Krossfire's Blog

Postul asta se vrea o ”opera artistica de o valoare exceptionala”, sau in romana vulgara, se vrea o capodopera. Pur si simplu m-am trezit in dimineata asta si am spus clar : Trebuie sa creez o capodopera, asta-i scopul meu de-acum inainte.

Va suna cunoscut ? Nu ? Atunci aruncati mai bine un ochi la ce se intampla in cinematografia, literatura, muzica si in general in ceea ce numim arta in Romania de vreo 20 de ani. Frustrati de restrictiile  si tiparele comuniste care ,intre noi fie vorba, in repetate randuri au produs valoare perena (mediul opresiv o face in general), artistii romani alearga nesatui pe drumul implinirii personale neglijand un aspect important : publicul.

Capodoperomania care caracterizeaza filmul si literatura romaneasca se vede in dezinteresul total al publicului pentru productia romaneasca in contrast cu parerile exaltate ale criticilor. Am fost in cateva randuri luat la rost pe tema : De ce lauzi ”Restul e tacere” si critici Boogie ? De ce ataci postmodernismul ?  Pai e simplu : m-am saturat de ”magna opus” si de invidiualism ieftin. Imi plac oamenii care se gandesc la public , public ce in marea majoritate a timpului vrea doar ceva bun\usor si pe care trebuie sa-l educi pentru ceva mai mult.

De multe ori in cazul autohton acel ”mai mult” este o adunatura amorfa de porcarii si influente, un prostmodernism vizual dus la extrem. Sa ne intelegem clar, distinsi autori de capodopere : Niciodata o opera mareata nu a ramas inaccesibila publicului larg. Neinteleasa pe deplin, apreciata postmortem…poate, dar inaccesibila si destinata unui cerc de cunoscuti care la randul lor creeaza ”capodopere”, mai rar. Daca aruncati , va rog, o privire pe la vecinii din alte tari vedeti ca marii lor creatori dau ceva apropiat de ”definitie’ odata la cinci ani. In rest : lucrari la limita dintre comercial si pasional. Nu mai zic despre actori buni care in viata lor nu au avut pretentia sau intentia de a fi considerati capodopere pe doua picioare.

Cautari Google, lectii de limba si literatura romana, bloguri, toate bagatelizeaza cuvantul asta (caruia tocmai i-am mai stirbit din valoare) de parca ar fi eticheta de pret. Fara sa tin cont de faptul ca ermetismul si limitarea la un subgen minuscul nu creeaza cu-adevarat capodopere, am folosit la randu-mi cuvantul in recenzii muzicale.  Cert este ca nu exista capodopere ale ”genului de carte in care sunt batute pisici”. Universalitatea sau cel putin regionalitatea aprecierilor este o conditie. Marquez n-a scris ”Un veac de singuratate” pentru nevasta-sa si vecinul de la trei !

Apropo, in afara de Blaga ,  Eliade, Cioran, Ionescu, Sorescu si de inca vreo doua iesiri temporare pe scena europeana (Djuvara, mai nou si Cartarescu), mai cunoasteti vreun autor roman cu relevanta reala pe plan international ? Sa trecem peste faptul ca anumite bucati de literatura n-au avut sansa sa se lanseze datorita unei triste perioade , cati dintre autorii canonici rezista testului anilor si testului public (chiar si al celui autohton) ?

Noi nu scriem de placerea de a scrie, scriem, compunem si regizam din pur ego. Ne trezim de dimineata cu obsesia ”De data asta voi crea o capodopera”. Si bagam si metamorfoza si SF si psihoza si reflectie si actiune  si batai si sex si injuraturi si revolutie. Pai cum sa nu-ti placa nene asa ceva ? Se cheama explorare a genurilor. Daca nu iese nimic din melanjul nostru lipsit de directie, dam vina pe publicul care nu citeste\se uita la filmele lui Michael Bay si mai bagam 2-3 capodopere pentru posteritate. Cum sa nu-l admiri pe pustiul din piata care canta intr-o trupa punk si care intr-o zi mi-a spus ca trupa lui e mult peste nivelul publicului din Romania ?

Iubesc modul in care criticii din Romania aplica eticheta geniului. Un geniu azi, un geniu maine…dar mai ramane cineva care sa faca ceva BUN ? Doar atat, bun, modest si simplu dar placut si mai durabil. Vreau sa citesc o carte romaneasca fara artificii inutile de limbaj, fara pretentii de rebeliune adolescentina si reflectie prelungita si vreau sa vad un film romanesc fara actori de mana a saptea pusi sa joace roluri pe care nu le inteleg. Vreau sa vad arta bai, nu capodopere !

