti. Un altul ar fi ca, fiinta sociala sau nu, omul nu poate socializa direct in orice moment, cu mici exceptii din lumea filmelor porno. Multe situatii sufocante te tin lipit de scaun, alaturi de o gloata galagioasa pe care nu o poti defini. Ce faci atunci? Te duci pana la baie. La baie respiri usurat (e si locul), scapi de fumul de tigara patruns in lobul parietal, iti dai cu apa pe fata si-ti scrii lista de cumparaturi pentru dimineata. Daca mai e timp, poate joci si un Snake pe telefon. Tine minte:  n-ai fost la toaleta, ai fost la ”restroom”, pentru ca pana si aici, englezii o zic mai bine.


(Sursa imaginii)

Daca la prima intalnire, partenera se scuza de vreo 3-4 ori la toaleta, nu e cazul sa trageti concluzii cu privire la sanatatea vezicii ei urinare. Pur si simplu va uraste, atata tot. Probabil are nevoie de cateva minute in care sa isi spuna cat a fost de proasta sau sa-i povesteasca unei prietene cat esti tu de prost. Ma rog, exista si situatia in care, atat de uimita de prezenta incredibila din fata ei, fata trebuie sa-si dea constant cu apa pe fata, sa se asigure ca semizeii sunt reali. In cazul barbatilor, toaleta este un centru strategic. In timp ce stropesc cu apa de la chiuveta in toate directiile sau fac exercitii de tir la pisoare, masculii alfa pot cartografia usor intreaga populatie feminina a unui local.

Un alt motiv pentru popularitatea pauzelor de toaleta il reprezeinta ancorarea in primordial. Fie ca-i baia generoasa de acasa, baia terna de la birou sau barlogul apocalipsei din vreun restaurant, baia este un simulacru de pestera. Pestera, adapost ancestral si patron al sigurantei, avea capacitatea de a avertiza in legatura cu ocupantul. Cam asa e si cu toaleta, desi accidente se intampla.  Astfel putem explica si obiceiul feminin de a merge in grup la baie: nesiguranta si nevoia grupului isi fac simtita prezenta chiar si in momentele de respiro. Asta si faptul ca barfa e mai usor de plasat intr-un mediu ”steril”. In plus, baia contine trei dintre elementele de baza ale vietii pe Terra: apa, sapunul si hartia igenica.

De cate ori nu v-ati gasit in situatia, barbati fiind,sa mergeti la toaleta pentru a va spala pe fata. E nevoie sa va spalati pe fata? Chiar e nevoie ca un razboinic adevarat sa se spele de sudoare? Nu, numai ca presiunea sociala iti spune ca ai nevoie de 5 minute pentru a-ti spala creierii! E nedreapta asocierea si reputatia de care se bucura camera magica. Intr-o lume apasatoare, toaleta iti ramane alaturi, un bun prieten la care poti apela cand unchiu’ Costica incepe sa-ti spuna cum a fost la Revolutie…

P.S: Aparent, recentele evenimente din Japonia inspira cercetari pe alte meleaguri. Odata cu revenirea ”la moda” a valurilor tsunami, ipoteza Atlantidei si a legaturii cu orasul Tartessos iese din nou la suprafata (V-ati prins? Atlantida..iese la suprafata..ce gluma am facut, hahaha!)

Showtime

13 Mar 2011 | : Diverse Diatribe, Viata & Nu Numai

Voiam sa scriu un post minunat despre lumea toaletei, dar o sa-l las sa mai astepte pana mai tarziu.

Pana atunci, voi face ceva in premiera, ce n-am mai facut de multa vreme. O sa ma uit la televizor! Mai mult, o sa ma uit la televizor si o sa va povestesc socat ce am vazut, pentru ca asa am inteles ca fac oamenii verticali: rad de gorile cu superioritatea cimpanzeilor.

Nu, nici eu n-am avut televizor in casa ultimii 3-4 ani. Acum am si n-apuc sa ma uit. Nu, nu refuz televizorul pentru ca am evoluat, ci pentru ca necesitatile de divertisment sunt acoperite de laptop, carti si lipsa de timp. Prin urmare, voi zapa ca un ornitorinc hiperactiv printre canale si voi scrie cate o fraza surprinsa aleator.

