Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

July 2009

Monthly Archive

Pe tine te-asteptam, Viorele

26 Jul 2009 | : Muzici & Fraze, Social, Cultural, Politic

Proaspat intors pentru cateva zile in orasul natal , incerc sa ma refac o scurta vacanta in care am vazut :  doua statiuni, un concert de doua ore jumatate , o expozitie de masini de epoca si un spectacol pirotehnic. Cum ma intorc vesel in campul muncii, am amanat articolele mai subtantiale (precum cele despre jocuri, reviste si diafilme) pentru zilele ce vor urma.

Spusesem in titlu ca am urmarit un concert de doua ore jumatate. Ei bine, trupa in cauza a fost Antract, trupa iesita de la naftalina pentru a sarbatori 25 de ani de existenta. Desi filonul pop-rock pe care-l populeaza Antract nu este tocmai pe gustul meu, recunosc ca trupa imi este apropiata pentru simplul motiv ca este o trupa valceana apreciata candva national si pentru ca inevitabil am crescut cu ea. Pe langa asta, Paur, solistul, este probabil unul dintre cei mai buni si subapreciati solisti de pop-rock din Romania. Chitaristii la randul lor le zic foarte bine cand vor si cand le permite partitura. Totusi, e greu sa-i scoti din stilul consacrat astfel incat publicul lor se compune invariabil din cativa nostalgici, o masa de oameni care agreeaza muzica dar nu sunt fani si pustime scapata din lesa.

Ultima categorie mi-a amintit brutal de unul dintre lucrurile care ma irita enorm : lipsa voita a punctualitatii. Despre rabdare si punctualitate am mai scris in contexte mai blande insa aceasta specie de nesimtire eludeaza explicatiile rationale. De ce la fiecare concert si la fiecare nenorocit de film apar niste tampitei pe la ”si zece”. De ce aceeasi oameni in loc sa intre tacuti si umili incep sa-si salute colegii din sala (oameni care ne arata ca si ”invitatii” puteau ajunge la timp) ? Intrebarea mai importanta este de ce respectivii ne arata clar ca ei au ”vrut” sa intarzie si de ce ne-ar pasa ?

Cum spuneam, la evenimetnul amintit au existat oameni care au intarziat in jur de 40 de minute. In loc sa se aseze cuminti intr-un loc, au preferat sa intre urland si sa-si salute colegii de haita. Acelasi lucru l-am intalnit si la un recent vizionat film. Diferenta a fost ca la concertul respectiv, doua intarziate de maxim 13-14 ani, inca nelovite puternic de pubertate si imbracate in niste pantaloni verde-igrasie au inceput sa topaie la fiecare nenorocita de piesa, dansand ceva intre lambada si gaina alcoolizata. Aici ar fi de mentionat ca in restul salii lumea cam statea pe scaune. Ajutati-ma sa inteleg, ce au vrut sa demonstreze iesind penibil in evidenta la un concert pop-rock : ca unii se nasc idioti ?  Scena s-a repetat cu doi papagali cam de varsta mea care au urlat de la jumatatea salii ”ce faci ba Viorele !?!” iar apoi au inceput sa mimeze in aer tobele (air drum) cum n-am mai vazut in viata mea la un concert Antract. Oamenii pareau ca simt la sange balada de patru minute de pe scena.

Dupa atatea drumuri in caldura imi e greu sa trag concluzii dar in concluzie gasesc deosebit de trista ideea de a te remarca intr-un astfel de mod, in public. Poate ca unii vor spune ca sunt rau cu exemplele de mai sus dar din conversatiile surprinse si din miscari am observat ca indivizii nu faceau in mod natural genul asta de demonstratii. E practic o incercare turbata de a-ti spune ca esti asteptat undeva, ca ii pasa cuiva ca ai intarziat tu si ca rola aia de pe ecran nu se invarte fara tine. Asa e, cu totii iubim lipsa de punctualitate anuntata ca virtute.

