Krossfire's Blog

Cu totii vorbeam in copilarie despre Superman, Batman si ceva mai tarziu Spiderman. Desigur, ei nu sunt singurii supereroi care au fascinat pustii de pretutindeni. Pe langa ei si multi altii mai exista si o serie de super eroi foarte utili despre care putini mai stiu cate ceva.Voi insira aici cativa supereroi din esalonul doi pe care-i consider ultra-necesari. Daca o parte nu exista, sunt convins ca vor exista in cel mai scurt timp :

1.Omul Hartie Igenica : Asta ar fi cel mai util supererou dupa mine. Inchipuiti-va…de fiecare data cand ati fi intr-un loc izolat si in pana de hartie igenica, Omul Hartie-Igenica v-ar sari in ajutor cu puternicul sau topor cu ajutorul caruia ar taia hartia direct din scoarta copacilor…

2.Omul Dop-de-cada : Un justitiar de mare talent si angajament, Omul Dop-de-cada ar putea da drumul la bazinul injustitiei si ar putea astupa de asemenea gropile din Bucuresti. Dimineata ar fi un umil functionar la Apa Nova iar seara, puternic supererou cu maini din cauciuc.

3.Femeia Placinta : Nu, nu e o aluzie sexuala. Femeia Placinta poate fi una dintre cele mai utile supereroine. De fiecare data cand intr-un restaurant simti ca deserturile au fost scoase dintr-o caserola si incalzite la microunde poti conta pe Femeia Placinta sa faca dreptate !

4.Omul iepure : Omul iepure ar trebui sa fie mesagerul pacii mondiale. Pufos si grasun, el ar topai in fata pericolului impartind floricele si felicitari expirate de Pasti. Go, go , bunny power !

5.Purple Penis Man : Bine, asta nu e doar o sugestie. L-am luat din Retarded Animal Babies. Ca sa citez din maestrul Dave ”I am Purple Penis Man, with the power to penetrate tiny fortresses”. Nu cred ca ar fi util in sine un supererou violator dar ar fi bun ca ”role model”, sa aiba si copiii la cine se uita cu mandrie…

6.Echipa ”Femeia” : O echipa de supereroine feministe care au incredibila capacitate de a irita toti barbatii pe o raza de un kilometru…pardon ”toti porcii misogini si nesimtiti”. In timpul in care nu fac pe supereroinele, fetele din echipa ”Femeia” sunt implicate in industria filmelor pentru adulti.

7.Steven Seagal Man : Omul asta are ego-ul unei betoniere si capacitatea de lupta a unei maimute paraplegice. Isi trage puterea de la singura conferinta in care l-a atins pe geaca pe marele Steven Seagal.

Mai aveam cateva ”super-idei” in cap dar le pastrez pentru data viitoare cand un examen imi deconecteaza complet creierul. In orice caz, pentru amatori, puteti sa priviti postul asta ca un tag !

In alta ordine de idei :

-Baietii de la cocalari.com ne arata trupa VMC , o demna continuatoare a ”stilului Oprisan”.
-Firefox initiaza ziua mondiala de download . Nu e rau un astfel de record, nu e rau deloc.
-Frozenhell mi-a recomandat site-ul asta . In fine ,nu e tocmai o recomandare ci un fel de ”Looky, cineva a facut un youtube pentru fenomene paranormale”.
-Voiam sa cred ca wikipedia a dat-o din nou in bara insa trupa Rednex chiar este de vanzare pe ebay. Nu trupa in sine , ci actiunile sale, in stil corporatist. Cine da 1.5 milioane pe ele, primeste drepturile de utilizare a numelui, catalogul pieselor si dreptul de a angaja oameni sa cante sub egida rednex. Un search urmat ”-wikipedia” va confirma zvonul lansat anul trecut. Prin urmare, de un an nu vrea nimeni sa cumpere Rednex.

P.S : Scuzati postul cam alambicat. O sa revin la sentimente mai pasnice odata ce termin complet cu sesiunea.

34 Comments »

Warning : Post grasun rau. Am folosit in premiera tag-ul more !

Fraze precum ”Trupa aia e de lameri, de pokemoni !” se aud din ce in ce mai des in discutiile dintre pusti. In general bataliile dintre fani se rezuma la cateva injuraturi, maxim un pumn si vreo 10 minute de behaiala. Dar ce te faci cand o trupa are efectiv o armata de fani ? Fani obsedati care-si urmeaza trupa pe unde apuca si care sunt gata sa mearga pana in panzele albe pentru a le apara muzica…

Despre genul asta de fani vreau sa discut in postul de fata. Fie ca sunt manati de o lipsa de perspectiva, fie de adoratia pura pentru muzica (mai rar) sau de dorinta de integrare (tipicul ”fanboy\fangirl”) , fanii obsedati reprezinta o categorie sociala aparte. Sa ne fie clar, nu vorbim de ”emo” sau de fani ”Tokyo Hotel” sau ai altor pseudotrupe adolescentine. Este vorba de un fenomen ce dureaza pe parcursul a mai multi ani (sau chiar pe parcursul vietii) timp in care fanul este insotit aproape in permanenta de muzica idolilor sai. Mai concret, vorbim de subculturi.

Fara a folosi o ordine coerenta, am incercat sa prezint cateva cazuri de armate de fani in special prin prisma manifestarii lor.

