Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

September 2009

Monthly Archive

Franturi de 140 de caractere

30 Sep 2009 | : Diverse, Software, Hardware, Online

In stilul unui etern Gica-Contra mi-a luat ceva vreme pana sa ma alatur celor ce pierdeau sirul informatiilor irelevante pe Twitter. Mai mult, a durat ceva timp pana sa incep sa si scriu pe cont. O activitate cronofaga si uneori extenuanta , Twitterul mi-a adus totusi satisfactia de a scrie peste 1400 de prostii dintre care mai putin de 40 sunt cu-adevarat citibile. Ma simt precum eroii civilizatori care inainte de a coloniza un taram salbatic i-au exterminat sistematic populatia masculina, violat femeile ca mai apoi sa contruiasca un oficiu pentru perceput taxe.

Iata deci cateva perle de intelepciune debitate de mine pe Twitter , numai bune de strans drept citate intr-o viitoare autobiografie (The Life and Deeds of Krossfire : An incredible bedtime story) :

In publicitate exista patru anotimpuri : al reducerilor, ofertelor, vanzarilor si promotiilor !

Manelele sunt ca gripa, n-ai apucat sa te vindeci de abuzul public al uneia ca deja a aparut o tulpina mutanta.

Ne trebuie un Parlament tricameral, pentru ca baia,bucataria si dormitorul sa fie separate !

Daca Frankenstein ar fi fost scris acum probabil s-ar fi numit ”Android : Ressurection”

Cand o sa ma fac mare o sa interzic multor persoane sa mai scrie carti din domenii unde n-au profesat.

Pana in 2015 sunt asteptari ca egoul lui @krossfire sa faca imposibila observarea Casei Poporului de la distanta.

Nobody puts Baby in the corner, except for cancer. Am I right, Mr.Swayze ? Mr.Swayze…?

Unul din motivele pentru care uneori prefer aroganta este ca despre un om arogant rar se spun lucruri mai nasoale.E doar ”arogant”

Tiganii de pe strada mea ma pun intr-o dilema ”etnica”.

Astia au solutionat eterna problema a fericirii. Din spamul prins de Akismet ””Anything anyone can wish for : gay animal sex”

”Nu te combina niciodata cu rude, bah” (Sfatul Zilei – Un boschetar de la Piata Romana)

Sugestie de titlu CanCan : Studenta porno si medicinistul macelar l-au ucis pe zeul tiganilor.

Am sapat o groapa comunismului si dupa 22 de ani de aruncat cu pamant deasupra am constatat surprinsi ca am uitat sa iesim din ea.

Deci si Adormirea Maicii Domnului de maine e sarbatoare legala ? Astept cu interes Schimbarea Scutecului lui Iisus…

Intr-o buna zi cainii vor evolua si vor digera celuloza.Atunci, recunoscatori, vor spune : El e, Vlad, cel care ne-a dat prima hartie !

Meseria de instalator va valora enorm in 10 ani cand oameni ca mine vor sti sa asambleze un laptop dar se vor uita tampiti la un fasung

In primii doi ani de facultate era sa cad prada tolerantei. Am realizat intre timp ca o sa ajung un hipiot care impiedica selectia naturala

Twitterul e un mod de a trimite massuri constant unora care se prefac interesati. Ma simt vinovat.

Un pachet de gloante e mai ieftin decat un program de reabilitare.15 gropi, 300 000 de oameni, o noapte, criminalitate 0. Votati Krossfire !

Sunt supererou : Adineaori am trecut printr-o usa. Usa nu este de aceeasi parere.

Telul nostru este unirea transcendentei cu substanta materiala si elevarea constiintei pe cele mai inalte taramuri (unu de la o trupa de black)

A venit o trista din aia de 25 de ani cu Biblia la usa. I-am urlat ”Dumnezeu nu primeste azi audiente fiica mea !” si am trantit usa.

Netul meu se misca mai incet decat un stegozaur homosexual iesit la agatat.

Ce ziceti de 1 Iulie, ziua nationala a discriminarii ? Discriminam pe toata lumea, fara discriminare.

Chiar ma intrebase un amic daca as face vreodata o uniune a bloggerilor de orice fel, ce logo as pune ? Un laptop cu burta !

Spam pe Gmail : A short guide to finding your woman’s clitoris !

Istoria ne spune ca australienii au declarat candva razboi pasarilor emu. Au pierdut…

Alt spam : ”Lose Weight – Amputate !”.

