Krossfire's Blog

Abundenta de glume despre ”furries” si despre moda ”furry” de pe forumul Cracked si site-uri precum SomethingAwful m-a intrigat pana la punctul la care am vrut sa aflu despre ce-i vorba. Deoarece la momentul respectiv nu exista un articol clar scris pe wikipedia despre problema asta, am apelat la alte surse care ulterior s-au regasit in creuzetul culturii de masa al numeroaselor wiki.

Desi exista si in Romania , nimeni nu s-a obosit sa traduca termenul ”furry”. Probabil Blegoo are o idee clara despre cum s-ar fi putut face traducerea insa ”blănoşii” , ”’blăniştii” sau ”iubitorii de blăni” par titulaturi degradante. Simt ca dupa doua fraze cititorii sunt complet confuzi in legatura cu subiectul articolului de fata. Permiteti-mi sa va introduc in miezul problemei :  Ati avut vreodata vise umede cu Lola Bunny ? Vi s-a parut ca cel mai bun prieten al omului nu este cainele, ci un om-lup musculos si suprainteligent ? Daca raspunsurile sunt in zona lui ”da”, ei bine s-ar putea sa fiti un ”blanos” (sau poate doar usor bolnav).

Moda ”blănoşilor” exista de destul de multa vreme insa a intrat serios in atentia mediului online de-abia dupa 2006, desi publicatiile clasice mai scrisesera despre comunitatile lor asociindu-le cu deviantii sexuali. Pe scurt, membrii comunitatilor aduse in discutie isi manifesta admiratia, atractia sau dragostea pentru diverse animale antropomorfe (umane, pentru cei nepretentiosi). Animalele sunt fie zeitati, personaje din diverse seriale\anime-uri fie personaje concepute si executate de ”artistii” diverselor comunitati furry.  Daca ar fi sa ne luam dupa una din sursele  lor principale de informare, wikiFur (da, puteti rade), membrii comunitatii asteia isi creeaza ”fursonas” (”blănosoane” ?) adica identiati animaliere si de multe ori se costumeaza in ele in timpul liber sau la conventii.  Observatorul pasnic isi doreste sa creada ca e doar un hobby dar nu poate sa nu se simta usor speriat de amploarea fenomenului.

Daca aveti impresia ca e vorba de 10-20 de fani anime care au dus lucrurile putin prea departe, va inselati. Conform aceleasi surse de ilare informatii, exista destule cluburi si grupari de astfel de fani , multe concentrate in nordul europei. Daca va vine mai la indemana, puteti face cateva mistouri la liber de wikiFur sau ma puteti contrazice daca o femeie pe jumatate crocodil, jumatate cal va trezeste sentimente nebanuite.

Fantezie tipica a comunitatii : Furry Neko - BBMF

Cum in SUA exista reviste pe tema asta si moda cam sarit din parametrii normalului inteleg oarecum mistourile la adresa comunitatilor existente. Asocierea cu zoofilia pe care anumite publicatii au facut-o este iar greu de trecut cu vederea desi multi publica benzi desenate inofensive. Cert este ca nu pare sa fie o comunitate mai periculoasa sau pasnica decat uzualele comunitati de fanboys\fangirls gen ”Religia Cavalerilor Jedi” sau ”Imperiul Klingonian”.  Atata timp cat anime-urile si unele filme Disney vor continua sa alimenteze imaginatia cu astfel de creaturi (care vorba vine, existau in diverse forme  ale ritualului religios inca din antichitate) nu cred ca ”blănoşii” o sa caute prea curand alta forma de divertisment.

P.S : Catolicii fundamentalisti lovesc din nou in Polonia unde un calugar s-a gandit sa editeze un fel de ghid Kama-Sutra pentru crestini impanat cu tot felul de povete din Biblie. Ma intreb de cate ori poti discutia pozitia misionarului, principala acceptata de biserica in Evul Mediu. Capitolul I : Pozitia Misionarului, Capitolul II : Pozitia Misionarului cu Biblia pe capul femeii…

36 Comments »

Stiu, am zis ca o sa raresc materialele de critica sociala dar de vreo doi ani  ma sperie un fenomen asupra caruia am pastrat tacerea din motivul lipsei de calificare. In ultimele luni insa, ma simt efectiv invadat de cererile de socializare (”networking” pentru pretentiosi) primite de la diversi experti online. O privire aruncata pe LinkedIN si veti descoperi cu surprindere ca Romania este efectiv plina de oameni ale caror creiere supradimensionate abunda de sfaturi despre un mediu pe care cu luni in urma il ignorau.

