Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

January 2010

Monthly Archive

Eurovision poate intra in normalitate ?

29 Jan 2010 | : Muzica, Social, Cultural, Politic

Acum vreo cateva zile, am primit o subtila atentionare ca anul asta norvegienii sunt pusi pe fapte mari. Despre ce-i vorba ? Despre acelasi creuzet de manele pop care ne face sa ne injuram vecinii in fiecare an, despre minunatul Eurovision.

Ei bine, dupa ce in 2006 o trupa de clovni amatori de hard rock (Lordi) aduceau un loc I Finlandei, aproape in fiecare an ne-a fost dat sa vedem macar o trupa rock printre participanti. Fenomenul s-a bazat pe modul in care Lordi luasera premiul : pe langa vizibilele afinitati politice, votantii satui de topaieli cu iz balcanic alesesera trupa in semn de protest.

Anul asta, trupa cu cele mai mari sanse (in viziunea publicului) de a reprezenta Norvegia este o trupa de metal extrem si anume Keep of Kalessin. Trupa s-a calificat deja intre cei opt finalisti ai competitiei norvegiene iar in 3-4 zile vom afla si daca intra sau nu in competitia mare. De ce ne-ar pasa de trupa asta si de ce ne-ar pasa de Eurovision ? Pentru ca tristetea asta de concurs este cam singurul cu o asemenea acoperire si pentru ca de ani de zile musteste de non-talente scabroase. Nu spun ca KoK ar fi in varful piramidei genului, nici pe departe. Inceputa ca o trupa de black metal, Keep of Kalessin a evoluat spre un sound mai melodic si a ajuns sa fie incadrata in mai generalul ”metal extrem”. Corul piesei de fata este cantat curat iar intro-ul este suficient de accesibil incat fanii clasici ai trupei sa se simta dezamagiti.

(Piesa poate fi ascultata la o calitate mai buna si pe pagina de MySpace a trupei)

Importanta participarii trupei asteia sta chiar in genul abordat , metalul extrem/black metalul melodic. Nu ansamblele folclorice, nu genialul Jan Gabarek si nici trupele de indie obscure sunt favoritele publicului. Black metalul a fost , din fericire sau din pacate, cel mai bun produs muzical de export al Norvegiei.  Nebunia a inceput cu incendierile de biserici si crima de care s-a facut vinovat Varg Vikernes in 1993 si a continuat cu noi valuri ale unui gen intens dezbatut. Considerat de multi o culme a ermetismului in timp ce altii il condamna pentru lipsa de melodie si simplitate, black metalul a fost subiect de multiple documentare. Discutia este prea larga si nu are sens dar cert este ca norvegienii nu au probleme in a spune : asta ne reprezinta ! Desigur, faptul ca educatia muzicala  din tarile nordice produce sute de trupe (din care un anumit procent devin faimoase) este o cu totul alta discutie.

In atare conditii de ce ne mai miram de insuccesul Elenei Gheorghe, de plictisul vomitiv al duo-urilor gen Nico & Vlad Mirita sau de tristul plagiat al trupelor gen Todomondo. Sa fie vina spectatorilor care au impresia ca Holograf e muzica elitista si fac semnul crucii cand se baga chitara electrica in priza ? As indrazni totusi sa spun ca nu-i doar vina lor. Pe de-o parte e vorba de lipsa generala de cultura muzicala si pe de alta de juriile care selectioneaza astfel de piese. Fosila Moculescu, aspirantul Barbera, vesnicul liceean Despot sau crucisatorul plagiatului, Marius Moga, nu au competenta sa judece. Ce sa mai spun de Adi Ordean, Cornel Fugaru sau Calin Geambasu.Sa inteleg ca nu mai exista profesori la conservator si ca marii jazzmani din Romania erau ocupati ?

