Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

October 2010

Monthly Archive

Trei lepse pe 2010

31 Oct 2010 | : Anunturi si Stiri, Diverse

Recunosc ca nu ma prea atrage conceptul de leapsa, nici macar in crizele acute de inspiratie. Nu le evit din vreun complex de superioritate, dar pur si simplu, pana ma hotarasc sa raspund concret la intrebare, articolul initial devine irelevant.

Asta-i motivul pentru care m-am decis acum sa raspund retrospectiv catorva provocari. Nu le-am ales neaparat pe cele mai importante, cat pe cele mai recente, deci sa purcedem :

1.Leapsa pantofilor : O leapsa care te unge la suflet mai tare decat lacrimile de ursi panda. Primita de la cartim si ulterior de la zamolxis,  provocarea asta invita la ”autodezvaluire” prin tipul de pantofi purtati. In cazul meu, raspunsul este destul de simplu : piele. Daca pantofii/adidasii/papucii nu sunt din piele, atunci nu exista. Pe moment ma invart intre doua perechi care mustesc de…spirit national : o pereche de pantofi Gitanos si clasicii  BIT. Ma pregatesc in schimb sa fac trecerea la o pereche de ghete mai sanatoase, de pe meleaguri straine  si evident, tot din piele.

(Sursa imaginilor : Siteurile producatorilor)

N-am idee ce ar trebui sa spuna alegerea asta despre mine, cu exceptia faptului ca mi-ar placea sa existe mai multa incaltaminte din piele naturala. Nobilul sacrificiu animalier (pentru picioarele mele) ma face sa ma simt mai aproape de Gaia, spiritul pamantului sau asa ceva…

2.Jocul care m-a tinut lipit de monitor : Provocarea mi-a fost adresata Feeria dar am vazut ceva similar si la Dojo asa ca voi presupune ca e ceva cu raspandire mare.  In cazul meu , ar fi foarte greu sa raspund direct la intrebare (v-am avertizat). Am jucat mai tot ce merita jucat pe PC din 94′ in sus, am creat pentru o vreme joculete si uneori am dat si cu trambita pe blog pe tema . Chiar daca ar fi sa ma limitez la RPG-uri, tot ar fi prea multe. Totusi, la nivelul orelor jucate efectiv, cred ca Neverwinter Nights cu toate add-onurile (in special al doilea) si modurile comerciale m-a lipit cel mai mult de monitor.  E vorba exclusiv de primul joc, facut de Bioware. Acum pierd putinul timp liber cu Fallout New Vegas si-mi amintesc de seara din scoala generala cand am descoperit primul joc din serie. In fine, daca cititorii vor mai dori sa stea la o cafea pe tema jocurilor, voi relua articolele pe tema.

Ca idee, acord atat de mult respect jocurilor video pentru ca le consider singura forma de arta completa. Nu stiu sa mai existe pe undeva posibilitatea de a imbina ratiunea pura a unei mecanici de joc cu o poveste lunga si bine scrisa, cu grafica inspiranta si muzica originala, totul sub umbrela interactivitatii. Da, stiu ca suna penibil si ca  vorbesc despre o industrie, ca ”nu le mai fac ca inainte, bla bla” , dar in continuare, un joc video decent mi se pare o realizare mai relevanta decat multe basinute artistice.

3.Branduri favorite : Nu mai stiu exact de unde am primit provocarea dar stiu ca prin 2009 circulau zeci de colaje cu brandurile favorite ale fiecarui blogger. In cazul meu, relatia cu brandul este mai ciudata. Sunt branduri la care-mi place enorm comunicarea dar produsele ma lasa rece (Nike de exemplu), branduri la care produsele sunt excelente, insa comunicarea ma face sa le evit si ar mai fi si branduri obsesie. Aici, e vorba de momentele in care mi se pune pata pe vreun producator timp de cateva luni bune, pana cand respectivul ma dezamageste la nivel de produs sau comunicare. In cazul meu, obsesiile mele se invart in zona asiatica :  Subaru, Honda , Asus, HTC.  Pana acum doar Asus am avut ocazia sa posed in vreo trei instante (laptop, dvd-ram mai vechi si router) si din fericire, n-au reusit inca sa ma dezamageasca teribil.

Mi-ar fi fost mult mai greu sa fac o lista cu brandurile care nu-mi plac, dat fiindca nu defulez suficient pe blog.  Am de vreo 3 ani in draft un articol despre sublima firma de transport Dacos, una dintre cele mai romanesti firme la nivel de comportament si suport tehnic. Tot pe-acolo zac si articolele despre Toshiba si produsele lor , alaturi de multe alte perle. Poate o sa le scot candva la suprafata, sau poate o sa ma rezum la reclamatii, ca pana acum.  In unele cazuri am fost dispus sa renunt la tonul vitriolic din niste articole (precum cel indreptat impotriva berii Fulbier si a comunicarii lor de-acum patru ani). Singurii peste care n-am putut trece cu vederea au fost marlanii de la Clausweb.