Ca unii abereaza in CV-uri si scriu un text Word in trei ore e o problema, una minora as zice. Dar cum minorele atrag in general perversi de 50 de ani, totul devine iritant cand oamenii astia  isi umfla muschii pe la diverse evenimente organizate tot de ei sau in mediul pe care sustin ca-l promoveaza. Cele mai triste cazuri sunt expertii online cu ”peste 10 ani de experienta”. Spun triste pentru ca unii dintre noi, astia banali si non-experti eram acolo acum zece ani si sa vezi ciudatenie : ei erau de negasit.

Exact, eram pe forumurile unde spamati si dejectati injurii (nu ca noi eram cu mult mai breji), eram poate pe acelasi canal de mIRC (mai rar in cazul meu) si mai tarziu va vizitam siteurile inca facute cu butoane standard din Dreamweaver. Da, domnule expert…nu esti singurul cu acces la Internet din perioada 1997-2002 si mai exista oameni care stiu cu ce se ocupau marii maestri in online ai patriei in primii ani de cariera (pentru ca cel mai probabil faceam aceleasi tampenii).  Atunci cand am ”frecat menta” prima data pe Internet, Constantinescu tocmai ce castigase alegerile insa am avut acces stabil de prin 2001 dar asta e total alta treaba (aparusera oricum si salile de Internet). Eram un copil prostovan si extaziat si nu ma ducea grozav bila pentru a intui potentialul mediului pe care tocmai il descopeream. Ar fi fain sa spun ca aveam o super viziune de ansamblu dar nu aveam, cum nu aveau nici alti mari ‘e-marketeri”. Acum 10-12 ani, cand lumea inca citea cu pofta site-uri precum ”Gelu Corcochiftelu” (glume, joculete java primitive, poze amuzante) NU EXISTAU OAMENI PREGATITI IN ONLINE. Nu , bannerele erau pe cat de simple posibil si non-targetate, iar imitatiile primitive de regii de-atunci functionau mai degraba pe baza de barter. Pe scurt : Nu prea exista publicitate online in mediul romanesc, nu in acceptiunea ei moderna. Era mai degraba o forma de marketing de gherila condusa de niste pionieri care nu aveau idee ce tin in mana.

Cu forumurile era la fel problema. Prin 2003 am facut un forum numit Lords of GM (Game Maker, pentru neinitati). Programam jocuri si eram inchis in cochilia mea , astfel incat nu-mi pasa prea mult de exploatarea Internetului, in continua crestere . Cert este, ca in 2004, dupa ce activasem pe cateva forumuri romanesti si pe doua straine (radiomute in mod particular) ma convinsesem ca in materie de online, Romania o arde dubios intr-o balta a retardarii. Una din care, la o adica, tocmai iesisem si eu. Ideile de siteuri veneau tot de la oameni cu bani care copiau mai tot de-afara (de la layout, la continut si la poze cu caini) , nu de la idealisti. Am fost surprins ca 4 ani mai tarziu sa vad ca unul dintre indivizii care critica inspumat pe un mic forum intre timp decedat (pe parte de IT) are acum tupeul sa se prezinte drept expert online la o conferinta. Interesant cum cineva poate nega ca prima lui tendinta in online a fost sa se faca de cacao. In cinci ani se pot schimba multe, mai putin caracterul si reticenta la nou.