Romantica: Pentru o viata sanatoasa, consumati zilnic minum 2 litri de lichide
Cartoon Network: Vrei sa-ti construiesti singur o bicicleta adevarata?
UTV: Cause I got a lotta life in me, let me live my American dream.
Discovery: Curand, am dat de asfalt si am inteles ce inseamna cu-adevarat speranta!
Sport-Ro: Iubire mare intre cei doi, dupa atatea aruncari cu discul.
UPC TV: Primesti gratuit pachetul Passion cu iPlayboy, Hustler, DareTv si Private Spice!
Minimax: De aceea am creat scutecele Pufies Flexy Dry, scutece din noua generatie!
Acasa: Hahaha, acum esti sotia mea!
Sport1: E clar ca a incercat de cateva ori sa-l loveasca de sus in jos, dar uite cum isi apleaca capul!
NationalTv: Daca afla seful, ii spui ca interogai un martor.
Antena1: Aproximativ 210 oameni au fost evacuati din jurul centralei.
ProTV: Mi-e teama ca am putea fi deja contaminati cu radiatii.
TVR1: Nici domnul Voiculescu nu vede vreo ratiune sa demisioneze.
TVR2: Sunt Bernard si urmeaza o noua emisiune in imperiul modei.
PrimaTV: Nea Nicu si Gina merg de minute in sir pe ulite, insa nu prea gasesc fete.
B1: De ventilat trebuie oricum sa ventilezi casa.
N24 Plus: Ne-ati dat puterea, ne-ati da sperantaaaaaaaa, de a fi impreuna mereu!
VH1: Miracles can happen as we dream. Mnanananaaa…
Money Channel: Exista un moment important atunci cand fermierii recolteaza si de multe ori, ei vand foarte repede.
Eurosport: Cred ca doreste fara indoiala aur, pentru prima data in istorie, in dreptul Ucrainei. E ucraineanca.
Disney Channel: Stiu ca este distractiv sa fii prietena cu ea, pentru ca este foarte populara.
Diva Channel: Daca tu te prefaci in pastrav, eu ma prefac in pescar si te prind.
MTV: Barbara Streissand…uuuuuuuuuuu.
National Geographic: Naveta spatiala zboara cu un mic ajutor venit de la o orga si un proiectil.
Animal Planet: Inainte de a ajunge la locul ancestral de reproducere, aceste vaci trebuie sa se lupte cu hipopotamii.
RealitateaTV: Era foarte socata prima psiholoaga, mi-a zis: ”Domnule Columbeanu, era sa ma stranga de gat”.
ProCinema: Intrebarea e – ”Cum redai cel mai bine experienta operei in 3D?”.
TV5 Monde: C’est le derniere minute, deux minutes plus tard”.
Antena2: Am ajuns acasa mergand incrucisat, pentru ca eram pulbere.
OTV: E extraordinar de buna si lasa un sos in care poti intinge paine.
Kanal D: E timpul sa spui nu gandacilor si capuselor nedorite!
Antena 3: Cand turistii germani vin in Romania ei sunt multumiti, pentru ca au asteptari foarte mici.
TVR3: Sa ma tina badita in brataaaaaa…aaaa…aaaaa…dim diri diri dam.
Euronews: The key task for us was to keep the building intact.
AXN: Au si ras putin, dar asa, in tacere.
Tvr Cultural: Aici, in 1882, doi tineri aveau sa descopere o comoara.
Tvr Info: Vom transmite in direct sedintele de plen ale Camerei Deputatilor.
Zone Reality:  E clar ca nu se picep sa-si acopere urmele.
Euforia: Una dintre cele mai impulsive coafuri create vreodata!
Duna: Ngaaark, orka slarg nvork!      (Nu stiu daca e maghiara, dar asa suna)
Favorit: N-as face mare diferenta intre platoul unei televiziuni si scena!
Shopping Channel: Nu trebuie sa mai faci 350 de abdomene zilnic!
MGM: Nu ar trebui sa te intinzi mai mult decat iti permite plapuma.
Etno: Cainii sunt ca niste orfani, intr-o mare stare de foame.
CNN: The best tea in Hong Kong, a stunning bath in Bangkok.
Neptun TV: Te-am vazut mai devreme in rol de balerina! Tu erai?