Stiu ca mai am de raspuns la vreo trei provocari din cursul anului trecut, adresate de maestrii Radu, Succes Dublu, A.Faith si Dan Dumitrescu. Daca mi-as putea aminti exact care au fost lepsele cu pricina, probabil as incerca sa raspund. Daca vreti sa propagati vreouna din minunile de mai sus, va rog,  nu lasati corpul asta imens de text sa va stea in cale/

P.S :  Mi-am facut timp si am reusit sa prind premiera Autobiografiei lui Nicolae Ceausescu, a lui Andrei Ujica. Desi sunt practic 3 ore de montaj bazat pe imagini de arhiva (multe aparute in premiera in film), ar merita vazut pentru umanizarea bau-bau-ului revolutionar. Altfel, pentru publicul cu lecturile la zi si pentru cei care au prins macar un fragment din Sange si Catifea, ”Autobiografia lui Nicolae Ceausescu” nu aduce nimic nou, doar o nejustificata senzatie de mila fata de personaj.

P.P.S : In urma unei incurcaturi cu o factura de la hosting (incurcatura care s-a soldat cu 1.5 RON platiti in plus, bani pentru care a fost nevoie de explicatii la telefon de la manager), am inceput sa ma simt ca individul din acest celebru exemplu.

Intre job si cariera

26 Oct 2010 | : Diverse, Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

Nu am pretentia ca randurile urmatoare sa intre sub umbrela vreunei definitii…

Ai nevoie de un job ! De cate ori ati auzit fraza asta in ultima vreme ? Fie ca v-a fost adresata, fie ca-i vorba de eterna solutie a iesirii din criza, jobul este animalul mistic care va rezolva toate problemele si va va scoate din negura unei existente pierdute. Este ?  Punem toti pustanii la munca, iese tara din criza, scade euro si parizerul devine noua moneda nationala.

Nu-i foarte corect sa vorbesc din postura angajatului, dar sustin in continuare ca treaba cu joburile nu-i atat de simpla pe cat o vad parintii, studentii sau analistii sociali de ocazie. Un job este  fix ce ne spune dictionary.com ca este, adica ”a specific task done as part of the routine of one’s occupation or for an agreed price”.  In traducere, e o chestie pe care o faci pentru niste bani de care ai nevoie, fie ca-ti place sau nu. Daca esti in postura in care banii astia iti asigura existenta sau independenta temporara, jobul e solutia. Daca poti face ceva in plus pe langa jobul asta, ceva ce-ti aduce putina liniste, esti printre norocosi. In majoritatea cazurilor insa, ”jobul” ramane o masura temporara. Esti student si nu te baga lumea in seama iar chiria se apropie de limita ? Aia e, trebuie sa lucrezi. Ai nevoie de un laptop nou si parintii n-au de unde ? Baga trei luni de munca la patron si e al tau…

Ceea ce trec multi cu vederea e ca orice job inseamna o investitie de timp si efort, pentru ca asta vinzi pana la urma. Daca aspiratiile tale sunt in alta parte si ajungi sa pierzi ani de zile in locuri mediocre, inconjurat de oameni mediocri si fara perspective, heirupismul asta cu ”get a job” o sa-ti puta mai rau decat boschetarii din Ratb. Iti poti descoperi vocatia plimbandu-te printre joburi care nu ti se potrivesc, dar o poti la fel de bine si pierde. Romania abunda de cazuri grave de oameni care s-au lasat prinsi in mrejele ”joburilor temporare” si au ajuns in postura de a-si aduna dorintele sfaramate printre pahare de tarie. Nu, nu vorbesc de betivii care trebuiau sa ajunga manageri , ci despre actorii deveniti camionagii sau despre cantaretele ramase textiliste in vreun targ de provincie. Vorbesc despre oamenii cu talent adevarat, palpabil, pe care presiunea sociala i-a aruncat intr-un hau al alegerilor fortate.

