Krossfire's Blog

Vechea discutie despre ce inseamna si mai ales cine poate formula coerent o opinie in mediul online a revenit. Evident, au aparut diverse pozitii despre cum e mai bine sa abordezi alti bloggeri, despre ce formeaza sau nu o opinie si despre cine are dreptul sa o emita.

Raspunsul la intrebarea clasica ”cine are dreptul sa emita opinii in online ?” este binecunoscut : Toata lumea ! Sub protectia anonimatului sau cuprinsi de sentimentul propriei importante mai toti isi dau cu parerea despre politica, muzica, femei, afaceri online, monetizarea blogului, SEO, jurnalistii din presa scrisa si despre iepurasii blanosi de pe Jupiter. Nu fac exceptie (si nu prea cred ca face vreun om cu blog), insa nu vad o problema aici atata timp cat ai o opinie bine conturata pe care altii ar vrea cel putin sa o citeasca si cel mult sa intre intr-o dezbatere pe tema. Scopul unui blog nu ar trebui sa fie in mod explicit emiterea de opinii, insa actiunea este inerenta.

Cu pesimismu-mi caracteristic, m-am gandit sa incep cu partea negativa a lucrurilor si anume cu cele mai frecvente false argumente folosite in blogosfera. Le-as spune sofisme, insa e prea pretentios pentru modul in care le-am enuntat. Le-am mentionat intr-un comentariu intr-o alta discutie, insa cred ca ele au simtit brusc nevoia de socializare. Mi-au  revenit in cap, alaturi de cateva colege, in urma comentariilor citite in ultima vreme.

1.Ad Hominem (Atacul la persoana) : In definitiv o eroare logica de relevanta , este de departe cel mai des folosit contraargument online. Cand este acuzat ca fura, nu stie sa scrie sau habar n-are pe ce lume e, bloggerul sau comentatorul roman da replici de mare angajament precum ‘‘Tu nu stii sa scrii bah !” sau ”Uita-te la tine ca esti urat, si zici de mine ca fur !”

2. Falsa analogie : Asta imi place cel mai mult dintre argumentele aduse de unii in discutie . Atunci cand esti acuzat de ceva sau ti se spune ca teoria ta nu sta in picioare aduci drept contraargument fraze de gen ”Dar Nastase a furat mai mult decat a furat patronul meu, pe el nu-l certi ?’‘ sau ”Dar si bloggerul X are publicitate ca mine si lui nu-i zice nimeni nimic”.

3.Injuratura neaosa si afirmatia goala: Online, offline, nu are importanta. Ti se aduce o acuzatie sau ti se pune o intrebare incomoda raspunzi cu ”Ia pleaca bai Bulache pe alte bloguri ca n-am timp de tine”. Partea nasoala aici este ca unii si-o merita. Sunt oameni atat de mici si de stresanti incat simti nu mai suporti. Corect este sa le raspunzi la intrebare si apoi sa le dai un ban, sa-i trimiti la origini sau ce intentionai initial sa faci (desi daca argumentul e suficient de acid, nu mai e nevoie de injuratura). Afirmatia goala merge pe superba logica ”X este adevarat pentru ca eu am dreptate”. Si nu-i asa, unii au mereu dreptate.

Erori mai speciale :

-Denaturarea opiniei adversarului (omul de paie) : Gigel.info spune ”Oamenii din comunitatea gay traiesc in pacat Biblic”. Alexica.info ii da o replica ”Deci tu spui ca gayii ar trebui omorati cu pietre ? Pai asta incalca toate codurile…”

-Imbrobodirea (Argumente circulare si argumente irelevante) : Ma recunosc vinovat, si eu am folosit-o drept fabrica de argumente (cel mai recent cred in articolul cu Eugenia in vreo doua comentarii). Atunci cand stii ca celalalt are dreptate dar cu greu vrei sa recunosti ca ai gresit, iti reformulezi argumentele anterioare pentru a se autodemonstra sau te apuci si demonstrezi tot felul de chichite complet irelevante pentru discutie. Eu o numesc inventare  si programare de argumente dar este putin cam mult pentru ca argumentele inventate nu-l pun pe conlocutor pe ganduri.

-Apelul la repetitie si apelul la emotie : Asta cred ca mai toti bloggerii fac implicit. Fie repeta in diverse moduri o afirmatie in ideea ca va fi validata, fie incearca sa se concentreze pe implicatiile emotionale ale potentialei invaliditati\validitati a afirmatiei. Va dati seama cati pisoaisi de o luna ar putea sa moara daca teoria mea nu ar fi adevarata ?

