Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

November 2010

Monthly Archive

Ai scris? Te-am prins!

28 Nov 2010 | : Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

Cu putina vreme in urma scriam despre cei care omoara cuvintele, despre oamenii a caror ambitie si lipsa de informare polueaza spatiul scris. Tin sa revin asupra unui aspect pe care l-am ratat anterior : latura revelatorie a scrisului.

Daca ultima combinatie de cuvinte a sunat ca un citat dintr-o ”carte de comentarii pentru liceu”, probabil ca e cazul sa ma rezum la titlu. Ai scris? Te-am prins! E atat de simplu. Daca in lumea hartiei si tiparului, mai scapi cu o gafa, in momentul in care scoti capul la lumina online, ai sansa ca ceea ce debitezi sa te urmareasca ani buni. Poti fara prea mare efort sa alcatuiesti profilul psihologic al unui individ citindu-i postarile, comentariile sau urmarindu-i certurile si campaniile. Indiferent ca-i vorba de oameni care scriu ”ve-ti fii” sau de jurnalisti versati, scrisul e o amprenta greu de negat.

Explicam in articolul mentionat ca, desi orice individ alfabetizat poate scrie, exista putini care scriu bine si extrem de putini care scriu foarte bine. Totusi, asta nu-i scuteste  de pericol nici pe cei care scriu acceptabil, mediocru sau pur si simplu prost. Oricat de bine te-ai tine si oricat ti-ai ascunde deficientele in viata reala, in momentul in care le ”publici”, te expui demascarii. Asta poate da nastere unei manipulari abile (oameni greu de suportat, mascati in arbitri cumpatati si impartiali), dar si unor gafe greu de inteles.

O metoda nefasta de a-ti face cunoscute realizarile este sa scrii in mod obsesiv despre ele. Intamplator, exista si posibilitatea unei gafe mai mari: sa te lauzi cu realizarile tale intr-o limba pe care nu o stapanesti. Un bun exemplu il reprezinta blogurile studentilor romani plecati pe-afara. Multe dintre ele ar trebui sa fie prilejuri de a simti pulsul unei alte tari, prin ochii larg deschisi ai vizitatorului. O astfel de placuta ocazie mi-a oferit cu ani in urma o bloggerita plecata pe meleaguri japoneze. Altii se marginesc la a scrie despre domeniul de expertiza, si o fac bine. Multi fac insa doua greseli capitale : scriu exclusiv despre propriile realizari si chinuie limba mai rau decat sexualitatea pe Botezatu.

Zilele trecute am citit doua bloguri in engleza absolut mediocre. Cu fiecare articol, autorii ne aminteau cu emfaza cum s-au civilizat ei (culmea, intre alti romani) si cate am avea de invatat din exemplul lor. Poate ca asta nu m-ar fi deranjat, daca frazarea nu ar fi amintit de exercitiile de clasa a opta. Exista cateva motive pentru care un vorbitor non-nativ al unei limbi, fie el si plecat din tara, scrie exclusiv in respectiva limba : nisa blogului are nevoie de o expunere globala, cei implicati in articole sunt vorbitori ai altor limbi sau scriitorul vrea sa se perfectioneze. In ultimul caz, nu vorbim de oameni care de-abia stiu sa semneze, ci de oameni care scriu bine spre foarte bine in engleza si vor mai mult de la scriitura lor. Ii recunosti repede, pentru ca textele lor nu-ti zgarie simtul limbii. Ar mai fi si cei plecati de foarte multa vreme din tara care nu stapanesc suficient scrierea limbii romane.

Da, stiu ca vorbesc despre oameni ajunsi intr-un mediu unde singura moneda verbala de schimb este engleza. Chiar si asa, a scrie intr-o alta limba pe principiul ”am ajuns atat de departe incat scriu in engleza”, inseamna a te sinucide lingvistic. N-am intalnit pe parcursul vietii mai mult de 5-6 vorbitori  non-nativi de limba engleza care sa merite respect pentru nivelul lor. Majoritatea oamenilor care-si trantesc in CV ”stiu engleza” (cu vreo trei atestate, eventual), inteleg si vorbesc limba la un nivel mediu. Nu o spun eu, la randu-mi ”un d-ala cu atestate” si sute de pagini de text scrise. O spun vorbitorii nativi. Lectia despre subtilitatile limbii nu e  numai o pagina din cartile din gimnaziu. Ori, cand tu, vorbitor acceptabil de limba romana si vorbitor incepator de engleza, incepi sa te lauzi fatis cu nivelul englezei tale, automat presupui ca ai depasit simplele granite ale limbii romane.

