Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

January 2011

Monthly Archive

Moartea dauneaza grav sanatatii

28 Jan 2011 | : Diverse Diatribe, Social, Cultural, Politic

Analizand cateva comentarii de pe blogurile lui dojo si ale lui Cabral , comentarii legate de fumat si etnobotanice, ma gandeam ca n-ar fi rau sa defulez  putin pe tema ‘avertismentelor de sanatate’ si a imaginilor soc atasate.

Nu vad sensul in a discuta despre manualele de utilizare si etichetele de tip ”nu bagati pisica in cuptorul cu microunde” . Oricum am vrea sa evitam subiectul, o mare parte a mostenirii genetice planetare vine de la imbecili. Pe de alta parte, etichetele de pe produsele destinate ‘viciilor’ si campaniie soc si-au depasit de multa vreme scopul de simplu avertisment. Mesajul lor e clar: Faci ceva rau pentru tine si pentru cei din jur. Intr-un fel sau altul vei avea de suferit!

Deci, avem ceva rezultate pentru bombardamentul cu impotenta, infarct si mutatii genetice? Evident ca nu, nici macar in grupul vizat, acela al non-practicantilor atrasi de viciu. Sa luam fumatul drept exemplu. Nu cred sa fi cunoscut vreodata un fumator care sa nu creada ca fumatul e ceva nasol. Placa de tip ”cunosc eu pe unul care a ajuns la 90 de ani” e o metoda de a atenua disonanta cognitiva, de a te autolinisti. E ceva ce-si spun fumatorii, nu un crez real al lor. In intimitatea lui, fumatorul stie ca obiceiul lui este nociv. Totusi, nimeni nu fumeaza pentru efectele terapeutice ale gudronului.

Fumezi pentru ca ai cinci minute de relaxare psihica. Fumezi pentru ca tot ritualul ala al tigarii, de la rotunjit tigara in mana pana la pufaitul afectat te deconecteaza si te lasa singur cu tine. Fumezi pentru ca pauza de tigara este un excelent catalizator al socializarii. Fumezi pentru ca alea cinci minute iti apartin. Fumezi pentru ca stii ca , mai devreme sau mai tarziu, ceva tot n-o sa mearga bine. In atare conditii, daca-ti pun o poza cu un cancer in stadiu avansat care sa-ti aminteasca si in alea cinci minute ca viata e de cacat, nu voi face decat sa te irit. De ce credeti ca primele avertismente erau dezlipite de pe tigari de catre fumatori, nu de vanzatori?

Lucrul asta e valabil si pentru vicii mai putin nocive medical.  Te lovesc cu zeci de reclame CNA despre cum fast food-ul e o mizerie, arunc banii pe campanii despre cat de toxica e carnea congelata si-ti scriu saptamanal in Jurnalul despre cum aditivii o sa-ti otraveasca hamsterul. Sunt convins ca un om care munceste 9 ore pe zi are timp sa-si faca salate si suc la blender si sa le consume tacticos, totul in timp ce colegul de langa serveste o pizza aburinda. Pentru ca , nu-i asa, lumea e formata din fotomodele si antrenori de fitness. Uneori  produsele de tip fast food, sandwich-urile ambalate si patiseria nu sunt optiuni, ci necesitati. Se intampla. Sa presupunem totusi ca ar fi optiuni: ne pasa chiar atat de mult daca cineva alege sa se otraveasca lent? Credem sincer ca oamenii echivaleaza shaworma cu ambrozia?

Nu sunt fumator si nici consumator de fast-food, dar  incerc sa am minima decenta sa respect alegerile altora. Spun incerc, pentru ca m-am gasit si eu de cateva ori cu piatra in mana. Nu sunt de acord cu fumatul pasiv si cu alte dovezi de egoism la fel cum nu-s de acord cu incurajarea indirecta consumului de alcool. Totusi, nu credeti ca ar fi prea simplu ca vina sa fie numai a producatorilor? E atat de simplu: corporatiile cele rele i-au pus sticla in mana lui. Educatia precara, mediul, parintii, profesorii si prietenii n-au avut nicio vina. Un manager trebuie sa plateasca pentru ca Gigel de 15 ani a intrat in coma alcoolica.