Drumul catre Bucuresti : Colegul meu de bancheta si-a spart capul.Cum ? De pe raftul de bagaje i-a cazut o cheie franceza in cap !

Am stins lumina temporar, in urma unei rugaminti.O voi reaprinde sistematic pentru ca ecologistii sa creada ca e un mesaj SOS

Hitching quote of the day ”Babe, I come from the future – We do it now or everything is lost !”

Subtitrare geniala : Those are the cookies Marie, don’t go piggie on all of them !\ Maria, nu mai manca tort ca scroafa !

Cand vechea civilizatie olteano-banateana vana mamuti, Bucurestiul nu coborase din copac

Adevarul e ca am retinut o lectie destul de importanta din folosirea Twitterului : Marile idiotenii se pot spune lejer in 140 de caractere. Miliarde de biti scursi pe apa sambetei…

P.S :  Pe final va las cu tehnica suprema de arte martiale,  una care-mi aminteste cu drag de ceea ce la 10 ani numeam ”ciobaneasca”. It’s the Aproaaaaach…

Liga I comunicare

26 Sep 2009 | : Media & Advertising, Social, Cultural, Politic

S-a facut aproape o saptamana de cand am neglijat blogul pe fondul lipsei de timp si dispozitiei psihice. Trist. Articolul de fata vine ca un raspuns intarziat la intrebarea ironica a unui amic.  Intrebat la misto ”’cum e viata in industria comunicarii” am rezumat totul la o propozitie: E la fel ca-n fotbal !

De ce ar fi publicitatea si PR-ul un extenuant campionat de fotbal? Incepand cu patrunderea in sistem si continuand cu o cariera ulterioara, paralela imi pare usor de facut. La o echipa de prima liga se intra greu si atunci cand intri o vei face oricum in echipa de juniori, unde nu mai conteaza ca joci ca fundas, desi esti atacant. Cu suficienta ambitie, vei ajunge in lotul principal pe un post din care poti face performanta. Oriunde ai intra, munca din prima perioada si adaptarea sunt cele mai grele pentru ca nu cunosti jocul echipei in care trebuie sa te integrezi. Ulterior, poti spera la un transfer la o echipa mai mare sau la remarcarea in cadrul propriei echipe. Cert este ca sunt putini oameni de publicitate care sa nu fi schimbat 2-3 agentii la fel cum sunt si putini jucatori de fotbal care sa nu fi schimbat clubul.

La fel ca-n fotbal, agentia cu mai multi sponsori (clienti) are si mai multe sanse la diverse trofee si la evidentiere. Chiar si asa, te surprinde uneori cate un Unirea Urziceni,  pentru ca rezultatele conteaza mai mult decat spectacolul. In ambele ”sporturi” dupa o varsta nu mai esti pur si simplu in stare sa joci. Atunci devii un director de creatie\senior usor blazat si numai bun sa-i invete pe altii si sa recunoasca noi talente.  Esti practic selectioner la fosta echipa. Alternativele sunt fie sa devii un ”expert” in campul pe care l-ai parasit, fie sa-ti faci propria agentie,eventual sa pleci la alta mai mica (cazul unor mari jucatori ajunsi antrenori in divizia X).

Daca ar fi sa judecam dupa parerile emise de aspiranti, publicitatea & PR-ul ar fi niste chestii ”cool”, la fel ca fotbalul. In ambele cazuri nu vede nimeni zilele de alergare turbata sau de tocit mintea cu proiecte mici, dar ambitioase. Toata lumea vede pragul de sus pana la care, intamplator, ai nevoie de ambitie si talent real pentru a ajunge.  In ambele domenii exista oameni foarte talentati care nu pot intra in ”cerc” pentru ca nu li se da voie. Pentru asta este nevoie de selectioneri buni care sa vada talentul chiar si atunci cand el pare ascuns sau blocat de propriile frustrari.

Reprezentantele locale ale unor grupuri internationale sunt asemenea marilor echipe de club: castiga, dau rezultate dar sunt depersonalizate la nivel local. Putina lume isi mai aminteste a cui era agentia X inainte sa poarte un nume englezit, la fel cum putini soldati tin cu Steaua pentru ca e ”echipa armatei”. In functie de oamenii din ele, cluburile devin ale ”tuturor”.

