Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

December 2008

Monthly Archive

New Year’s something…

31 Dec 2008 | : Viata de zi cu zi

Nu obisnuiesc sa-mi fac liste de Anul Nou pentru ca la mine Anul Nou pica pe undeva prin septembrie. Atunci imi fac majoritatea calculelor si pregatirilor. De ce sa-mi spun acum ca voi fi mai bun ? Promisiunile de Sarbatori au tot atata forta precum promisiunile pustilor de 10 ani care vor ceva si promit sa fie mai buni.

Pana la urma e clar ca vrem ceva. Dupa asaltul hypermarketurilor si dupa un chef (care simbolizeaza chipurile haosul primordial) ne asteptam ca noul an sa vina cu ceva nou ? Economic bine nu o sa prea fie si asta se va simti cel mai tare in preajma alegerilor prezidentiale , politic e dezastru iar social…ei bine, noi cu greu ne putem numi societate (cultura e mozaic, limba romana e stapanita de putini iar egoismul e mai presus de valorile sociale).

Happy New Year

(Happy New Year si mahmureala usoara.
Click pe imagine pentru sursa originala)

Prin urmare, in lipsa unei ”New Years Resolution” o sa-mi promit sa schimb totusi tema la blog si o sa sper ca macar unul dintre cele doua interviuri de dupa vacanta sa-mi aduca un job sau o colaborare stabila. De asemenea as vrea sa am ceva mai mult timp pentru blog pentru a posta mai multa substanta si mai putina opinie pentru ca multi asteapta asta de ceva timp de la mine.

P.S : Happy New Year cititorilor !

Christmas n00b shot !

28 Dec 2008 | : Social, Cultural, Politic

Mi-am petrecut minunatele sarbatori de Craciun uitandu-ma la seriale si butonand un E51 in timp ce din cand in cand mai aruncam o piesa de la Trans Siberian Orchestra. Nu stiu cat de importanta a fost informatia asta dar cert este ca pana la o anumita varsta Craciunul a insemnat foarte mult pentru mine.

Faptul ca niciun pusti de opt ani nu mai crede in Mos Craciun nu e tocmai o noutate. Faptul ca ar trebui sa creada este de bun simt. Lumea are nevoie de Mos Craciun, traditie importata sau nu (cea traditionala era ceva putin prietenoasa). Mos Craciun, pe langa toata imaginea comerciala transmite totusi un mesaj clar, cel al ”daruitului”, al oferirii unei rasplati pentru un comportament decent. Pe langa asta , conceptul de a oferi neconditionat ceva si de a fi mai atent cu cei din jur pentru o perioada e vital intr-o epoca a individualismului.

In copilarie obisnuiam ca in serile din preajma sarbatorilor sa ma tot uit speriat spre geam, in special in urma unor tampenii din timpul zilei. Aveam impresia ca Mos Craciun sta si noteaza la geam si ca se ascunde de fiecare data cand scot eu capul. Evident, ca Mosul nota si faptul ca scoteam capul ca sa-l urmaresc asa ca stateam cu sufletul la gura pana in Noaptea de Ajun tot numarand greseli si calculand dobanzi si fapte bune. Pana pe la opt ani ai mei imi si distrageau constant atentia pentru ca momentul sa para ”magic”. Aveam nevoie sa cred in Mos Craciun pentru ca folclorul popular si cel biblic lasa prea putine creaturi benefice sa umble libere si prea multe ”ispite”.

(O imagine a Vechiului Mos)

Spre final, as vrea sa explic si titlul, ca sa termin postul : Azi a nins in oras si s-a facut suficienta zapada cat sa poti arunca 2-3 bulgari. Pe vremea mea (eh,taica) inventam cu fiecare ninsoare un joc nou. Cei doi pusti care se bateau in curtea scolii cu bulgari nu aveau nevoie de imaginatie. Ei jucau ”caunter”. Cand au iesit pe poarta scolii unul a trantit cu aplomb ”Ai vazut bai Aline ce N00b Shot ti-am tras cu bulgarele ala” ?