Deci, pentru a rezuma :  scrisul e ca dansul in ploaie –  te vede toata lumea asa ca ar fi bine sa ai un numar bine gandit. Scrisul intr-o limba pe care nu o stapanesti e ca o macarena in fata lui Stefan Banica Jr. si a publicului lui. Oamenii care se uita nu-s acolo ca sa te admire.

P.S: Sunt curios daca are cineva un exemplu imaculat de ”scriitor”. Intreb din perspectiva unuia care s-a ars din cauza unor mici defulari, dar a avut si surprize placute  Deci, exista vreun autor de blog, jurnalist, om cu o prezenta constanta in online caruia sa nu-i fie rusine de nimic din ce a scris?

Un simulator de viata…

24 Nov 2010 | : Top 10, Viata de zi cu zi

Am avut norocul zilele trecute sa intalnesc ceva ce nu mai vazusem de multa vreme : o coada sanatoasa.

Sa nu credeti ca m-as fi deranjat pentru o coada uzuala, pentru o gramada de 6-7 oameni si o functionara plictisita. Genul ala de coada iti poate maxim smulge cateva perle de creativitate obscena. Nu, nu-i nici coada de la medic in care cu numai trei oameni in fata, poti calcula a 115-a zecimala a lui Pi.  E vorba de o coada legendara, cum parintii mai prindeau pe vremea impuscatului. Da, era o coada la platit facturi, dar una de nu mai putin de 32 de oameni ! Uitandu-ma usor nostalgic la nebunia din fata si stiindu-ma obligat sa astept, am realizat ca o coada este simulatorul perfect de viata. Nu, serios, nu tastati inca adresa siteului aluia de pornache si lasati-ma sa termin ideea.

Coada in sine constituie un microcosmos perfect, unul capabil sa reflecte in mod exceptional societatea la un moment dat. Cum n-am mai scris de mult un articol de clasificare, tind sa cred ca e cazul sa revin la vechile obiceiuri. Iata deci cateva dintre speciile de locuitori ai cozii romanesti :

Mica Problema:   La fel ca Ariel, doamna noastra este jumate om, jumatate peste si pe de-a intregul imbecila. O stiti cu siguranta. Ea vrea mai in fata ca…sa vedeti, are numai ceva scurt de intrebat si doi iepuri de mangaiat. Cumva, faptul ca ea are ”o mica problema” (pe cand tu probabil ai de lamurit postulatele fizicii cuantice) ar trebui sa-i acorde maxima prioritate la coada. Si da-i, si lupta si trage coate prin multime. Ca asa-i in tenisul de livada, minima importanta capata maxima prioritate.

Gigi ”Steroid” : Tu nu intelegi. Omul nostru ”se grabeste”. Tu, om cu hobby-uri perverse (statul la coada, platitul la termen) nu te grabesti. Normal, pentru tine nu-i o tragedie daca ratezi pauza publicitara de pe Senso TV. Nu, seful tau ti-a dat practic o invoire de jumatate de zi pentru a-ti plati facturile. Poti astepta linistit, lasa-l pe Gigel in fata, ca el ”se grabeste” , la fel ca trei sferturi din bucuresteni.  Nu stiu cum se face ca fix aia care se grabesc, au timp sa frece juma de zi la un miting de protest.

Eroul muncii: Asta munceste dom’le, se vede dupa fata lui. De fapt, n-apuci sa vezi mare lucru : ca un Florin Piersic dupa o supradoza de Xanax, eroul muncii se trezeste constant sa bodogane ceva despre cum ”munceste el”. Dupa ce munceste vreo 10 minute la coada, omul ajunge invariabil la tema politicii, pe care o discuta cu un partener imaginar de dialog (sau poate chiar cu Florin Piersic). Noroc cu un portar de 28 de ani, ca altfel fundamentele statului s-ar fi scufundat in neant.

Omul care stia prea putin : De cele mai multe ori o mama sau bunica cu un puradel alaturi. Este omul care ”stie”, omul care are o solutie pentru o problema pe care nu a ridicat-o nimeni. Desigur, coada n-ar mai fi atat de mare daca ar fi doua casierite, daca s-ar misca mai repede, daca ar avea calculatoare mai bune sau daca Boc ar fi mai inalt. Se stie doar ca toate marile dileme ale vietii au raspunsuri simple si la indemana…dar complet gresite.

