Krossfire's Blog

Cel mai neglijat pensionar al Romaniei, DEXul, defineste ‘metoda’ ca fiind un ”mod sistematic de cercetare, de cunoastere si de transformare a realitatii”. De ce am simtit nevoia sa trantesc o definitie in primul paragraf al postarii ? Pentru ca  expresia pe care o implica titlul pare a lipsi cu desavarsire din vocabularul unei majoritati a concetatenilor mei.

Fiind absolvent de mate-info intensiv si avand o relatie satisfacatoare cu matematica in timpul generalei si liceului, n-am putut sa nu observ in cei trei ani de facultate  o diferenta vizibila intre modul de actiune al studentilor veniti pe filiera umana si al celor veniti pe filiera reala. Diferenta consta  de cele mai multe ori tocmai in modul in care respectivii concepeau textele si structurau gandirea, in ”metoda”. Evident, e greu sa corelezi educatia cu prezenta acestei caracteristici (sunt si destui absolventi de uman care dau dovada de o excelenta strategie) insa in majoritatea cazurilor experienta in domeniul disciplinelor de real constituia un avantaj. Lucrul asta mi-a devenit destul de evident in ultimii ani, motiv pentru care a inceput sa ma intereseze din nou si singura disciplina reala pe care nu o prea inghiteam si anume fizica (se contrazicea cumva cu viziunea mea asupra lumii) chit ca nu-mi va folosi vreodata la job in mod direct.

Discutia a pornit de aici unde afirmam ca stoparea unor discipline la un nivel minim in anumite sisteme de invatamant blocheaza viziunea viitoare a tinerilor invatacei. Evident, in Romania exista o obsesie nesanatoasa a parintilor si profesorilor pentru matematica si stiintele reale dar trecand peste handicapurile autohtone, chiar si acel minim de matematica din scoala generala (care tinde treptat spre 0) aduce un plus in gandire. Reducerea la absurd, regula de trei simpla, operatiile cu multimi sunt genul de lucruri pe care le repeti atat de des incat iti devin un reflex de gandire.  Probabil unii se intreaba la ce le-ar ajuta tot tambalaul asta daca ar vrea sa se faca scriitori sau pictori ? Pai la multe, daca stam sa ne gandim ca mai tot ce inseamna perspectiva si tehnica artistica are la baza geometria, daca observam ca majoritatea romanelor au o structura fixa si implica relatii de simetrie , etc. Relatiile sunt de multe ori implicite insa succesul unor sustinatori ai tehnicii explicite precum Leonardo Da Vinci poate sta drept contraexemplu. Sa nu mai vorbim despre Descartes…

Desigur, ar fi eronat sa spui ca lipsa ”metodei” este un handicap insa in anumite conditii lipsa gandirii strategice inseamna dezorganizare.  In media si comunicare de marketing adica in jurnalism, PR si publicitate diferenta dintre cei care lucreaza la inspiratie si cei care au strategie este evidenta. Inspiratia si imaginatia sunt nepretuite insa nu se intampla prea des ca ele sa fie singurele care asigura succesul.  Dintr-un copywriter/textier care sta cinci zile pe un text pentru a-l face sa straluceasca si unul care e in stare sa disece rapid problema , sa scoata esentialul si sa vina cu ceva la obiect (dar nu neaparat incredibil) al doilea este intotdeauna de preferat. Nu de alta, dar sansele de a-ti dovedi forta creativa sunt rare iar atunci faptul ca stii care-s caile batatorite te ajuta mult mai bine sa le ocolesti.

Revelatiile nu sunt un lucru rau dar vin rar si trebuie intotdeauna sa se sprijine pe o munca anterioara. Sunt slabe sansele ca gandindu-te la nimic si stand in fund la birou sa-ti vina brusc o idee geniala. Dupa analiza, disecare, particularizare si generalizare si multiple alte operatii cu fond matematic ai mult mai multe sanse sa gasesti sclipirea, acel amanunt care ti-a scapat, reuniunea multumilor de pe foaia de hartie. Nici macar nu-i vorba de acele matematici predate de profi mai mult sau mai putin pasionati ci pur si simplu de matematica mintii, un exercitiu pe care multi il refuza avand scuza unei imaginatii supraestimate.

