Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

August 2009

Monthly Archive

Dulapiorul cu rautati

31 Aug 2009 | : Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Cu luni in urma, in timp ce piata imobiliara isi canta cantecul de lebada, piata scuzelor atingea varful ultimului deceniu. Daca minunata criza a afectat iremediabil ceva, atunci acel ceva consta in relatiile interumane. Vanzatorii de la vreun hypermarket se poarta urat ? Criza ! Soferii de RATB merg ca niste cizme ? Criza !  Teoretic, criza poate fi invocata drept scuza pentru toate gunoaiele nescuzabile care ne asaltau si inainte senzorii. Partea mai nasoala e ca efectele scaderii economice nu justifica pe termen lung comportamentele de mahala.

Modul in care iau foc mastile unor personaje pe care nu le-ai fi banuit niciodata de nesimtire acuta ma surprinde. Nu, asta nu e un post cu dedicatie ci o simpla constatare. Au inceput iar sa se inmulteasca certurile dintr-o tot mai irelevanta blogosfera. De la mici impunsaturi pana la razboaie pe fata, veniturile in scadere, eliminarea treptata a nonvalorii si conflictele ingropate prin ignorare par sa iroseasca din ce in ce mai multi biti. Unde altundeva sa defulezi daca nu in coltul tau de online ?

Desigur, daca problema s-ar limita la spatiul virtual nu mi-ar pasa si nici n-as incerca sa fac vreo legatura cu evenimente economice. Din pacate insa observ din ce in ce mai des la din ce in ce mai multi oameni o aroganta defensiva crescuta, o reaparitie a extremismului ideologic si o mai mare capacitate de iritare. Daca n-as fi si eu afectat nu cred ca as avea tupeul sa fac ”constatari”. Scuza varstei si a inexperientei functionau si asa destul de greu, acum totul are si un minunat parfum de criza.

Am vazut ”oameni” transformati in imbecili fiorosi prin doar cateva replici sau comentarii. Demascarea unor impostori ai  cumpatarii ar trebui sa mi se para un efect benefic al crizei (alaturi de scaderea pretului la ulei) insa acalmia dinainte parca-mi placea mai mult. Era mai distractiv sa vezi niste interlocutori mai mult sau mai putin frustrati si furiosi incercand sa aduca argumente pentru puncte de vedere strict personale. Acum nu mai exista calea de mijloc intr-o dezbatere cu mai multi participanti : esti fie extremist, fie te abtii.  Am avut momente in care nu m-am sustras de la regula, desi as fi vrut sa o fac. Daca in online mai exista si exceptii (multumesc astfel comentatorilor mei), in viata reala exceptiile sunt pleonastic de rare.  Administratorul e nesimtit ? Ia-l la injuraturi ! Esti calcat pe pantof de un alt pieton ? Ameninta-l pe tupeist !

Obsesia ”doar mie imi merge nasol” ii face pe unii sa-si merite pe deplin soarta si izolarea.  De cand vad oameni de altfel inteligenti reducandu-si discursul la ”sunteti toti boi”,  ma tot gandesc la ce fundatie proasta au anumite concepte moderne.  Spirit de echipa, colegialitate ? Sa fim seriosi ! Rapeste putin din venit si din stima de sine si ai transformat un corporatist calm si usor arogant intr-un Che Guevarra al atacurilor verbale.  Divertismentul, opiul popoarelor, asuprirea capitalista ? Prostii , ai nevoie doar de o micuta criza pentru face zob relatii  si reputatii cladite in luni sau ani de zile.

P.S : Sa spun sincer, le sunt pe deplin multumitor comentatorilor si cititorilor blogului in general pentru ca respecta spatiul asta si de multe ori imi impun niste limite pe care poate le-as sari in anumite momente. Nu as vrea sa fiu unul dintre cei ce lupta cu tot felul de specii dubioase de indivizi si diversi ciudati din online pentru ca deja mi s-a luat de maretia umana. Azi mi-a sunat in cap o piesa pe care o ascultam in liceu, la recomandarea unui prieten desi recunosc ca autorul nu se numara printre favoritii mei. Here goes Jack Johnson – Good People.

Ultimu’ stinge lumina

27 Aug 2009 | : Diverse Diatribe, Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Am asistat zilele trecute la o  discutie  care era la un glont distanta de un razboi al opiniilor. Motivul era pretioasa intrebare ” De ce pleaca tinerii din tara, domnule ?”  Discutia in sine bantuie media inca de la inceputul anilor 90′ dar m-am gandit ca n-ar fi rau sa explic de ce tin de cele mai multe ori partea celor care ridica in slavi exoticele natiuni straine.