Directorul de cenaclu: Il ochesti repede. E agitat, se holbeaza de parca a pierdut cuiul de la grenada. Subtil ca un Holocaust, modul lui de abordare este mereu acelasi ”Nimic nu merge dom’le in tara asta”. Si da-i, si povesteste si canta si recita. Implica-i pe toti, sa nu cumva sa stea vreun fraier linistit la coada, cu castile pe urechi. Nu , ala e un tanar ursuz care nu stie nimic. Trebuie sa spuna toti ceva, sa injure puterea, sa povesteasca despre cat de bine era pe vremea lui Ceausescu. Pai, sa treaca frumusete de coada si sa nu te umpli de c…ultura.

Dl.Probabil : Aici se platestre factura la curent ? La Electrica da ? La ghiseul asta , nu la celalat ? Deci aici e coada ? Si sigur nu inchide pana ajungem noi, nu ? Mai au hartie in aparat ? E o singura casierita ? Da sigur aici se sta pentru factura ?  Nu nene, asta-i coada de la toaleta. Am auzit ca au pisoare cu GPS si vrem sa le testam !

Scandalagiul: Omul cu argumentul suprem – ”Asta e bataie de joc”, urmat de demonstratia imbatabila ”Asa ceva nu se poate”.

Gradinita: In general e vorba de o mama cu doi-trei copii, dar am vazut si destui tati cu mintea in carouri. Dupa ce aia micii au manjit cu ciocolata si flegme cam doua duzini de nefericiti, parintele intervine dojenitor ”Stai cuminte , ca nu mai primesti ciocolata !”. Disperarea din ochii micutului se poate rezuma in replica lui sublima : ”Buerahgahgaaaaa !” (in timp ce alearga cu mainile in sus ca dupa un bombardament cu napalm). Am intalnit si specia ”Dozator”, in care o mama de cariera, feminista, independenta si atat de deschisa la minte incat parul ei gazduieste o statie emisie-receptie pentru pelicani, alapteaza. Nu ca n-as putea intelege pana la un punct alaptarea, chiar si in public, dar de ce naiba ai vrea sa alaptezi la o coada la facturi ? Si mai ales, de ce n-ai vrea sa te retragi putin cand ilustrezi lectia de anatomie ?

Tancul: Din nefericire pentru depreciatul sex frumos, ultimele tancuri vazute de mine au fost femei. Intri frumos, vezi coada, vezi casieria…mergi spre casierie, iti platesti factura. E atat de simplu ! Daca unul dintre cei 30 de oameni chirciti ca niste pietroaie in gura lui Demostene te intreaba ”Ce faci, de ce te bagi in fata?”, afisezi o figura de imbecil congenital si spui ”Ma scuzati, nu v-am vazut”. Astia sunt genul de oameni care ar fi sunat la World Trade Center in timpul atentatului sa intrebe daca mai au posturi vacante de receptionera.

P.S : In timp ce Coreea ameninta sa devina sala de judecata pentru partajul americano-chinez, m-a lovit o idee absolutamente brilianta. La concertul de saptamana trecuta, am sesizat ca trupa Sabaton are o slabiciune pentru natiunile care au cam luat bataie in razboaie. Cum romanii sunt experti in asa ceva, dar au si mici episoade de trezire, m-am gandit sa le sugerez o piesa despre asaltul de la Marasesti, Marasti si Oituz. Care se baga la un imn epic si presarat cu inadvertente ? (am sugerat deja trupei)

More wenches & mead

19 Nov 2010 | : Muzica

Cum in ultima saptamana am inteles toate valentele expresiei ”n-am timp”, a trebuit sa las blogul in plan secund. Desi drafturile se ingramadesc in jurul butonului ”Publish”, prefer sa scriu despre un eveniment recent.

Evenimentul cu pricina a fost concertul trupelor Sabaton si Alestorm din Silver Church, concert la care ma laud de trei luni ca ajung. Despre cele doua capete de afis am mai scris in trecut , iar recenzii puteti gasi pe bangyourbrain. In fine, pe 17 noiembrie m-am decis sa-mi rup gatul pe ritmurile suedezilor de la Sabaton, scotienilor de la Alestorm, celorlalti suedezi de la Steelwing si a romanilor de la Bolthard.