Sa revin totusi la problema de baza : metoda este in continuare o raritate la angajatii din Romania. De la Guvern la restul de bugetari pana la multinationale exista o masa de oameni carora le lipseste gandirea strategica si dorinta de a o dezvolta. La noi se lucreaza pe idei, pe inspiratie, pe estimari cat mai aproximative si pe dat cu parerea. E usor sa te plangi ca ”nu merge nimic in tara asta” cand tu habar n-ai cum si care ar fi pasii reali pentru a atinge un scop si mai ales care-i scopul ala.  Sunt convins ca in marea de imbecili exista si cativa politicieni cu intentii bune dar cu scopuri ambigue si lipsa de metoda. Din pacate, la cum se prezinta noua generatie nu cred ca vom avea strategi desavariti la putere prea curand.

P.S : Am aflat la ce anume se face reclama prin oribilitatea aia de spot radio in care o voce pitigaiata urla ”Dum dum dum, Sarmale !”. Este vorba de o campanie initiata de CNA si IAA pentru a sprijini mancatul sanatos (”putin din fiecare”- citat din spot). Cand salariile unora n-au mai venit de luni de zile iar dieta cu parizer si cartofi prajiti e la mare moda, o astfel de campanie nu face decat sa-mi intareasca anterioara convingere in lipsa de ”metoda”.

P.S 2 : Daca aveti chef de un site de tip glumita idioata care traduce si retraduce din Engleza in Japoneza, incercati http://translationparty.com/

36 Comments »

Acum un an si mai bine va spuneam ca ”exista Republica Moldova” si scriam un articol cu date generale urmat la scurta vreme de un altul cu o sumara analiza a presei din tara vecina. Atunci promisesem un alt treilea episod din serie despre vestitele dulciuri moldovenesti, episod care nu a mai aparut din diferite cauze, una fiind ratarea unei degustari colective oferite de Sanda iar celelalte tinand de lipsa de timp sau informare.

Desi am intarziat nepermis de mult publicarea unor articole cert este ca mai mereu am livrat contiuarile unor serii promise cititorilor. In cazul de fata nici nu a mai fost nevoie de degustari si de comparatii extinse. Odata descoperit magazinul Delicium de langa teatrul Bulandra (spre finalul primei stradute dintre Kogalniceanu si Izvor) am realizat ca ar fi mai bine daca mi-as indruma cititorii catre el fara a fi nevoie de expertiza mea de degustator amator. Puteti da un click pe imagine pentru a observa modul in care este decorata micuta afacere.

Desigur, pentru ca postul sa nu se transforme intr-o imensa reclama gratuita (sau eventual platita in lei moldovenesti )  ar trebui sa-l slefuiesc si sa-mi descriu experienta cu zaharurile moldovenesti. In principiu, majoritatea produselor apartin fabricii Bucuria, o fabrica legendara fondata in 1946 care produce cam orice de la mini tablete de ciocolata pana la biscuiti, trufe si specialitati. Din ce am inteles din discutia cu amicii moldoveni nu este vorba neaparat de calitate (care va asigur ca exista) cat despre un mit , despre faptul ca vorbim de o institutie nationala  care a trecut prin X crize si care aduce profit fara prea multe concesii.

De la magazinul sus amintit am mancat doua ciocolatele ”sufleu” cu lapte de pasare  care vin in doua sortimente (lamaie si cacao), o bomboana cu ciocolata si arahide pisate Bucurel , o napolitana  umpluta si invelita in ciocolata Spicusor si vreo doua sortimente de bomboane cu lichior. Am observat in acelasi spatiu si doua sucuri naturale de la Orheivit (livezile Orhei). Unul dintre ele, intitulat cu maxima subtilitate Naturalis, imi crease dependenta in anul I de facultate cand il procuram de la un importator local din Piata Veteranilor. Nu era vorba doar de continutul mare de suc natural si piure de fructe ci si faptul ca pe langa fructele folosite (mere, prune, piersici, struguri) exista doar zahar, apa si putin acid citric. Atat, fara aspartam, zece E-uri si paispe conservanti.

In principiu, motivul pentru care voi mai cumpara dulciuri moldovenesti nu este neaparat finetea sau gustul lor. Am mancat chestii mai bune desi rar de la producatori romani sau francize locale. Este vorba pur si simplu de faptul ca-mi aduc aminte de o perioada in care puteai produce o ciocolata in Romania care sa nu aiba 50% margarina si zece indulcitori la suta de grame. Dulciurile astea sunt pur si simplu ”altfel”, iti aduc aminte de faptul ca lipsa unei industrii ”noi” poate insemna si mai multa grija pentru produs. Sunt convins ca nici din ele nu lipsesc micile porcarioare ale producatorilor dar ca undeva in spate exista si cativa oameni care vor sa puna pe piata niste dulciuri ”cinstite”. Etichetele produselor sunt in general in romana si uneori in rusa dar nu vezi minuni ca in cazul producatorilor romani care pscriu ingredientele in romana imediat dupa traducerea in engleza, franceza si germana.