P.S : Iesirile lui Nati Meir ma sperie din ce in ce mai mult. Sunt suficient de speriat incat sa fiu concentrat pe licenta de cateva zile , pana luni cel putin. Nati Meir si periuta lui de dinti (via Sandy)ar trebui sa fie eroi negativi intr-o carte pentru copii. Columbeanca ar fi asistentul cel rau.

88 Comments »

Stiu ca am intarziat cu postarile insa pe moment am ca prioritati licenta si asigurarea unui job, de prima problema urmand a scapa luni (sper din tot sufletul). Cu toate astea, nu am putut sa nu va ofer o scurta incursiune intr-o lume in care n-am chef sa pasesc prea curand de teama de a nu iesi cu pantofii plin de …

Dupa o noua tevatura care implica bucati de echipament nefunctionale si un retailer care tocmai a intrat in ultima parte a unui faliment agonizant, am avut ocazia sa ascult  o discutie edificatoare in autobuzul 139. Luntrea dintre lumi, cum numea colega Ana magaoaia Ratbista gazduia un dialog intre doi pustani de liceu. Unul dintre ei emite nemuritoarea fraza ”Bai, eu am harfe dar sunt pe bune bai, adica stiu…sunt mai bun ca prostu’ ala, am talent”.

Sa ne aplecam deci asupra cuvantului ”harfe” si a variantei sale ”arfe”. Dictionarul urban 123 ne spune urmatoarele :

Harfe

1. Aere de superioritate…
Exemple: Se crede cel mai tare. Ar trebuie sa-i scoata cineva harfele alea din cap !

Arfe
2. impresii,glume,fitze
Exemple: ce arfe ai!?!Ai arfe de mare om…

De-aici deducem sinonimia celor doua expresii de mare angajament. Vom analiza in continuare alte definitii ale pseudocuvantului. Iata cum Evenimentul Zilei ne elucideaza intr-un articol numit ”15 ani de harfe” :

Intr-un deceniu si jumatate de existenta a „Evenimentului zilei”, jurnalistii de la sectia Sport au produs mii de „harfe”, ceea ce, in jargonul ziaristilor, defineste un articol spumos, amuzant si captivant deopotriva.

Sa nu uitam si de minunatul DEX, unde harfe capata un cu totul alt inteles (unul in limba romana) :

hárfa (hárfe), s.f. – Instrument muzical format dintr-o rama mare dreptunghiulara pe care sînt fixate coarde puse în vibratie prin ciupire. – Var. harpa. Germ. Harfe; var. din fr. harpe. – Der. harpist, s.m.; harpista, s.f., din fr.

Intelegem din definitiile date ca un cuvant precum harfe nu are un inteles foarte clar in minunata noastra limba, este ?  Nu are cel putin un inteles care sa justifice sutele de poze de pe hi5 in care partasi ai culturilor de cocalari si pitzipoance etaleaza cuvinte precum ”harfe \arfe” ca pe titluri de noblete.

Desigur, am putea da vina pe vocabularul psihotic izvorat dintr-o mutilare perpetua a limbii dar cred ca e mult mai simplu de atat : Cand nu ai ce etala, si totul se reduce la valoare si figuri, harfele sunt ceva ce trebuie sa etalezi primul. Sunt ”un ceva”, mai precis…un ceva care trebuie sa fie acolo inaintea celorlalti. Daca vreti, un fel de ”Propunere Unica de Vanzare” care din pacate este fenomenal de usor de imitat. Ai arfe ? Avem si noi , bah !

Din prisma acestei judecati, va spun ca din momentul asta eu am znorbe. Ce sunt znorbele ? Nu conteaza, gasesc eu un acronim…cert este ca eu am si voi nu aveti, deci am valoare ba, am stil !

P.S : Pana una alta, problema mea cu routerul s-a redus la a aduce porcaria aia de Edimax in garantie la Ultra Pro (a doua oara). Cand am ajuns la unul dintre sediile principale, sa vezi surpriza : UltraPro intrase in ultima faza a falimentului, dizolvarea efectiva si nu mai primea sau rezolva garantii (cel putin nu ”garanta” pentru ele). Trist, dar pe merit. Cu toata interventia Unicredit & pals pentru a aduce magazinul mai repede la faliment si a-i vinde proprietatile, preturile practicate de Ultra Pro in ultimii ani nu le-au facut vreun serviciu. La revedere, drum bun !