Dar PRistele care de-abia pot vorbi si care zambesc intr-un colt pe la conferinte unde au loc? Dar oamenii care o viata lucreaza la SuperPROMO Impex SRL? Daca intrebarea va este familiara, n-ati auzit pesemne de Nicu Vanghelis. Nicu Vanghelis era un jucator colorat de la Juventus Roeşti, echipa care a promovat in liga a IV-a dupa o lupta crancena cu Oltetul Alunu . Oamenii astia sunt fericiti sa se poata lauda ca joaca fotbal/lucreaza intr-un domeniu mai altfel, si cam atat. Fani exista, chiar si pentru Juventus Roeşti!

Daca nu credeti ca publicitate si PR-ul au o ditamai baza de fani, indrazniti numai sa calcati pe la vreun festival de publicitate neconventionala si altele de gen si veti vedea zeci de omuleti cu boneta si cravata roz care se viseaza sefi de campanie, desi inca n-au trecut de socul pubertatii. Nu mai spun de studentii care iau de bune expresiile de tip ”sunteti cei mai buni” si adopta automat atitudinea unor oameni cu ani de experienta.  Galeria va considera mereu ca putinii ajunsi in fata si-au bazat reusita doar pe noroc si ca in esenta ”ei acolo nu prea fac nimic din ce n-ar putea face oricine”.

Criza a aratat ambelor domenii ca, desi se marcheaza goluri si exista competitie, sponsorii sunt cei care de fapt controleaza sistemul. Pe de alta parte, asta a mai estompat putin din admiratia netarmuita fata de niste domenii atat de putin intelese dar din ce in ce mai usor de adus in discutie.

P.S : Ieri am auzit o stire deosebita la radio care suna cam asa ”Estimarile ratei somajului pentru anul 2009 au fost gresite, aceasta atingand cota de 7.6% la inceputul lunii. Din fericire, estimarile pentru 2010 ne spun ca aceasta se va ameliora !”.Intentionam sa amintesc si de cele cateva concursuri care ruleaza pe bloguri in perioada asta, unul fiind al lui Razvan iar celalat avand inca regulamentul in revizuire. Daca nu va arde totusi de concursuri, va puteti mereu delecta cu un clip clasic de la David Hasselholff

Quintiliane, hai la mama !

19 Sep 2009 | : Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

La fel ca presa romaneasca, m-am decis sa revin in forta cu un subiect banal caruia din pacate am uitat sa-i adaug cu aplomb eticheta ”senzational”. Nu cred ca exista vreun cititor care sa nege importanta construirii unui ”nume” intr-un domeniu. Unul dintre domeniile de larga circulatie si uneori de abrupt sfarsit este viata. Eticheta aia de cateva litere primita la nastere iti poate bantui sau onora o buna parte din existenta.

Nu pot intelege obsesia si egoismul unor parinti de a-si arunca odrasla sub eticheta unui nume tembel doar pentru ca ar fi un copil ”special”.  Cu totii am fost si suntem speciali pentru parintii nostri. Daca nu m-ar fi chemat Vlad (nume de-a carui origine sunt foarte mandru) m-ar fi chemat Rares dar colegii tot ”Kross” m-ar fi strigat. Cert este ca nu imi e rusine de numele meu de botez, il port cu mandrie si l-am promovat pe cat posibil pe langa porecla capatata online. Cunosc insa persoane care sunt extrem de rusinate de nume ca Gherghina, Eufrosina , Pafnutie si alte nume de sfinti minori. Sa nu mai vorbim de obiceul denumirilor ”de valoare” (la propriu) practicat in familiie de etnie rroma. Prin 1998 o astfel de familie defila cu nume ca Hefaistos, Ares, Hercules si Xena. Evident, cei patru stateau la aceeasi masa cu fratii mai mari : Zeus si Prometeu.

Desi numele din buletin poate fi schimbat dupa o anumita varsta, e o decizie care se ia greu , fie in urma unui eveniment nefericit fie in urma unei nesigurante patologice. In primii ani de viata numele exotic-stupide pot defavoriza serios un copil.  Unii ajung sa le transforme in branduri personale, altii sa le accepte insa nu vorbim de o majoritate.  Aceasta din urma prefera sa ascunda un nume precum Gorunaş sub un acronim de tip Alexandru G. Petrescu. Pana la urma, poti opta oricand pentru un pseudonim de scriitor, internaut sau doar pentru un pseudonim.