-Apelul la autoritate si apelul la majoritate : Daca majoritatea comentatorilor mei sunt de acord cu mine este clar ca am dreptate. Cand e vorba de autoritate, trebuie neaparat sa citezi ceva aproape irelevant al unei autoritati intr-un domeniu : daca Bobby Voicu face o presupunere despre ceva, eu o pot da de la mine ca adevarata sugerand ulterior ca o autoritate in domeniul online a emis un adevar.

Daca ar fi sa spun ca am invatat ceva de cand tot pierd vremea cu blogul asta (desi pierd foarte putina vreme , dovada fiind lipsa de optimizare si frecventa posturilor) este ca nu exista aproape niciodata ”’dovezi incontestabile” si ca nu vei simti niciodata trecerea de la obiect la subiect.   Pe de alta parte, daca e sa ne luam dupa lobbystul din Thank You For Smoking,  ”daca argumentezi corect, nu te vei insela niciodata”.

Cum sa argumentezi corect ? As putea sa tin o prelegere despre forma discursului in retorica (exordium, naratio, etc) insa nu am autoritatea si mai ales nu stiu suficient de multe lucruri despre tema. Consider capacitatea de a argumenta coerent (fie ca poti sau nu sa te impui, fie ca ai sau nu dreptate) un talent, nu o capacitate ce poate fi dobandita prin invatare.  Exemplul lui Demostene este unul incomplet. Da, poti sa-ti reglezi dictia mestecand pietre dar nu poti invata sa ai o gandire sau argumentare coerenta in public decat prin educarea in primii ani de viata si prin folosirea unui talent nativ.

Cu toate astea, daca faci tot posibilul sa te feresti de erorile prezentate mai sus (nu le vei putea evita aproape niciodata in totalitate) si reusesti sa te documentezi poti aspira catre ceea ce lipeste populatiei online din Romania : Pertinenta !

Un argument pertinent este un argument bun, chiar daca el va fi demontat in secunda urmatoare. Va da de inteles interlocutorului ca nu vorbeste cu un idiot ci doar cu cineva care are o alta opinie, indiferent de cat de neaplicabila pare.

P.S : Am ramas incredibil de impresionat de noua piesa Bambi la care nu am rezistat mai mult de 20 de secunde insa am observat ca : Melodia de baza este una evreiasca pe care fetele o canta intr-o biserica ortodoxa purtand voaluri catolice. Trei religii dintr-o lovitura !

P.S : Drept alternativa muzicala (daca Bambi si scarpinatul in fund s-ar putea numi muzica) va ofer un mare artist metal : The Heavy Metal Farmer

71 Comments »

Am fost intrebat de vreo cinci sase ori pe blog de ce nu particip la concursurile pentru bloggeri. Sa fie din cauza ca o parte dintre ele par a fi aranjate sau sunt partinitoare ?  Nu am temeri de gen pentru ca rar particip pentru a castigat (exceptie in liceu cand imi faceam banii din concursuri de literatura). Este vorba pur si simplu de prezenta unor bannere si de organizatorii individuali care din start vor porni cu niste preconceptii despre participanti.

Ei bine uite ca a aparut si un concurs simpatic organizat de Dgeneration si galeriile Artmark . Spun simpatic pentru ca a reusit sa-mi atraga atentia. Atata timp cat galeriile Artmark vor oferi premiul si vor juriza si nicio firma intermediara sau blogger nu se va baga in seama, mi se pare totul ok. Ideea ar fi sa scrii un mic articol despre unul dintre cele cinci tablouri scoase la licitate de casa Artmark .

Motivul meu de participare ar fi simplu : Ma intereseaza destul de putin banii pusi in joc (nu ca n-ar fi tentanti dar un articol scris in cinci minute nu prea are sanse) sau concursul in sine. Chestia e ca in afara de un link si de promovarea aferenta asta e cam singurul concurs de oarecare anvergura care nu ma forteaza pe mine, bloggerul non amator de reclame (sperietoare de ofertanti, cum ma numea cineva) sa pun bannere pe blog sau sa laud excesiv intermediarii. Intr-un cuvant, imi da un subiect simpatic de blog si nu ma forteaza sa ucid ochii cititorilor cu reclame.