Problema nu consta in argumentarea celor ”Pro Romania” ci in modul de abordare ales. De fiecare data cand apare o discutie din asta, cel ce o lanseaza e un personaj pe la 40, maxim 50 de ani care incepe discutia cu ”Noi am fost o generatie de sacrificiu, dar voi, voi veti face…”.  Asculta Obi Wan Kenobi, sacrificiul vostru a fost un sacrifiu ipotetic, facut tot in fata alor vostri. Nu v-ati sacrificat ”ca sa ne fie noua bine”. Respect profund oamenii care si-au dat viata la Lovitura de Stat din 89′ si pe tinerii care au avut tupeul sa se ridice in fata unui criminal de stat si a jivinelor lui la mineriade. Nu-i respect pentru ca au rezolvat ceva, ci pentru ca au crezut in ceva. Dar cum e posibil ca 10-15 milioane de oameni sa-si asume idealurile catorva iar apoi sa paseze putina responsabilitate ramasa generatiei urmatoare, o generatie la fel de confuza si doar putin mai informata ?

Cati inteleg de fapt ce dovada feroce de egoism este sa-i ceri unui om tanar si talentat sa ramana definitiv in tara? Ii ceri sa-si sacrifice potentialele realizari pentru o natiune de tampitei habotnici si oameni cu pareri, ii ceri sa faca un sacrificiu biblic , dar cu mai putin sange si mai mult chin. Imi pare rau, dar Iisus n-a apucat sa-l traga doi copii de barba in timp ce urla ca nu au ce manca si nici nu i-au fost furate sculele de tamplarie de membrii unei etnii dubioase. Iti e greu sa accepti osanda cand stii ca in 10 ani s-ar putea sa fii pus in situatia de a-ti manca viata si nervii din cauza faptului ca n-ai idee ce valori sa transmiti copiiilor tai, aia care vor merge cu paralizantul in ghiozdanel la scoala. Deci spunem Obi Wan, de ce e povara salvarii Romaniei pe umerii mei ?

Obi Wan

Sunt voci care striga : Nu vei fi la fel apreciat acolo ! E foarte probabil, mai ales cat timp nu sunt familiarizat cu limba si cultura. Totusi, strainii ar avea scuza nationalitatii, conationalii mei ce scuza au pentru incapacitatea de a aprecia orice fel de valoare ? Patriotismul e o falsa valoare la noi si nu voi reveni in acest post asupra subiectului. Deci ce ma tine in tara ? Dorinta de a implementa balotajul electoral si de a opri incalcarea drepturilor fundamentale prin interzicerea birocratica a dreptului la asociere ?  Sa fim seriosi, ultima fraza nici n-are sens pentru prea multi. Oricum, daca as fi interesat cu-adevarat de politica mi-ar fi mai usor sa-mi fac partid in Anglia sau Suedia decat in Bucuresti, as avea nevoie de mai putine semnaturi. Deci,  dupa 15 ani de luptat cu sistemul educational, de ce-as mai sta inca 50 sa ma lupt cu cel politic si social ? Mi-ar fi rusine sa ridic pretentii de la tineri talentati pe care Statul meu ii cazeaza in camine ce ofera confortul unui cavou la reducere.

Ii admir enorm pe cei ce se lupta sa schimbe ceva, oameni de varsta mea si nu numai. Ca e vorba de  administratie, politica sau de voluntariat activ, dorinta exista. De unde vin piedicile insa ? Pai cam tot de la aceeasi oameni care ne spun sa ramanem in tara sa revizuim ceva si sa nu schimbam nimic.  Incerc la randu-mi sa lupt cum pot. Am fost cam lenes in ultima perioada si am facut multe promisiuni greu de tinut insa sper ca macar pentru orgoliul propriu sa misc ceva pe undeva ma duc.