Sugestia mea ar fi ca data viitoare cand vreo minte creata sugereaza o noua campanie de gen sa se intrebe daca nu cumva o face cu aroganta omului mic, a celui care se vede superior doar pentru ca nu face ceva. La fel ca amuzantii vegani care dau cinci luni lectii inainte de a claca psihic, cam asa se vad din afara si puritanii care ingereaza cantitati uriase de cafea si energizante, dar sunt ”mai buni” decat fumatorii inraiti. In conditiile in care un om e constient si responsabil cand face o alegere, respectiva alegere ar trebui respectata, indiferent de cat de mult intra in conflict cu normele personale. Ar trebui sa ne intrebam daca 7 ani de-acasa + aproape doua decenii de scoala n-ar trebui, in mod normal, sa fie suficienti incat sa se inteleaga conceptul de alegere.

Viciul e o alegere, dar la fel ca in cazul altor alegeri discutabile, e destul de greu sa contrabalansezi placerea imediata cu efectele pe termen lung. E si mai greu sa-i explici unui om prins in mrejele lui ca ar putea foarte bine sa se descurce si dupa. E greu si de multe ori inutil. Totusi, daca vrem neaparat cu orice pret sa descurajam ceva (consumul etnobotanicelor de exemplu), ar trebui  sa vedem daca nu mai e putin de lucru si la alte capitole precum educatia si respectul. In cazul Romaniei, ar trebui sa vedem daca nu cumva capitolele respective au fost inlocuite cu un imens Lorem Ipsum.

P.S:  Apropo, noi cu selectia naturala cum mai stam? Pe de-o parte, nu zic ca nu-mi pare rau cand vad oameni prabusindu-se si ajungand in zona unde nu mai sunt doriti sau macar considerati oameni. Dar de-aici pana la ”micutul Gigel, triplu repetent si copil problema, a cazut victima drogurilor” e cale lunga.  In unele cazuri, s-ar putea  ca asta sa fie modul in care natura foloseste butonul de Undo.

Fonturi

21 Jan 2011 | : Media & Advertising, Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Cum toata lumea vrea sa cumpere timp in ultima vreme, eu de o saptamana militez pentru un pachet 2 in 1: timp + somn, acum cu 100% mai mult…

Simteam nevoia sa scriu ceva mai inteligent pe post de titlu, dar cred ca subiectul e clar.  Majoritatea am luat prima data contact cu notiunea de font odata ce am manjit cu gem prima tastatura de PC. Tot atunci am realizat ca ”Ba, io pot sa scriu cu litere verzi cu stelute!”, experienta care si-a pierdut din forta odata cu depasirea varstei de 12 ani. Pentru a-l cita pe bunicul DEX, am spune ca fontul reprezinta un set de caractere care urmeaza aceleasi norme grafice.

Pentru noi, profanii, fonturile sunt niste lucruri de care ne folosim cand aruncam un text pe blog, in Word, sau pe vreo prezentare. Pentru designerii grafici si oamenii cu latura artistica mai dezvoltata, seturile de caractere decorate reprezinta o celebrare a contemporanului, o combinatie dintre nebunie si rigoare in design. Sa fim seriosi, sunt oameni pentru care Max Miedinger e un zeu. Avand in vedere cat de folosit si curat e fontul Helvetica, putina nemurire tot merita omul. Totusi, profani sau nu, e bine de stiut ca reprezentarea vizuala a unui text este suficient de importanta incat sa afecteze perceptia sensului.