Pentru vesnica plangere de la inceput de articol, as zice ca Silver Church  nu a fost cel mai potrivit loc pentru concertul asta sau pentru orice alt concert similar. Desi imi place in continuare tematica, e totusi un club. E stramt, acustica e mediocra, proiectoarele laterale nu fac fata, iar o trupa precum Sabaton are nevoie de un spatiu deschis  pentru desfasurare. Ahh, ar mai fi si fumul de tigara de-a dreptul asfixiant. Oricum, faptul ca oamenii gazduiesc evenimente de gen e un mare plus.  Nu stiu sa mai existe concurenta  serioasa pe aria asta de cand s-a inchis Live Metal Club. Sa revenim deci la concert :

Bolthard : O trupa de death/thrash despre care nu auzisem decat pasager. A ramas in continuare o trupa de death/thrash despre care am auzit pasager, dat fiindca am ajuns fix dupa prestatia lor. N-are sens sa-mi dau cu parerea despre ce ar fi putut fi, in baza a 30 de secunde de melodie. Va las cu un link catre pagina de Myspace si redau concluzia unui amic ”Bai, au sunat bine pentru o trupa romaneasca”.

Steelwing : O trupa tanara din toate punctele de vedere, Steelwing a fost propulsata in turneul asta de catre conationalii de la Sabaton. O chestie demna de remarcat a fost faptul ca organizatorii decupasera logoul trupei de pe site si incercau sa-l optimizeze in Paint.  Ce am apreciat la Steelwing ? Faptul ca simteau muzica si erau suficient de energici incat sa nu adormi la prestatia lor. Ce nu m-a miscat ? Nimic altceva. De la powerul amestecat cu heavy obosit din zona NWOBHM, pana la sonorizarea deloc optimizata, oamenii au sunat ca o trupa de liceu cu foarte mult talent (dar in continuare o trupa de liceu). Publicul n-a fost nici el extrem de impresionat ,dar nici prea dezamagit. Pe undeva prin jurul piesei The Illusion , au inceput sa se ridice anemic mainile si in a doua parte a salii.  Pe moment genul abordat nu ii poate pune pe harta, dar ar fi greu sa ma pronunt . Vedem in 4-5 ani, poate atunci vor canta altii in deschiderea lor…

Alestorm :  Trecand peste problema cu logoul improvizat de organizatori din sigla trupei si un cap de schelet tricolor, scotienii mei preferati nu m-au dezamagit. Incepand cu urarea ”We’re here to fuck your women” si trecand prin piese ca Heavy Metal Pirates, Captain Morgan’s Revenge, Wenches and Mead, Black Sails at Midnight, That Famous Ol’ Spiced,  Over the Seas, Nancy the Tavern Wench si Keelhauled, oamenii au reusit sa provoace maxima agitatie intr-un timp relativ scurt. Pe balada de betie amintita anterior (Nancy the Tavern..), Alestorm au avut surpriza unui public care stia toate versurile.

Keelhauled , o epopee folk power cu iz de alcool, a generat aceeasi rumoare. M-a iritat putin ca in selectia de piese n-au inclus Pirate Song si Set Sail and Conquer, bucati esentiale, dar au inclus Wolves of the Sea, un cover pe care nu tineam neaparat sa-l aud. Pentru 45 de minute de show, selectia a fost totusi satisfacatoare. Altfel, a plouat cu glumite verbale si muzicale, iar acustica a fost decenta, comparativ cu Steelwing. Solistul, Christopher Bowes, pe langa faptul ca seamana cu un Russel Brand mic si suparat, e un muzician de prima mana. Sa manevrezi o clapa mobila in timp ce sari si tipi in microfon chiar e o treaba. O prestatie la care as vrea sa asist din nou, cat de curand.

Sabaton : Majoritatea celor din sala venisera pentru o ora de power metal cu tenta istorica, totul urlat de un sergent ragusit. Pe scurt : lumea venise pentru Sabaton. Si cand zic lumea, nu ma refer la pustani de 14 ani cu cercel in fund, ci la toate tipurile de metalisti. In spatele meu era un grup la costum cu media de varsta pe undeva pe la 35 de ani ,iar prin fata mi-a trecut un cuplu mama si fiica. E adevarat ce se spune : muzica suficient de zgomotoasa rupe barierele sociale. Altfel, Sabaton au fost la mare inaltime si culmea culmilor, s-au si simtit al naibii de bine. Joakim Broden, mai putin amenintator decat ar vrea sa para, a tinut sa ne aminteasca de vreo sase ori cat de bine se simte.