Problema e ca mai toti luptatorii obosesc. Obosesc cam in aceeasi perioada in care se opreste si cautarea. Si cand se aseaza ce fac? Iau o garsoniera intr-un oras care pare a fi una dintre toaletele ecologice ale lumii ca sa-i submineze autoritatea lui Basescu pe bloguri. Majoritatea oamenilor cu potential enorm care mi-au marcat la un moment dat evolutia fie si-au luat lumea in cap fie s-au retras intr-o mizantropie aroganta care-i face fericiti temporar. Desigur, daca statutul material exista, starea asta poate fi foarte placuta insa la un punct induce acelasi pasivism de care cu ani in urma erau la randul lor acuzati. Intr-un final trebuie sa tragi linie si nu stiu cat de confortabil e sa ramai in memoria posteritatii ca unul care n-a mai jucat de multa vreme jocul dar stie perfect regulile (aviz Cioranilor amatori).

Ii admir de asemenea pe cei care au avut puterea sa plece la varste la care desprinderea de ”pamantul strabun” era greu de infaptuit. Imi e inca greu sa cred ca ”Patria noastra-i Europa” dar nu am alta solutie. Va scriu din tara si o voi face pe cat posibil dar nu garantez ca-n doi ani nu  ma veti urmari pe www.krossfire.se

Nu-i condamn pe cei care ridica vocea si-si pun sperantele in ”generatia noua” , generatie pe care aceeasi oameni o si condamna abuziv. Cu douazeci de ani in urma , poate eram si eu unul dintre miile  de romani cu capul plecat , la coada la carne, poate…dar tot nu cred ca as fi iesit dupa sa le spun altora sa ramana intr-o cloaca care mi-a rapit cei mai frumosi ani.

P.S : Madonna, stiu ca ai angajat zece oameni care sa citeasca blogul asta si ca ai tricou cu ”Krossfire Rules” deci hai sa-ti spun o poveste : Azi, vreo opt minoritari alaturi de care am avut placerea de a circula in Ratb au insultat in repetate randui o batrana, au agresat verbal o pustoaica, au lovit un batranel care mai avea putin si incepea sa planga si au aruncat cu insulte si blesteme fara a fi fost provocati. De ce n-a chemat nimeni politia ? Pentru ca erau prea multi si pentru scoaterea celularului din buzunar era o aventura. Si daca tot veni vorba de initiative retardate : S.P.E.R sa nu ramaneti singuri in tara alaturi de baietii astia buni la suflet care la 16 ani au deja mai multi bani si copii decat un donator de sperma angajat la BNR.

Un plic de Fluimucil, va rog

24 Aug 2009 | : Diverse Diatribe, Social, Cultural, Politic

Inceputul anilor 90′ a adus cu sine o adevarata avalansa de produse cu nume tembele, fie importate si prost traduse, fie opera producatorilor locali. Pretentiile erau destul de mici acum 15 ani insa ma asteptam ca dupa ani de zile in care am folosit cuvantul ”branding” pe post de ”mama” sa si intelegem cate ceva.

Un nume de marca puternic si o campanie de comunicare prelungita pot asocia nume precum Pepto-Bismol, Viagra sau Cialis cu niste afectiuni clar determinate. Mai mult chiar, numele pot deveni notiuni de cultura pop, depasind cu mult scopul original. Sunt convins ca la noi Pepto-Bismol s-ar fi numit ”Stomacalmant”  iar Viagra undeva intre ”Suscocosel” si ”Suprapenis”.  De ce nu, doar avem nume de medicamente precum Mucosolvan , Fluimucil , Urinex, Uricol, Hemorzon, Hemorsan, Prostamol sau deosebitul remediu Chelstop.

Desigur , unii ar spune : farmacista stie oricum ce iti da, de ce ti-ar pasa ? Poate ca stie, poate intri cu reteta sau poate  ca nu. Cert este ca simti o oarecare frustrare, o rusine greu de definit cand cumperi asa ceva. Vei lua pentru ca de multe ori nu ai de ales insa atunci cand vezi o farmacie plina si trebuie sa ceri un Urinex sau ceva similar preferi sa astepti. Nu mai spun de medicamentele care trebuie luate constant si pe care risti ca prieteni sau apropiati sa le vada afisate accidental in casa. Probabil as fi tentat sa fac niste glume daca as vedea o cutie de Urinex pe raftul unui prieten dar nu m-ar mai distra atat de tare cand as afla ca respectivul medicament este de fapt pentru nisipul de la rinichi.  Cat timp la farmacie nu te duci sa iesi cu sacosa de Prostamol, nu vad necesitatea numelor explicite.