Deci, Craciunul e nasol si daca la opt ani te mai bucuri de el esti un ”n00b”…

P.S : Cat despre Nokia E51 – Stiu, am zis ca-mi iau HTC dar voi pastra banii pentru schimbarea laptopului. Pana atunci, symbianul asta cu 96mb RAM si 366 Mhz ruleaza cam orice in materie de aplicatie office sau joc Java. E un bun intermediar si are si WiFi…sau mai bine spus era in oferta Orange si am primit si un ajutor financiar pe ultima suta de metri, deci n-am scos prea mult de la mine.

Si a fost…bine ?

24 Dec 2008 | : Social, Cultural, Politic

Cu ani in urma puteam citi din Biblie fara aroganta unui copil mare care se crede mai destept decat un prescolar pentru ca nu mai citeste basme. Tot atunci, observasem un pasaj in Geneza care-mi daduse de gandit. De pe undeva de pe la versetul 8 in sus , dupa ce Dumnezeu incepe sa populeze Pamantul apare expresia ”Şi a văzut Dumnezeu că este bine”.  Desi in finalul Genezei, creatorul isi observa creatia si constanta ca ”iată erau bune foarte” lipsa unei constatari directe dupa creatia omului mi se parea atunci o ezitare, un fel de ”nu era chiar atat de bine”.

Chiar daca ma agatam de o chichita in teoria mea biblica, daca ar fi sa admitem existenta unui Dumnezeu personalizat (adica Biblic) nu cred ca acestuia nu i-ar fi aparut o urma de indoiala dupa creerea omului (de fapt , Potopul urmeaza unei astfel de indoieli). Pana la urma, de ce ar fi ”bine” ? Ni se spune mereu ”fara limite” desi limitele exista si daca la inceput pare nebunie sa le ignori dupa un timp nebunia se transforma in nesimtire, in brutalitate neconditionata. Limitele exista, dar trebuie sa existe cineva mai inteligent si mai controlat ca sa le vada insa o persoana fara limite nu va recunoaste niciodata ca exista  cineva mai inteligent si mai controlat. Suntem la nivelul la care ”life sucks” inseamna  ca ”somebody is getting a blowjob” (chestie care ar putea fi si o dovada a providentei)

Craciunul si Revelionul exista in majoritatea religiilor si la majoritatea popoarelor si reprezinta sarbatori ale reinoirii. Dupa o perioada de abstinenta (Postul), urmeaza o perioada a haosului, a descantecelor de protectie a casei si ritualurilor de purificare  (Colindele, capra, slujbele) care culmina in noaptea de Anul Nou. Aici in general este reprezentat haosul primordial, fie prin zgomote puternice (artificii) , fie prin monstrii uriasi (dragoni). Scopul haosului este Renasterea Lumii de a doua zi. Majoritatea popoarelor simuleaza o astfel de renastere pentru a asigura trecerea in noul an.

Ce ramane astazi ? Pai…in loc sa simulam haosul si lipsa prin post si ritual (pentru a constientiza abundenta din restul anului), noi simulam abundenta ignorand lipsurile de pana atunci. In loc sa ne simtim ”noi” in prima zi a anului, suntem distrusi de cantitatile uriase de mancare si bautura ingerate. Punem un zambet pe fata si dorim tuturor dar mai ales propriei persoane, fericire. Macar de-am fi prins vreodata macar o unda din ce se poate numi ”fericire”. Si mai nasol e ca atunci cand constati lucrurile astea pleci chiar de la tine.

E trist sa-ti pese. E si mai trist sa te gandesti ca daca regii\sfintii\zeii cersetori din toate textele marilor religii ar mai incerca vreo ”intrupare” pamanteasca in cersetori, nici macar nu ar mai ajunge la usile credinciosilor, alungati fiind de alti cersetori de meserie obsedati ca trece Craciunul fara sa ia Jackpotul. Teoria evolutionista mai are, pe langa dovezile logice,  un motiv bun sa fie adevarata : Meritam sa fim maimute !

