Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

September 2008

Monthly Archive

Foste fabrici de viitor

30 Sep 2008 | : Diverse Diatribe, Social, Cultural, Politic

Fie din copilarie, fie de la parinti mai toti stim mici povestioare despre ”fabrici si uzine” comuniste care acum fie zac in ruine fie mai exista prin intermediul denumirilor unor statii de autobuz sau strazi.

Majoritatea institutiilor respective erau niste monstri industriali creati fara o baza reala. Cand vestul se indrepta spre servicii, robotizand industria, Republica Socialista Romania dezvolta industria si nastea mii de muncitori ce au ajuns ulterior sa formeze o patura sociala amorfa.

Din pacate, nu le voi plange aici de mila ci voi incerca sa dau noi utilizari unor foste fabrici, presupunand prin absurd ca aceastea ar mai functiona si ar fi dispuse sa mai schimbe ceva angajati. Sper ca nostalgicii sa nu imi ia in nume de rau glumitele nereusite.

1.Tricodava
Despre fabrica : Amplasata in apropierea actualului hypermarket Billa din Drumul Taberei, fosta fabrica de materiale textile prefabricate si tricotaje pentru toate varstele a fost demolata recent de catre firma spaniola care a achizitionat-o. Scopul ? Construirea unui ”’cartier rezidential latin” in zona.
Ce ar fi putut face astazi : Solutii antivirus pentru PC si MAC ! Da, ar fi fost o alta firma de succes  romaneasca sub deviza ”Tricotam un zid in jurul virusilor”. Este ?

2.Vulcan
Despre fabrica :
Plasata in zona Sebastian pe strada Iosif Vulcan (sic!) , fosta mandrie a industriei producatoare de cauciuc apartine acum pe jumatate unui concern de firme de productie multimedia si creatie (Graitec, Activ Design, etc), partial firmei de taximetrie D’Artex, restul constand in doua hale imense golite si ruinate.
Ce ar fi putut face astazi : Avand in vedere fostele posesiuni ale fabricii si spatiul din interior, solutia este simpla : Iaurt natural ! Crestem cateva vacute, avem deja echipamente de adaugat conservanti  si gata iaurtul . Iaurtul Vulcan – Boom ! Boom !  (Pe langa asta ar mai putea avea si o linie de guma de mestecat, care iti explodeaza in gura,  nu in mana, vorba celor de la M&M)

3.Kandia
Despre fabrica : Kandia este de departe unul dintre cele mai cunoscute branduri romanesti de ciocolata. In timpuri comuniste, ciocolatele Kandia erau ”rara avis”. Fabrica de la Timisoara a fost inchisa in 2004 in urma achizitionarii de catre Excelent Bucuresti. Societatea din urma, la randu-i destul de instabila a preluat brandul Kandia (fara a pastra si Ambasador, ceva mai cunoscut pentru unii). Desi Excelent inchisese la randu-i niste puncte de lucru (Pache Protopopescu, Iosif Vulcan) si eliminase ciocolata Excelenta de pe piata, Sugus, Silvana si Magura erau inca decent vandute in anumite zone. In 2007 a fost preluata de Cadbury.
Ce ar fi putut face astazi : Intr-o prima faza as zice ca ar fi putut fabrica beton din ciocolata insa piticii de gradina si fantanile arteziene sunt mai la indemana. Piticii de gradina Kandia ar fi avut tot felul de indeletniciri neobisnuite precum aburitor de pluta sau colector de ghemuri. Ar fi fost niste pitici romanesti.

4.Tractorul Brasov
Despre fabrica :
Infiintata inca din 1925 ca fabrica de avioane, viitoarea Tractorul Brasov a produs cateva modele foarte apreciate afara pana la lichidarea si privatizarea ei din 2007.
Ce ar fi putut produce astazi :
Ventilatoare pentru overclocking cu motoare de tractor.