De la remarca ”there’s not too many of you but you feel like 2000” pana la ridicarea steagului romanesc din public si infasurarea miocrofonului in el, Sabaton s-au bucurat de o primire mult peste asteptari. Nici faptul ca au insistat pe ultimul album (era turneu de promovare) nu ne-a descurajat prea tare. S-a urlat intens pe Ghost Division (unde au fost ceva probleme cu sonorizarea ), pe Price of a Mile, Cliffs of Gallipoli, Attero Dominatus , 40-1 si evident, Primo Victoria. In urma cererilor de pe Facebook, oamenii au cantat si The Final Solution, piesa unde, un vers  nevinovat in context, suna cam asa ”Enter the gates, Auschwitz Awaits !” . De altfel, mai toate riffurile Sabaton, unele imprumutate de la diverse surse de inspiratie, au sunat asa cum trebuie : a metal.

Mi-au lipsit Nuclear Attack , Angels Calling  (cu tot cu rifful Led Zeppelin atasat) si Back in Control.  La final, dupa  glume mai mult sau mai putin reusite despre ”the six ugly Swedish guys on stage”,   penisul solistului si dupa remarca ” The Romanian Noroc sounds like More Rock”, oamenii au bagat si un medley tributar greilor metalului. Deja in punctul asta, solistul purta steagul Romaniei la gat si tot ciocnea fictiv cu indemnul ”Noroc” (Skol, in suedeza). Sabaton nu-s o trupa mare, dar sunt totusi o trupa de Wacken. Din punctul asta de vedere, reactia lor de la concert si mai ales cea de dupa concert, e mai mult decat imbucuratoare. Poate o sa ajungem in sfarsit sa nu mai vedem al optulea concert cu Anathema si sa diversificam putin peisajul.

Nu venisem pentru lectii de virtuozitate muzicala, dar am fost de multe ori placut surprins de instrumentatie si  de cei doi solisti. Da, Broden chiar poate canta curat si tine foarte bine acutele. Imbucurator mi s-a parut faptul ca nici Sabaton si nici Alestorm nu se iau prea in serios. Asta-i un lucru rar intalnit in zona  power metalului. Muzica lor e o muzica de feeling, excelenta pentru concerte si pentru o ascultare detasata. Sabaton n-au pretentia cunostintelor academice de istorie , cum nici Alestorm nu au scris ”True Scottish Pirate Metal” gandindu-se la criticii muzicali. Per total, o experienta care a meritat fara probleme suma modica data pe bilet. Felicitari inca odata organizatorilor si gazdelor.

A fost o batalie reusita dar inca astept un asalt Sabaton si Alestorm la scara larga, pe un camp de batalie mai generos.

P.S : De la Cohen la Dylan, de la Volbeat la Orphaned Land mi s-a confirmat o chestie – artistii adevarati canta detasat, stau cu publicul la masa in fata unei beri, nu se cocoteaza deasupra lui. Inca astept o trupa romaneasca suficient de inteligenta incat sa nu cante arogant si cu emfaza sau crispat de parca vine Apocalipsa. Foarte rar am vazut trupe de la noi care sa se simta astat de bine pe scena cum au facut-o suedezii si scotienii astia.

M-a muscat un pechinez

12 Nov 2010 | : Diverse, Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

Zilele trecute, in miez de noapte, m-a muscat un pechinez. Asa, nitam-nisam. Cica m-ar fi vazut pe undeva printr-un cartier strain, avand o alta geaca si ducand gunoiul. Desigur, aici nu vorbim de un pechinez obisnuit. Potaile mici si purecoase nu sunt niciodata ”obisnuite”. Pe mine m-a muscat un pechinez faimos, unul care trezeste cartiere intregi cu latratul lui disperat. Latra numai noaptea, iar in miez de zi nu-si paraseste subsolul, de frica dulailor.