Deci, voi scrie ceva usurel, fara umor hardcore pentru a anunta simbolic aparitia unui concurs pentru bloggeri cat de cat decent. Prin umare, asta ar fi primul si probabil singurul concurs la care o sa particip in calitate de ”blogger” sau ce oi fi eu.

Theodor Pallady – Melancolie

Unul dintre apogeele creatiei paladiene, Melancolie rezuma clar ceea ce autorul a vrut sa spuna in intreaga sa cariera : Iubiti si cainii vagabonzi si nu neglijati femeile urate ! Fara a face abuz de mijloace Pallady picteaza o gagica cu sanii mici si burta mare cu scopul declarat de a face bani gramada la aproape un secol distanta. Iata cateva fapte mai putin stiute despre opera lui Pallady si despre tabloul Melancolie in particular :

+Pictura originala se numea Costel insa specialistii de marketing ieseni si francezi au ajuns la un consens in legatura cu sexualitatea personajului din imagine.

+Sanii anticlimatic reprezentati de Palladay sunt de fapt Moldova si Tara Romaneasca. Observati cum Moldova se duce treptat spre dreapta desi personajul face eforturi musculare pentru a-si tine sanii uniti la fel cum neamul romanesc a luptat pentru a nu da Moldova invadatorilor slavi. Odata cu trecerea timpului, Moldova se va indeparta clar de sursa-i ontologica.

+Dupa cum spun izvoarele scrise pe hartie virtuala, Pallady ar fi avut o bogata corespondenta cu Matisse, inventatorul Matizului cu trei roti. Intr-una dintre scrisori i-ar fi spus : ”(…) Desenul poate fi de sine statator… in timp ce culoarea fara desen ramane ceva nevertebrat… delicvescent.”. Matisse i-a replicat cu patos ”Ce mama dracu inseamna delicvescent ? Hai ba Teo, acus tu inventezi cuvinte ca sa te citeze posteritatea ?”

-In baza acestei picturi, Freud l-a considerat intotdeauna pe Pallady un reprezentant al sindromului lui Oedip. Ceea ce nu stia Freud este ca in poza nu era mama lui Pallady ci chiar mama lui Freud ! (Aceasta a fost si una dintre cauzele primului razboi mondial)

-Petru Comarnescu obisnuia sa spuna despre Pallady ca ‘‘poarta in toata nostalgia Moldovei şi ajunge adesea la o schematizare şi la o liberare a materiei interpretarilor bizantine” pe cand Ionel Apreotesei, coleg de scoala cu pictorul afirma : Taranul ala ? Ala mah ? Aluia io i-am aratat cum sa deseneze prima fomeie goala !

-Pallady , politehnist (La Dresda, nu la Bucuresti ca avea tata bani) avea o cunoscuta obsesie a perfectiunii formei si aranjamentului coloristic. Din acest motiv isi facea majoritatea culorilor topind Chupa Chups pe cand imaginile erau construite din ceea ce autorul numea ”punctişore di culoari”. Spre moarte Pallady a afirmat ‘‘Trebuia sa le fi zis pixeli, in mama lor !”.

-Autorul lasa intotdeauna indicii in legatura cu natura miscarii personajelor sale. Cele trei puncte maronii de pe pictura sunt un indiciu clar al naturii crocodiliene a personajului.

-La vederea tabloului fratele pictorului a avut o reactie interesanta ”Tiiiii, si tu ai fost cu aia mah ?”

-Critcii spun ca Pallady combina curentele art nouveau cu simbolismul si fauvismul. Recent s-a descoperit ca ar fi aderat in secret si la zoroastrianism, religie care i-a permis lui Pallady sa insereze importante indicii in opera sa. Melancolie prezinta de fapt cina cea de taina in varianta zoroastrica, fara Iisus , Apostoli sau mancare, doar cu femei..ca asa e la arabi !

-Obsesia lui Pallady pentru natura este zugravita clar in tabloul de fata prin aspectul de pom al personajului descris. Astfel, omul ramane vesnic , expresia ”Uite cum s-a plantat aia in canapea” sistematizand trairea artistului. Se spune ca Melancolie spune exact ceea ce autorul a vrut sa spuna in tablou.

-In fine, cel mai mare mister care inconjoara imaginea este cel legat de pozitia artistului in momentul in care picta si de privirea personajului fascinat de marimea pensulei cu care Pallady oglindea realitatea.