Moldovenii erau pe punctul de a trimite un oligofren, noi ar fi trebuit sa trimitem un tigan. Da, pe nea Salam ala cu balada lui gretoasa si cantata intr-o engleza stalcita. Tot se plangea ca-l urmaresc reincarnarile lui Hitler. Nu ne reprezinta ? Mai bine de 80% din populatie asculta fie manele, fie populara stalcita (etno) fie house/trance si muzica de batut pisica. Bine, nu-l trimiteti pe Salam. Trimiteti-i dom’le pe Inna si pe Fizz.  De acord ca se voteaza pe baza de interese politice insa asta se aplica la primele 2-3 punctaje mari. Restul merge la piesele care aveau cat de cat ”ceva”.

Stiu ca n-are sens sa ma agit pentru o competitie irelevanta si majoritar retarda. Din pacate, e cam singura in care muzica romaneasca ar putea (macar odata) sa spuna ceva. Concursul se adreseaza totusi majoritatii , iar majoritatea are preferintele muzicale ale unei legume fierte. Oricum ai lua-o, nu are gust. Chiar si asa, aparitia unei trupe de black ar fi un semn de insanatosire. Nu-mi dau seama cum dar nu ar strica sa se mai auda din cand in cand si cate un instrument muzical. Pustiul cu vioara  de anul trecut a demonstrat ca se poate, chiar daca a facut-o intr-un mod foarte subtire.

P. S   : Pana cand o sa inteleaga si pseudocompozitorii romani ca e posibil sa aderi la un concurs fara sa folosesti o balada sau o piesa pop, va las cu incununarea a zeci de ani de muzica latina : Mini Daddy – El Nino Ma Bonito

Later Edit : Trupa a intrat in ultimii 4 superfinalisti insa a fost depunctata in defavoarea unui act mai conventional.

Glosar de criza : Justitia

27 Jan 2010 | : Anunturi si Stiri, Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

Revigoranta lipsa a televizorului ma face sa am retineri in fata televiziunii online, fie ea si live. De data asta a venit randul randul Realitatii sa loveasca subtil, cu titlul ”PDL-ist la puscarie!”. Avand ghinionul sa nimeresc in plina emisiune Realitatea Zilei, m-am trezit prins in mrejele pseudojurnalismului promovat de Razvan Dumitrescu, acest Torquemada anti-portocaliu. Cu afinitati mai mult decat evidente, moderatorul emisiunii a inecat o stire, de altfel importanta, in atacuri politice. Motivul ar fi fost ca unul dintre reprezentantii PD-L,  primarul valcean Mircia Gutau, risca puscaria.

Cazul este pe cale sa devina subiect de disectie in presa, asa ca puteti incepe cu articolele locale.  Sa repet mai rar, ca sa inteleaga si domnul Dumitrescu : un PRIMAR, deci un membru al ADMINISTRATIEI PUBLICE, este pasibil de puscarie ! Parca e ceva mai important si mai rar intalnit decat ”PD-List la puscarie!”. Nu spun ca partidul nu are importanta . Are, dar nu suficienta incat sa anuleze complet stirea. Condamnat miercuri la trei ani jumatate de inchisoare pentru un dosar de coruptie din 2006, Mircia Gutau si complicele viceprimar nu sunt inca dispusi sa capituleze. Pe langa promisiuni de recurs la CEDO si discursul alarmat al avocatilor, situatia ramane aceeasi : s-a emis o condamnare RELEVANTA pe baza unui dosar de coruptie.

Pentru cei care-si beau cafeaua sau ceaiul in fata calculatorului si s-au plictist deja, cred ca merita sa explic si titlul. Arestarile, condamnarile si acuzatiile grave din ultima vreme arata ca odata ajuns cutitul la os, exista oameni in justitia romaneasca dispusi sa ”lase de la ei”. Macar asa de fatada : un condamnat aici, un arestat acolo. Nu de alta, dar nu mai sunt suficiente fonduri pentru indulgente politice.