In atare conditii, imi e foarte greu sa inteleg de ce oameni cu pretentii si cu o anumita varsta schimba trei fonturi intr-un post pe blog, scriu cu portocaliu sau roz pe fond galben, iti raspund pe IM cu marimea fontului 8, iar apoi au pretentia de a fi luati in serios. Da, stiu ca accesul la optiuni si nevoia de individualitate in mediul online vor face mereu din CAPS LOCK un erou si din culoarea mustar o solutie. Mentalitatea de tip ”uite ce de chestii sunt acolo, hai sa le folosim” ar trebui sa dispara totusi dupa niste ani de holbat in monitor.

Daca trecem totusi peste episodul online, ramane cu o problema la fel de spinoasa: prezentarile. Nu vorbim acum de prezentari de marketing in cadru formal sau de lucruri unde miza e prea mare pentru a fi luata in discutie. Vorbesc de prezentarile de la evenimente, de prezentarile unor ONG-uri, de prezentarile din cadrul facultatii sau de prezentarile online. Ca-i PowerPoint, ProShow Producer sau Prezi, pana la urma va trebui sa bagi si putin text pe langa pornache si pozele cu pisici.

Aici e aici. Mi se pare grav sa vad la oameni ajunsi la o anumita varsta, texte scrise cu Comic Sans Ms, formatate cu Bold si Italic, totul invaluit de rafinatul aer al unor smiley-uri uriase. Drept condiment, adaugati si ”…” dupa fiecare fraza. Dupa o corectura usoara (la un material de altfel simpatic si fara abateri) cineva imi atragea atentia in privat ca ma leg de prea multe detalii. Ei bine, fontul ales, spatierea (1.5 randuri la corpurile mari de text au scopul lor), marimea fontului si decoratiunile inutile, nu sunt detalii. Sunt poate la fel de importante precum calitatea textului, mai ales cand munca ta se va proiecta in fata unui auditoriu.

Daca tot ce ai este un font simpatic, inseamna ca nu prea ai nimic. O idee suficient de puternica o sa treaca de bariera iepurilor desenati in interiorul literei ”O”.  Folositi fonturi lizibile, folositi fonturi fara serifa in titluri si subcapitole daca nu aduc niciun plus real prezentarii (ironic, nu?). Evitati Comic Sans MS, Curlz, Papyrus, Goudy si alte mizerii. Fac prezentarile sa arate ca incercarile entuziaste ale unor pusti de liceu. Sunt in topul celor mai proaste fonturi pentru un motiv: sunt la fel ca facutul in pantaloni – tie iti pare cald, celorlalti nu!  Daca vreau sa spun ”Nu face asta!”, imi e clar ca trebuie sa o spun cu un font curat si lizibil. Daca scriu cu galben  glossy ”’Nu face asta…!!!”, mesajul devine ”Nu face asta…aaaaa..hihi!”

Nu sunt designer asa ca recomandarile mele au strict caracter de exemplu. Da, stiu ca Arial e plat si uneori greu de digerat datorita spatierii standard si Times New Roman e supra uzat, dar exista Calibri, Cambria, Lucida, Verdana. Exista si Cold, Null, Brandon, dar si alte fonturi gratuite si mai placut decorate. Totul e sa-ti pui intrebarea: bai, astia care citesc se concentreaza asupra textului sau incearca sa previna arderile permanente pe retina pentru ca am scris cu roz?

Sunt constient ca si eu am destule probleme, mai ales in ceea ce priveste paragrafarea si spatiile lasate accidental dupa semnele de punctuatie. Totusi, in urma feedback-ului de pe blog, am reusit sa scap de multe metehne deloc productive. Asta-i si motivul pentru care ma revolt aici, ca o omleta intr-o oala Tefal: nu e cazul sa scrieti cinci ani pe blog pentru a realiza ca trei puncte nu pot substitui o virgula bine plasata.