Cariera nu e un simplu job. Cariera este zona in care simti ca poti face performanta si mai ales, este zona in care vrei sa faci performanta. Cariera este locul in care te vezi atunci cand esti intrebat ”ce vrei sa te faci cand vei fi mare ?”. Exista cariere care se dovedesc a fi simple joburi pentru ca pur si simplu nu ”decoleaza”, indiferent de efortul personal. Problema e ca pentru a lua startul intr-un domeniu pe care-l simti, trebuie ca joburile in care te implici (voluntariate, colaborari, carte de munca) sa aiba macar o vaga legatura cu setul tau de talente. Pentru a-ti atinge macar parte din vis, trebuie sa-ti asumi riscul lefurilor mizere si a lprimilor ani de chin. Ideal ar fi ca jobul si cariera sa fie in acelasi ecosistem, dar Romania nu incurajeaza literatura S.F. Daca accepti compromis dupa compromis, ideile precum cariera si profesia se vor indeparta treptat. Nu de alta, dar sunt si zone vocationale unde va fi mult mai greu sa iei startul la 40 decat ar fi fost la 25 de ani.

Din pacate, aspectul asta e greu de inteles de bobocii de facultate dar si de oamenii bine platiti pentru joburi umilitoare. Nu spun ca eu as fi cu mult diferit. Pana sa ajung intr-un loc care sa-mi asigure confortul psihic, am trecut prin multiple colaborari, vreo doua joburi (e drept, tot in domeniul comunicarii) si cam tot atatea internshipuri. Norocul meu a fost ca niciunul dintre joburile trecute nu a fost cu-adevarat stresant sau deranjant. Pur si simplu nu coincideau cu aspiratiile pe termen lung. Multi n-au norocul asta si nici sansa de a scapa de presiunile financiare care i-au facut sa accepte jobul in prima faza. Desigur, o balerina ar putea servi mese la KFC pentru a se intretine, dar fiecare an pierdut din antrenamentul  ei inseamna o sansa in minus la performanta si un an mai aproape de pensionare. Sunt cariere care nu-ti permit sa faci altceva, daca alegi sa le urmezi calea.  E un risc asumat, dar  unul care n-ar trebui sa fie atat de dramatic. Sa nu uitam ca exista un moment in care va trebui sa tragi linie si sa pui in balanta anii irositi si anii in care ai fost intr-adevar…tu.

De unde a pornit toata vorbaria asta cu job vs. cariera ? De la comentariile citite aici , comentarii care vin la un articol despre salariile si vietile infecte ale actorilor de teatru. La o privire fugitiva ai zice ca problema nu-i atat de grava : alti bugetari care se plang ca n-au din ce trai. Din pacate, povestea chiar e dramatica pentru ca-i vorba de oameni care au avut curajul tembel de a trai facand ce le place, de a se dedica unei meserii trup si suflet. Pe langa artisti si sportivii care nu dau cu piciorul in minge, exista si destui jurnalisti pe bune in postura asta. Uitati prin redactia vreunui ziar de provincie sau a vreunei televiziuni de apartament, blesteama ziua in care s-au indragostit de creion.

In Romania, dementa e ca ai nevoie de 3-4 joburi pentru a ajunge la nivelul salarial pe care ar trebui sa ti-l aduca o cariera. Vrei sa patinezi ? Simti ca numai pe gheata poti fi liber ? Ghinion bah ! N-avem stadion olimpic si patinajul e gay ! Ori pleci din tara (apoi te injuram ca esti las si fugi), ori te angajezi sofer ca sa facem misto de visul tau din copilarie ! Intr-un mediu normal, daca esti intr-adevar bun si esti dispus sa investesti in propriul talent, vei ajunge la un moment dat sus. Acel ”sus”  nu inseamna ca trebuie sa fii platit cu onorariul lui Samuel L.Jackson.  Un actor care poate ridica o sala cat de mica in picioare poate fi ”sus”. Pana la urma, job sau cariera, tot despre o meserie vorbim. Exista oameni buni, oameni foarte buni si oameni foarte norocosi. Oricum ar fi, toti au avut si inca au scanteia aia pe care nu o vezi la taxatorul de la metrou. Pana una alta, doua cartele de 3 RON fac cat un bilet la balcon la maestrul Ion Caramitru.

Ok, nu ajungi in varful aisbergului, dar ajungi in punctul in care iti poti intretine o familie si in care esti multumit cu tine. Din pacate, genul asta de iesire din rutina paralizanta a devenit un privilegiu. Uite asa ne plangem ca nu exista elite in Romania (si chiar nu exista, se aude domnii Pataplesu? ) si nu intelegem de unde tot apar indivizi frustrati , gata sa scuipe venin prin toti porii. Vai, dar cum…omul ala care voia sa devina scriitor si pe care parintii, anturajul si mediul l-au fortat sa intre in mina de carbune este acum suparat pe Romania ? Cu ce drept ?