Acum urmeaza si partea intens subiectiva a povestii. Coincidenta face sa fiu din Ramnicu Valcea si in ciuda ultimilor ani petrecuti in capitala, sa cunosc, fie si superficial, realitatea valceana.  Mircia Gutau si Nicolae Dicu au fost retinuti si inchisi acum trei ani, in acelasi caz. Vorbim de arest preventiv pe mai multe luni , nu de un simplu detaliu birocratic. Desi acuzatiile la adresa primarului au continuat pe linia constructiilor ilicite, excesului de borduri si a fondurilor jonglate, omul a mai prins un mandat. De ce ? Pentru ca in continuare Ramnicu Valcea arata a oras, nu a comuna interbelica , pentru ca deszapezirea functioneaza, pentru ca exista banci (la suprapret, spun unii), exista trotuare din piatra cubica si pentru ca o comparatie cu Sibiul nu este deplasata. Meritele pentru starea orasului pornesc de la un alt edil dar asta-i alta poveste. Totusi, Valcea este mult mai ”urban” decat ar putea fi vreodata Sectorul 5 (includ aici si Cotroceniul), sector condus de un individ afundat pana la cot in banii publici. E mult mai curat decat imparatia lui Mazare si vizibil mai civilizat decat regatul lui Oprisan. Sa nu-mi spuneti ca baietii astia nu s-au jucat de-a spaga in viata lor…

Desigur, faptul ca primarul inca se bucura de simpatie populara (nu complet nemotivata) nu-l scuza de acuzatia de a fi pretins 50 000 de euro drept spaga. Numai atat ? Sunt convins ca cei amintiti mai sus deja fac bancuri cu ”Gutau” . Cat de neprofesionist politic sa fii incat sa incerci sa furi atat de putin si sa fii prins in flagrant ? Trist dom’le, nu se mai fac tepari ca alta data !  Desigur,  sarcasmul ne-ar putea aduce la gluma ”preturilor de provincie”.

Ce incerc eu sa spun aici nu este ca primarul ar trebui iertat doar pentru ca nu si-a transformat orasul in asezare tribala (din nou, vezi Sectorul 5). Nu e o scuza, cum nici suma respectiva s-ar putea sa nu fie un accident. La fel de departe este si gandul de a lua  in vreun fel apararea PD-L : e totusi vorba de un om sustinut si promovat de ei. In acelasi context ma intreb totusi daca apartenenta la  un alt grup politic , unul cu traditie in dosare de gen, ar fi schimbat situatia.

Intr-un final, indraznesc sa sper ca, daca tot am inceput sirul arestarilor si condamnarilor de fatada, sa ochim si pesti mai grasi. Se cunosc speciile, sunt somonii si casalotii care incaseaza 3-4 milioane de euro pe contract. Se apropie raportul UE si e criza. Macar acum sa pescuim putin…

P.S : Cu tenta ironica sau fals inspaimantata, zeci de siteuri au simtit nevoia sa redea un citat din Florin Salam. Citatul, desi cu greu poate fi numit asa, era o acuzatie de conspiratie nazista impotriva tiganilor si a accesului lor la Eurovision. Ar fi simpatic sa detaliez dar…noi chiar am ajuns sa ascultam ce spune Florin Salam ? Nu-i suficient ca deschide gura ca sa behaie, trebuie sa-i ascultam si comparatia rasiala cu negrii din America ?

Legea compensatiei

25 Jan 2010 | : Diverse, Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

Prima data cand am auzit termenul de ”lege a compensatiei”  a fost prin clasa a sasea, la orele de chimie si fizica. Ambele profesoare aveau darul de a folosi expresia ca mijlocitor pentru ceva, nu ca pe o lege efectiva. Daca la chimie era vorba de mase de reactivi si alte minuni, la fizica era vorba de inertie. Oricum ar fi , in ambele cazuri, ”compensatia” era de fapt rezultatul unor interactiuni cunoscute si masurabile. Desigur ca termenul aparuse si in alte contexte, anterior respectivelor ore, dar atunci a fost prima data cand am auzit expresia venind de la cineva avizat.