P.S :  In acelasi oras unde inca se mai serbeaza Zilele Imnului am sesizat nu fara o oarecare satisfactie ca vizita lui Basescu nu a generat altceva decat un fel de curtenie tacita, o aprobare distanta a unui ”nene de la Guvern”. Fara istericale, fara tipicul exaltat al vizitelor mantuitoare ale lui Base din 2004-2006…

O tolba cu idei…

22 Jul 2009 | : Social, Cultural, Politic

Zilele trecute am fost intrebat de cineva daca as pune in aplicare tot ce am sugerat sau am scris pe blogul asta in materie de masuri sociale si politice. Intrebarea m-a atins putin si as indrazni sa o adresez la randu-mi si altor bloggeri. Odata revenit la oalele mele, am cercetat cateva articole scrise in ultimul an (nu m-am gandit inca sa le strang pe toate) si am analizat comparativ cateva masuri propuse de mine si modul in care privesc acum aceleasi concepte. In mare, am ramas constant in judecati  :

Laicizarea :  Am sustinut cu putere desprinderea totala a Statului de mecanismul ortodox. Nu doar ca Biserica suge constant bani de la diverse ministere dar este si unul dintre principalii responsabili ai regresului mentalitatilor romanesti din ultimii ani. Credinta in sine este ceva personal, intim si non-condamnabil. Esti liber sa-l iubesti pe Xenu  si liber sa-ti irosesti zeci de ani in plecaciuni fata de picturi. Ceea ce nu esti liber sa faci insa este ingradesti libertatea de gandire si manifestare a altora folosind falsa impresie a ”poporului ortodox” si sustinand mecanismul corupt si oripilant al unei biserici masificate. Desi in teorie este trecuta in primul capitol al Constitutiei, laicizarea este in continuare inexistenta in practica. De asemenea sustin si finantarea oricaui cult exclusiv din procente de impozit donate si donatii facute de catre membrii sai.

Minoritatile sexuale : Atitudinea belicoasa fata de continua abordare publica a problemelor minoritare mi s-a mai temperat intru-catva. Pe de alta parte, am in continuare o problema cu minoritatile de profesie, indivizii care apar constant la televizor incat ai impresia ca-n Romania sunt doar trei  homosexuali : Naomi, Florin Buhuceanu si domnisoara aia de la Acasa Tv. In continuare consider homosexualitatea o deviatie dar nu una condamnabila. Atata timp cat nu sunt fortat sa ”accept” normalitatea si totul se reduce la toleranta, nu vad de ce m-ar interesa. In continuarea, uniunea strict civila intre parteneri de acelasi sex nu mi se pare a fi o problema, adoptia intrand insa in alta serie de premise.

Minoritatile nationale :  Lasand inutila corectitudinea politica la o parte, e cazul sa spun din capul locului ca este vorba despre tigani. Daca aversiunea mea fata de ei (bazata pe contact direct si prelungit cu destui indivizi) s-a mai domolit din diverse motive, nu pot sa iau partea hipiotilor veseli si fumati care sustin in continuare ca la noi e problema. Nu , problema e de ambele parti insa incepe si se va termina cu ei. As fi de acord sa se implementeze un program serios de educare si integrare atata timp cat aderarea la el nu ar fi o alegere ci o obligatie sanctionabila. In continuare cred ca am pondera serios problema daca am exclude din anumite drepturi orice persoana neinregistrata sau lipsita de orice forma de act de identitate pana la o anumita varsta.  Nu m-am hazardat in problema ”ciorilor”, problema ce a generat o intreaga coalitie online in jurul lui Cabral pentru ca am realizat ca daca nu era vorba de un actoras ce a demonstrat ca este un tip foarte inteligent si talentat (deci a demonstrat ceva), ci de vreun tiganus din Petrisor nu mi-ar fi pasat. As gasi atitudinea fata de minoritatea tiganeasca inacceptabila daca nu as sta pe o straduta curata unde exista o singura familie de rromi cu munti de mizerie in fata casei , ai caror copii ies dimineata in mijlocul strazii pentru a urina desi poseda un automobil nu tocmai ieftin. As urla ”Discriminare” in fata atitudinii unor soferi Ratb daca n-as sti ca ai lor copii sunt batuti saptamanal de tigani. Pana la schimbarea atitudinii romanesti, mai e mult de lucru de ambele parti.