Asta nu scuza imaturitatea parintilor in a alege nume deloc inteligent pentru a predestina cumva copilul pentru maretie sau mai rau pentru a defila cu el. A doua varianta se aplica in general parintilor tineri, ultraprogresistilor si marilor ”mondeni”. Pentru ei diferenta dintre copil si labrador nu este suficient de clara. Ai facut un copil, ii dai un nume, ii dai de mancare si eventual te plictisesti de el dupa vreo doua decenii. De ce sa nu-l cheme Alexandru-Knut Odin Stanescu pe fiul cel mic ? In fond tie iti place mitologia nordica si tocmai ai primit o chestie noua, ceva ce seamana a animalut de companie mai putin paros. Asa ca, de ce sa nu-i pui o eticheta de care sa faca misto 2-3 generatii de viitori colegi ?

Nu te ajuta cu nimic nici faptul ca siteurile cu nume pentru bebelusi sugereaza nume precum Iorgovan, Xavier, Yoko, Orfeu sau Odiseu. Frustrarea ca ai un nume banal nu trebuie sa se reflecte asupra urmasilor si nici ambitiile de a reinvia traditia romaneasca din perioaa care in cultura Cucuteni isi traia ultimele momente. Numele de ”scena” reflecta in general o aspiratie sau o porecla insa numele din buletin este cel care ar trebui sa ofere un moment de respiro, o detasare si o intoarcere intr-un spatiu sigur. Cand esti in casa, alaturi de parinti, prieteni sau partenerul de viata preferi sa auzi un ”Alex” decat un ”Edwardaltreila Mihaiescu”.

P.S : Vineri, in jurul orei 18.00 langa magazinul Diverta de pe Magheru, in plin centru al Bucurestiului. Familie clasica formata din mama, tata si purdel de 5-6 ani. Puradelul se opreste brusc si spune ”Mama, mi-a mai ramas niste hartie”. Mamica grijulie, in fata a cel putin 10-15 oameni ii da pantalonasii jos la baietel si se uita in poponet daca nu cumva i-a mai ramas niste hartie igenica intepenita lui ala micu. Daca nu vedeam, nu va povesteam. Dupa asta, draga Europa, te anunt ca ti-a mai ramas niste Romanie in…

Stima de mine

15 Sep 2009 | : Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

Obsesia pentru intarirea stimei de sine in copilarie si adolescenta este un subiect la fel de vechi precum bandana lui Marian Nistor de la Savoy. Desi multe siteuri de umor au atins problema in ultima vreme, nemuritoare ramane prestatia lui Carlin pe tema ”venerarii copiiilor’.

Adolescenta si perioada imediata urmatoare sunt nasoale, indiferent  cat s-ar bate unii cu pumnul in piept ca la 14 ani aveau Internetul la degetul mic. Dilema apare cand iesi de pe bancile maimutarelii colective numita liceu , eventual treci printr-o facultate si esti fortat sa dai cu nasul de lumea mai putin amabila de-afara. E un moment nefericit cand trebuie sa cam renunti sa visezi si sa incepi sa lucrezi pentru a-ti apropia pe cat posibil visele. Aici increderea si stima de sine chiar joaca un rol important. Maligna este insa perioada precedenta, o tumultoasa perioada in care parintii si apropiatii pot cadea in doua extreme : impinsi de mentalitatea de turma devalorizeaza un om pana-i distrug complet mecanismele de aparare sociala sau obsedati de psihologia de Formula AS ii baga in cap ca este urmatorul Da Vinci.

Despre prima extrema nu vreau sa vorbesc pentru ca in urma ei rezulta fie oameni deprimati, fie genii. A doua in schimb, obsesia pentru intarirea stimei de sine, este cea care naste cocalarii si idiotii de pe mapamond. Incantati ca puisorul a invatat sa faca la toaleta si are numai 10 ani, parintii ca deseori in plasa veneratiei pentru un domn Goe modern. Copilul, inconjurat de iubirea parentala , admirat de oameni asemeni lui si de multe ori beneficiind de o situatie materiala stabila ajunge un adolescent sec si tampitel care se crede buricul pamantului. Odata trecut de gloria liceului si de istericalele din facultate, individul ajunge in fata angajatorilor, unde cere cel putin 1000 de euro salariu, pentru ca asa i se cuvine. Socat ca in patru ani nu gaseste un angajator care sa aprecieze faptul ca in CV a scris ”Sunt incredibil de amuzant” , geniul nostru fie se refugiaza in vreun cotlon online si-si paraziteaza in continuare parintii, fie ajunge la teribila concluzie ca e un ratat.  Si ce surpriza, chiar e.