Misticismul modern, superstitiile si orientarile maniheiste au transformat insa ”legea compensatiei” intr-un dat.  Ti s-a intamplat ceva rau ? Nu-i nimic, dupa niste legi nescrise ti se va intampla si ceva bun. Ai intalnit un nefericit nevazator ? Nu-i nimic, sigur are un extra simt si un auz super dezvoltat. Singurul dezavantaj in aplicarea teoriei asteia  zilnic si in relatiile  interumane este ca nu functioneaza.  Sunt oameni care datorita complexelor si nefastelor conditii sociale sufera o viata. Nevazatorii au in prima faza probleme si cu auzul, simturile fiind interconectate. Lista poate continua.

Desigur, vor striga dintr-un colt credinciosii de orice confesiune, lucrurile rele se intampla dar…vei fi rasplatit in viata de dincolo ! Pai e clar, nu ? Legea compensatiei nu functioneaza asa ca mai adaugam o dimensiune imaginara pentru a ne amagi cu ea in continuare. Tot la persoanele din categoria amintita am vazut uneori un comportament orientat spre compensatie si fixat pe ”Judecata de Apoi”.  Obsedati de ideea unei ”liste” ulterioare de fapt bune si rele, multi dintre ei ajung sa trateze lucrurile pe sistemul :  ”azi l-am injurat pe X dar nu are importanta pentru ca am miluit un cersetor”. E mai greu sa accepti ca daca ranesti in vreun fel pe cineva esti responsabil in primul rand fata de persoana respectiva , apoi fata de propria persoana si in cazuri grave legal. Binele ar trebui facut pentru satisfactia personala, nu din falsa obligatie. Desigur exista un confort psihologic in contrabalansarea faptelor bune cu cele rele insa el nu elimina niciodata problema. Daca ii inscenezi ceva grav unui amic iar apoi tii post si te rogi trei luni, rezultatul vor fi trei luni trecute si un prieten pierdut.

Daca excluzi posibilitatea unei supraconstinte mistice (suflet & co), ajungi sa  depinzi exclusiv de mult studiatul creier. Din pacate, al nostru creier (folosit in totalitate, spre disperarea adeptilor teoriei ”10%”) are , pe langa milioane de alte roluri, rolul de a ne mentine in siguranta. Asta include si confortul fizic si cel psihologic. Creierul nu prea le are cu aprecierea alternativelor si judecarea corecta atunci cand e vorba de propria persoana. Deci, daca vi se pare ca s-a rezolvat totul cu un buchet de flori , asta poate fi apanajul propriului creier care iti protejeaza psihicul. Prin urmare, scuzele spuse foarte sincer nu ajuta la contrabalansare dar nici invinovatirea continua nu poate face prea mult bine. Solutia ar fi indeplinirea formalitatilor si normalizarea in timp a situatiei.

Inca de la Aristotel  si pana la al doilea principiu al termodinamicii exista legi care definesc gradul de dezordine intr-un sistem si echilibrul. Punandu-mi ochelarii de savant pot afirma cu aplomb : Un echilibru totusi exista ! Exista, dar nu in forma in care si-l doresc adeptii argumentarii religioase. Am intalnit la un punct  chiar o argumentare impotriva evolutiei care se folosea eronat de un principiu al fizicii.

Cert este ca intr-un anume stadiu al existentei, multe sisteme pot fi in echilibru , de la echilibrul luat in sens termodinamic pana la echilibrul chimic din sangele uman. Din pacate, asta nu inseamna ca legea compensatiei functioneaza sau cel putin ca ar putea functiona dupa cum isi doresc unii, in regim ON/OFF. Sunt sisteme carora le trebuie ani ca se se echilibreze pentru a fi ulterior aruncate intr-o stare de dezechilibru total de cea mai mica adiere. Oricum, majoritatea nu doreste literalmente un echilibru ci pur si  simplu o recompensa disproportionata pentru cele indurate, lucruri care nu se intampla intotdeauna cu un scop.