A doua intrebare ipotetica ar fi : Cum sa le zica daca nu asa ? Pai simplu, fie isi fac un nume puternic de brand pe langa cel de producator, fie folosesc un ingredient activ al produsului, fie pur si simplu se refera in termeni medicali la beneficii . Renoclin suna mai bine decat Urinex, este ? Desi nu le-am testat este foarte probabil sa fie eficiente. Totusi, unele medicamente tin in mod explicit sa arata de pe ambalaj problema si eventual sa-ti starneasca o reactie intre ras si jena.

Sculament

(Just my 2 cents on the matter)

Daca problema s-ar opri la medicamente , unde rata de cumparare este destul de mica, revolta nu ar fi justificata. Din pacate in acelasi mod avem prezervative Masculan, Entran sau Ops. Cineva chiar nu sesizeaza nuantele ? Durex spune ceva despre rezistenta prezervativului si eventual face o aluzie la masculinitate pe cand Entran seamana cu o gluma de scoala postliceala. In cazul multor produse numele are un puternic impact psihologic iar medicamentele o ilustreaza perfect. Cum sa-l creada tanti Maria pe doctor cand ii spune ca nu e grav daca ea tocmai a cumparat un pachet de Antimoarte ?

Pe de alta parte, medicina naturista, intrata in atentia mea si cu alte ocazii are tendinta fie de a scrie  pe ambalaj ceva gen ”Iarba Dubioasa++”, fie de a  abstractiza pana la absurd inventand un fals beneficiu. Ce va spune oare un nume de medicament precum Cryopharma Natur ?

Sa fie oare atat de greu sa gasesti echilibrul intre explicit si memorabil fara sa-l jignesti involuntar pe cumparator, fara sa arati practic cu degetul spre el spunand ”Haha, tu ai problema asta” ?

P.S :  Am observat ca de cand cu prabusirea economiei occidentale s-a dublat numarul de cersetori dubiosi din Ratb. E normal de altfel : negotul lor mergea pe aceleasi reguli cu piata imobiliara. Cersetorii vand mila si noroc de la Iisus, Maica Domnului si Dumnezeu, adica un produs invizibil dar care promite sa dea rezultate pe viitor din functie de investitia initiala.

Urmatoarea carte

21 Aug 2009 | : Diverse Diatribe, Viata & Nu Numai

Ultima data cand am raspuns unei lepse pe blog, Bill Gates era inca un tanar hipiot cu vise marete iar Steve Jobs inca visa la ziua cand va vraji gagicute din departamentele de marketing ale marilor corporatii. Cert este ca am o lista de ”lepse” la care fie nu am putut fie nu am avut inspiratia sa raspund desi autorii lor au avut cele mai bune intentii.

Feeria a simtit in schimb nevoia sa ma loveasca parsiv cu o leapsa pe care am vazut-o circuland intens in ultima vreme. De ce zic parsiv ? Pentru ca rar ”taguirile” (sufar de barbarism feroce) cer altceva decat dezvaluiri picante. Ei bine nu, asta e o leapsa cu si despre carti si voi da si eu cu subsemnatul, c-asa e in tenis :

1. Ce carte ai recomanda si de ce unui dezamagit in dragoste?
Probabil ceva de Marquez (Povestea Tarfelor Mele Triste) avand totusi speranta ca respectivul sa nu citeasca ci  sa-mi dea amuzat cu flit. Nu de alta, dar nu-mi place sa fac plimbari nocturne pe podul Cotroceni pentru a salva dezamagiti in dragoste de la sinucidere.

2. Ce carte ai recomanda si de ce iubitului/iubitei?
Nu cred ca m-as complica intr-atat incat sa recomand carti cu o tema legata de relatii dar probabil m-as opri la Capote si la al lui ”Breakfast at Tiffany’s ” (nu-i tocmai o carte dar poate fi luata la pachet cu alte nuvele). Interpretarea s-ar lega mai degraba de impactul pe care-l poate avea o persoana decat de intriga in sine.

3. Ce carte ai recomanda si de ce celui mai bun prieten?
Ghidul Autostopistului Galactic al lui Douglas Adams pentru ca l-ar tine ocupat suficient cat sa nu observe ca nu l-am mai scos de multa vreme la o bere.

4. Ce carte ai recomanda si de ce unui copil de 10 ani?
O lume disparuta a lui Arthur Conan Doyle pentru ca e un bun inceput pentru a devora pe viitor teancuri de carti.