P.S: Complet fara legatura, asa cum v-am obisnuit, voiam sa anunt ca un text despre jocul Dacii si Romanii (o inviere a mai vechiului meu articol) a ajuns si in revista Virtus Antiqua (pagina 82)

Unul din trei

15 Jan 2011 | : Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Vineri am participat in calitate de vorbitor la Ziua Tanarului Jurnalist. Probabil ca in mintea cititorilor a rasarit deja  intrebarea ”Ca sa le spui ce?”. Ca sa spun ce spun de multa vreme si pe-aici, adica mai nimic…

Nu am nici varsta si nici palmaresul pentru a vorbi prea mult despre blogging sau jurnalism. Pentru asta au fost invitati Piticu si Cristian Pantazi. Eu am venit la categoria ”inca unu”. Se stia ca trebuie sa vina Piticu, sefu’ de la Hotnews si ”inca unu”. Am preferat sa ma rezum la relevanta crearii unui nume online si la a mormai ca o baba comunista: tineretu’ tre sa munceasca!

Lasand la o parte tema generala, cred ca motivul pentru care niste oameni au ocupat aproape trei ore o scena a fost sa-i convinga pe cei inca liberi sa nu faca aceleasi tampenii ca ilustrii lor predecesori. Despre facultate si mentalitatea atasata, am mai scris. La fel si despre creativitate.  Despre proiectele din cadrul facultatii, au scris cei care de altfel aveau si pregatirea sa o faca.

Nu scrisesem inca pe blog despre faptul ca, indiferent cat de pompos , de boem sau de corporatist ti-ar suna titlul, munca e in definitiv aceeasi. Nu am apucat sa mentionez ca, indiferent daca-i spune body copy, stire de agentie sau mapa de presa, tot la a scrie bine se rezuma totul. Nu am apucat sa scriu multe, asa ca nici nu o voi face. Voi tranti prezentarea proiectata in seara trecuta si voi astepta cuminte hoardele de unici:

 

Daca ati inteles ceva din prezentare, va felicit, sunteti primii. Daca va intrebati ce-i cu mecla aia labartata din coltul dreapta jos, atunci stiti ce se intrebau milioane de utilizatori cand au vazut agrafa din Microsoft Office. Ar mai fi de mentionat ca o parte dintre cifre si concluzii au beneficiat de concursul unui om de HR.  Pe final, pe post de sfat pentru cei cu mai mult avant in campul muncii, imi voi permite sa-mi citez un fost profesor, care la randu-i isi cita un superior: ”First of all, think clear ! Only then, think clever!”.

P.S: Cum in ultimele saptamani m-am jucat prin sutele de aplicatii gratuite Android, aveam impresia ca gasisem toate tampeniile posibile.  Dupa detectorul de metale functional si aplicatia de masurat pulsul, Google s-a gandit ca e cazul sa supraliciteze putin. Prin urmare, ultimul Google Goggles (aplicatie de scanat coduri, produse, imagini) are optiunea de a rezolva automat jocuri de Sudoku. Take that, utility!

Enciclopedia Trolilor – Volumul I

10 Jan 2011 | : Diverse Diatribe, Social, Cultural, Politic, Software, Hardware, Online

Am mai scris pe tema zelosilor comentatori online si apucaturilor lor si sunt convins ca demersul de fata este la fel de inutil ca cele anterioare.

Din pacate pentru egoul meu si al blogului, n-am mai avut parte de troli in ultima vreme. Trolii si subspeciile atasate, polueaza de ani buni spatiul online romanesc. N-am pretentia de a fi primul care incearca sa-i catalogheze si nu-mi pot acorda nici forta originalitatii. Au facut-o altii mai bine si cu ceva mai mult talent.

Totusi, trolii romanesti, la fel ca zmeii, sunt o specie aparte. In continuare, voi face o umila incercare in a-i cataloga. Daca o sa iasa o mizerie lunga si de necitit, macar m-am oprit dupa primul volum…se aude doamna Stephenie Meyer?