5.ARO Campulung
Despre fabrica :
Cu aproape 50 de ani de exportat vehicule off-road in spate, ARO Campulung se afla pe lista intreprinderilor ce puteau scoate profit daca investitorii se tineau de promisiuni. In 2007 s-a incheiat lichidarea societatii desi utiliajele rugineau de mai bine de 2 ani.
Ce ar fi putut produce : Periute de dinti electrice, evident, cu motoare de Aro Spartana. Efect garantat de curatire a tatrului dentar.

Mai aveam cateva firme in vizor, precum producatorul celebrei cutii zanganitoare Mobra si cateva combinate acum abandonate. Trebuie sa recunosc ca de tractoare si de ciocolata imi pare cel mai rau din ce am insirat mai sus. Nici ARO nu producea masini atat de proaste (Spartana era chiar ok pentru vremea si pretul lui).

P.S : Rotten Tomatoes a scos un top al animatiilor dupa scorul pe care l-au obtinut din partea criticilor. Topul este oarecum ilar, desene Disney clasice fiind mult in urma unor animatii CGI . Daca ar fi vorba de niste super productii 3D as mai zice, dar Wall-E este mult prea in fata, Ice Age (care culmea, apare in titlu) lipseste din top iar pe locul I este Toy Story II, un film animat care nu merita sa fie pozitionat mai sus de locul 30.

P.S 2 : Incep premiile Ioan Chirila. Daca sunteti pasionati de jurnalism sportiv sau doar de sport, go for it !

P.S 3 (M-am autodepasit) : Daca nu puteti vedea blogul, va rog sa-mi trimiteti un e-mail pe profesornukem@yahoo.com

What about them ?

27 Sep 2008 | : Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

As vrea sa urmeze un post usor lacrimogen dupa care cititorii sa zica ”Trebuie sa facem ceva !” dar e cam greu avand in vedere ca nu scriu asa ceva. Prefer sa ma revolt putin si sa las cititorii sa decida daca e ceva de facut mai departe.

Postul de fata a fost generat de faptul ca am dat intamplator peste cazul Georgetei Constantin  prin arhiva unui blog ce tinea de RadioLynx. Datorita unei greseli medicale, femeia a fost imobilizata de la brau in jos de la 21 de ani. Nu o sa dau mai multe detalii despre caz pentru ca el exista pe Internet la fel cum eixsta si metode de a o ajuta. Georgeta este doar unul din miile de cazuri de tineri carora li s-a spus NU datorita unor greseli medicale \ soferi tembeli \ conflicte idioate\ accidente.

Intrebari precum ”De ce este sistemul medical romanesc in halul asta ?” sau ”De ce nu sunt pedepsiti responsabilii ?” mi se par putin deplasate. Intrebarea cea mai potrivita in cazul de fata este ”DE CE MAMA DRACU’ NU NE PASA ?”

Ar fi foarte usor sa dam vina numai pe statul roman , un stat care are 800 000 de euro de bagat in curul Mihaelei Radulescu din Piata Romana.  Un stat care baga milioane in campanii de branding de tara dar nu poate sa faca niste nenorocite de rampe pentru invalizi. Un stat care prefera sa mareasca pensii care ating deja 20 de milioane de lei in defavoarea alocarii unor sume pentru asistenta sociala.

Din pacate, in cea mai mare parte vina asta e a noastra. Statul vine undeva pe locul al treilea, pentru ca organismul statal romanesc este format din maimutoi infometati de putere care ar face orice pentru a-si pastra locul, inclusiv lucruri utile.

Exista rampe pentru invalizi in autobuze ? Exista ! Exista locuri speciale pentru ei intre scaune ? Exista ! Are cineva idee cum se coboara rampa sau cum se fixeaza un carucior pe bara aia de metal portocalie ? De ce nu ?  Pentru ca nu vrem sa ne imaginam cum ar fi ca intr-o clipa sa ti se taie brusc aripile si sa ti se spuna ”Nu se mai poate face nimic”.