A fost bine sau nu, in afara de a constata nu ne raman prea multe lucruri de facut. Intr-un final, m-a bucurat ca de cand am inceput sa scriu blogul asta am intalnit sau citit tot mai multi oameni. Putini in raport cu masa populatiei, dar e bine ca mai exista cativa. Deci, pentru cititorii blogului si putinii oameni ramasi integri doresc un dram de liniste de Craciun !

P.S : Mi s-a sugerat ca in preajma anului nou sa ma innoiesc cu o tema noua . As vrea ceva one column (mai larga decat actuala, dar tot restransa in mare, fixed width) si eventual pe albastru dar asta pot rezolva ulterior din CSS. Intentionez sa activez si plug-inul de related posts ca sa nu mai arunc link-uri. Deci, daca aveti ceva sugestii , sunt binevenite ! As vrea sa restrang totusi si suprafata blogrollului, eventual cu un scroll list la categoriile mai putine active sau cu un latest post.

P.S 2 : Aparent, dupa luni de votat aiurea, finala concursului Cosmic a ajuns la…final ?

Generatia desenelor animate

21 Dec 2008 | : Diverse, Filme & Carti, Media & Advertising, Social, Cultural, Politic

De doi ani si ceva, de cand tot umplu blogul asta cu litere, m-a napadit de cateva ori nostalgia. Am vorbit despre diafilme, carti , jocuridesene uitate si  filme disney , benzi desenate si emisiuni uitate . Totusi, a existat o perioada pe care mi-o amintesc destul de vag si pe care amicii mai mari mi-au evocat-o destul de des. Este vorba de a doua jumatate a anilor 80′ si de inceputul anilor 90′, perioada in care s-a trecut de la  cele cinsprezece minute ale ”Galei desenului animat” la primele desene de care-mi pot aminti si care pentru mine eclipsau in totalitate stirile TVR ce le urmau.

Dezbaterea de saptamana trecuta mi-a mai rispit ceata in ceea ce priveste anii respectivi. A fost probabil unul dintre cele mai faine evenimente din facultate organizate in ultima vreme insa nu are rost sa insist foarte mult pe un eveniment care a avut loc. Cert este ca am reusit sa o cunosc pe Viorica Bucur (”mama” desenelor TVR) si sa urmaresc unul dintre cele mai interesante minidocumentare pe care din pacate nu-l voi vedea niciodata la televizior desi mi-as dori. Alex Stanescu a facut o treaba extraordinara cu materialul asta.

Pentru curiosi, Gala Desenului Animat a fost o emisiune de vreo 15 minute intretinuta de Viorica Bucur, singura oaza de televiziune in noianul propagandist dinainte de Revolutie. Desenele nu erau un eveniment destinat exclusiv copiilor , erau o gura de aer proaspat si pentru parinti.  Fie ca erau productii romanesti sau bucatele de filme Disney preluate fara autorizatie, Gala Desenului Animat aducea ceva intre discursul lui Ceausescu de pranz si cel de seara.Ce e cel mai ciudat este ca in perioada comunista, perioada in care filmul animat cu greu iesea pe micul ecran, au activat cu succes genii precum Ion Popescu Gopo, cel mai mare si mai premiat animator roman . Douazeci de ani de ”libertate” au adus animatia romaneasca (in frunte cu studiourile Animafilm) in pragul falimentului.

Generatia desenelor animate, generatie plasata undeva intre 27 si 35 de ani, generatia care in cele cinsprezece minute de repaus propagandist se ghemuia in fata televizorului e o generatie unita prin ceva. O intrebare adresata in timpul dezbaterii a fost : Voi ce generatie sunteti ? Noi astia de 18-25 de ani ? Suntem departe de generatia Pokemon si nici generatia PC nu prea suntem. As spune ca suntem puii Revolutiei, dar exagerez. Am trecut prin avalansa de schimbari ale tranzitiei, majoritatea  fiind destul de constienti la momentele respective. De la Bonibon si Captain Planet am ajuns sa lucram in online si sa facem microblogging. Si totusi locul nostru nu e in niciuna dintre lumi. Poate, vorba raposatului (si condamnabilului) Brucan , ”noi tre’ sa schimbam ceva”.