Eugenia :  Desi am realizat ca selectia  stricta la nastere este imposibila stiintific si umanitar in momentul de fata, militez in continuare pentru reducerea populatiei si pentru interzicerea si amendarea procreearii in conditii sociale precare. Daca de-abia ai bani pentru o paine si doua sticle de posirca  nu ai de ce sa chinui un copil aducandu-l pe lume cu speranta ca poate va supravietui desi tu nu tii efectiv la el. Romanii verzi se plang ca ne-a scazut populatia fata de oribila perioada ceausista unde mamele eroine aduceau cate 10 idioti la lumina si ca se inmultesc tiganii. Problema reala este ca se inmultesc oamenii fara nicio sansa de a reusi, indiferent de etnie. Contraexemplele de genul ”dar uite, Gigel a reusit” sunt niste tampenii bazate pe premisa ca din 100 de oameni rasariti zilnic in jeg si saracie, 40 au murit, 40 sunt in inchisoare, 18 subzista iar doi au intrat in clasa de mijloc.

Continue Reading »

Filme din alt peisaj

18 Jul 2009 | : Filme & Carti

Intre interviuri, teste, scanari de diafilme si reviste cu benzi desenate (actiune despre care am mai mentionat ca merge foarte incet), am avut totusi timp sa ma holbez si la cateva filme ce mi-au trecut recent prin mana. Ok, am mintit, unele sunt vazute inca din ”dificila” perioada a studiului pentru licenta.

The Good

Cidade de Deus (2002) : Un film recomandat  agresiv de vreo doi prieteni, Cidade de Deus surprinde povestea ridicarii si mortii unui sef de gasca de cartier (Lil’ Ze) prin ochii timidului si agresatului Rocket, fratele unui fost jefuitor local ucis de Ze. Filmul este bazat pe povestile ce au inconjurat infiintarea unui cartier pentru saraci in Rio de Janiero-ul anilor 60′, cartier poreclit ”Orasul zeilor”. Printre iubiri esuate, droguri, oameni cu vise transformati in criminali si razboiul inceput de psihopatul Lil’Ze, Rocket descopera in fotografie singura cale de a scapa din mizerabilul oras al zeilor. Dupa vizionare ma simt dator sa-l ”pasez” mai departe : are mai multa substanta decat zeci de filme cu ”gangsteri” facute in ultimii ani.

Gummo (1997) : Harmony Korine este regizorul din spatele monumentalului Kids (1995), o opera cinematografica ce surprinde excelent franturi din viata unor adolescenti ”pierduti” ai inceputului anilor 90′.  Daca nu ati vazut Kids , ar fi un bun inceput dat fiindca Gummo merge pe aceeasi reteta  :  Firul epic este simplu si puternic fragmentat iar filmul mizeaza mai mult pe bucati de viata si imagini socante. Gummo abandoneaza scena orasului pentru a explora sudul american, un sud pe care Harmony Korine il vede in extrema ca fiind plin de conservatori psihopati, handicapati si ucigasi de pisici. Ar fi totusi de evitat in timpul mesei.

Dupa-amiaza unui tortionar (2002) : Un film neglijat al lui Lucian Pintilie despre vesnica piatra de moara comunista , aici abordata dintr-o perspectiva inteligenta si lipsita de clisee. Franţ Ţandără (Gheorghe Dinică) este un fost tortionar  din perioada de glorie a acestei practici, un om condamnat sa-si retraisca crimele intr-o cocioaba uitata de lume, alaturi de o nevasta oarba (Coca Bloos) si terorizat de un fiu extremist si agresiv. Marea drama a individului propus de Pintilie este ca absolut nimeni nu are timp sau chef sa-i asculte confesiunea , nici macar profesorul senator (Radu Beligan) ce editeaza un nou memorial al durerii alaturi de o tanara dar versata jurnalista. Filmul oscileaza intre scene de un comic savuros si scene de amintire sau confruntare brutala. Nu e un film pentru amatorii de finaluri asa cum nici ecourile plagii comuniste romanesti nu au avut finalul asteptat.