Pechinezul despre care vorbesc are obiceuri tare ciudate. Mai deunazi, a organizat o sezatoare in spatele curtii, alaturi de un cihuaha si de cateva sute de pinguini. Suparat ca niciunul dintre cainii de rasa nu a pus ”botul”, pechinezul nostru a devenit tare iritat. Mai mult, animalul, ca orice animal, nu face distinctii intre omul cu doua picioare si omul desenat. Jivinele n-au limite, musca pe oricine. Ce sa-i explici unei chestii latoase si agitate despre ratiune, legi si bun simt ? Pe multi a muscat potaia, fara discriminare. Cine indraznea sa tipe la stapan sau sa treaca prin fata custii , pac, o gaura in blugi. Pe multi a muscat… trebuia castrat ?

Pe mine cel putin, pechinezul m-a muscat intr-o alta curte. Ce cauta el pe-acolo ? Greu de spus. Era departe de stalpul langa care latra noapte de noapte. Se spune ca i-ar fi vandut pontul un sorecar balos. Cert este ca, oriunde ai poposi, al nostru pechinez se apropie direct, ferm convins ca-i la acelasi nivel cu tine. E stiut ca rasele ”reduse”  nu-si pot vedea micimea. Nu-i ca si cand as avea vreo antipatie fata de neamul canin, dar pe-asta imi e peste putinta sa-l suport. Ar trebui sa fiu mai ingaduitor, e pana la urma primul catel care sufera de dislexie acuta.

Cainele nostru are momente de grandoare, momente in care se crede pitbull. Atunci, printre latraturi, ni se dau lectii despre spirit civic , legislatie, revolutie si multe altele care cu greu incap intr-o minte de catel. E ciudat cum se aduna pinguinii, altfel pasari simpatice, pentru a asculta o minge de blana trecuta de prima tinerete. Desigur, intr-un cotet atat de murdar, nimic nu te mai surprinde. Nu-i greu sa faci pe dulaul cand esti la adapostul unei custi atat de stramte. Sunt convins ca de-acolo simte ca poate ucide taurul comunal prin simpla schelalaiala. Apoi vin stapanii, ii dau cu lesa peste botic si visul se termina.

Pana la urma exagerez. Problema nu-i la pechinez. Ce sa-i fac daca l-a cuprins o mizera pasiune pentru blugii mei si a simtit nevoia sa-i rontaie timp de doua minute? Problema e  cu pensionatii mental care-i arunca de mancare si-l scarmana pe burtica la cele mai ciudate ore.  Ar fi trebuit sa scriu mai rar, ca sa apuce si cei din urma sa citeasca.  As prefera totusi sa-i  spun, cum s-o putea si cand mai trec prin cartier  :  Mars la loc, javra mica  ! Acum scapi cu o sesizare, data viitoare chem hingherii !

P.S : Daca aveti impresia ca stiti in ce cusca se poate gasi zilnic pechinezul, ei bine, insist : orice asemanare cu persoane umane este pur intamplatoare. Pur si simplu, in miez de noapte, am momente in care scriu despre pechinezi.

Cultura, cunoastere si un text prea lung….

08 Nov 2010 | : Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

Urmeaza sa scriu un text care-mi depaseste nivelul de cunostinte din domeniu. Il scriu pentru ca scopul lui nu e sa-mi marcheze debutul in antropologie, ci sa ajunga la un deznodamant ”lumeasc”. Pe scurt :  sper sa se inteleaga si sa-mi fie deci confuziile scuzate…

Ma certam zilele trecute pe tema liderilor de opinie. Partenerul de discutie sustinea ca liderii de opinie, indiferent de pozitia sociala sau profesionala, nu mai exercita cine stie ce influenta. Ei bine, pentru a-l contrazice si a intelege impactul filtrarii, voi face apel la doi termeni folositi impropriu : cunoasterea mediata si cunoasterea imediata. Voi incerca sa-i leg si de ideea de cultura. Cand folosesc termenul ”cultura”, as vrea sa fie inteles in sensul clasic, antropologic. Dex-ul ne vorbeste despre ”totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori”. Daca ne raportam la comunitate, cultura este si setul de cunostinte despre lume transmis de ai parinti, dar si ultima carte a lui Rushdie citita.