P.S : Tabloul Melancolie poate fi vazut in perioada aceasta la Galeriile de arta Artmark. Aceasta poveste a fost scrisa pentru a participa la concursul organizat de Dgeneration .

Aceasta ar fi fraza de validare, deci nimic prea costisitor. Daca este un alt concurs de scos ochii blogosferei, macar sper ca am facut 2-3 persoane din randul din spate sa zambeasca. Deci, e o gluma si nu una prea inspirata…nu mi-o luati in nume de rau pentru ca urmasii lui Pallady sigur au facut-o !

49 Comments »

Voiam sa va anunt ca n-am uitat de promisiunile electorale si ca un vot de incredere dat in finala Nenea Cosmos va va aduce pe culmile gloriei bloggeristice (da, tre sa votati din nou). Adevarul e ca nu prea inteleg eu cum e cu concursul asta dar cum la Roblogfest n-am dat nici macar un link, am zis : fie, Link !

Acum, sa revenim la titlu. Postul de fata porneste de la niste premise enuntate intr-o discutie cu A.Faith, partial purtata prin comentarii. Controversa aparuse in urma unei previziuni a instaurarii Linuxului ca sistem de operare generalizat in urmatorii cinci ani. Evident, am dezmintit puternic aceasta afirmatie si ma voi intoarce la discutarea ei imediat dupa ce-mi enunt scopurile.

Uzabilitatea si egonomia sunt doi termeni care au bantuit industria IT inca din anii 80′ . Daca ergonomia are un sens mai larg si se refera la proiectarea si gandirea unui sistem (de orice natura) in concordanta cat mai mare cu nevoile si obiceiurile umane (adaptarea rapida), termenul de ”usability” este mult mai centrat si mult mai vehiculat in IT.  Uzabilitatea pune un mai mare accent pe satisfactie in sine si pe rezultatul final, implicand un ciclu care porneste de la design, trece prin usurinta de utilizare si ajunge la ceea ce o sa-si spuna utilizatorul dupa ce si-a indeplinit scopul cu produsul tau. Conteaza mai mult obiceiurile de utilizare decat usurinta in utilizare anticipata de vreun expert din capatul vestic al Californiei. Nu mai amintesc de ”optimizare” pentru ca se subaintelege.

Jakob Nielsen , un contestat dar foarte apreciat expert in ”usability” enuntase niste parti componente ale uzabilitatii ca parte a ”utilitatii” : curba de invatare, eficienta, memorabilitatea, numarul de erori facute de utilizator si satisfactia. Pana la urma, uzabilitatea tine de cat de repede si e eficient iti poti face treaba cu un produs/platforma software. Nielsen a pus mereu in conferintele sale accent pe satisfactie. De ce ?

Pentru ca un consumator are intotdeauna dreptul de a fi frustrat , dupa cum bine a punctat la un seminar unul dintre cei mai respectabili oameni de BTL din Ro.Da domnule, am dreptul de a fi frustrat in urma folosirii oricarui produs. Ma face asta prost sau ignorant ? Pe mine, poate.  Pe cei care-ti alcatuiesc tie publicul , NU. Multe companii au facut greseala asta, de la producatori auto la companii din industria IT si mai toate au sfarsit-o prost.  II poti spune tu unui mare scriitor ca daca nu-ti intelege site-ul sau bucata de software este un idiot ? Nu, pentru ca ala ar putea fi clientul care te scapa din faliment…unul singur este suficient. Daca eu plec frustrat pentru ca nu am inteles politica de preturi a unui retailer de componente hardware nu e vina mea (ca sunt obosit dupa job si nedormit sau poate doar nedumerit), e a voastra ca n-ati putut sa ma faceti sa inteleg !  (Am pus un tag more, deci mai e)

Continue Reading »

26 Comments »

Nici nu trecusem bine in 2008, si am simtit nevoia sa ma iau de revistele pentru femei si de presa glossy in general. Atunci existau cateva voci care aparau vehement articolele de gen ”cantitatea ideala de cereale ce poate fi ingerata de un adult fara sa sufere de constipatie acuta”.

Intre timp lumea revistelor glossy si mai ales a revistelor online a simtit nevoia sa se cizeleze , probabil zguduita de criza financiara si de materie cenusie.  Alex (advertising friend, no blog) mi-a pasat un link de pe forumul PC Garage, un link de o deosebita frumusete si gratie feminina de pe E-Girl.ro : Cum sa-ti construiesti propriul PC ?