5. Ce carte ai recomanda si de ce unui mare aventurier calator?
Neil Gaiman – Zei Americani pentru simplul motiv ca i-ar justifica experientele si pentru ca e genul de carte care nu te solicita prea mult desi intr-un final descoperi ca te-a recompensat suficient. O poti citi in timp ce sari cu parapanta de pe un petrolier aflat pe un lac glaciar din nordul Nepalului.

6. Ce carte ai recomanda si de ce unui dusman cunoscut?
Cartea de vizita ? Daca ar fi totusi sa ma rezum la belestrica as merge pe ”Conjuratia imbecililor” a lui Kennedy O’Toole pentru ca in momentul de fata ma gandesc la o colectie specifica de dusmani.

7. Ce carte ai recomanda si de ce unei persoane care nu iubeste lectura?
Autobiografia Jennei Jameson : How to make love like a pornstar. Nu de alta, dar are poze…

8. Ce carte ai recomanda si de ce unuia cu nasul pe sus?
Alessandro Boffa – Esti un animal Viskovitz
. Am mai scris despre ea si e genul de carte pe care o folosesc uneori drept leac pentru unele accese de aroganta. E genul de carte care-ti poate spune oricand ”Esti prost” indiferent de ce pretentii/capacitati intelectuale ai avea.

9. Ce carte ai recomanda si de ce celui care apare primul in lista ta de bloguri?
Pai primul in lista de bloguri apare A.Faith pentru ca la randu-mi imi ordonez alfabetic blogul (ok, ordonez este foarte mult spus). Habar n-am ce carte i-as recomanda, probabil m-as deda la glume de genul : albumul foto Oltenia de Langa Cer.

10. Ce carte ai recomanda si de ce unuia care crede ca le-a vazut pe toate in viata?
Viitorul meu roman. Chiar daca foarte probabil nu-l va interesa va avea o replica de genul ”Si eu care credeam ca le-am vazut pe toate dar uite, acum si asta s-a apucat de beletristica !”

Stiu ca autoarea mai sus mentionata nu a fost singura care a incercat sa-mi inmaneze subtil leapsa respectiva sau o alta in ultimele zile insa articolul ei mi-a acordat  un impuls necesar. Dedic leapsa oricui vrea sa o preia si cum o serie de persoane precum Sandy sau Bogdan mi-au acordat blogul de aur simt nevoia sa le intorc favorul, fie si printr-o fraza razleata (daca nu voi avea timp pentru mai mult). Dedic in acelasi timp distinctia ”Blog d’Oro” bloggerilor prieteni si tuturor cititorilor mei care merita premiul mai mult decat mine (pentru suferintele prin care trec citind texte kilometrice). Acum urmeaza sa-mi dea lacrimile si sa fug cu statueta in culise…

P.S : Ca sa ies putin din zona blogosferei trebuie sa mentionez o ciudatenie care m-a pus pe ganduri intr-un magazin de cartier din Bucuresti.  Am intrat pentru a cumpara un detergent automat (da, puteti rade). Nenea de la tejghea imi spune ca el nu tine detergent iar apoi adauga ”Dar sa stiti ca semintele sunt foarte proaspete !”.

Batranete, haine grele…

17 Aug 2009 | : Diverse Diatribe, Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Daca as incepe brusc sa cenzurez orice comentariu al carui autor are sub 22 de ani, nu doar ca as pierde public, dar as pierde si credibilitate. Cum se face astfel ca multe dintre personajele care bantuie, administreaza sau modereaza vechi forumuri romanesti precum si un numar deloc neglijabil de bloggeri folosesc argumentul varstei drept argument suprem ?

Inca din 2001, de cand am luat contact mai serios cu forumurile romanesti si internationale, am observat ca intrarea abrupta a unor ”adulti” in online nu a adus mult asteptata salvare a argumentarii online. Ba mai mult,  numarul de frustrari si tribalismul patriarhal par sa fi crescut odata ce oamenii initial reticenti la mediul online au intrat cu picioarele in WEB 2.0,  insufletiti de unica misiune de a ”indrepta lucrurile” si stabili noi bastioane ale moralitatii.

In general argumentul varstei sau al varstei aparente functioneaza pe principii de genul :  ”Am trait mai mult, stiu mai mult” sau ”Esti inca un copil…”.  Fundamentul istoric si antropologic al argumentului este clar : Inteleptii tribului erau intotdeauna batranii. Motivele principale ar fi cam doua :  se murea violent si de la varste tinere , batranetea fiind deci o performanta, iar batranii erau considerati mai experimentati. In cazul triburilor preistorice e foarte probabil ca batranii sa aiba avantajul experientei pentru ca activitatile omului primtiv erau extrem de liniare iar progresul accidental. Capacitatea de a fi ultimul om care cunoaste un anumit descantec te transforma automat intr-un semizeu local.