Desigur, e greu sa spui asta autoarelor de reviste pentru femei, de exemplu  :

Cu alte cuvinte, daca arat bine oricum imi gasesc serviciu, am o gramada de avantaje, toata lumea imi zambeste si imi cauta compania. Ce conteaza ca nu stiu care-i capitala Canadei sau ca n-am auzit in viata mea de Einstein? De asemenea, in popor se mai spune, si nu intotdeauna fara o baza reala, “mic si-al dracu’i “gras si simpatici, “vorbaret si superficiali ”etc. Iar exemplele de compensare pot continua.

La aceeasi concluzie ajunge si revista Kudika. La naiba cu psihologia si orice altceva : da dragi cititori, relatiile interumane se pot simplifica la ”extremele se atrag” ! Da, sunt destule cupluri aflate fizic si uneori intelectual in conflict (desi nu neaparat in extreme) dar apropierea lor se face pe baza unor pasiuni sau comportamente comune, ceva ce produce amandurora o satisfactie. Nepotrivirea din alte domenii este pur si simplu un ”accident”, nu ceva ce trebuie urmarit si incurajat, cu atat mai putin ceva care sa asigure pe termen lung surpavietuirea relatiei. Cazurile de violenta domestica ne arata ca un individ coleric, fie el inteligent sau frumos, nu va fi brusc echilibrat de o consoarta calma si supusa.

Echilibrul este un deziderat, un vis frumos , si ca orice vis frumos este aproape imposibil de definit. Totusi, religiosi sau nu, sceptici sau influentabili, nu cred ca ne dorim sa reducem complexul fenomen al existentei umane la un mecanism de intrerupator.

P.S :  Aparent la obsesia asta pentru legea compensatiei au participat decisiv  hermetismul si interpretarile lui moderne insa nu cred ca are sens sa mai detaliez.

Lovitura ”la testicule”

20 Jan 2010 | : Diverse, Social, Cultural, Politic

De ceva vreme, onlineul romanesc vuieste de afirmatii categorice de tip ”Sarcasmul a murit !” sau ”Ironia e in groapa !”. Nici nu-i greu sa ajungi la concluzia asta daca arunci un ochi pe productiile romanesti recente care-si atarna nonsalant la gat placa umorului. Behaieli, topaiala inutila si glume care aduc aminte de eliberarea ideologica postrevolutionara. Da, e vorba de renumitele spectacole de improvizatie in care se injura ca la usa cortului. Am mai spus-o : pentru o mare parte a populatiei marele merit al schimbarii regimului a fost dreptul de a injura.

Sarcasmul nu e singurul ajuns carne de tun. E musai sa adaugam la el :  ironia fina , umorul sec si umorul negru de calitate. Pana si glumele de cacao spuse la momentul potrivit par a fi un efort extrem pentru multi conationali.  Bancurile seci au fost ingropate de non-sensuri pentru sugari : nu, glumele de tip ”crocodilul croseta apa minerala” nu sunt bancuri seci ci doar defulari puerile. Sarcasmul si umorul bazat pe sarcasm nu sunt ceva rezervat unui public ales. Sunt destule sitcomuri in care replicile sarcastice constituie baza conflictului umoristic. Totusi, ironia si aluzia comporta un efort in plus : trebuie descifrat sensul secundar.  In online-ul romanesc, daca un schimb de replici nu se reduce la ” Esti bou”, risti  sa-l pierzi pe celalalt combatant.  Siteurile de  ”bancuri” au transformat cliseul si repetitia in lege ingropand aproape complet umorul sec , britanic , etc.  Asa se face ca cele mai bune glume auzite in ultima vreme au sens aproape exclusiv in limba engleza.