Agentiile de publicitate sunt alta mancare de peste, uneia careia vrei nu vrei trebuie sa-i suporti mirosul. Si aici se invart niste personaje mai mult decat dizgratioase care se pretind un fel de eminente cenusii a ceea ce inseamna publicitate online. Aceeasi indivizi intrati accidental in ”publicitatea clasica”, genul care isi iau un PC doar dupa ce si-a luat tot departamentul si jumatate din vecinii de la bloc, populeaza sfera expertilor online si aici. Vorbim de oameni pe care in 2004 ii citeam declarand prin ziare ca Internetul e mai mult o moda, si care acum sunt capetele departamentelor ”specializate” din agentii. Mai mult, aceste agentii online tin si seminarii de tipul ”Introducere in Universul digital” , traductibile prin ”Iaca, acu ne-am trezit si noi”. Practica asta este destul de des intalnita si prost inteleasa la noi : Hai sa separam o gasca de oameni care sta toata ziua cu nasul pe doua-trei bloguri si pe messenger si sa spunem ca ei sunt divizia noastra online. Astfel ne discreditam si pe noi (daca avem divizie specializata, inseamna ca agentia mama nu se descurca cu mediul asta) si pe ei pentru ca foarte putine astfel de divizii vor face ceva. Si inca ceva  : Daca angajezi tineri ca sa-ti faca treaba intr-un mediu care te depaseste, nu uita ca e foarte posibil ca angajatii tai sa fie parte din acei 90% ignoranti din cadrul celor care sustin ca au idee cu ce se mananca tortul. Din frica de a nu-ti pierde jobul e posibil sa aduci imbecili care considera ca o problema care le-a trecut pe sub nas 5 ani de zile se invata din mers intr-o luna.

Bai tata, nu stiu daca sunt 10 oameni care isi pot atribui titlul de ”expert” in ceva in Romania , cu atat mai putin intr-un domeniu unde la nivel de abordare si imagine in ochii populatiei suntem total inapoiati. Ahh, si nu e putin cam generos sa te autodeclari ”antreprenor online” cand tu ai un blog construit din alocatie ?  Sa fim seriosi, pana acum am facut trei campanii online (in cadrul unor joburi si colaborari : doua ONG-uri si un client comercial) , am facut si web-design, pus pe picioare cateva forumuri mici, am atins la un moment dat niste cote de trafic si comentarii decente cu blogul (pe care l-am tinut departe de joburi) si am participat la partea de design si de copy pentru cateva siteuri. Pe moment sunt implicat intr-un proiect fara scop comercial dar cu un potential de comunitate si informare destul de mare (nu spun, ca stric surpriza). Cu toate astea, as fi idiot daca m-as considera antreprenor online sau expert. De ce ? Pentru ca am vazut trecand pe langa mine altii mult mai buni si vizionari (acum anonimi dar nu lipsiti de influenta) si pentru ca menirea mea nu e sa fiu ”consultant online”. E doar un mediu. Da, stiu ca printre bloggerii de top, oamenii din agentii si consultanti exista cativa oameni pregatiti si a caror experienta pe diverse platforme este relevanta, oameni care sunt ceea ce pretind ca sunt. Numarul lor ramane in continuare foarte mic asa ca , pentru restul, doua sfaturi se impun : Luati aminte la ce a inseamnat fenomenul ”dot com bubble” si incercati exercitiul umilintei cand vorbiti in public.

Daca citesti zece bloguri de SEO, faci spam intre cafele si esti fixat pe adsense esti mai departe de notiunea de expert decat este Naomi de cea de femeie. Daca ai avut 500 de poze pe netlog nu inseamna ca ai pus bazele retelelor sociale in Romania. Online nu se echivaleaza in ”cine face primul x bilioane in trafic si deschide mai multe spam siteuri invinge”. Online-ul inseamna mai mult decat as putea scrie aici sau gandi, inseamna  libertate, interactivitate, continut si multe altele pe care ajungi sa le cunosti intai ca utilizator, apoi ca potential colaborator si probabil niciodata ca expert. De ce ? Pentru ca in momentul in care eu aberez chestiile astea ,exista un ”cineva” prin India care tocmai a facut 30 000 de dolari din Second Life si vrea sa-i investeasca intr-un proiect de retea sociala care va schimba totul. Asta e , cat timp unii au timp sa se autoproclame experti, utilizatorii normali de-abia fac fata la fluxul de schimbari si informatie din mediul asta. Starurile rock online au viata scurta si la fel ca in viata reala, sunt putine care lasa ceva in urma.

P.S : Daca vi se pare un articol prea lung si ranchiunos, imi pare rau…dar imi statea de mult pe suflet. Daca vreti insa acum , pe ultima suta, sa vedeti ceva dubios si la limita cretinatatii romanesti, va rog sa va holbati in liniste la aceasta imagine si mai ales la gaura din produsul prezentat.