Mi-ar placea sa existe o solutie simpla, fie ea avangardista sau vreun rabufnire pre-comunista. Din pacate, ”problema” e mult mai adanc inradacinata si nu e specifica Romaniei . Artistii servesc la KFC si in SUA, cu singura diferenta ca acolo exista niste puncte de reper. Studentii de la actorie care fac hamburgeri pentru a-si plati caminul, isi pot dori sa ajunga ca X. X are succes si face putine compromisuri. In Romania care sunt reperele ? Pana cand tara nu o sa mai arate ca un gnom retardat ajuns tarziu la aniversarea Albei ca Zapada, nu ne ramane decat sa ne agitam .

Cat timp tot ce inseamna meserie vocationala rezista sub un embargo economic sever, solutiile temporare se traduc prin joburi permanente N-as vrea sa se inteleaga aici ca limitez notiunea de cariera la meseriile vocationale. Un om de cariera e si un director de HR care si-a dorit mereu sa fie acolo si a muncit in directia potrivita, la fel cum poate fi si un mecanic auto daca stie cand sa faca pasul potrivit. Presiunile sunt aceleasi, cu diferenta ca un om infipt in domeniul comunicarii sare mai usor intre meseria de PRist si cea de copywriter ,pe cand un actor cu greu mai revine din domeniul turismului.Daca vrei cu-adevarat sa canti, sa faci jurnalism, radio, teatru, handbal sau gimnastica, e bine sa-ti obisnuiesti stomacul cu regimul de covrigi cu susan si apa de la chiuveta.

P.S : Amanuntul care merita retinut tine de natura meseriei : exista joburi care-ti permit sa te reorientezi usor. Meseria de actor nu face parte dintre ele. Multe alte meserii nu intra  gama meseriilor ”fiabile”. Stiu ca pana la urma oricine poate praji cartofi, dar e putin mai greu sa faci asta dupa 20 de ani de ovatii la scena deschisa. Arta cere sacrificii, nu umilinta.

Campanii sociale absolut necesare II

24 Oct 2010 | : Diverse, Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

Cititorii care au observat ca ma misc mai incet decat valorizarea leului, au simtit nevoia sa ma traga de urechi pe mail. Iata deci, partea a doua dintr-o serie de mare angajament

Dupa eleganta deosebita cu care am expediat pensionarii, biciclistii, pietonii si filosofii de budoar, am decis sa ma axez pe cateva categorii mai ferite de ”campanii sociale”. In episodul de astazi vorbim despre : dependenti, grevisti de profesie, ecologisti de duminica (la propriu), proprietarii de caini si antreprenorii ajunsi la varsa pubertatii.

Castreaza-l pe Labus sau iti omor pisica : Inspirat de extrem de eficientele campanii Ratb in care Vizante reuseste sa creeze o punte intre meseria de actor si cea de  veterinar, simt ca-i cazul sa demaram o campanie sociala impotriva ”iubitorilor de animale”. N-are sens sa insist asupra iritarii produse de indivizii care indoapa zilnic cainii comunitari si care printre latraturi te asigura ca ”Astia e cuminti, nu musca”. De la pensionari plictisiti pana la pustoaice aflate la varsta pornografiei, in fiecare bloc se gasesc cel putin 1-2 indivizi binevoitori. Despre ONG-urile care ”salveaza vieti de patrupede” am mai discutat, asa ca n-are sens sa insist. Raman la slogan : Castreaza-l pe Labus sau…’

Lenea ucide, sa mor io : Simti ca cele sase ore petrecute intr-o eterna pauza de masa te sleiesc de ultimele forte ? Crezi ca incalzitul scaunelor merita mai mult respect ? Ti se pare ca fraierii care muncesc 9 ore la un patron neamt trebuie sa plateasca maxim de impozite ? Crezi ca sporurile sunt o consecinta naturala a inteligentei tale ? Esti convins ca esti mult prea competent si ca toti clientii sunt de rahat ? Nu fi fraier, fa o greva ! Meriti mai multi bani ! De ce ? Pentru ca tu esti tu, sublim, genial, darul mamei naturi catre Romania. Fie ca o freci pe un salariu de la stat, sau speli mese la KFC…nu te lasa, arata-le cine esti ! Serveste-i pe toti de parca ai vrea sa-i otravesti, injura-ti clientii si sefii si apoi cere o marire ! Noi restul, care suntem nevoiti sa platim dublu din cauza unora ca tine si sa-ti suportam zilnic vaicareala , am dori vrea sa-ti transmitem un sincer : mars ma ! Cum de ce ? Pentru ca meriti !