The Fun

Ice Age 3 (2009) : Evident, am luat si eu una bucata prietena si hop la cinema (din fericire nu la mall) ca sa vad minunea de film 3D. Faptul ca primele doua filme au fost printre putinele filme de animatie CGI cu-adevarat reusite a avut o pondere serioasa. Din capul locului va spun ca , exceptand cateva efecte interesante de miscare, profunzimea unor panorame si 2-3 iesiri din peisaj, vizionarea filmului in 3D nu face o diferenta senzationala. Pe de alta parte, filmul m-a surprins prin niste gaguri bine scrise si acelasi dialog viu pe care-l regaseam in prima parte a seriei. Din punctul asta de vedere, Ice Age 3 este clar peste a doua parte. Din pacate, personajul Buck, nou aparut in film ,atrage mult prea mult lumina reflectoarelor de la personajele clasice, si asta se simte la capitolul ”familiaritate”.

Still Crazy (1998) : Un film recomandat cu ceva vreme in urma si de Demaio . Rock, umor englezesc sec si un scenariu suficient de bine scris incat sa va prinda. Nu l-am trecut la categoria filmelor ”bune” pentru ca multi nu gusta stilul dar chiar si pentru ei, filmul ramane o experienta placuta. Still Crazy surprinde turneul de reuniune al unei foste trupe monumentale de rock, despartite din cauza abuzului de droguri al geniului creator din spatele ei si a diverselor neintelegeri dintre membri. Merita vazut, macar pentru actorii alesi din tagma vesinicilor subapreciati.

RV (2006 ) : Un film fara pretentii ce-l are in rolul principal pe mereu proaspatul Robin Williams. O excursie fortata cu o rulota se transforma intr-un drum al dezvaluirii si descoperirii sinelui, totul asortat cu niste gaguri comedice clasice. Nu l-as numi film bun insa faptul ca evoca fatis  perioada comediei optzeciste cu Chevy Chase si gasca, ii permite sa se evidentieze intr-o categorie unde o pereche de sani asigura succesul de casa.

The Bad

Kicking the Dog (2009) : Un ”teen flick” cu pretentii de mai mult , Kicking the Dog se plaseaza undeva intre American Pie si Breakfast Club dar mult mai aproape de primul film. In orice caz, productia are darul deosebit de a esua lamentabil pe cam toate planurile si de a oferi o ora jumatate de plictiseala crunta. Din punctul asta de vedere, este mult mai recomandat Sex Drive (2008) – desigur, ii lipseste naturaletea dar macar e un ”no brainer” la care te poti uita dupa o zi de stres.

The Number 23 (2007) : Oricat l-as simpatiza eu pe Jim Carrey, filmul asta despre descinderea in dementa a unui om aparent normal are darul de a-si pune singur streangul de gat in multiple insante. Filmul nu e nici prost, nici plictisitor in prima faza, doar ca odata ce devine destul de evidenta concluzia realizezi ca mai mult de 40 de minute din film sunt de o redundanta si plictiseala teribila. Sa nu mai vorbim despre finalul dubios si despre jocul ciudatel al unor actori din planul secund.