49 Comments »

Nu prea imi sta in fire la scriu la doua zile in urma unui eveniment (sau ma rog, la o zi jumate) dar am zis ca in cazul de fata este necesara o discutie mai larga pe tema originalitatii in muzica romaneasca.

Despre trupa Bucium am mai scris cu diverse ocazii. Baietii si fata abordeaza un folk rock reminescent Phoenix dar mai actual si mai bine inchegat decat alte incercari de intoarcere la origini.  Concertul de fata nu a fost ceva ”mare” si nici popularizat. A fost un concert in cadrul unui eveniment ce s-a dovedit a fi mediu vitreg pentru rock : Festivalul Gastronomic International. Cum romanul nu poate fi ”gurmet” ci doar vesnic flamand , cetele de fomisti au preferat sa asculte trei ore palavarageala unui individ iritant care vorbea despre carnatii din creier decat sa caste putin urechile la concertul Bucium. Motivul pentru care maneloizii se ingramadeau la scena cu mancare erau ”mostrele gratuite” pentru care se facusera doua cozi. Adevarul e ca pentru o bucatica de carnat cu mamaliga merita sa mananci trei ore rahat verbal.

Sa revenim dar la Bucium. Dupa ce amanasera concertul  din prima zi a competitiei si ii fortasera ulterior sa cante la o ora mai putin avantajoasa, indivizii din organizarea ingurgitarii generale nu s-au lasat si au mai intarziat cu o ora evenimentul Bucium. In atare conditii, ma asteptam ca trupa, compusa din Andi Dumitrescu (chitara-voce),  Dan Simoaica (bass), Alexandra Milea (vioara), Mihai Balabas (vioara) si Adrian Rugina (tobe), sa fie destul de iritata si iesita din dispozitia propice unui concert. Din fericire m-am inselat, si dupa Voievozii, piesa de incalzire, Bucium si-au intrat in ritm si au inceput sa stranga multimea. Din pacate, cu exceptia a vreo 15-20 de oameni publicul nu era cel meritat de trupa.

In timpul concertului m-am convins insa de un lucru : sunt trupe care nu au ce cauta in cluburi, iar Bucium este una dintre ele. Aranjamentele muzicale (in special combinatia vioara – toba si chiar bridge-urile de bass) si vocea nu se pot pune in valoare decat pe o scena mare, in aer liber. Acestea fiind zise, m-am bucurat sa aud si cateva piese de pe viitorul album Bucium, sugestiv etichetat ”Miorita”. Piesa care a amutit publicul, indiferent de natura lui,  a ramas insa Maria (Doamna Raresoaia) cantata impecabil din punctul meu de vedere.

Din nou, trebuie sa-mi exprim regretul pentru faptul ca trupe precum Bucium nu au publicul pe care-l merita. In alte conditii poate as mai fi cerut un bis, dar ce sa-i faci : se terminase de facut mancarea la cealalta scena. Printre alte personaje colorate (precum punkista de duminica si rockerul de 10 ani) l-am vazut si pe celebrul Titel, Lordul Dansului, un tip usor alunecat ce apare foarte des la concerte si danseaza in stil manelistic indiferent de piesa.  Stiu ca ati vrea un clip cu maestrul dar mai sunt pe YouTube si apoi…incerc sa fiu baiat finut (va las doar mini clipul asta cu Bucium)

Pozele au fost vizibil editate si micsorate pentru scopul de fata iar autorul original este Fuzzy (probabil le veti putea vedea in full pe blogul lui in curand).

Revenind la ce promisesem in prima instanta : Trupe precum Bucovina, Bucium, Odyssey sau Negura Bunget exploreaza filonul folcloric romanesc care in trecut a dat cateva trupe legedare precum Phoenix sau Sfinx. Rezultatele se inscriu in genuri diferite insa sentimentul ramane acelasi :e sentimentul de romanesc, de autentic (chiar daca nu complet original stilistic). De ce trupe precum cele mentionate nu au fani iar porcarioare cu tinta adolescentina precum OCS (care se pisa pe fanii lor cu fiecare ocazie) , Vama, Vita de Vie si mai stiu eu ce pseudoformatii care behaie prin cluburi si la Rosia Motana au baze considerabile de fani ? As spune in continuare ca e vorba de o lipsa de cultura muzicala, de dorinta de facil doar pentru a justifica apartenta la un grup (sunt rocker ca ascult nu stiu ce). As spune ca o trupa precum Bucium, chit ca nu e nici de metal si nici nu mor gagicile cand o asculta ar avea infinit mai mult succes pe o scena cu public din afara decat ar avea o flescaiala de alternative cu iz expirat de Nirvana care ne imbie sa o luam ”razna”.