Adopta un tanar bisnitar: Ai 15 ani si doua spam-siteuri ? Te recomanzi ca ”Gigel, tanar antreprenor” ? Mergi pe la evenimente obscure , vorbesti despre parteneriate,  SEO, monetizare si succes in online ? Vinzi adidasi second-hand pe un site facut in Dreamweaver ?  Ti-ai deschis un magazin online si nu te-ai prins ca trebuie sa platesti si impozite ?  Nu stii sa scrii, dar ai retea de bloguri ? Pe cartea de vizita ai scris ”om de afaceri” si ”vizionar” in aceeasi fraza ? Tu n-ai nevoie de o sponsorizare…ai nevoie de o imbratisare, o cana de ceai si de cineva care sa-ti spuna ca totul va fi bine ! Pentru tine si ceilalti oameni irecuperabil de unici, vom infiinta un centru special de adoptii online. Totul va fi bine micutule antreprenor…totul va fi bine !

Let’s SUV it Romania  : Am precizat inca din postul trecut ca nu ma ocup de parodii la adresa LDIR.  Desi as fi preferat o campanie de tip ”Arunca la gunoi sau iti bag electrosocul in coaste”, faptul ca pentru o jumatate de zi, Romania a fost mai putin imputita, tot e o treaba. Campania ”Let’s SUV it Romania”  este de fapt  un ”bikewalk” pentru posesorii de SUV-uri si amicii lor. Traseul turistic include proprietatile lui Liviu Mihaiu, ale carui realizari magnifice includ umplerea Vamei de imbecili si lasarea Deltei in paragina precum si  biroul lui Dragos Bucurenci, ale carui realizari includ crema exfolianta si participarea la Dansez pentru Tine. Cred ca in mod deosebit mi-ar placea sa se insiste pe primul individ, a carui emisiune (vazuta chiar duminica), contine perle ”verzi” de genul : n-ai nevoie de aer conditionat in masina, poti folosi un eventai, ca imparatii chinezi. Evident, ca poti ! Apoi, cu mana ramasa libera pentru condus, te poti masturba de fericire ca ai salvat planeta. Revin la maestrul Carlin  : Sa crezi ca TU poti salva planeta e suprema dovada de aroganta si idiotenie. Nu, nu poti salva planeta. Daca o sa murim, noi , delfinii si focile, planeta va gasi o cale sa-si revina.

You’re not sick, you’re just shit : Aici am putea incepe cu o campanie de strangere de fonduri. Sub sloganul ”Nu esti bolnav, esti doar o lepra”,  voluntarii fericiti vor deturna fondurile care se duc spre asociatiile de protectie a puscariasilor, pedofililor, hotilor, criminalilor si dependentilor cronic,  fonduri care ar putea merge spre un sistem de sanatate cu-adevarat bolnav. Recunosc ca in Romania n-am prea vazut campanii sociale pentru protejarea ”minoritatilor nesimtite”, dar pe-afara, obsesia pentru corectitudine politica a ajuns sa nasca ”partide ale pedofililor”. Nu serios, daca bei ca un animal si apoi tragi si doua liniute, nu esti bolnav. Daca omori cinci oameni si iesi ”labil psihic”, ar trebui sa fii impuscat, nu inchis intr-un ospiciu alaturi de oameni cu mici tulburari de personalitate. Orice implica exces si dependenta aferenta este catalogat mult prea usor ca fiind ”boala”.

Bonus

Nota cinci, treci pe Logan : Ti-a luat tata SUV de 40 000 de euro pentru ca funduletul tau de pitipoanca sa se plimbe cu stil ? Nu stii sa citesti ca lumea , dar decolteul ti-a facut cadou un carnet de sofer ? Nu-i nimic, avem ceva pentru tine : examenul auto repetabil la trei ani, cu sistem de notare clasic. Ai luat cu greu nota cinci ? Felicitari, esti un pericol pentru pietoni si pentru propria viata. Legal, tipul de masina pe care-l poti conduce trebuie sa aiba maxim 75 CP, cinci stele la NCAP si sa fie prevazut cu ABS si EBD !

10 Pentru Somalia : In spiritul superbei emisiuni ”10 pentru Romania” sustin ca avem urgenta nevoie de o gala cu miros filantropic, una care sa trimita 10 vedete autohtone in mijlocul razboaielor de gherila din Somalia. Pe de-o parte am depolua putin peisajul mediatic autohton, pe de alta parte cred ca Botezatu si noua lui blonda ar face furori printre beduini.

Cel mai normal dintre pamanteni –  In care ar trebui sa li se explice asociatiilor minoritare (si nu numai lor) ca in momentul in care vrei sa fii integrat si privit cu respectul cuvenit, solutia la indemana nu este sa urli din toti plamanii ”SUNT NORMAAAL”.