Partea trista este ca , obisnuiti cu zeci de ani de ”egalitate” si imbarbatati de noile parturi din psihologia moderna, educatorii si profesorii romani cad usor prada tentatiei de a mangaia dulceag pe toata lumea.  Alinus care la patru ani citeste dar si Gigel care tocmai a invatat ca priza frige sunt tratati la fel.  Corect ar fi sa-i aprecieze pe amandoi pentru ce sunt dar in paralel sa-l anime pe Alinus sa vrea mai mult de la un tutore. Nasol e ca in general Alinus ajunge sa se compare cu Gigel si sa cada intr-o suficienta infantila daca din partea propriilor parinti nu exista atitudinea ce lipseste profesorului. Putini se gandesc la faptul ca de adevarata stima de sine vine in urma unor realizari si nu ca realizarile alea sunt rezultatul stimei de sine.Am spus-o in repetate randuri : Nu scopul scuza mijloacele, ci rezultatele. In cazul de fata rezultatele metodei cam lipsesc.

Adolf
(Glumita facuta de dragul postului, fara legatura cu istoria)

Nu exista ”ultimul dintre castigatori” si mai ales nu poti face performanta universala. Atitudinea asta duce la ”mediocritate generalizata”. Problema e ca obsesia pentru intarirea stimei de sine nu se opreste la copilarie si la parinti. In viata de zi cu zi vezi oameni care redefinesc mediocritatea si care beneficiaza de pretentii deosebite in baza unor laude care vin de la prietena/prieteni/parinti sau in baza unor facultati terminate la limita liniei de plutire. Degeaba le arati ca tu ai inceput mai devreme, ca ai experienta si ca in principal esti mult mai cult si pregatit ei nu vor intelege ca la 25 de ani nu au nimic deosebit si absolut nimic in plus fata de unul de 16-17 ani.  E si mai grav cand parintii lor spun cu emfaza ”Ionel a terminat acum Politehnica, a repetat trei ani dar e baiat bun…de ceva vreme sta acasa si se joaca, pana gaseste de lucru”. Nu sunt impotriva sustinerii stimei de sine, doar impotriva abuzului de astfel de trucuri pedagogice.

Partea cea mai trista in toata povestea asta este ca datorita obsesiilor moderne si politicilor agresive anti-discriminare (care nu se refera doar la minoritati rasiale, sexuale si religioase) au inceput sa apara oameni de 35 de ani care de-abia leaga doua fraze dar au egoul unui director de multinationala.Au existat destule genii recunoscute tarziu sau care au inflorit tarziu insa geniul presupune mai mereu pasiune si multa munca. Ori cand n-ai nici pasiune, nici educatie si nici o scara reala de valori ramai numai cu…stima de sine.

P.S :  Am scris cu mai multa vreme in urma despre aroganta si despre faptul ca poate fi o arma deosebita impotriva lipitorilor si a oamenilor mici. Am observat totusi o chestie ciudata : Despre oamenii etichetati ca aroganti, rar se cunosc suficiente lucruri incat sa se spuna altceva. Gigel e arogant,infatuat, intepat si alte sinonime dar cam atat. Gigel poate fi foarte bine un alcoolic curvar care face parte din cultul lui Ra. Ceilalti vor vedea doar ca-i ”arogant”.

Binecuvantata vulgarizare

11 Sep 2009 | : Media & Advertising, Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

Nu mi-am lovit cititorii cu postul fluviu promis pentru ca in ultimele cinci zile am avut mai putin timp decat Mutu creier. Oricat mi-ar placea sa ma plang despre calitatea jurnalismului romanesc titlul de fata reflecta un adevar valabil pentru destui oameni cu o inteligenta peste medie : vulgarizarea mediatica nu deranjeaza. In acceptiunea originala, termenul s-ar traduce prin incercarea jurnalistilor de a face o informatie accesibila publicului larg, de a o populariza. In cazul lumii media romanesti, vorbim de transformarea unui procedeu stiintific in primul semn al Apocalipsei, de a explica nasterea sub apa prin filmarea vreunui iepuras Playboy care naste puiul unui interlop si in principal de a adauga ”SENZATIONAL !!!” in fata oricaror doua cuvinte.