Ar mai fi o categorie pe care voiam sa o detaliez dar nu o voi face pentru ca nimic nu poate explica filmele astea mai mult decat o fac ele insele.  Este vorba de o serie de filme din tagma Sukyiaki Western Django (2007), un spaghetti western cu japonezi in regia lui Takashi Miike , Zombie Strippers (2008), o productie dubioasa ce inclina spre pulp si softcore porn si un epos monumental sub numele de Lesbian Vampire Killers (2009). Ultimul film , al carui trailer il puteti viziona aici baleeaza intre comedie tembela, referinte la clasici ai genului , vampiri, lesbiene si glume dubioase. Nu-mi dau seama daca putea fi ceva mai mult decat e , dar macar e sincer iar scenariul are momente in care reflecta perfect viziunea unui pusti de 13 ani asupra lumii. Sunt curios care ar fi comentariul lui Aron Biro pe tema lui LVK.

P.S : Intentionam sa bag in oala filmelor interesante si Death Race 2000 , filmul original din 75′ cu David Carradine si Stallone inainte de Rocky. Merita vazut, pentru faptul ca din el a tasnit seria Carmaggedon si pentru faptul ca e pur si simplu istorie cinematografica.

La ”ţară”…

13 Jul 2009 | : Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Urmeaza unul dintre putinele posturi cu tenta personala din blogul asta. Inainte de o revenire abrupta in Bucuresti, ceva scanari de reviste si diafilme (merge greu treaba), am avut timp sa trec macar pentru o zi pe la o tara nu suficient de indepartata incat sa justifice absenta mea.

Intr-un loc desprins din filmele lui Stere Gulea, am descoperit ca o zi este suficienta incat sa te trezeasca putin la realitate. Fie lipsa mea indelungata din zona, fie lipsa blocurilor comuniste din haznaua bucuresteana m-a facut sa vad totul mult mai mic (asa cum imi si sugerase cineva). O exprimare prozaica m-ar aduce la concluzia ca pamantul voia sa inghita locul, sa-l aduca ”inapoi”. Sunt locuri in care lectura bagata pe gat la Bac, precum mult vizatul roman ”Ion” are un total alt sens. Cand ai un bunic care si-a aparat obsesiv pamantul de comunisti (pana la a-si pune viata in pericol) si cand vezi oamenii certandu-se cu un investitor neamt din zona ce vrea arendarea unor pamanturi si asa greu de lucrat intelegi care-i baiul cu agricultura romaneasca.

Am mai ascultat odata povestea cu extraterestrul venit pe camp si gonit de sateni pe principiul ca incalcase granitele pamantului detinut de nu stiu cine si povestea sicriului transformat in frigider. Singura poveste careia bunicii nu voiau sa-i dea crezare a ramas cea cu strigoiul, o aberatie propoavaduita de ProTv acum vreo patru ani. Pentru cateva ore m-am intors la hobby-ul din copilarie, acela de a da nume stupide animalelor din curte care nu dispuneau de asa ceva. Astfel au aparut pisoiul Vercingetorix, catelul Ahile si vitelul Pericle. Oricum, nimic nu s-ar putea compara cu numele si denominarile deja existente in sat precum Cailuţă sau Afrodiţa. Ar mai fi de mentionat si Marin cu Coada (singurul om cu coada din sat, aparent) care are barul Zenovius si vinde un Chrysler aproape nou ! De la bunica am aflat si revelatia ca Oprescu e ”prost bine” , ca vorbeste si se misca de parca are ”carlige la cur”.

Dupa ce v-am plictisit cu doua paragrafe cu istorisiri personale ar fi cazul sa justific si de ce am simtit nevoia sa merg pana aici. Tot uitandu-ma la mixul de nou si vechi, la relatia cu exteriorul si la satul ce se retrage subtil de pe harta am sesizat o paranoica analogie cu situatia de acum. Senzatia pe care mi-au dat-o oamenii din zona a fost a unora care vesnic asteptau furtuna. Un sentiment similar pare sa se fi instalat si in blogosfera romaneasca dar si in mintile unora ce depasesc media de varsta a tinerilor revoltati (aviz Scaevola).  Ceva se intampla si nu , nu e vorba doar de criza economica. Ea va fi doar un motor pentru niste schimbari mult mai socante pentru droaia de analisti si economisti. Fie ca e vorba de mult mai abjectul sat patriarhal al politicienilor romani, de o anumita clasa de bugetari obisnuiti cu diverse favoruri sau de omul de rand pentru care criza economica este o chestie ce se decide la nivel de UE,  vantul schimbarii miroase a furtuna.