P.S 2 :  Cand Apple lanseaza noul Iphone 3GS, Asus face o declaratie pe care ma simt nevoit sa o sustin – Our goal is to provide products better than Apple’s.

39 Comments »

Nu are sens sa ma trezesc acum, la spartul targului, pentru a explica ca frustrarea romaneasca da nastere la o natiune de posesori de masini straine si celulare de 20 de milioane, oameni gata sa fie aruncati in strada in fiecare moment dar mandri ca au putut jigni un alt amarat.

Cu toatea asta, am fost intotdeauna curios sa vad ce pasi urmeaza unii pentru a-si alege masinile Curiozitatea a aparut cand in anul I, odata ajuns in Bucuresti am intalnit o cativa studenti si parinti de studenti care conduceau aceeasi masina : Volkswagen Passat, luat in leasing sau rate. Despre obsesia neintemeiata pentru masini germane am mai scris in trecut si nu o sa revin doar de dragul de a ma lungi. Cert este ca sistemul de alegere al unei masini la romani are un circuit destul de dubios. Cu aportul unei cunostinte care a lucrat la o reprezentanta, l-as rezuma cam asa :

Proaspat imprumutat de 30 000 de euro, suma pentru care va plati o viata, romanasul se grabeste in prima reprezentanta a unui producator german , de preferat VW, Opel sau Skoda (germana oricum in ochii lui).  Dealerii in general il intuiesc de la usa : destul de prost imbracat, neingrijit si cu o figura intre sictir si aroganta . Ar face tot sa nu para picat din cer insa e clar  : omul s-a imprumutat de mai mult decat poate duce si acum vrea sa se simta rege. Cu pasi largi, hotarat, romanasul se indreapta catre primul model din raza vizuala.  Modul lui de inspectie nu va implica niciodata un test-drive si nici urcarea la volan. Exista un singur test valabil , testul epatarii : E destul de ”bengoasa” ? O sa arda Gigel de la patru cand ma urc in ea  ? Nu are importanta ca VW e privit ca un brand de masa mai peste tot, omul nostru de mic isi dorea obsesiv o masina germana. Ajunge la un Golf 4 Full Option : 20 000 de euro. Da, dar el a imprumutat 30 000 iar masina asta este mica, e ”de femei”. Daca iei 30 000 de euro, dai 30 000 de euro ! El vrea o masina mare. Odata ajuns la Passatul dorit, nu se mai uita la dotari . Il vrea ! Intrebarea seaca a dealerului despre test-drive devine instantaneu retorica. Omul si-a gasit masina !

Desigur, o sa-mi spuneti ca exagerez, si ca multi dintre romanii verzi au masini luate la second din afara. Acelasi criteriu, doar ca alti dealeri si alti bani imprumutati. Apoi, dupa ce ai facut un astfel de efort regal pentru o masina care nu-ti trebuie, poti sa o conduci altfel decat agresiv si lipsit de orice urma de respect in trafic ?

Cand a inceput mania imprumuturilor, al caror avant a fost din fericire taiat de criza, aproape in fiecare saptamana gaseai cate un proaspat imbogatit. Unul care toata viata tacuse si incasase in vreo uzina acum conducea un Audi luat la second, avea telefon Touch Screen si se ducea sa repare instalatii in costum. Maxim 2-3 luni dura toata sarada dar era suficient cat sa moara de ciuda dusmanii, vecinii si familia. Nu e in niciun caz vina masinilor sau a dealerilor ci strict a frustrarilor romanesti post comuniste. Oameni ajunsi intr-o perioada in care cei mai inteligenti ca ei au inceput sa aiba, nu sa rabde cu toata lumea, au acumulat mai multe frustrari decat poate duce ratiunea.

Un citat deosebit de pe un forum, pe tema dezbatuta mai sus ”Mi-am luat si eu o Kia d-asta (n.n : Ceed) dar e joasa rau la sol si scaunele sunt cam tari.  Nici culoarea nu-i grozava. Initial voiam Logan dar am zis sa ma rasfat, ce dracu”.

P.S 1 : Am ales un nou imn al invatatului pentru licenta pe ultima suta de metri ”Chacaron Macaron”.  Sublima piesa subliniaza perfect la nivel liric starea in care ma gasesc la ora actuala.

P.S 2  : Ca tot vorbim de VW , oamenii au gasit o super metoda de-asi promova noua dubita de familie : The Volkswagen Baby Maker (via Raluca).

70 Comments »