Nu stiu clar ce am vrut sa demonstrez cu exercitiul asta de anduranta, dar sunt convins ca am demonstrat ceva. Mai mult, m-am abtinut si de la comentarii pe parcursul lui. Totusi, mi-a ramas vie intrebarea: Cum se manifesta gandacii si capusele dorite? Iti aduc discul? Iti ling mana cand te scoli dimineata?

P.S: Ieri mi s-a parut ca am vazut-o pe Monica Tatoiu pe strada. Acum sunt sigur ca am confundat-o. Nu avea doua capete si nici nu falfaia din lavaliera.

Sunt prost?

08 Mar 2011 | : Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Gandindu-ma la recenta-mi prezentare, m-am gandit ca n-ar fi rau sa revin putin asupra unei intrebari pierdute printre slideuri.

Intrebarea in cauza este o expresie pe care o auzi destul de rar, asta si pentru ca trebuie sa ti-o pui singur. ”Oare eu nu-s prost?” e o intrebare similara cu politia din filmele americane: apare intodeauna prea tarziu. Vorbim totusi de o intrebare vitala, una care poate genera o autoevaluare instantanee printr-un raspuns rapid. De cele mai multe ori cand ajungem sa ne punem intrebarea asta, raspunsul este pozitiv. Din pacate, e intotdeauna prea tarziu: am declansat deja un mic holocaust al imbecilitatii si tot ce ramane de facut este sa ne admiram in mod bălos creatia.

Din ce am constatat din observatiile asupra propriei persoane, a apropiatilor si a mamelor dusmanilor, starea de prostie nu e ceva instantaneu. Nu-i doar o musca blocata in branza puturoasa a vietii. Cand esti prost, esti prost galeată!

Presupunand ca nu te-ai nascut prost, starea de prostie te cuprinde treptat si escaladeaza pana in momentul in care ajungi sa-ti pui intrebarea din titlu. Daca se intampla cumva sa-i sugerezi unei colege ca e grasa, vei realiza gafa in momentul in care ajungi la ”Nu spuneam ca esti grasa, incercam sa-ti spun sa respiri mai rar, ca  balenele”. Sunt mai multi factori care contribuie la aparitia starii de prostie in cazul oamenilor inteligenti. Pe langa oboseala, neatentie, frustrari personale si a chilotilor cu elice, starea de prostie mai are un motiv launtric.

Imagine sutita de pe: www.smbc-comics.com

Motivul asta launtric e destul de simplu: ne place. Lipsa gandirii e o stare necesara si placuta, o intoarcere la primordial.  Pana la sapte ani, debitam imbecilitati si eram laudati pentru istetimea noastra. Ulterior, au aparut judecatile si consensul social. Asta cred ca incerca pana la urma sa transmita si Martin Page in ghidul sau spre atingerea prostiei cathartice. Nu de alta, dar oamenii obsedati de a-si controla toate iesirile sunt cel putin anosti. Voiam sa dau citatul ala clasic despre ”energia cheltuita pentru a nu fi prost”, dar am uitat autorul si din pacate si citatul.  Asta e. Si asa scriu prea mult.

Morala e scurta: uneori e fain sa spui tampenii. Iti aduce aminte ca esti om.

P.S: Un amic imi povestea zilele trecute despre o familie care a trecut la o dubioasa combinatie de veganism si religiozitate. In discutie aparuse argumentul ca ”e totusi un comportament normal, doar au ales asta”. Am deschis cu ani in urma o dezbatere pe tema normalitatii si nu voi insista. Faptul ca alegi ceva  in mod constient nu-l face mai putin anormal. Daca alegi sa-ti bati cuie in picioare, nu te va opri nimeni, dar nici ”normal” nu va fi.

Next Page »