Prin cunoasterea imediata inteleg contactul direct cu obiectele culturale. Mijlocitorul principal aici ar trebui sa-l reprezinte propria experienta, ratiune, emotie. De exemplu, poti sti ca un autor este slab, citindu-i opera. Poti trage concluzia ca pisicile zgarie, jucandu-te cu una. Niciuna dintre opinii nu reprezinta un adevar general valabil, dar reprezinta o opinie intemeiata pe o cunoastere reala si adauga o caramida in plus la bordeiul propriei culturi. Nu cred ca exista cunoastere cu-adevarat lipsita de mediere, pentru simplul motiv ca o experienta va fi asimilata prin raportarea la alte experiente. Totusi, la baza cunoasterii imediate exista o experienta directa.

Cultura mediata reprezinta cam tot ce vine gata mestecat si ne este livrat ca atare. De cele mai multe ori, bucatile de ”cultura” pe care le asimilam prin cunoastere mediata vin insotite de judecati de valoare. Cand ai sase ani, judecatile de valoare iti pot seta in linii mari o viziune despre lume, una pe care o vei respinge sau intelege odata cu maturizarea. Problema apare cand depasesti o varsta si incepi sa emiti opinii pe baza altor opinii (emise la randul lor pe baza altor…ati prins ideea). Cam tot aici se manifesta si influenta liderilor de opinie, fie ca-s jurnalisti fara coloana vertebrala, fie ca-s profesori sau vecini pe care din varii motive ii admiri. Tot aici intra si autorii siteurilor si blogurilor citite, moderatorii de emisiuni TV si geniile din lista de mess. La un anume moment dat, cu totii devin lideri de opinie.

Cunoasterea si cultura mediata isi au rolul, mai ales in conditiile in care creierul uman devine din ce in ce mai lenes in procesarea informatiei. E destul de lejer sa primesti anumite lucruri deja procesate, mai ales cand ele iti sunt inaccesibile in forma bruta (descoperirile stiintifice de exemplu). In schimb, in conditiile in care, intrebati ce parere au despre individul X, 50% din respondenti o sa-ti spuna ca e un dobitoc, 50% ca e un zeu , iar 0% vor admite ca l-au studiat vreodata, tind sa cred ca avem o problema. Nu e ceva restrans la Romania, cat e vorba de o plaga moderna. In Romania problema e mai vizibila cu cat incurajarea contactului cultural si explorarii individuale (cunoasterea imediata) nu prea exista.

Am vazut oameni care emit pareri despre personalitatea lui Kurt Vonnegut pe baza recenziilor la cartile lui. Am vazut recenzii de produs scrise dupa recenzii la alte recenzii.  Am auzit oameni vorbind ore in sir despre muzica pe care n-au auzit-o nici macar pasiv, ce sa mai vorbim de ascultat. Am vazut oameni care apar la televizor si vorbesc despre o problema pe care o cunosc tot de la televizor. Am inceput sa-i apreciez sincer pe oamenii care spun ”nu stiu” si sa incerc la randu-mi sa-mi refuz micile arogante. Nu de alta, dar tind sa cred ca setul ala de valori concrete si testabile va fi ingropat de mormanul de pareri, opinii, analize si critici. Tati, de ce e cerul albastru ? Fiule, de fapt cerul e destul de supraapreciat in ziua de azi !

Consecintele imediate sunt evidente : liderii de opinie devin relee ale unor informatii greu de detectat iar influenta lor atarna cu mult mai greu decat ar trebui. Mai mult, ne pierdem treptat capacitatea de a invata si asculta in favoarea capacitatii de a ”ciripi”. E din ce in ce mai greu sa intelegi de ce X pleaca din punctul A si ajunge in punctul B. E mult mai usor sa afli fugitiv ca un anume X n-a facut nimic deosebit ca sa ajunga in punctul B.

Amalgamul de informatii trunchiate ne apropie de suficienta, stadiu in care avem impresia ca stapanim un vast camp de cunostinte, cand de fapt stam cu fundul intr-o baltoaca de pareri. Mai grav e ca le vom apara de parca ar fi copiii nostri (forumurile auto va pot arata cum oamenii isi apara opiniile pusi fata in fata cu specificatii tehnice concrete). Si mai grav e ca pe masura ce scriu randurile astea, sunt constient ca practica nu imi e intru-totul straina. Cultura din ce in ce mai superficiala va crea imbecili din ce in ce mai spirituali.

P.S : Extrem de preocupati de aplaudacii si criticii lui Paunescu, tind sa cred ca am trecut cu vederea o stire ceva mai importanta : http://tinyurl.com/36pu3rn

Next Page »