Pentru voi, generatia desenelor animate, m-am gandit ca ar fi un cadou frumusel de Sarbatori sa urc filmuletul online din moment ce organizatorul dezbaterii nu a avut inca timp. Avand permisiunea de rigoare si evident filmul de la aceeasi sursa, am uploadat documentarul lui Alexandru Stanescu pe Google Video. De mentionat si ca Matei a fost cel care a făcut legătura cu Alex Stănesc şi Alex a fost cel care s-a rugat de Viorica Bucur să vină la dezbatere, deşi aceasta trebuia să plece la San Francisco a doua zi.

Vizionare placuta, sunt 22 de minute de istorie :

Pentru cei care la auzirea unor voci precum Viorica Bucur, Geta Chira, Mihai Cabel si a celebrei Irina Margareta Nistor (vocea eterica a peste 5000 de filme dublate) au intrat in vartejul amintirilor, ar fi frumos sa impartaseasca macar o amintire legata de perioada respectiva, fie pe blogurile personale fie prin comentarii pe blogurile mentionate. Daca va simtiti parte dintr-o generatie a desenelor animate, ridicati mana virtuala si sprijiniti materialele de calitate, fie ele documentare facute din pasiune fie chiar desenul animat.

Intentionam sa sectionez si plasez filmul si pe YouTube insa pierderea de calitativa este inca destul de mare iar Google Video este destul de flexibil pentru a asigura vizionarea intregului film la calitate decenta. Puteti comenta la film cu orice tip de cont Google. In curand il voi urca si pe alte servicii la o calitate mai buna. Pe YouTube e putin mai greu datorita paranoiei drepturilor de autor.

 

P.S : Alex Stanescu are si un canal de YouTube unde puteti urmari intregul generic al emisiunii Gala Desenului Animat precum si cateva fragmente dintr-un alt documentar , ”Bucharest Forgotten”. De asemenea, Sandy mi-a promis ca va scrie un post despre desene animate si ca va publica biografiile unor animatori romani cunoscuti in baza unei istorii a desenului animat. Sper deci ca am contribuit , fie si infim,  la stoparea uitarii in aglomeratia de stimuli a anului 2009, ceea ce va indemn si pe voi sa faceti promovand fie documentarul fie propriile amintiri. Sa nu uit, desi o sa va mai spun de cateva ori pe anul acesta : Sarbatori Fericite !

Cinci intamplari din copilarie

16 Dec 2008 | : Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

In primul rand, fara vreo legatura cu titlul sau articolul ar trebui sa multumesc organizatorilor concursului Artmark & D-Generation pe care intr-un final l-am castigat. Nu o sa ma autoelogiez pentru ca e o chestiune subiectiva. Am luat contact cu cei care imi vor inmana premiul insa nu o sa bat lumea la cap cu banii pentru ca nu mor de foame. Ce voiam sa subliniez aici este ca prezenta a sase oameni in juriu si lipsa bannerelelor care sa-mi umple blogul fac genul asta de concursuri ”de recomandat”.

Tag-ul a pornit de la un fost coleg care ma tot bate la cap pe mail sa fac un post despre copilarie. Stiu ca am alte datorii in domeniul ”lepselor” insa asta are si un factor de presiune atasat. Copilaria nu este un subiect recurent pe blogul meu asa ca nu voi insista prea mult. Nu am mai scris de ceva zile bune, asa ca postul are si un tag ”More” la un punct, nefiind tocmai scurt. Daca il cititi integral veti da si peste schema unui dispozitiv inovator.