Cine ar fi in cazul pe al doilea loc in categoria ”vinovati” ? Eu as arunca pisica in ograda mass-media ! E la moda sa dai in cap jurnalistilor pentru orice chestie dar in cazul de fata au o vina imensa, pentru ca informarea cu privire la cazuri si tratamente nu pare sa intre in meniul lor zilnic si in principal pentru ca au introdus de vreo 3 ani in agenda publica urmatoarele doua false probleme :

-Discriminarea rromilor
-Discriminarea minoritatilor sexuale

Este cool sa faci pe ”trendy”-ul si sa discuti despre discriminare rasiala si sexuala. Exista fundatii care storc bani de e unde apuca si-i arunca in campanii de doi bani. Sunt zeci de emisiuni ”de educare” care incearca sa imite programele de afara.

Ahh..afara ? Pai acum doi ani am fost intrebat de o cunostinta din Polonia (am lucrat online la un proiect GM)  daca noi nu avem persoane cu dizabilitati (exista cuvantul!) pentru ca respectivul nu vazuse asa ceva in Bucuresti. Ba sigur ca avem, dar suntem fenomenal de grabiti, aroganti dar mai ales nesimtiti. Nu ne pasa ! Preferam sa-i stim in mizerie, in casele lor (desi candva poate ne-au fost prieteni) decat sa ne implicam si sa-i facem sa se simta cat se poate de normal.Daca intr-o tara precum Polonia persoanele cu probleme se simt cat de cat integrate, mai are rost sa-l dau exemplu pe Stephen Hawking ?

La noi nu se prea poate munci de-acasa (acum se poate, dar iti trebuie o educatie si niste cunostinte disponibile de putina vreme) si cu greu poti trai cu o astfel de problema. Discriminam cu nesimtire persoane care nu au nicio vina pentru situatia lor. Nu exista discutii despre handicapuri asa cum exista despre comportamentul sexual sau despre spiritul de ‘trib’ pe care anumite minoritati il manifesta. Sunt probleme despre care nu putem spune ”Nu exista” dar totusi intoarcem spatele.

Sansele ca un om perfect sanatos sa pateasca asa ceva (Doamne fereste !) sunt mai mari decat am vrea sa recunoastem. Nu as vrea sa stiu ce e in mintea unui om care stie ca din putinul care i s-ar cuveni din partea statului,  se finanteaza campanii anti-fumat, campanii anti-discriminare rasiala sau sexuala pentru ca jurnalistii si firava noastra opinie publica considera ca sodomia este subiect de prima pagina.

Ce am putea face ? In afara de a fi putin mai atenti am putea sa le bagam pe gat amatorilor de tzatze in ziare o problema reala. Sa le dam cu ea in cap pana nu mai intorc spatele.

Pe post de concluzie as spune ca in loc sa ne pese de devianti (in special de cei care epateaza) sau de minoritatile care ne fac praf imaginea ar fi cazul sa lucram putin la oamenii NORMALI pe care ii respingem cu atata ardoare.
P.S : Intr-o nota ceva mai optimista si fara legatura cu postul,  fanii Blind Guardian ar putea arunca un ochi pe trailerul asta, bine executat din punct de vedere al advertisingului.

Boogie…sau nu ?

24 Sep 2008 | : Filme & Carti

Desi pregatisem un post despre reinvierea unor fabrici si uzine comuniste,prefer sa fac macar pentru un post pe ”bloggerul autentic” si sa discut un film romanesc ”la moda” : Boogie in Regia lui Radu Muntean.

Deoarece saptamana asta am sarbatorit si ceva cu iz personal, am zis sa vad filmul (acompaniat) la Movieplex desi am o greata nativa de mall-uri. Marele ecran nu i-a facut prea multa dreptate filmului dat fiindca genul asta de productie are un efect amplficat in fata unei beri si in compania unor vechi prieteni.