Liber la treaba mare : Prin campania asta urmeaza sa ne cerem drepturile de a defeca liber pe strazile tarii, alaturi de prietenele noastre, patrupedele. Asta-i pohta ce pohtim…

P.S  :  Cineva ma indemna sa anunt ca postul asta este un pamflet. Ar fi incalzit pe cineva daca scriam un disclaimer ? As fi avut mai multa sau mai putina dreptate ? Ar fi contat ?

P.P.S : Desi nu ne-am prea mai ocupat de site, la o stire recenta de pe Notebrother, a aparut primul nostru troll. Nu-l vom cenzura pentru ca este primul si e al nostru. Il tinem, il crestem si-l legam de sidebar ca sa latre la postas.

Campanii sociale absolut necesare I

18 Oct 2010 | : Diverse, Social, Cultural, Politic, Top 10, Viata de zi cu zi

Din ratiuni politice si ergonomice, acest post va fi spart in doua parti. Cred ca pot jigni mai multa lume in felul asta…

Daca m-as fi obosit cu un titlu decent, cititorii ar fi tras concluzia ca in articolul de fata o sa abordez tema ”campaniilor sociale’. As fi putut lansa postul ca pe o critica furibunda la adresa vreunei initative , insa nu asta e scopul. Sa ne intelegem : fie ca-s indemnuri la ecologizare masiva, fie initiative dubioase de CSR, exista campanii care au totusi un scop, fac sau spun ceva suficient de tare incat sa fie observate. Majoritatea urletelor in neant care intra  sub umbrela ”initativelor sociale” raman insa la nivelul bannerelor si al discutiilor interminabile.

Tocmai din acest motiv, m-am hotarat sa ma lansez la randul meu in lumea campaniilor sociale. Pentru binele suprem al umanitatii si somnul cainilor fara stapan, am hotarat sa dau in paralel startul la vreo zece campanii sociale. Tineti-va bine, urmeaza o doza extrema de altruism.

1.Nu ceda locul – Ai fost invatat de mic sa cedezi locul in autobuz? Crezi ca buna crestere se masoara in scaune de plastic transpirate? Ei bine, mamica ta se inseala! Intr-un oras in care la orele de varf toate autobuzele sunt pline de pensionari in goana dupa reduceri la telina, solutia este ”Nu ceda locul! ”. Serios, nu ceda locul…e singurul mod de a-i descuraja. Tine de locul ala de parca e o continuare naturala a placentei in care te-ai nascut!

Nu, nu neg ca pensionarii sunt prost tratati, inuman retribuiti si ca majoritatea nu isi ocupa timpul castigand campionate de Halo.  Nu neg nici ca o parte din ei chiar si-au rupt spatele muncind. Totusi, nu inteleg ce legatura are asta cu urletele si aglomeratia din Ratb? Nu serios, ce legatura au Basescu si pensia mica cu masele de tineri care trag de la 9 la 18.00 si care trebuie sa suporte duzinele de babaciuni si mirosurile aferente ?

De ce un om care munceste, merge la master (sa zicem ”eu”, exemplu aleator) trebuie sa inoate prin tone de pensionari in fiecare dimineata? In cazul in care gaseste loc (personajul nostru, care intamplator sunt ”eu”) este obligat sa suporte privire pline de ura ale atotstiutorilor de 80 de ani. Da , stiu, pe vremea voastra se muncea si tinerii curatau ridichii direct in supa varstnicilor. Pe vremea voastra lucrurile se ”faceau bine”, unul din motivele pentru care nu v-ati gandit sa puneti ceva de-o parte sau sa va planficati retragerea la tara. Generatia noastra e de rahat si nu stie ce-i respectul. Va puteti bucura : la ritmul actual al vietii, nu pun baza ca noi mai apucam pensia.

Chiar nu se poate iesi la piata la 9.30-10.00?  Se inchid farmaciile dupa 11.00? Mesajul campaniei:  Legitimatia gratuita de transport nu e bilet de cazare la hotel Ratb.  Nu ceda locul!

*Aceasta campanie se adreseaza exclusiv batrinilor si batranelor libidinoase si galagioase din Ratb. Pentru oamenii cu reale probleme de sanatate, batraneii politicosi si mamaitele cu exces de sacose, va rugam consultati propria constiinta sau dupa caz, medicul specialist.*

2.Nu si pe doua roti –  Crezi ca bicicleta este mai mult decat un mijloc de transport? Cand te urci pe cele cateva kilograme de fier la suprapret  simti ca devii un Chuck Norris anarhist ? Esti convins ca absolut toti soferii sunt niste cretini ignoranti? Esti liber, independent si protestezi impotriva sistemului, dar ai bicicleta de 40 de milioane? Simti literalmente cum creste iarba cand ecologizezi cu ale tale cauciucuri asfaltul? Ai fost acum cinci ani afara si ai vazut biciclete, motiv pentru care ai tras concluzia ca biciclistii sunt geniali? Crezi ca singurul mod de a te exprima social este sa organizezi marsuri pe doua roti in intersectiile aglomerate? Felicitari, esti un filfizon antipatic cu exact aceeasi mentalitate ca a posesorilor de SUV!