P.S : Discutia de mai sus pornise de la o iesire cu Drace caruia ii multumesc pentru pasta de guava. In continuare sustin ca are gust de marmelada si pere

38 Comments »

Daca as avea competente in domeniul literar as putea umple spatiul asta cu teorii despre despre cum personaje celebre de roman au rapit intimitatea creatorilor lor, canibalizand personalitatea din spate. De la actori , moderatori si cantareti pana la autorii de belestristica, mai toti s-au trezit la un moment dat ca personalitatea afisata in public incepe sa se inscrie iremediabil in toate aspectele vietii cotidiene.

Si in cazul ”bloggerilor” intalnim aceeasi tendinta, pastrand evident proportiile. Fie ca esti tipul criticului smecheras, pseudoanalistului social, cosmpolitului dezinvolt sau pur si simplu unul care scrie despre spalatul zilnic pe dinti, pe blog ai un atu pe care nu-l ai in viata reala : libertatea de expresie, extrovertirea. Cum prea multa libertate sperie, omuletul speriat din noi va creea automat o masca (fie ca-i zice BlogMaster2000 sau pur si simplu Dan) care sa-l ajute sa-si controleze nou gasita libertate. In unele cazuri, masca asta devine celebra (atat ca se poate intr-un mediu de genul asta) si ajunge sa acapareze treptat personalitatea sociala a celui din spatele ei.

Filosofia asta subtire m-a lovit ieri cand intr-un moment de nervi incepusem prin comentarii sa iau apararea ”bloggerilor” din Romania. Evenimentul mi-a amintit si de alte cateva porniri dubioase din ultima vreme care-mi arata ca-l iau pe ”krossfire” prea in serios uneori. Pericole in intretinerea pentru un timp indelungat a unui blog sunt destule, de la trecerea in subunitar a raportului material citit\material scris pana la uitarea scopului prim al initiativei.

Acestea fiind zise (mai mult gandite si sumar notate) ma intreb cum naiba o fi ca intre grupurile de cunoscuti si prieteni sa fii strigat exclusiv dupa porecla online (presupunand ca este una autoasumata) si sa primesti cereri de glume in stilul ”canta-mi lautar”. Daca acum un an si ceva mi se parea un gest de afectiune sa fiu strigat la misto ”Krossy” (da bai, e rost de ras in hohote) acum ma gandesc serios daca merita sa las numele online (si trademark de altfel, ca e inregistrat) sa canibalizeze personalitatea offline, mai ales ca ultima se afla intr-un moment de slabiciune. Ma intreb cati din bloggeri se simt amenintati de forta personajului creat ?

Pana una-alta, spre final va las cu imagine de ”blogger” care nu are nicio legatura cu un post relativ plictisitor :

(Daca va intrebati ce-i cu masinuta, ei bine vorbim de o Dacie cu ceva jegulet pe ea, lasata pe spate si echipata cu o serie de capace Daewoo. Dat fiindca e ”noua” din 2004, proprietarul cere nici mai mult nici mai putin de 7500 RON pe ea !)

P.S : Mi s-a acrit putin de articole de opinie si pe teme sociale astfel incat ma gandesc sa revin la ce a am promis – articole informative, jocuri, diafilme, muzica, tipologii si ceva pe latura umoristica. Mi se pare nasol sa ajung in punctul in care imi e mai comod sa aberez\analizez decat sa informeza. Incep sa-i inteleg pe editorialistii rodati.Am gasit posturi din trecut cu idei mai vii si exprimari mai putin pompoase decat cele din ultimele luni.

P.S 2 : Nu va pot priva de un filmulet absolut superb care reflecta perfect starea de spirit romaneasca (puteti sa va uitati si pe categoriile site-ului, sugestiv intitulat ”Pula Non-Stop” )- da, stiu  ca s-a mai publicat de X ori si stiu despre ce e vorba in original dar cand ai un film in care cineva iese pe geam si urla ”Pula’ Pula Pula’ numai la plaiuri mioritice te poti gandi in prima instanta.