Radu Muntean este in opinia mea un regizor de impact, nu de substanta cum comentau anumiti critici la Cannes (si ma gandesc in special la ”Furia” si ”Hartia va fi albastra” cand spun impact si putina substanta). De cadrele inutile nu scapa nici Boogie. Obsesia pentru Dragos Bucur nu mi se pare indreptatita in cazul de fata pentru ca , in ciuda faptului ca este un actor decent (vom trece peste ”Baieti Buni” – sorry Cabral) as fi preferat pe cineva mai in varsta pentru rolul principal.

Actiunea pe scurt : Bogdan Ciocazanu (Boogie) , un fost golanas ajuns mic patron al unei firme de mobila , sotia si fiul sau petrec o scurta vacanta pe litoral la Neptun. Reintalnit intamplator cu doi dintre fostii lui prieteni din liceu, Boogie ii insoteste intr-un periplu de o noapte in compania alcoolului, a unei prostituate si a unui vraf de amintiri. In filmul asta nu se intampla de fapt mai nimic, la final aparand intrebarea ”bah, eu ce naiba am vazut ?”. Nu ar fi o problema, din moment ce multe dintre filmele geniale ale anilor 90′ (si in minte imi vine ”Big Kahoona”) s-au concentrat pe dialog si actiune minimalista. Din pacate, Boogie nu se ridica la nivelul unor astfel de productii si nici macar la nivelul unor filme recente romanesti.

 poster.jpg

Filmul se vrea o radiografie a ”crizei varstei de mijloc” in peisajul romanesc postrevolutionar. Cei trei prieteni sunt alienati de munca, familii si de schimbarile care le-au afectat mediul social cunscut. In sensul asta Boogie reuseste sa loveasca in cateva dintre compromisurile pe care am invatat sa le numim ”rutina” si pe care le integram in ceea ce numim ”viata de adulti”. Din pacate, rateaza in multe alte puncte .

Pro :

+Stilul ”ieftin” de filmare care adauga veridicitate productiei
+Naturaletea personajelor. In primele 20 de minute e imposibil sa nu zici macar odata ”Bai, faceam si eu asa”
+Faptul ca loveste prin recul in ”institutia casatoriei” si o face cu stil.
+Pentru miile de barbati din situatia lui Bogdan ”Boogie”, filmul asta doare – un plus pentru surprinderea crizei varstei de mijloc
+Schimbul de replici dintre Dragos Bucur si unul dintre prieteni : ”Bai, dar nu inteleg, cine merge in cluburile astea disco ? Alea sunt curve, aia sunt prietenii lor ?    /  – E simplu : Aici vin curve cu prietenii lor”

Contra :

-Scenariul caruia ii lipseste cu adevarat o linie puternica. Filmul e lung si plictisitor si dupa ce te cam prinzi de ce urmareste s-ar putea sa nu simti in mod deosebit nevoia sa stai pana la capat.
-Durata : Mergea mult mai bine un film de o ora pe tema.
-Uneori ai impresia ca s-a facut economie si la hartie igenica in film. Desi adauga un plus de veridicitate, n-ar fi stricat ca unele scene sa fi fost mai bine si mai clar filmate si sa fi vazut si ceva actori mai grei in el.
-Tam-tam-ul iscat prin media si contrastul cu ceea ce ofera filmul in primele 40 de minute de vizionare vor face o buna parte din spectatori sa-si ia popocornul si sa iasa din sala.
-Micile impunsaturi si injuraturi golanesti care pe alocuri sunt simpatice si naturale (dat fiind backgroundul personajelor) dar dupa un timp devin iritante. Sunt tipice pentru majoritatea filmelor romanesti postdecembriste
-Chilotii lui Dragos Bucur pe care-i vedem de prea multe ori.
-Penisul  lui Dragos Bucur care apare in cel mai idiot cadru tras in ultima vreme intr-un film romanesc.(Si sunt sigur ca nici restul de barbati din sala sau partenerele noastre feminine nu voiau in mod deosebit sa vada asta, cu atat mai putin in timpul actului de urinare)

Daca n-ati prins filmele de-afara a caror structura o copiaza s-ar putea sa-l gasiti delicios sau o porcarie totala. Oricum, nu e de neglijat.