Aste ne aduce intr-un punct comun cu experientele din online : problema definirii domeniului de competenta. Imi e greu sa accept lectii despre meseria mea de la un zidar de 55 de ani doar pentru ca ala ”a vazut mai multe”. Nu doar ca experientele s-au diversificat si multe lucruri se traiesc la varste mult mai mici dar competenta profesionala nu are nicio legatura cu experienta de viata, ultima fiind suficient de subiectiva cat sa fie relevanta doar in cazuri rare. Sunt oameni care au impresia ca varsta le da un drept imuabil de a-si da cu parerea despre orice. Desigur, unii considera asta boala romaneasca fara legatura cu varsta insa am observat-o destul de des si pe forumuri straine unde ”batranii” isi asumau o pozitie mesianica fara ca replicile sau expertiza lor sa o confirme. Tanti Leana de la chiosc e simpatica si da sfaturi ilare despre cum trebuie sa fie un petitor dar de-aici pana la a suporta o discutie despre suprematia lui Eminescu mai cumpar vreo doua paini si o apa plata.

Desigur, ar fi grav sa-i uit pe oamenii cu adevarat deschisi si iluminati a caror experienta de viata a insemnat mai mult decat ciclul bautura-fabrica-mesterit la masina-certat nevasta-iesit la scara. Oamenii cu-adevarat ”traiti” sunt cei ce pot modera o discutie si au varsta si bagajul necesar pentru a surprinde viziunea de ansamblu. Cativa imi onoreaza uneori si mie blogul cu prezenta si vreau pe aceasta cale sa le multumesc.


(A little something from SMBC Comics)

In celalalt capat al spectrului sunt si copilasii de 14 ani care au impresia ca lumea evolueaza odata cu inaintarea lor in varsta. Sunt la randu-mi iritat cand un pustiulet puber imi explica neargumentat cum legionarii erau solutia, ca Linkin Park sunt cei mai tari si ca Iliescu nu era chiar atat de rau. In esenta nu prea conteaza ce spun la varsta aia, pentru ca ei mai au cel putin 10 ani pentru a se forma si maturiza complet, chiar daca de multe ori o fac in compania unor oameni de calitate indolienica. Au totusi o scuza si in plus: odata ce depasesti perioada realizezi ca in adolescenta indiferent de performantele intelectuale sau academice vei cadea constant in plasa ignorantei.

Sunt voci care spun ca pana si un an diferenta conteaza. Conteaza daca in el ai vizitat cinci tari straine si ai citit zece carti pe cand interlocutorul tau a jucat World of Warcraft zi si noapte. Dar chiar si asa, dupa o varsta mai important este bagajul acumulat pana in punctul respectiv decat experienta punctuala. Doi oameni pot trece prin aceeasi experienta dar nu e garantat ca ambii o vor intelege si vor invata din ea. Pe termen lung realizarile vor vorbi mai mult decat un cumul de experiente mai mult sau mai putin concentrate.Veti gasi pe forumuri cazuri extreme in persoana unor indivizi de 50 de ani care-ti demonstreaza teoria creationista prin argumentul experientei de viata. Mai nasol e multi dintre oamenii astia sunt parinti si procedeaza exact la fel cu odraselele lor care trebuie sa urmeze doar un singur drum pentru ca ”asa-i mai bine”. E greu sa tolerezi lucruri si atitudini pe care nu le intelegi de nicio culoare dar imi pare ca sacrificiul asta metaforic intra in meseria de parinte.
Schimbari sunt clar la batranete si imi e imposibil sa interpretez corect dintr-o astfel de perspectiva insa din ce am trait si conversat am descoperit mai multi frustrati si mosuleti ranchiunosi decat succesori spirituali ai lui Confucius.

P.S : Astazi in RATB am auzit o discutie geniala intre doi pustani foarte usor de incadrat in tipul ”cocalarului”. Unul dintre ei declama mandru, despre cadoul facut unei cunostinte ”I-am luat tipei si o bratara din aia la caterinca pe care scrie sa mai dea jos cateva kilograme, dar sigur tine la o gluma de ziua ei”.

Next Page »