1.Purul Imbecil
Majoritatea trolilor sunt personaje retrase si izolate in viata reala. In cazul imbecililor, lucrul asta nu e valabil. Un imbecil e un imbecil, indiferent daca arunca cu biti sau face pipi pe ziduri. Nu-i greu sa-l identifici. In momentul in care scrii ”nu-mi plac pisicile ca animale de companie”, comentariul lui va fi  ”sa va duce-ti dreaq voi cu maidanezii vostri care-i hraniti si nu-i poate lua hingherii”. Aici te opresti. Nu are sens sa le deconstruiesti mesajul: ei nu pricep ironia, sarcasmul sau orice forma de subtilitate. Daca ai scris ”Cu totii il iubim pe Boc , nu-i asa ?” , imbecilul va intelege ca ai inclinatii homosexuale. Poate sau nu sa aiba blog,  insa simpla vizitare va avea efectul unei bai prelungite in namol.Metoda de aparare: Ban, Ignore, Blacklist (dupa mail, IP si numarul zgarzii).

2.Plutonierul ‘Stiam Io’
O ruda retardata a lui ”Captain Obvious”, asta e genul de om care se inscrie al 25 000-lea pe un forum, nu citeste nimic si cu fiecare post da senzatia ca a descoperit cum se fac copiii. E insistent, creeaza conspiratii si expune fiecare punct de vedere cu o incapatanare savanta, dar puerila in context. Gigel are un banner cu Office 2010? Stia el ca esti sclavul Microsoft! Dorel scrie ceva despre o decizie guvernamentala? Cineva stia sigur ca Dorel e un PDL-ist nenorocit. Ioana are un banner la un ONG? Ioana monetizeza subversiv blogul! Motivul pentru care l-am separat de sus numitul capitan este ca in Romania, specia nu confirma neaparat ceva binecunoscut, cat speculeaza pe detalii idioate. Metoda de aparare: Cantati-i in struna pana cand isi arata adevarata masura a penibilului. Natura isi va urma cursul firesc.

3.Amiralul Irelevanta
La nivel minimal, este o forma de trolling pe care o practicam mai toti si pe care o incurajam uneori tacit. X scrie un post despre evolutia imaginii Romaniei in plan international, trolul sare cu replica ”Nu conteaza ce facem, politicienii sunt toti hoti!”. La nivelul asta, poti accepta un comentariu off-topic ca pe o forma de promovare inofensiva. E irelevant pentru discutie si probabil va fi ignorat de la sine. Pe de alta parte, ca sa avansezi in grad in armata trolilor, e nevoie de un efort invers proportional cu marimea penisului. Daca X scrie un articol despre telefoane celulare, tu, ca trol respectabil, trebuie sa scrii cel putin 3 pagini despre radiatii, masonerie si Iluminatii de la carma Google. Metoda de aparare: Mutare in spam combinata cu un colaj ulterior de perle de intelepciune, daca insista.

4.Nemesisul
Asta-i omul care face o pasiune dementa pentru blogul tau. Are impresia ca existenta lui e cumva afectata de succesul si stilul tau de a scrie. Mai mult, are impresia ca la randul tau ai probleme de somn din cauza comentariilor lui inspide. Isi face X conturi, si-a botezat copilul Proxy, iar punctele lui de vedere sunt mai mici decat pixelii monitorului LCD. Daca ai scris ”respect Michael Jackson”, omul se va tine doua luni dupa tine incercand sa-ti explice ca esti un nenorocit care apara pedofili si ca orice altceva ai scrie va fi irelevant pentru umanitate. Unele subspecii au ceva personal cu tine, omul din spatele blogului. E singura lor metoda de interactiune sociala. Metoda de aparare: Ignorarea completa alexistentei, la fel cum fac si restul de oameni non-virtuali.