Cu ce am inlocuit deci umorul real, sarcasmul, ironia ? Pai cu lovitura la ”testicule”, cu ce altceva ?  Ca-n Idiocracy-ul lui Mike Judge , violenta fizica si imitatia penibila sunt surse de hahaieli interminabile. Vrei sa imiti o personalitate ?  Nimic mai simplu, alege ceva personal din viata ei si exagereaza. Daca vrei sa o imiti pe Monica Anghel, e suficient sa pui zece perne pe tine si sa pari gras. Asta-i tot, nu e nevoie de talent sau de o parodiere a vocii : un defect fizic exacerbat e la indemana si e amuzant, nu ? Vrei sa faci ceva care sa atraga ? E simplu, fii porno ! Vrei sa faci ceva amuzant : loveste grosolan, direct si cu implicatii ulterioare greu de calculat.

(I”ll kick you in the nuts – Professor Eric Cartman)

Nu doar umorul romanesc e in groapa datorita tehnicii asteia.Lovitura la testicule este cel mai scurt drum dintre un anonim si hahailaa altor anonimi. E o linie dreapta trasata cu markerul, pe o pictura fragila. N-are importanta ca victimele colaterale au de multe ori o valoare tripla fata de a publicului. Ceea ce conteaza este ca vreo 3-4 cretini au ras juma de minut. Asta se poate vedea foarte usor si-n mediul online prin nenumaratele conflicte si atacuri dintre bloggeri, bloggeri si comentatori, comentatori si comentatori, cititori si autori, etc.

Umorul inteligent moare, cel putin in Romania. Moare pentru ca este greu de facut, pentru ca publicul anglofon nu e dispus sa mai rabde inca 3-4 trupe de stand-up de mana a treia. Moare pentru ca umoristii din genul asta apeleaza prea des la vulgar si prea rar la inteligenta. Deci, pe viitor, s-ar putea sa nu mai fie nevoie de artificii de limbaj. Loviti doar, sigur se va gasi cineva care sa rada…

P.S :  N-am inteles tot scandalul cu taranoiul care tot incerca sa intre in lotul Eurovision al Moldovei cu o piesa tembeloida. Cu doi ani in urma, un individ care tot participa la preselectii venise cu o piesa numita ”I love the girls of 13 years old”. Incercati sa faceti o analiza stilistica si compozitionala a piesei, va rog !

The Metal Alphabet

15 Jan 2010 | : Muzica, Top 10, Viata de zi cu zi

Raspund destul de rar la lepse si provocari insa astazi voi face o exceptie. Nu cu multa vreme in urma, Arana publica pe blog o lista de trupe si piese metal aranjate in ordinea alfabetica ,idee preluata  de la Fireflight . Desi multe dintre trupele pe care le voi insira sunt departe de a fi relevante sau de a mai face parte din playlistul zilnic, multe au fost pastrate de dragul coerentei.

M-am limitat din pacate doar la heavy metal si subgenurile aferente. Mai mult, m-am limitat la o singura trupa per litera si la trupele care ar merita o mai buna promovare. Luati-o deci ca pe un exercitiu, nu ca pe o confesiune muzicala :

Alestorm
Deloc surprinzator, la litera A  , alegerea a fost mai dificila decat ma asteptam. I-am ales pe scotienii de la Alestorm pentru ca pe langa preferinta pentru genul promovat sunt si o trupa care promite foarte mult. Combina ingeniozitatea muzicala , filonul folk si radacinile power metal (legendarii Running Wild mai precis) cu o doza  controlata de penibil. Muzica buna de descretit fruntile si uneori de ciulit  urechile : cele doua albume oscileaza intre demente tematice , piese de mahmureala si mesaje ceva mai dure. Pe-aproape erau Avantasia si Arcturus iar Amorphis si Astral Doors veneau si ei din spate. Pe Alice Cooper l-am ignorat de teama controversei pe tema incadrarii in gen.