Hai sa ne intelegem. N-am absolut nimic cu biciclistii. Nu ma atrag bicicletele ca mijloc de transport, distractie sau ca epatare ieftina. Ultima data m-am urcat pe una in copilarie si dragostea a tinut vreo luna. Ii apreciez sincer pe cei care o pot folosi zilnic pentru a ajunge la job, o plimbare relaxanta sau iesiri in oras. Ii apreciez si pe cei care au facut o pasiune din asta, sunt inscrisi in diverse cluburi si au inlocuit bipedul cu cele doua roti. Cel mai mult ii apreciez insa pe si pe putinii care s-au obosit sa citeasca paginile alea din codul rutier dedicate lor. Nu serios, codul rutier nu e o insiruire reductibila la ”masinile sunt naspa”.

Impotriva biciclistilor sunt mai pornit pentru ca, de cand sunt in Bucuresti am fost sters o data de o masina, dar am fost agatat de zeci de bicilisti. In parc, fix langa pista de bicicleta, la volan…e imposibil sa nu dai peste unul care are impresia ca a trecut la nivelul urmator. Mai baieti, chiar nu intelegeti ca Bucuresti nu-i nici Amsterdam si nici Copenhaga? De acord ca  se sofeaza infect, semaforizarea e groaznica, ca s-a depasit de 7-8 ori capacitatea maxima a strazilor si ca poluarea i-ar uimi pe minerii din Chile. Totusi, ce aveti voi acolo nu reprezinta salvarea suprema, ci doar un mijloc de transport alternativ. Daca e sa o luam pe bune, cei mai eco si in drepturi raman pietonii, acum agasati si de soferi si de biciclistii militanti.

Poponautii simpatici care blocheaza intersectii si umplu parcuri in numele hipstarelii trebuie sa inteleaga ca pana una alta, ei si soferii sunt parteneri egali in trafic. Nu exista ”fraieri/incuiati” si ”iluminati”. Schimbarea incepe legislativ, nu prin bike-rideuri de protest odata la doua zile. Vrei sa educi, sa pui lumea la facut miscare si la lasat acasa masina? Incepi cu un dialog civilizat, nu prin a circula ca un curcan infestat cu gonoree intr-un tarc de gaini setpuagenare.

Cand spun pe doua roti, ma refer si la scuteristi. Din fericire,  desi sunt extrem de agasanti, in ultima vreme am vazut din ce in ce mai putini in trafic sau pe trotuar . Scuteristii sunt o struto-camila pe care un oras ca Bucuresti nu o poate sustine. Punct. Daca n-ai nevoie de bicicleta sau scuterul ala, daca nu-ti aduce un plus de eficienta sau relaxare,  daca n-ai unde sa te desfasori , daca ai mountain bike care n-a vazut in viata lui muntele,  lasa-l sa rugineasca in vitrina. Baietilor cu biciclete custom de 60 de milioane si preferinte muzicale de cameriste la menopauza,  n-am ce sa le zic. Cred ca tocmai bicilistii adevarati ar trebui sa le-o zica din cand in cand.

Mesajul de transmis : Redati bicicletei statutul de mijloc de transport alternativ. Sunt locuri unde nu poti intra pe doua roti, unul dintre ele fiind parcul bunului simt.

3.Trecerea de pietoni nu e acasa – Am ajuns si la specia cea mai des intalnita, una din care facem parte oricum am vrea , pietonii. Desi in acelasi cod rutier exista reguli de bun simt pentru pietoni, in continuare in taberele Al Quaeda se folosesc filme de pe camerele de trafic bucurestene. E un fel de provocare zilnica , pe scor : frate, azi am trecut printre cinspe masini si doua camioane iar apoi am sprintat pe rosu pe langa bara unui monster truck! Totul cu doar doua perechi de blugi jerpelite!