Trecand peste semnul intrebarii din titlu (cu la fel de multa logica sintactica precum virgula dupa punct), va voi dezvalui ce se afla in minunata lume a lui Lucian Braca, autorul acestui superb articol si al altor cateva articole de pe un site destinat femeilor.  Deci, cum sa-ti construiesti propriul PC :

Dupa ce ne sfatuieste sa ne ”construim” PC-ul din componente de la second hand, Luci ne explica de ce are el impresia clara ca sistemele de firma sunt niste porcarii

nu dupa multa vreme de la achizitionarea unui astfel de calculator nou-nout si ieftin deja incep sa apara probleme legate de placa de sunet sau chiar sursa de alimentare ori te trezesti ca sistemul de operare ruleaza complet alandala si nu ai nici o explicatie valabila mai putin lucratura de mantuiala a placii de baza si asa mai departe.

Cum alegeti placa de baza si procul ?  Lucian ne raspunde, avertizandu-ne in legatura cu RAM-ul :

este intotdeauna recomandat ca atat placa de baza cat si procesorul sa poarte semnatura celor de la INTEL, iar acest lucru se verifica foarte simplu prin simpla consultare a microprocesoarelor si descoperirea numelui de firma peste tot pe placa de baza si bineinteles pe procesorul dorit de noi. De obicei achizitionam placa de baza cu tot cu procesor si de sperat si cu ceva memorie RAM, minimum 256, dar daca tot avem bani de ce sa nu dublam aceasta cifra, sa zicem la 512 RAM.

Aberatia continua cu vaste cunostinte care in 2002 l-ar fi facut pe omul nostru regele cartierului la reparat calculatoare :

Astfel vom dori sa avem montate pe placa de baza placute de memorie de tip DDRAM, ceva mai noi si mai rapide decat mai lentele memorii de tip SDRAM, dar daca pretul e prea mare pentru acestea atunci nu ramane decat sa procuram cat mai multa memorie SDRAM la un pret convenabil pentru ca fie ea si mai veche tot isi va face treaba asa cum trebuie daca exista din abundenta.[...] garantat un procesor Intel Pentium de macar 1000Mhz nu ne va face niciodata de rusine indiferent de sistemul de operare pe care dorim sa il rulam pe calculatorul respectiv. Daca va plac jocurile si considerati ca aveti nevoie de un procesor mai bun atunci alegeti-va un Intel Celeron de pana in 2000Mhz si veti putea rula cele mai noi jocuri fara teama ca sistemul va ingheta sau ca veti fi vaduviti de distractia dumneavoastra favorita.

Daca 2 GHz si DDRAM-ul va incing simturile, stati sa vedeti ce mai zice Mos IT dupa ce ne sfatuieste sa ne luam ”un FAN ceva mai puternic”

In privinta monitorului nu va aruncati la tipurile cele mai noi pentru ca acestea sunt extrem de scumpe ci multumiti-va cu ceva mai vechi si nu neaparat cu ecran superplat, dar avand o diagonala de macar 15 inch si inca in buna stare de functionare. Acest lucru se verifica foarte usor prin apasarea repetata de minimum 3 ori a butonului de start si mai apoi prin verificarea cursoarelor de luminozitate si constrast care nu trebuie sa se afle cu mult peste 70% oferind bineinteles o imagine multumitoare si suficient de clara. [...] mouse potrivit, de preferat din cele cu suport USB pentru ca sunt mult mai stabile si fiabile decat orice alt tip de mouse existent pe piata noastra.[...]nici de un DVD/CD-ROM mai de doamne-ajuta fie el un ASUS sau SONY care sa poata rula macar la 48X.Daca vanzatorii nu se afla in posesia unor CD-uri cu driverele originale macar rugati-i sa va noteze pe o foita de hartie cam ce drivere ar fi necesare si de unde puteti procura un CD cu acestea.