Blind Guardian
Aici n-au fost probleme. Trupa favorita, cel mai bun solist vocal auzit pana acum in zona asta si doua albume care m-au intors la clasici si m-au trecut prin mai bine de doua decenii de metal : Nightfall in Middle Earth si A Night at the Opera. Va las cu o favorita tardiva, Nightfall. In general, la litera asta imi apar in minte si Black Sabbath, varianta Ozzie si undeva intr-un colt, Blue Oyster Cult.

Candlemass
Nu-i plasez aici pentru ca as fi mare fan. As fi pus poate altceva daca nu as fi fost limitat la metal si eventual as fi aruncat un teribilist ”Cruachan” insa Candlemass au  facut mai mult pentru gen decat toti baietii astia pusi la un loc. Candlemass – Bewitched (si da, e ok sa faceti misto de mecla lui Marcolin)

Dio
Ma gandeam serios sa fi scris Demons & Wizards (din acelasi motiv pentru care am scris Blind Guardian)  sau chiar Dark Tranquility dar Ronnie James Dio urla peste capetele lor. Una dintre cele mai bune voci din metal si una dintre cele mai urate mecle care sa o insoteasca : Dio – Holy Diver.

Ensiferum
Aici a fost de departe cea mai dificila alegere. Nu stiu ce-i cu litera asta dar m-am luptat cu doua dintre cele mai bune trupe de folk metal de la ora actuala, Elvenking si Eluveitie, cu taticii de la Evergrey si chiar cu vesnicii pusti rebeli ai powerului , Edguy. La naiba, si Enslaved se invartea pe undeva pe-acolo. De ce am ales Ensiferum ? Pentru ca vikingi sau nu, imi suna al naibii de bine si acum precum imi sunau si in liceu. Pentru ca  au reusit sa livreze in continuare materiale de calitate chiar si fara vechiul solist. Pentru ca in patru albume full si cateva EP-uri, n-am prins niciun rateu in ceea ce priveste orchestratia. Perfectionismul chitaristului i-a tinut departe de mediocritate. Finalizez cu un extras de pe albumul definitoriu Iron : Into Battle

Falconer
Si aici am dat importante batalii cu propriile preferinte muzicale. Din pacate ,aici batalia nu s-a dat intre trupe de acelasi calibru. Am ales o trupa promovatoare a unui power metal teatral si mai putin expl0atat. Din pacate doar vreo trei albume merita (primele doua + Northwind). Fintroll mi-au trecut si ei prin fata rapid dar pe moment va las cu Falconer – We Sold our Homesteads.

Grave Digger
O alta trupa de pe vechea scena germana  nedreptatita de conationali mai comerciali. Vocea solistului a fost elementul care i-a indepartat pe multi de Grave Digger si e pacat pentru ca riffurile sunt printre cele mai bune din zona.

Human Fortress
Intre Haggard, Hammerfall si  alte trupe din zona asta, decizia nu ar fi fost grea dat fiindca nu le mai ascult demult Ar fi meritat o mentiune si How Like a Winter, o trupa cu un album superb (singurul de altfel). Totusi, Human Fortress merita respect pentru albumul din 2004, Defenders of the Crown, o bijuterie subapreciata a genului power si pentru munca anterioara lui.Plecarea solistului Joti Parcharidis la Victory a insemnat finalul soundului  trupei. Din fericire, dupa un album catastrofal alaturi de Carsten Frank, fostul solist s-a intors la finalul lui 2009. Human Fortress – Defenders of the Crown.

Iced Earth
Aici oscilam intre taticii de la Iron Maiden si nemtii folkisti de la In Extremo. Totusi, am ales Iced Earth pentru meritul de a fi una dintre putinele trupe descoperite in liceu care m-au insotit pana in prezent. Plus, tributurile din concerte la adresa Maiden mai reduc putin din impactul alegerii. Iced Earth cu Matt Barlow at his best – Wolf.

Continue Reading »

Next Page »