Imi e dor de perioada in care doua marci diferite nu-ti ofereau acelasi gust, in care napolitanele Danut si ciocolata Excelent (prima ei incarnare cel putin) se distingeau intr-adevar prin gust, nu printr-o fraza de marketing care sa-ti repete la infinit faptul ca cele doua produse ar trebui sa fie ”delicioase”. Mai mult, imi e dor de o perioada in care ingredientele sintetice si cele naturale se deosebeau de pe eticheta. M-a surprins faptul ca  una dintre ciocolatelele Bucuria purta eticheta ”cu vanilina”. Daca trecea prin masinariile de marketing autohtone probabil eticheta ar fi spus ”cu gust incredibil de vanilie”.

Ma surprinde faptul ca nu s-a mai scris despre magazin desi sunt convins ca existau si altii care stiau (pe Vultoor si Inconstantin ii banuiesc). Avand in vedere traficul destul de mic de clienti sper ca popularizarea online il va mai tine in viata o vreme desi preturile nu sunt foarte mici datorita noilor taxe de import. Multe dintre dulciuri sunt importate si de hypermarketuri din tara dar aleator si fara promovare. Daca nu sunteti un obisnuit al prafuitei capitale, in urmatoarea excursie ar merge sa va opriti o statie si la Delicium. Pana la urma, daca gandurile unioniste sunt foarte departe, macar o bomboana sulfeu sa impartim.

P.S :  Daca tot veni vorba de magazine si de crize, am sesizat ca retailerii din zonele centrale au ajuns intr-o stare de disperare incredibila. Pe langa reduceri de 75% (care te fac sa te intrebi cam cat adaugau oamenii astia inainte) am observat la Romana un magazin care pe langa cele patru vitrin pe care scrie ”super reduceri” si-a mai montat si un panou rosu tapetat in intregime cu expresia ”Promotie !”. Ce o sa urmeze, punerea unor pietre in fata magazinului pentru a putea captura clientii care se impiedica ?

P.S 2 : Laptele de pasare este un amestec de lapte,oua, zahar, vanilie si faina si se foloseste si in prajiturile de casa din zonele rurale romanesti. Am simtit nevoia adaosului astuia pentru simplul motiv ca multa lume a ridicat sprancene cand am mentionat ultima data.

Later Edit: Desi magazinul Delicium s-a inchis intre timp, bomboanele Bucuria si sucurile moldovenesti pot fi in continuare gasite in mall-uri. Un astfel de chiosc exista si in Cora Lujerului.

34 Comments »

Cum n-am mai avut de multa vreme curiozitatea sa vad cine ajunge de pe Google pe blogul meu (multumita abonatilor si celorlalti cititori fideli), m-am gandit ca n-ar fi rau sa arunc o privire in ograda Google si sa ma mai sperii putin. Daca tot am invocat tema cautarii, voi incerca sa inserez in post si niste rezultatele unei alte activitati similare.

De la bunicul Google am selectat doar 12 cautari recente insa au fost suficiente sa ma convinga de faptul ca nu e nevoie sa ma afund in arhiva, prostia pe metru patrat este o constanta zilnica :

-are cineva cos scutece ? – Aici Internetul. Imi pare rau ca nu iti pot oferi cosuri pentru scutece . Daca ai fi cautat filme cu piticul porno intr-un cos cu scutece mai discutam.
-posibile probleme de sanatate in vitor la un copil daca are o mama mai in batrana si un tata minor sa spunem – Wow, chiar doua cautari pe tema asta. Profa porno isi face prea multe grij.
-este legal sa deti electrosoc – Nu pana nu inveti sa scrii ”detii”.
-imagini cu toti pokemoni din lume cu numele lor si miscarile si tot ce face ei  - Ce-ai zice de o imagine cu viitorul tau in 15 ani ?
-exemplu cine sapa groapa altuia e mai obosit – N-as zice ca e mai obosit. Cand muncesti cu placere, nici nu simti cum trece timpul.
-daca ma intreaba cineva ce fac cum sa ii raspund la misto? – De ce ar intreba cineva ceva pe un om care cauta lucruri de genul asta pe Google ?
-antiiehova  - E aici, fix langa antivoodoo si antigel.
-penisul lui cabral  -  As vrea sa stiu cum decurge o zi in viata cuiva care emite genul asta de cautari pe Google. Dimineata cauta fundul lui Botezatu, la pranz penisul lui Cabral iar pentru cina poze cu Nikita pe plaja ?
-ea tocilar el popular - O prapastie de netrecut mai putin peste 10 ani cand el va fi sef de utilaj iar ea director de marketing.
-cum sa in braca un om - Cu sau fara braca, gol sa nu fie.
-bambi in neglije - Sper sa fie vorba de fufele alea doua, nu de caprioara Disney.
-federatia familiilor pentru pacea lumii din romania  - E pe colt dreapta cu Ordinul Suprem al Luminii din Rahova