Ca sa nu ne lase cu ochii in soare, omul mai loveste o singura data, dar cu forta :

Desi personal recomand achizitionarea unui calculator complet nou prin sistemul de rate existent in Romania totusi nu vad de ce sa nu iti poti construi propriul calculator din componente ieftine si bune la mana a doua cu o suma care nu trebuie nicicum sa depaseasca 700RON. [...] sa achizitionati un monitor si o unitate Pentium 3 sau Pentium 4 cu specificatia INTEL INSIDE trecuta pe partea anterioara a carcasei. Sunt niste computere excelente care au inca o durata lunga de functionare si nu va vor lasa la greu. Culmea, in acest caz, riscul de a face o vizita la Service-ul autorizat este mult mai mic decat in cazul anumitor calculatoare noi-noute, dar construite initial cu dumnezeu stie ce componente mai toate de pe piata de electronice din Asia. Daca totusi doriti un calculator nou atunci nu ezitati sa achizitionati in rate un Pentium 4 cu componente originale pentru ca, din fericire, inca se mai face treaba buna pe la ei si nu veti regreta achizitia facuta mai ales daca prindeti si oferta de sarbatori.

Concluzii baieti ? Pai e simplu ! De-asta cumpara mamele copiilor nestiutori tot felul de imbecilitati la second sau in rate : pentru ca exista oameni ca bulache asta care ne explica de ce piata de electronice din Asia este naspa si ne sfatuieste sa luam rebuturile pe care micii vanzatori de cartier ni le strecoara sub nas la suprapret.

Oi fi eu rau, dar cunosc o persoana care tocmai si-a cumparat un sistem din ala naspa, branduit Kinetix (culmea) la vreo sase milioane cu tot cu mouse si tastatura + inca vreo trei milioane jumatate un LCD din ala nasol, asiatic. De un an jumatate duduie (de fapt asta-i, ca e linistit ca un motan obez) sistemul ala si nu e pe mainile unui profesionist. Un sistem configurat manual poate fi intr-adevar mult mai bine optimizat decat unul branduit insa pentru asta trebuie sa consulti pe cineva care are habar despre ce vorbeste, nu vreun putoi de la mai stiu eu ce DCShop sau vreunul care scrie in reviste pentru femei.

Evident, ce sa spun eu, un blogger care la opt ani demonta 486-uri unui om care recomanda 512 SDRAM, vorbeste de AGP si sugereaza ca orice joc nou ar rula pe o astfel de configuratie.Unele voci o sa spuna ca am fost prea dur si ca omul incerca sa se adreseze publicului feminin. Nu am nimic cu el personal dar face o greseala fenomenala : In loc sa coboare limbajul la nivelul unui public mai putin instruit , prefera sa considere publicul format din imbecili/imbecile si sa abereze fara absolut nicio retinere.

P.S : Daca vreti sa va mai amuzati putin, puteti citi si articolul despre Jocuri pe Internet si cel despre partitionarea si formatarea unui HDD .  In primul articol amesteca jocurile indie (indie developers) cu jocurile incluse in diverse sisteme de operare iar in al doilea veti realiza surprinsi ca un calculator se porneste din butonul de start.

P.S 2 : Cred ca importatorii de fructe exotice mi-ar putea vinde orice (mai putin avocado, e oribil). Dupa ce cu doi ani in urma aberam in articole despre Pomelo, astazi am consumat importante cantitati dintr-un hibrid Pomelo-Grapefruit Alb numit Sweetie.

P.S 3 : Daca articolul a fost super plictisitor, votati cu incredere.

93 Comments »

*Palmele lui Cosminel4k2 transpirasera. Tastatura laptopului era obositoare pentru niste palme cu o textura atat de fina. Aflat intr-o stare de maxima incordare intelectuala, bloggerul uploada de 10 minute o poza cu un telefon nou lansat careia se chinuiese 20 de minute sa-i scoata watermarkul. Nu se putea relaxa fara sa se intrebe ce va face grupul lui format din paladini, dark elfi si pitici de padure in lupta cu puternicul Gozbogorar Mancatorul de Goblini. Nu putea fi acolo sa simta forta bataliei virtuale. Presiunea ii ucidea simturile. Isi dadu jos ochelarii si isi sterse transpiratia. Poate o sa faca live blogging din barul asta…sau poate …nu. Mai bine nu, blogul lui cu filmulete si recenzii traduse era deja recunoscut drept un blog de spammer nesimtit blog de succes pe piata romaneasca. Deodata, in MacDonalds’ul plin de netbookuri si notebookuri taiwaneze intra o faptura superba, o blonda care arata mai real decat gagica aia din ultimul Unreal. Cosminel4k2 ii arunca o privire galesa, de Paladin de level 68…Papusa blonda se intoarse spre el : Hei bloggere, vrei sa-mi faci un review la sani ? *

Plauzibil scanriu ? Daca finalul va pare totalmente ireal atunci e bine : sunteti normali ! Daca nu, simtul penibilului m-a rugat sa va transmit un mesaj : Niciuna dintre tipele dragute cu blog nu o sa cada dupa incercarile a agata direct prin WEB 2.0. Asa ca, in numele fetelor dragute dar inteligente care isi pastreaza un coltisor de online pentru ele, simtul penibilului va roaga sa va opriti !