Continue Reading »

Cocalari si lumi paralele

14 Oct 2010 | : Media & Advertising, Social, Cultural, Politic

Incapabil sa adorm instantaneu dupa o zi ceva mai solicitanta, am facut greseala sa deschid televizorul pe un ceva numit Romantica…

Aici ar urma sa va spun ce grozavii am vazut si cum televizorul te tampeste, urmand ca voi sa intrati si sa spuneti ”da bai , televizorul e naspa, ce analiza profunda a rahatului !”. De dragul conversatiei, o sa ma abtin. Nu de alta, dar articolele de gen sunt ca suptul la țâță : exista un moment in care trebuie sa te lasi.  Stim cu totii cui se adreseaza televiziunea din Romania, doar de-asta citim bloguri in loc sa ne uitam la maratonul Razvan si Dani.

Sa revin deci : deschisesem televizorul pe Romantica. La ora respectiva rula o preluare de pe VH1-ul american, o chestie numita The Tool Academy . Chestia asta se voia un reality show in care genul de indivizi care se comporta la 35 ca la 12 ani, erau lasati sa-si dea pentru o vreme in petec, sub ochii uimiti ai partenerelor.  Fara a se sti supravegheati si sub pretexul unui ”show de talente”, viitorii tatici de familie se transformau in ”Johnny 12 Inches” si alte fantezii adolescentine. Cu maxim de euforie, oamenii isi autoalocau  etichetele de zei ai sarmului si sexului salbatic. Ulterior, ”cocalarii’ erau trecuti printr-o serie de tutoriale si teste care sa le arate cat de imbecili sunt si cum gagicile pe care le aveau acasa erau cam ”the best they could get”.  Regizata sau nu, flatulatia aia de emisiune avea un concept bun :  de ce frustrarile ne imping sa ne comportam ca niste maimute in ”compania potrivita” ?

Ar fi  inuman sa pretind ca sunt 100% acelasi in orice imprejurare. E normal ca anumite persoane sa te complexeze, sa te anime sau puna in garda.  E normal ca in compania partenerei/partenerului sa fii altfel decat in compania sefului. Totusi, la putinii oameni sanatosi cunoscuti, comportamentul ramane in mare acelasi. Un individ jovial si deschis la discutii va ramane aproximativ la fel in situatiile uzuale.  Astea sunt totusi exceptiile, cele pe care ne place sa le credem regula pentru simplul motiv ca ne-am inconjurat cu ele. Romania zilnica e plina de indivizi care fluiera pe strada, pipaie gagici in metrou si al caror identificator in lumea virtuala contine sinonime pentru ”idolul femeilor”, ”seful cartierului, etc”.

Intr-un final, baietii raman aceeasi faliti lipsiti de perspectiva, etern blocati in adolescenta. Nu va grabiti, ca e perfect valabil si pentru femei. Manifestarea e putin diferita, dar nici ”divele” nu inceteaza sa ma uimeasca. Sub imperiul lui ”merit ceva mai bun” , oamenii astia ajung sa-si traiasca viata intr-o lume paralela, una in care sunt doriti si inteligenti. Problema e ca-si apara cu-atata indarjire viziunea incat reactiile lor devin tragice.  Daca in cazul emisiunii (pana la urma o simpla farsa televizata), ”concurentii” ajungeau sa se injure intre ei pe tema ”valorii” , in realitate certurile se pot sfarsi cu interventia politiei si cu ani de puscarie. Doamne fereste sa-i spui lui ”Alex Freestyle” ca daca la 30 de ani cara lazi, sansele sa ajunga rockstar si manager pana la 40 scad dramatic.

Nu ma suprinde cu nimic genul asta de comportament afisat la anumite paturi sociale. Ma irita insa cand il vad la oameni din jur, oameni cu ceva mai mult creier decat igrasia din caminele studentesti. Daca as avea un vocabular limitat de numarul de la pantofi, as spune ca sunt ”prefacuti”, ”figuranti” sau ca au ”harfe’‘. E o caracterizare grosiera si imprecisa. Fatarnic sunt catelusul sefului, colega invidioasa si administratorul de bloc care te fura. Noi vorbim deja de comportamente schizoide devenite mod de viata. Vorbim de comportamente generalizate pe care le intalnim la functionara de la ghiseu , la repetentul de 20 ani, dar si la omul care plateste 15 ani ratele pentru un Logan. Ma gandesc serios daca trezirea la realitate n-ar trebui facuta medical. Daca ar fi trei oameni as mai zice…dar sunt vreo opspe’ milioane.

P.S : Stiu ca n-am mai scris de o saptamana. O conjunctura de factori tehnici, psihici si de management al timpului m-au tinut suficient de departe de blog. Daca totusi va era dor de un Post Scriptum la un articol foarte lung, va invit sa aplecati o ureche la trupa asta DIN POLONIA  : http://www.myspace.com/inimasalbatica .  E  o descoperire a lui aronbiro si da…este exact ce nu va doreati sa fie  : manele metal.

Next Page »