Alte cautari m-au adus pe urmele reclamelor Dedeman, o serie de reclame care a mers pe ideea ”Dragostea si viata pot fi comparate cu absolut orice”. Daca in Iasi campania a reusit iritarea organizatiilor feministe, in Bucuresti am intalnit un clip dubios si cinci sloganuri publicitare de mare angajament :

In dragoste intri cu ochii inchisi, si in cada la fel
Dragostea nu tine de cald, boilerul da
Dragostea doare, la fel si bormasina
Dragostea trece, cabina de dus ramane
Cu dragostea nu te joci, nici cu ciocanul rotopercutor

In alta ordine de idei, in ultima vreme am fost lovit de o cavalcada de evenimente dintre care am retinut aparitia mea (cu o poza destul de obosita) in Adevarul de Seara – regiunea Valcea
si faptul ca am primit un mouse pad inscriptionat cu vechiul slogan si sigla blogului. Aveam ceva mai simpatic si relevant de spus in postul asta dar am decis sa transform totul intr-un subiect separat (deci ramane pe maine sau poimaine).

P.S : Ca veni vorba de Adevarul de Seara, in editia de ieri a aparut ceva ce parea a fi numarul lui Marius Tuca cu justificarea de a demonstra ca respectivul l-ar fi jignit pe un reporter ce i-a dat peste nas pentru parcarea pe plaja.

34 Comments »

Transpiratie, jeg, boschetari…coafura rezista, nu acelasi lucru se poate spune despre nas si nervi. O mare vorba din popor spune ”Cine n-are bunici sa-si cumpere bilet de autobuz” si tind sa-i dau dreptate. De cand pierd timpul ”capitalist” in Bucuresti trebuie sa recunosc ca nicaieri n-am vazut lighioane mai colorate ca in eternele masini ale Regiei Autonome de Transport Bucuresti. Ca sa-mi subliniez inca odata frustrarile de blogger mult prea ocupat pentru binele lui, m-am decis sa profit de vacanta de o ora oferita de un ambuteiaj si sa clasific modurile in care poti sa ocupi comunitara caleasca.

Cerberul este de departe pozitia de preferat pentru orice grabit ce mai are doar 4-5 statii pana la destinatie. Cum multi ati intuit deja, cerberul pazeste usa, de preferat cea din mijloc unde traficul este mai intens si poti irita mai multa lume. Un cerber adevarat nu-si va trada niciodata insa adevaratele intentii (salvarea populatiei care se chinuie sa intre , de povara plictiselii). El are intotdeauna o scuza : are doua papornite de tip matrioska (plasa-n geanta-n papornita), da vina pe fizic, se scarpina in zone despre care nu voiai sa stii ca exista sau pur si simplu se misca pe loc turbat ca nu mai vine statia lui.

Vaca moralista : Nu mai are sens sa insist asupra ei. Vezi ca nu e nici batrana, nici bolnava si mai ales ca la ora aia nu are ce cauta in alt loc decat la munca. Desi are patru locuri in spate, ea vrea locul tau asa ca se aseaza strategic pentru ca tu sa observi ca deodorantele sunt la ani lumina distanta. La doua-trei minute interpeleaza un mos senil si incepe sa spuna cum tineretul o sa distruga ce-a facut Ceausescu si ca totul e din cauza jocurilor video. Pozitia ei preferata seamana cu driblajul din rugby, executat maiestuos asupra scaunului tau.Exista si exemplare de sex masculin, adevarati bivoli ai reprosului gratuit.