Cum identifici concret o tentativa de a agata online ? In primul rand ar fi de mentionat ca spre deosebire de Hi5-uri si Yahoo Messenger blogul iti poate permite uneori (depinde de detinator) sa cunosti aspecte palpabile din viata unei persoane. Prin urmare, exista si posibilitatea rara (dar plauzibila – exista deja doua cazuri cunoscute in blogosfera) ca un cuplu sa se formeze prin intermediul blogului si sa reziste suficient in viata reala. Aici online-ul este doar un facilitator, nu un motor de desfasurare al vietii sociale (oamenii ajung sa se intalneasca in alte circumstante iar blogul serveste scopului de cunoastere comprehensiva prin respunsuri inteligente si discutii).

Pentru restul de cazuri, exista comentariile superbe din gama  : ”Imi place mult ce ai scris” , ”Personalitatea ta ma fascineaza, ai un blog fain”, ”O fata ca tine suparata ? Hai maaai..” si multe altele. Am fost chiar intrebat pe mess de un individ care a primit ulterior ignore pentru mass-uri daca stiu ”cum sa agat o blogerita” de parca era vorba de o specie noua. Genul asta de oameni considera ca respectivele bloggerite vor fi profund sensibilizate de spamul lor continuu, ii vor aborda pe mess si bang !, in doua luni o sa aiba ce prezenta mamelor care tot spera. Genul asta de oameni contine doua subspecii : cocalarii (cu sau fara blog de spam) si cei ajunsi in extrema ”geekness”-ului (dependenti total de online, totalmente obsedati).

In ambele cazuri, efectele agatarii prin blog sunt aceleasi : mai mult trafic si comentarii pentru detinatoarea blogului si mai multe replici de gen ”Banuiesc ca ai un suflet bun” la articole despre olarit. Problema e ca pe un blog destept esti fortat oarecum sa zici ceva vag inteligent sau inteligibil asa ca porcaria ta de comentariu va iesi repede in evidenta.

(O imagine de pe blogul lui Steven Peterson intitulata sugestiv Blogger Love)

Incercarile de a atrage personaje feminine pe blogul tau se vad prin abundenta posturilor de gen ”Femeia perfecta”, ”Depresia amoroasa”, ”De ce ma simt eu de cacat”, ”Alina e numai una”.  Asta nu inseamna ca nu se pot scrie posturi metaforice si inteligente pe tema personajelor feminine lipsa insa in cazul nostru vorbim de un limbaj direct, de ID-uri de messenger lasate, de fonturi sclipitoare si poze idioate. Suficient ca dupa doua trei citiri de astfel de minuni o tipa sa aiba impresia ca toti oamenii cu blog sunt totalmente idioti.

Partea nasoala e ca fenomenul nu se restrange numai la publicul masculin, existand si destule gagici in cautare de ”tipi altfel” care comenteaza obsesiv posturile unuia sau altuia pentru ca ulterior, dupa dezamagire, sa scuipe cate un blog gen ”Clubul Menstruatiei” (sau de ce sunt barbatii naspa si noi cool).

Cred ca tuturor ni s-a intamplat macar o data sa citim un blog al unei persoane de sex opus si sa ne spunem ”trebuie sa-l cunosc\sa o cunosc”. Daca totusi intalnirea s-a intamplat in conditii civilizate si urmadin anumite etape, felicitari ! Daca nu s-a intamplat si daca de vreo trei luni de zile scrii pe respectivul blog chestii gen ”Odata am bagat 9 napolitane in gura” ar fi bine sa iti regandesti optiunile de casatorie (si nu, casatoria in Second Life nu e o optiune).

P.S : Trebuie sa mentonez ca asta nu e un post care tinteste spre amatorii de WoW sau posesorii de netbookuri (mini-laptopuri) ci doar o noua revenire a seriei ”simtul penibilului”. Ca veni vorba de simtul penibilului : Cine e mai nesimtit in interviul asta ? (Apropo , nu stiam ca Doru a refacut AB4 in Italia)

76 Comments »