1.Floarea de Marbelara

Pe langa amicii de varsta mea (Alex, Ovi, Alex2, Ciprian & Razvan, etc) am avut pana pe la  vreo 13 ani si doi oameni mai mici care ma admirau suficient cat sa ma incurajeze in diversele tampenii pe care le intreprindeam, Purky si Cipi dupa porecle. Sus-amintitul Razvan avea idei similare deci uneori aveam si complici directi. Fiind un pusti cu imaginatie hiperactiva si cu un calculator in bot (pe care culmea, il gaseam pana la o varsta neinteresant comparativ cu placerea de a iesi afara) aveam o groaza de idei dubioase de jocuri si proiecte. Unul dintre aceste proiecte a fost ”Floarea de Marbelara”.  Marbelara era o planeta in superbul platformer Jazz Jackrabit iar ideea cu esenta florii magice care sfintea anumite locuri o luasem dintr-o carte similara Vrajitorului din Oz dar ceva mai complexa.Ce a iesit ? A iesit ca eu impreuna cu cei doi sustinatori am adunat vreo douazeci de flori  (cu radacini  si namolul aferent) din gradina ”lu’ Nenea Bebe” si le-am indesat intr-o sticla de un litru plina cu apa. Dupa trei saptamani am mers sa culegem ”licoarea magica”. Plantele descompuse te faceau sa lacrimezi la propriu….duhoarea era oribila insa asta nu ne-a oprit ! Am sfintit intreaga scara cu un miros care a disparut dupa numai trei zile si s-a lasat cu ”cercetari amanuntite” si cu vina data pe un boschetar care mai zacea in subsolul unor blocuri.

2.The Cat-apult.

Ca sa nu intre la banuieli iubitorii de animale trebuie sa mentionez din start ca  pana pe la 10 ani eu eram ala care impreuna cu inca trei oameni oameni si doua fete de la alta scara aduceam tot felul de creaturi ale maidanului in zona blocului si le indopam si curatam. Imi asum vina pentru ca mai toti procedam asa si dupa o varsta ne-am lecuit in grup.Pisica zburatoare a fost un proiect care s-a sfarsit fara victime. Am dat drumul unei pisici de la etajul patru din scara blocului. Nu sariti ! Pisica era infasurata complet in carton si baloane umflate cu apa , agata fiind de o punga imensa de cumparaturi pe post de parasuta. Evident ca greutatea ”armurii” a facut-o sa nu se poata orienta spre o cadere in picioare iar parasuta a incurcat-o in picaj. Norocul a fost ca pusesem cam un sfert de metru de iarba si ziare pe jos asa ca a cazut pe moale si a ramas doar cu sperietura.

3.Soba din gradina

Inainte ca ”gradina lu’ nenea Bebe” sa fie ingradita (de catre proprietar, evident) si transformata in ceva ce aveam sa apreciem mai tarziu, aveam dubiosul obicei de a construi diverse in ea. Pe langa obisnuitele cazemate si transee (pacaleam colegii ca blocul nostru se afla pe un templu stravechi) mai construiam uneori si case. Casele insemnau vreo cinci buruieni mari impletite si acoperite cu iarba. Coliba finala era inegala asa ca instauram niste camere ipotetice in ea iar la mijloc exista ”camera de Doamne ajuta”, o porcarie de vreo 20 de centimetri pe 20. Aici m-am hotarat eu intr-o frumoasa zi de vara sa amenajez o soba in ideea ca ”intra multi si e frig”. Netinand cont ca vila sustinea maxim 2 oameni care nici macar nu ajungeau la ”camera de Doamne Ajuta” am dat foc la niste paie intr-un tubulet de metal (la opt ani nu faci legatura foc = oxigen). Din nefericire focul a incendiat ”camera de Doamne Ajuta” si trebuit sa turnam vreo patru galeti de nisip peste constructie ca sa oprim extinderea lui.

4.Flacara Olimpica

Asta e o amintire de la sase ani care mi-a venit imediat dupa ce am mentionat cuvantul ”foc”. Era in perioada jocurilor olimpice din Norvegia si de-abia imi pusesem telefon fix. Cel de-al treilea telefon pe care i l-am dat mamei mele a sunat cam asa ”Mami, am facut o flacara mare olimpica asa cum am vazut la televizor. Am pus multe multe hartii intr-un cornet, le-am dat foc si acum alerg cu ea prin casa. O sa castiiiig !”. Mama a fost incantata…

Continue Reading »

Next Page »