E un film de impact, dureros, satiric dar din pacate mult prea plictisitor si neglijent regizat pentru a mai fi relevant in cativa ani. Este pacat pentru ca Radu Muntean putea scoate mult mai mult din ideea asta, cu un alt scenarist si cu un buget ceva mai mare.

Later Edit : Pornind de la articolul de fata Blegoo identifica niste probleme pregnante in cinematografia romaneasca.

P.S : Mi s-a facut o noua recenzie pe FocusBlog. Mi-a placut sincer, desi este putin exagerata. Ce sa-i faci, ne place tuturor sa fim laudati din cand in cand.

The 10th Kingdom

21 Sep 2008 | : Filme & Carti

Voiam acum vreo doua saptamani sa dau replica unui alt blogger care sustinea ca seria ”Stapanul Inelelor” este singura serie de filme fantasy care merita bagata in seama.Intr-o intoarcere spre finalul gimnaziului, mi-am amintit de un film fantasy care mi s-a parut ca merita sa stea langa greii genului.

E vorba de ”The 10th Kingdom” sau ”Al zecelea regat” in varianta romaneasca. Prima data l-am vizionat prin 2002 pe ProTV. Amintindu-mi de el, am simtit nevoia sa-l revad si in mod ciudat cele aproape sapte ore de film (a fost difuzat in 5 parti de aproape 2 ore, inclusiv reclame) nu m-au facut sa intru fortat intr-un maraton de South Park.

Ca orice barbat am o oarecare reticenta fata de productiile proprii Hallmark. Majoritatea sunt filme ”domestice”, pufoase si pline de inutile insertii amoroase. Cum filmul asta a costat o groaza, a inclus si cativa actori mai cunscuti (inclusiv Ed O’Neil) si s-a filmat in toata Europa era clar ca va atrage si atentia altui gen de public.

In mare filmul are o premisa destul de des folosita : Un fost milionar ajuns un ingrijitor ratat (John LaRoquette) si fiica lui frumoasa dar inadaptata (Kimberly Williams) ajung intr-un taram magic printr-o oglinda de tip portal. Evident ca la mijloc apare si un print transformat in caine, o regina rea si niste troli. Pana acum filmul nu iese din gramada de filme Hallmark pentru copii dar…

Dar…executia este magistrala, de la peisaje la efecte (cat mai putine dar bine gandite – s-a preferat utilizarea recuzitei si a cadrelor naturale). De asemenea, Simon Moore creeaza o lume mult mai apropiata de universul copilariei mele decat cea a lui Tolkien.

El isi plaseaza cele noua regate magice (lumea noastra fiind al zecelea) in universul fratilor Grimm. La 200 de ani dupa domnia celor cinci mari doamne (Alba ca Zapada, Cenusareasa, Scufita Rosie, Salatica si Gretel) lucrurile au luat-o cam razna, inflatia e la inaltime, se fura pasarile magice si pe scurt : totul merge aiurea. La asta se adauga si evadarea ”Reginei Mame” (un personaj bine construit dupa cum aflam ulterior) si o invazie de troli condusi de un idiot (Ed O’Neil).

In filmul asta, pe langa referintele ironice la opera fratilor Grimm (de la semnatura unuia dintre ei dintr-o inchisoare pana la orasul Bean Town, acum parasit din cauza unor greseli administrative ale primarului Jack)  veti gasi si suficienta violenta cat sa nu fie recomandat unor copilasi, aluzii sexuale cat se poate de clare si ceva sange.  Ciupercile ucigase canta ”A Whiter Shade of Pale” iar cainele print este un munte de ironie. La un moment dat, o aparitie de tip ”momente Hallmark” si anume Alba ca Zapada povesteste cum in clipa mortii era tinuta in brate de regina ce dorea sa simta orice zvacnire de viata scurgandu-se din trupul ei. A little sick.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1BJjsgxgQoU&feature=related]