Ghidul : E omul care pe tot parcursul calatoriei sta in apropierea soferului, in general pe bara care ajuta la urcare la usa din fata. Si daca respectiva zona este perfecta pentru cei care mai au doar o statie de mers, Ghidul o foloseste strict pentru a putea injura alte masini, a apasa innebunit pe butonul de stop si a distrage prin orice metoda soferul. Cand ghidul ajunge langa sofer printr-un ghinion al sortii e cazul sa dublezi mental timpul ramas pana la statia ta.

Misionarul : La fel ca in cazul pozitiei gemene dintr-un alt domeniu, pozitia de fata este aproape nelipsita din microuniversul ratbist. Este vorba de omul care constant schimba locul si interpeleaza la nimereala pe oricine are ghinionul sa se uite accidental spre el. Evanghelia lui ? Depinde de moment : Pe la pranz e Basescu, dimineata este traficul din Bucuresti (desi omul n-a sofat in veci) iar seara poate fi numele localului de la colt.

(Ca tot vorbim de nume , iata un local pozat si de LeuldeOras)

Manechinul : Chiar in cazul autobuzelor mai vechi, exista la mijloc un spatiu dedicat persoanelor cu dizabilitati folosit mai mereu de pasagerii mult prea inghesuiti pentru a mai tine cont de eticheta. Uneori, ai onoarea ca in acest spatiu sa se desfasoara el, superbul, inimitabilul manechin. Omul ocupa aproape tot refugiul stand intr-o pozitie ce combina nesimtirea cu obscenul. Fie ca vorbeste la telefon sau se scarpina in diverse zone,  Manechinul isi expune corpul atat de bine imbracat in pantaloni scurti in carouri si camasa Gigi Armeanu’ sau alte clone chinezesti. Manechinii prefera compania altor manechini, la fel de bine intentionati.

Demolatorul : Tineti minte, cei mai buni demolatori nu-s supraponderalii ci mosii dezorientati si baietasii de cartier mici si robusti care sunt in stare sa te darame pentru ca au vazut un loc in coltul celalat al autobuzului , loc pe care Vaca Moralista deja l-a ochit. In general demolatorii cauta imbulzeala chiar si acolo unde nu e, astfel incat te vei trezi cu un omulet foarte agitat langa tine care are nevoie de culoarul spre nimic pe care tu-l ocupi abuziv.

Hibernatus : In general de varsta a treia, oamenii astia se retrag intr-un scaun ca intr-o vizuina si dau 2-3 ture de traseu cu autobuzul neavand altceva mai bun de facut acasa. Uneori se metamorfozeaza in alte tipuri insa de cele mai multe ori  se holbeaza insistent si afiseaza o expresie similara celei date de o supradoza de LSD.

Mantuitorii : Boschetarii asezati pe ultimele locuri care aduc cu ei o armata de ganganii si jeg isi schimba destul de des pozitia, in special pe ultimele scaune din spate. Miscarea se face pentru a atrage atentia asupra vorbelor Mantuitorilor care variaza de la serii de obscenitati pana la distrugerea planetei Pamant ( Autobuzul 226 – 2005/2007 – cele mai tari predici auzite vreodata)

Mesterul Manole : Asta e tipul care nu poate urca in autobuz fara roaba, saci de ciment, zece papornite sau un vas de veceu. Fie ca unii au nevoie de ele (adica lucreaza undeva si refuza transportul pentru ca sunt romani) fie ca pur si simplu colecteaza gunoaie, enervarea celorlalti calatori e cam la acelasi nivel. Recordul absolut il detine un individ pe care l-am vazut urcand in autobuz o jumatate de cada de baie si o roata de tractor cu ajutorul fiului sau.

Casanova  : Casanova este intr-o vesnica balire alaturi de aleasa inimii lui pentru cursa respectiva. Nu doar ca blocheaza pasajul celorlalti dar reuseste cu succes si sa ingretoseze 2-3 babe care se transforma instant in Vaci Moraliste.

Si da, in continuare cred ca nu e nici managementul de vina, nici RATB-ul ca o entitate devoratoare de suflete nevinovate. De vina sunt tot pasagerii, aceeiasi oameni care se arata indignati de nesimtirea vreunui tanar. Aceeasi pasageri ciudatei din randurile carora dupa o zi nenorocita putem face si noi parte.

P.S : Daca tot am scos blogul din vacanta dupa o saptamana de orientare pe probleme de job & altele si daca tot am vorbit despre RATB, trebuie sa spun ca am vazut primul autobuz 381 hibrid, cu panouri solare. Asta sa fie problema principala a ecologiei romanesti ?  Mai multe detalii aici (speram ca si poza mea sa fie vizionabila dar din pacate nu este).

43 Comments »