5.Savantul
Numit si ”profesorul” in alte dictionare, e omul care sta cu wikipedia si google la mana dreapta, in timp ce cu stanga iti povesteste paternal ca n-ai dreptate (daca nu-i prea ocupat cu vreun campionat de masturbare viteza). Opera lui este fie apanajul varstei, pentru ca la 13 ani e mai greu cu respectul, fie rezultatul frustrarilor acumulate (oamenii care de-abia treceau clasa in gimnaziu). Pentru el nu va conta niciodata ca tu ai trait niste lucruri, cat va conta ca poate gasi un text scris de altii care te contrazice Spui ca autostrada Soarelui e inchisa? Scrie pe wikipedia ca nu e, ha, fraiere! E primul care urla ”fake” in ipostaze in care orice comentariu ar parea deplasat, corecteaza greseli gramaticale in stiri de maxima urgenta si e primul care ataca nou venitii dintr-o comunitate online. Nu are niciodata argumente reale si prefera sa creeze o pacla de fum prin care ceilalti sa-l vada cumva ”mai mare”.Metoda de aparare: Lasa-l sa spameze 2-3 comentarii si apoi inchide-i gura scurt si la obiect. Se va intoarce, ca-i perseverent, dar cu fiecare interventie ulterioara scutecelul lui online se va umple…

6.Perversul de pe Targu Ocna
Denumirea mai corecta era ”ninja” si de altfel asta e si denumirea stiintifica a speciei. Intra, loveste, se cara si apoi se bate cu pumnii in piept . Urla de la ”First” la ”Gay” si’ ‘Esti bou’ ,  dar niciodata cu o logica sau constanta. Nu raspunde la provocari pentru simplul motiv ca scopul lui nu este sa starneasca vreo reactie. Scopul lui este sa scrie, sa defuleze in momentul ala,  in locul ala. Cumva, pe harta lor mentala, redusa la poze porno si cuvantul LOL, au impresia ca au afectat cumva fragilul echilibru al panzei online. Imaginea lor despre sine este paranormala in ochii cititorilor obisnuiti. Poate fi sau nu un pusti de 12 ani, poate fi sau nu un frustrat de 45, poate fi sau nu vreo ruda de-a lui Botezatu. Poate fi, dar cel mai probabil nu e…nici interesant, nici important. Metoda de aparare: Geme spamul de ei.

7.Cihuahua
Latra constant, e mic si iritant. Daca te apleci la nivelul lui, risti sa fii muscat de fund. Daca-i arunci mancare, se va obisnui sa revina si sa ceara. Scopul lui nu e atat de a te ataca sau de a spune ceva. El pur si simplu vrea sa faca galagie, sa fie in centrul atentiei. Fie ca are un blog, fie ca are un nickname imbecil (TheDestroyerOfWorlds, LordOfTheWeb, etc) si o idee fixa, omul profita la maxim de nou descoperita identitate. Ca subspecie se remarca si ”capsomanul” (nu e definitia din Dex), adica omul dependent iremediabil de Caps Lock. Orice punct de vedere TREBUIE SCRIS CU MAJUSCULE. Metoda de aparare: Are sens?

8.Domnisoara de onoare
Numele ei de familie este ”OMG”. Indiferent ca-i barbat sau femeie, tot domnisoara ramane. Nu pricepe ideea libertatii de exprimare si se mandreste cu asta. Scopul ei este sa-i invinga pe rasisti, pe heterosexuali si pe fascisti. Stie ca e rolul ei si ca nimeni altcineva nu poate face asta. Nimeni nu se mai poate agita la fel de tare pentru niste chestiuni banale si nimeni nu poate da copy-paste la trei pagini in Word pe post de argument. Nimeni nu poate apara negrii evrei cu mai mult patos! Metoda de aparare: perseverati in opinia din articol. Nu-i va indeparta, ci-i va irita..dar e extrem de amuzant.

9.Justitiarul
O subspecie cu surplus de testosteron a domnisoarei de onoare. Scopul lui in viata este sa faca dreptate, mai ales cand isi face dreptate singur. E convins ca nimeni nu vede ce vede el si ca trebuie sa deschida ochii tuturor. Gigel scrie articole scurte si face bani din asta? Cum isi permite ? Nenorocitul! Mai mult, lipsa de argumente este compensata de argumentul suprem: ”Tu bah, un slabanog? Eu am facut 15 ani de karate cu un maestru din Chitila si te sparg daca te prind ba, te sparg!”. Metoda de aparare: invitati-l la o cafea. Serios, urmariti-i reactia!