In fine, pe langa personajul feminin, Virginia, care este jucat de o bunaciune de actrita, Moore reuseste sa arunce in prim plan un alt personaj de altfel singurul cu-adevar memorabil : Lupul. Lupul, jucat de Scott Cohen  este de fapt pe jumatate lup (adica un macho cu dinti ascutititi, instincte si coada de lup) si este de-a dreptul dement. Descrie chelneritelor din New York cum sa ucida mielul suculent din cuptor, leaga batranici de tavi si le indeasa cartofi in gura pentru ca in momentul urmator sa fie un gentleman absolut indragostit pana peste cap de Virginia. Asta nu-l va impiedica sa dea iama in gaini in secunda urmatoare. Imi pare rau de Cohen. Daca as fi fost regizor, dupa rolul asta il distribuiam in cateva roluri principale.

Filmul nu m-a impresionat asa cum a facut-o acum sase ani. Nici nu avea cum insa Al Zecelea Regat reprezinta o intoarcere ”reala” la povestile copilariei. Simon Moore a facut o treaba excelenta cu filmul asta insa varsta si lipsa de fonduri l-au impiedicat sa-i creeze o continuare in ciuda cererii fanilor (exista chiar trailere facute de fani pe YouTube). Merita vazut daca aveti dispozitia necesara.

P.S : Pentru cei care au mai intrebat despre noul imn FJSC si despre anumite atacuri, Sandy a scris un post pe tema unde exista si link-uri la celelalte bloguri care au dezbatut problema.

Ciocoflenderii din advertising

18 Sep 2008 | : Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Nu sunt nici pe departe in masura sa dau sfaturi in advertising, insa cand vine vorba de copywriting (pozitie cu care am cochetat) pot macar sa confirm ca exista doi oameni care-ti pot spune ca ideea pe care o promovezi este o tampenie : art directorul tau si directorul de creatie.

In ultima vreme, media romaneasca (in special tv-ul) a fost asaltata de tot felul de idiotenii care trec drept spoturi. Nu stiu daca este vina clientilor sau pur si simplu a lipsei de filtrare din agentii, insa reclame precum cele facute de Bigger Group (fostul Starlink) nu au ce cauta intr-un eventual peisaj sanatos in advertisingul romanesc. Nu am ceva in mod deosebit cu firma asta (ca ea sunt cu zecile) insa ultimul spot cu Florin Piersic, poreclict ”Dulceata de Piersici” te da pe spate :

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JqMsh5o8vg0]

Daca ar fi sa fac un top cu printurile care m-au iritat la culme in ultimul an, el ar fi urmatorul :

-Printurile de la Real (Violet Advertising)  : In afara de repetarea obsesiva a sloganului mecanicist ”Real – Fara egal”  , baietii de la Violet au venit cu niste sloganuri gen ”Mr.Cel Mai Gras (poza cu un ardei)  sau ”Mr.Cea mai Italiana (pizza)”.

-Printurile de la Hornbach : Aici a fost o combinatie excelenta intre o idee proasta si o executie aproape infecta. De la Nuti Siliconescu  pana la ”Faci cum vrei numai sa iasa treaba” (importat din Germania) , campania si-a atins apogeul cu mosuletul constipat care ne asigura ca ne poate asigura tot cu exceptia ”vointei de fier”.

Toshiba : Numai pentru cei in ton cu tendintele – Un slogan prost si un print inexpresiv dar care a avut loc pe multa

Aspyrin : Pune durerea la locul ei –  Pai mai baieti, eu vreau ca durerea sa dispara nu sa fie pusa la locul ei !

Revenind la spoturi, va voi lasa cu doua perle de imaginatie din anii 80′ :

-Eagle Man  (Reclama pentru asigurarile Eagle)

-Eagle Woman (Continuarea reclamei de mai sus)

-Eagle Man Strikes Back (Alta reclama, decalata)

P.S : Stiu ca am promis ca nu o sa prea pun filmulete insa reclama lui Piersic m-a distrat si in acelasi timp m-a exasperat (desi nu ma uit la TV exista deja pe cateva site-uri de publicitate)

Next Page »