Ca multi alti posesori de blog ma revolt din cand in cand pe tema continutului dubios al unor tabloide sau a tupeului unor televiziuni de camin cultural. Am constatat insa ca e greu de spus daca vrem cu-adevarat sa schimbam ceva in sensul asta. Sa fie imposibilitatea de a educa atat de repede un public masiv ? N-as zice, daca ar exista intentia ar aparea si rezultatele. Tabloidizarea nu este un proces ireversibil. Daca 1000 de bloggeri ar scrie constant articole informative incat sa infunde reziduurile ce polueaza Google tot s-ar misca ceva dar…

Adevarul e ca ”initierea” ne gadila placut. Ne place sa fim informati corect si exhaustiv, ne place sa nu stim cine e Magda Ciumac si sa recunoastem asta public (cu un strop de aroganta inclusa).  Ne place ca intr-o discutie sa detinem monopolul argumentelor si al informatiilor,  ne place sa stim cine-i Salman Rushdie si sa nu credem ca energizantele au legatura cu bovinele. E pur si simplu un mecanism de selectie si desi e la moda sa ne plangem ca lumea se uita la OTV, ne place sa stim ca exista lume care amuteste in fata lui Dan Diaconescu. Sunt momente de glorie care ne gadila placut.

Retarded
Viitorul televiziunii in Romania (editare)

Acelasi este si cazul hulitelor manele. Dupa o perioada pur si simplu incetezi sa mai incerci pentru ca stii foarte bine  ca nu are importanta si ca e putin probabil sa ”salvezi” pe cineva. In fond, de ce anume l-ai putea salva ? De o preferinta compozitional inferioara celor ascultate de tine ? Ati observat cum majoritatea mesajelor anti-manele incep cu ”Eu nu ascult asa ceva”. Da, promovatorii genului astuia de muzica si ascultatorii ei sunt in cea mai mare parte dubiosi. Problema e ca de fapt nu prea conteaza cum ai putea face un pusti de 12-13 ani sa bage niste muzica buna in el ci faptul ca muzica pe care o asculti tu care este evident,  mai buna.  Asta-i si motivul pentru care am oprit o discutie de dragul discutiei in care cineva compara Cohen cu Guano Apes. E ca si cand as scoate capul dintr-un Lamborghini la unul cu Logan  ca sa fac intrecere cu el pe autostrada. Eu nu vreau sa-l ajut sa-si deschida o afacere si sa-si ia Lamborghini , eu vreau sa vada ca EU am Lamborghini.

Da, suntem egoisti, cel putin eu ma simt. Problema e ca daca n-am fi, daca ne-am irosi si bruma aia de timp care ne este datpentru a ne dedica salvarii intelectuale a Romaniei, nu am mai avea cand sa profitam de propria evolutie. Intervenim pentru ca ne irita, nu pentru ca ne pasa. Adevarul e ca majoritatea initiativelor de culturalizare si ajutor (inclusiv cele ecologiste) pornesc din egoism si dorinta de afisare. Noi suntem aia care facem totul bine, luati-ne drept model !  Uite, noi promovam muzica de calitate ! Uite, noi ajutam ! Succesul vine din calitatea schimbarii lasate in urma, nu din numarul de declaratii publice ale initiatorilor. Scopul nu scuza mijloacele , rezultatul face asta.

Prin urmare, spun sa multumim parintilor, profesorilor si propriei persoane pentru ce am realizat pana acum  si sa multumim Clickului ca ne confirma zilnic capacitatile. Stima de sine se alimenteaza prin realizari si comparatii. La modul ideal, comparatiile se fac doar cu cei din varful piramidei dar nu cu ei ne intalnim zilnic in autobuz.  Desi sunt convins ca niciun cititor nu se compara constient cu fanii lui Titus Maybach e clar ca in momentele de slabiciune si depresie comparatia apare mai mult sau mai putin constient.  Nu e nevoie de comparatii directe, nu e nevoie sa spui ”sunt mai bun” si nici nu o vei face.  Constatarea e mai simpla : Uitati-va la aia !

P.S : De vreo trei zile ma trezesc cu Vodka. Nu , nu am fost brusc cuprins de pasiuni bahice ci pur si simplu am realizat ca piesa asta de la Korpiklaani merge excelent ca alarma. Vine si o recenzie pe Bangyourbrain la album, pentru curiosi.

Next Page »