46 Comments »

In timp ce eram gata sa-mi asum pozitia oraseanului de ”sala” zilele trecute mi-a revenit in minte tema injuraturilor si amenintarilor primite in online. Numarul si agresivitatea comentariilor de la diversi cretini e in stransa concordanta cu aspectul imaginat al interlocutorului.

De ce exista din ce in ce mai multi idioti care isi permita sa injure femeile cu blog ? De ce il injura fara control lumea pe zoso si pe alti bloggeri cunoscuti ? Pe langa cauzele tipice, pe langa frustrari , invidie si pe langa injuraturile primite pe merit, exista in colectivul de troli si papagali mentalitatea care bantuia inca din vremea mIRC-ului : il stiu pe-ala, n-ar avea nicio sansa in fata mea. Odata vazute in mod constant figurile unor personaje mai influente online, odata ce stii ca in spatele blogului se ascunde o femeie sau un pusti de 14-15 ani, marlania din tine ajunge la cote alarmante. De ce ? Pentru ca tu esti cel mai tare, cel mai frumos si mai puternic si stii ca daca te-ai intalni fata in fata cu unul dintre ei, sansele ca respectivul sa te agreseze fizic (presupunand ca te recunoaste sau ca te recomanzi) sunt destul de mici. Asta nu inseamna ca nu vei fugi ca o fetita de 10 ani dupa ce timp de doua luni ai hartuit pe cineva online ci pur si simplu ca exista sanse destul de mici ca un blogger sa te poata admonesta fizic.

Nu conteaza efectiv cum arata cel care scrie textul ci mai degraba cum isi imagineaza comentatorul suparat ca ar arata. Chit ca pot deveni de nerecunoscut la fiecare doua luni, m-a surprins totusi o discutie in care cineva isi imagina ca sunt un tip nu prea inalt, slabut si cu ochelari.  Imaginea asta este socant de departe de adevar dar foarte aproape de imaginea convenabila a ”bloggerului”.  Se stie doar ca bloggerii sunt aia tocilari care scriu pe net si acum defuleaza si se cred destepti, pai pe-aia ii bati imediat.  Comentatorul stie ca in evenualittea unei intalniri fata in fata, respectivul posesor de blog ii va ignora sau lua la misto dar nu-l va rupe in bucati si arunca la porci. De ce injura lumea mai putin bloguri de atitudine extremiste desi multe dintre ele sunt subiective si lipsite de o baza reala (si chiar ar merita critica acida)  ? Pentru ca exista riscul ca in spatele lor sa gasesti un individ de 1.90 , cu banderola cu crucea celtica, afiliata la 2-3 grupari de extrema dreapta si mereu dornic de ”dezbatere cu ranga”.

Saturday Morning Breakfast Cereal

Sus-amintitul mIRC putea duce la situatii tragi-comice : in orasul natal se intalneau diversi indivizi ”la interval” in urma unor conversatii belicoase pentru a afla ca de fapt erau prieteni si ca impreuna cantareau cam 80 de kile. Blogurile pot duce in schimb la situatii pur tragice precum filarea casei in urma unor atacuri (Appolinaire) sau amenintari fata in fata de la diverse ”vedete” din offline (jurnalisti si staruri CanCan). Totul e ca marele tau inamic sa considere ca esti complet inofensiv fizic si ca aceeasi batausi retarzi si frustrati din clasele 1-4 se pot descurca la fel de bine online. Atata timp cat cel atacat se simte lezat sau incepe sa-i fie frica (cum multora le era de anonimii de pe messenger) idiotul si-a atins tinta. Daca in schimb se raspunde la amenintari brutale cu amenintari subtile, parametrii problemei se schimba.

P.S : Tin sa va ofer o piesa de mare angajament pe care am pus-o si pe Twitter crescandu-i semnificativ vizualizarile. Melodia asta, care nu e o parodie din pacate, distruge de una singura speranta umanitatii in viitorul muzicii  : Freaxxx – Brokencyde  (desi in link se spune ca a fost turnat pe mai nimic, sunt surse mai credibile care spun ca minunatul clip a costat serios)

73 Comments »