10.Umoristul
Problema cu simtul umorului , cu sarcasmul si ironia e ca sunt la fel ca oamenii cu bun simt in Romania: un lucru rar, bazat pe talent si educatie. Nu poti baga cultura cu lopata intr-un golanas agramat, cum nu poti nici sa injectezi spontaneitate intr-un savant. Oamenii astia au impresia ca-s un fel de George Carlin ai blogosferei, ca lumea rade in hohote cand le citeste vanturile mentale. Orice replica a lor e o incercare nereusita de a fi amuzanti. Daca nu aud nimic din tribune, se aplauda singuri.  Nu-i nevoie de aparare cat timp nu schiteaza nimeni niciun zambet.

11.Egomaniacul
Omul asta reduce orice articol la experienta personala. Pana la urma, WEB 2.0 e despre interactiune si experienta impartasita, nu despre mazgalit pe ziduri. E greu sa nu vorbesti despre egomanie, odata ce ai tastat adresa unui blog. Ei bine, omul nostru duce lucrurile la un alt nivel. Vrea sa-ti spuna ca EL a scris asta si ca EL exista. Daca ai scris ceva, cu siguranta ca el a scris ceva mai bun pe tema (nu ca n-ar putea avea si dreptate aici). Daca spui ceva, cu siguranta ca EL a trait experienta ta si chiar mai mult, a trait-o MAI BINE. In cazurile extreme, vorbim de un om atat de complexat incat orice ai posta va fi demolat prin argumente de genul ”blogurile nu inseamna nimic, numai ce fac eu e valoros”. Metoda de protectie: daca nu merg prea departe cu spamul, pot fi lasati sa-si stinga amarul…le va face jobul de la KFC mult mai placut.

12.Zelotul
Ai scris despre Android? Esti un bou, toata lumea stie ca Apple sunt cei mai tari si ca ei au inventat roata. Ai scris despre BOR? Pagan nenorocit. Ai scris despre credinta? Esti prea prost ca sa fii ateu adevarat! Zeloti exista in toate categoriile, insa vestea buna e ca in general au viata scurta. Vorbim un om care tocmai a descoperit ceva si tine cu dintii de bruma de informatie primita. Foarte curand va descoperi ceva nou sau pur si simplu va fi contrazis in credinte de realitatea imediata. Metoda de aparare: lasati comentariile acolo unde sunt, daca limbajul o permite. Peste un an, odata lecuit si trecut de celalta parte a baricadei, trolul va fi suprins sa descopere ca ”netul nu uita”.

13.Prietenul tau
E omul care se instaleaza pe blogul tau de parca e canapeaua din sufragerie. Vorbeste la per tu cu tine, indiferent daca autorul blogului e un pusti de 20 de ani sau o senatoare de 50. Iti ia apararea, cand are chef si are tendinta de a vorbi in numele tau in comentarii. Nu de alta, dar el stie mai bine decat tine ce ai scris. Poate deveni agasant daca nu-i arunci din cand in cand cate o prajiturica, un link, un multumesc. Metoda de aparare: Il poti transforma foarte usor in dusman daca-l indepartezi. Asemenea lipitorilor, indepartarea se face treptat si cu multa sare (in cazul nostru cu ”raceala”).

Cum trolii sunt o masura a succesului (alaturi de alcoolemie si numarul de litere din pseudonim), nu-mi ramane decat sa-mi inchei clasificarea cu concluzia seaca a cercetatorilor: noi sa fim sanatosi. Lol!

P.S: Oscilez intre a lasa in final link la un trol de forum de mare bun gust si intre linkul cu ultimul clip al trupei Korpiklaani , Tequilla (venit dupa Vodka si Let’s Drink). Cum n-am mai scris de o groaza de timp, cred ca le pot lasa pe ambele.