Iedut

He can feel it too...

Mi-ar placea sa se ridice un cititor si sa-mi spuna : Eu nu simt asta, eu vad un viitor glorios ! Pana atunci, sper ca intr-un eventual spatiu public de ”dupa”, sa ne intalnim mai putini, mai bine pregatiti si cu lectia invata. Intre timp,  vom continua desigur sa ne implicam in diverse actiuni mai mult sau mai putin relevante. E greu sa vezi sensul cumpararii unei umbrele cand stii ca te paste uraganul.

P.S : Din pacate pentru A.Faith si altii , cu sau fara parcul Romniceanu sau fantana din centru , Craiova (in care am zabovit foarte putin din pacate) arata in continuare nasol si prost gandit. Modernitatea se restrange doar la centru, autogara este infecta iar planul urbanistic imi pare ca lipseste. Iertata-mi fie ignoranta dar am vazut ca  lucrurile nu se imbunatatesc nici spre Slatina sau alte orase din Oltenia istorica.

P.S 2 : In alta ordine de idei, am intalnit un nou taximetrist filosof, unul mai tanar care folosea si artificii verbale. Tind sa cred ca gama lor devine din ce in ce mai variata pe masura ce locurile de munca sunt din ce in ce mai putine.

The Romanian Dot.com Bubble

08 Jul 2009 | : Software, Hardware, Online

Mi-ar fi placut sa scriu acum un post  despre cum sa ai succes in online si alte bazaconii care chinuie mintile unor personaje cu net prin cablu de 2 luni dar nu o voi face. Despre ceva istorie , evolutia bloggerului roman tipic  si gradele de toleranta in privinta comentariilor am mai scris si nu cred ca vrea nimeni sa citeasca remixuri.

Inca din primele luni ale inceperii blogului am sesizat o evidenta paralela intre fenomenul online romanesc si seria de falimente rasunatoare din onlineul american, reunite sub eticheta  ‘‘Dot.com Bubble’ . Pe scurt, ce s-a intamplat la finalul anilor 90′ in America a fost o crestere imensa a investitiilor in sectorul online, in siteuri si trusturi media exclusive , crestere alimentata de speculatiile bursiere , nu de o nevoie clara pentru astfel de servicii. Astfel, dupa vreo trei ani de laudat si incurajat consumul au urmat niste caderi rasunatoare, de la siteuri vizionare precum Kozmo sau Flooz pana la siteuri pur si simplu proaste. Ideile nu lipseau, nu lipseau nici investitiile. Lipseau in schimb oamenii pregatiti pentru noul mediu si un public cu acces constant si suficient de instruit incat sa inteleaga oportunitatile. Dupa maretele ratari ale perioadei, industria online americana a inceput sa se dezvolte incet si sigur si companii precum Google sau Amazon au preluat rapid stindardul.

De ce s-ar face o paralela cu Romania si cu nu tari mai destupate unde s-a investit mai mult in online ? Pentru simplul motiv ca la nivel de utilizare constanta a Internetului nu ne aflam departe de America anilor 2000 cand la ei o treime din populatie avea PC si luase contact cu Internetul (nu constant). La noi numarul posesorilor de PC este mai mare dar al utilizatorilor de Internet este mai mic.  Astfel, in timp ce ne contram pe bloguri, ne luptam la seminarii, dam sfaturi despre bloguri si antreprenoriat online, o buna parte din populatia Romaniei intelege in continuare din Internet messenger, mIRC , Hi5 si bineinteles pornografie gratuita. Cand intr-adevar vad ca ar fi rost de bani, intra in ”afaceri” pe aceleasi principii pe care se ghideaza si cand vand telefoane furate in fata blocului : lasa ba, eu sunt destept, ii fac eu pe-astia.   Astfel, fie infiinteaza siteuri sau bloguri de spam, fie trag cate o teapa pentru a fi numiti pe nedrept hackeri . Nu mai insist.

Ne plangem ca mediul online romanesc este imatur, ca investitiile in publicitate sunt nu stiu cum, dar intai trebuie sa ne gandim daca exista cu-adevarat un mediu online romanesc stabil. Vedem regiile care se agata cu ultimele puteri de inutilele bannere, bloggerii care alearga dupa advertoriale si contracte stabile si nou intratii care umplu 3/4 dintr-o pagina cu reclame aiurea. Nu-i vedem in schimb pe aia care cred ca ortografia corecta e  ”Sidiu de joace”, care stau pe net maxim o ora in care vrajesc minore si care sunt o majoritate covarsitoare dintre utilizatorii de Internet si asa putini in raport cu populatia. La educarea lor trebuie sa lucram.

Ca sa revin la problema ”balonului romanesc online” si la spargerea lui. Desi investitiile online s-au marit vizibil iar departamentele online par a fi cele mai profitabile pe timp de criza in agenda unora,  pot intelege reticenta generala a agentiilor si investitorilor. Pana la urma, cui vindem si cu cine vorbim ? Faptul ca ne citim intre noi si avem acces la statistici interne ne face sa fim mult prea optimisti cu privire la raspandirea fenomenului online in Romania si Europa de Est in general. Extinderea este mult prea rapida pentru cat poate piata sa inghita si de-aia razbat doar nou venitii cu-adevarat dedicati.

Balonul nu se va sparge si nici nu vom vedea bloggeri plecand cu plasele de fursecuri de la conferinte. Bloggerii si micii proprietari nu vor face preinfart cand vor vedea scaderea cifrelor. Oricat ar fi vrut unii ca toata vanzoleala cu Web 2.0 sa fie doar un vis urat, nu se va sfarsi asa. ”Blogosfera” se contracta , asa cum s-a intamplat si cu forumurile si fenomenul va continua insa asta se va intampla doar pentru a lasa loc unor viitoare metode de ”user generated content”. Cine trebuia a prins gustul iar exprimarea in online a devenit pentru multi un drept de baza. Nu se pune problema ca milioane de oameni sa puna mouseul si tastatura jos si sa spuna : Gata, ma intorc la a trimite scrisori cu pamflete la Curierul de Ramnic !

Bloggarim, twitterim si tinem conferinte pentru si cu aceeasi oameni si lunar apar  experti online care sa se atace pe tema nu stiu carui articol din nu stiu ce blog. Bine mai baieti, dar aia care chiar au forta de cumparare unde sunt ? Ajunge sa presupunem ca vor aparea pe parcurs ? Apreciez initiativele unora de a deschide diverse siteuri, mai mult sau mai putin inovatoare dar ma sperie presupunerea lor ca publicul se va forma pe parcurs. Romanii sunt reticenti la cumparaturile online iar recent o ruda m-a luat in deradere cand i-am spus ca am scapat de o mica problema prin intermediul unei consultatii pe site medical online.  Pentru oamenii astia, Internetul este ceva neserios, pentru pusti, nu un mediu in continua expansiune. Nea Marin de la parter nu stie de ”tuitar” dar are pensie marita, un mic magazin si cumpara saptamanal mult mai mult decat studentii care stau cu gura cascata pe la conferintele despre SEO marketing.

Later Edit : Am gasit si aici o referinta la fenomen (cautati separat clipul).

P.S : Vreau pe aceasta cale sa-l felicit pe vecinul meu de la trei. Este un imbecil perfect, atat de aproape de spatiul ancestral. Cum se poate sa stai de la 8 dimineata la 9 seara singur in apartament si sa bocani continuu, sa bagi circularul si bormasina fara sa respecti un minim de pauza ? Cat de mic si de anchilozat sa ai creierul incat rutina si zgomotul sa nu-ti ceara pauza, mai ales daca lucrezi singur !?!

Next Page »