1.The Juggalos\Juggalettes

Cand eram prin liceu am prins primele semne ale unei mode ”Juggalo” prin Romania. Din fericire au fost doar semne. Trupa Insane Clown Posse (in imagine) este dupa mine o poveste de succes desi nu sunt neaparat un admirator al muzicii lor. La baza wresteleri, cei doi membri ai trupei practica inca de la finalul anilor 80′ un gen de hip-hop cunoscut sub numele de horrorcore. Daca initial erau recunoscuti pe scena underground pentru umorul lor grotesc si versurile brutale, odata cu aparitia mithosului Carnavalului Intunecat (un concept visat aparent de unul dintre membri), Insane Clown Posse au devenit mainstream. Fanii lor si ai celorlalti artisti de la Psychopatic Records (labelul ICP) intra in categoria ”Juggalo”. Look-ul general este similar cu cel al trupei, o combinatie intre look de hip-hoper si machiaj de clown. Aceasta este acceptiunea tipica a termenului ”Juggalo” insa in cultura americana deja cuvantul a inceput sa desemneze peiorativ un anumit grup de indivizi agresivi si oarecum lipsiti de perspectiva. Daca fanii au un statut social dubios, trupa a ajuns la un statut financiar foarte caldut, dupa doua discuri de aur si un disc de platina, un film turnat la activ, cateva albume solo, zece albume impreuna (+ vreo doua in colaborare), o casa de discuri, o federatie de wrestling , cateva miscari inregistrate oficial si o groaza de evenimente ”horror” impreuna cu trupele din jurul lor.
Cu exceptia stilului vestimentar discutabil, bautura carbogazoasa Faygo si toporul sunt iarasi simboluri al trupei si ale fanilor ei. In Romania nu a prea prins trendul pentru ca nici muzica ICP nu a prins in mod deosebit. La nivelul Americii numarul acestor Juggalos se estimeaza la peste sapte milioane (estimari pe care le-am gasit pe vreo doua site-uri de trenduri) insa numarul lor este mult mai mic, pe undeva pe la cateva sute de mii maxim deoarece nu orice fan al trupei simte nevoia sa o urmeze in acest mod. Media lor de varsta este cam 12-35 ani dupa cum se poate vedea pe site-urile lor (dati un search pe Google dupa ”juggalo”). In afara celor cateva acte de violenta legate de miscare ar fi de remarcat si intalnirile lor anuale si modul in care se recunosc pe strada. Trupa le-a dedicat o serie de piese precum ”Juggalo Family” sau ”What is a Juggalo ?” (unde le gasim si definitia dorita de trupa : ”What is a Juggalo ? A fuckin’ lunatic !”)

Insane Clown Posse – Another Love Song (O piesa clasica as zice, unde intalnim superbul vers ”Cause I can’t get you out of my head \ I’d cut my head off but then I would be dead !”)

Dark Lotus – Pass The Axe (Aici ICP sunt insotiti de Twiztid si de un alt reprezentat al labelului lor – e un fel de arta poetica a genului horrocore)

Continue Reading »

41 Comments »

Sunt convis ca mai toti ati observat revenirea in forta a serialului de televiziune in cultura pop americana si internationala. Daca la inceputul exploziei DVD-urilor serialele fusesera neglijate si lasate in urma ca fiind o moda a TV-ului, ulterior a devenit cool sa urmaresti ultimele seriale hollywoodiene si sitcomurile la moda din America.

Satul de discutiile despre ”Lost” , ”Prison Break”, ”Supernatural” sau mai vechile sitcomuri ”Seinfeld” si ”Friends” m-am gandit ca un remember al unor seriale pe care le urmaream in copilarie nu ar strica. Majoritatea sunt mai putin cunoscute in Romania desi au fost difuzate de nenumarate ori pe posturile de televiziune de la noi . Voi prezenta doar cinci seriale in episodul pilot iar ordinea notata este cea in care mi le-am amintit, nu ordinea importantei lor :

1.Are you afraid of the dark ?

Neavand bugetul lui Supernatural sau Masters of Horror, nici macar al mai vechiului Tales from the Crypt, ”Are you afraid of the dark” prezinta povestea unor pusti care faceau parte din ”The Midnight Society”, un club restrans care se aduna seara si spunea povesti horror la gura focului.
Desi serialul era difuzat sambata dimineata pe TVR (si ulterior pe TVR 2) in calupuri de doua episoade (de la 10 la 11, if I remember well), majoritatea povestirilor nu erau neaparat targetate pe un public format din copilasii amatori de desene animate. Aveam vreo 12 ani cand au inceput sa le difuzeze , si chiar au difuzat cateva sezoane, asa ca nu pot spune ca m-am speriat. Ce era de remarcat la el era faptul ca existau si regizori mari ai genurilor S.F si horror care si-au adus contributia la serial si ca unele episoade erau foarte inteligent gandite.
Imi vin in minte cateva episoade precum ”Red Bycicle” (o poveste tipica) sau ”The Sea Demons” dar mai bine urmariti toate seria daca sunteti amatori.

Surf The Channel – Are You Afraid of the Dark (Primele sezoane complete si selectii din ultimele doua care aveau alta distributie)

Are You Afraid of the Dark – DVD (Toate cele sapte sezoane)

2.Eerie Indiana

Foarte similar cu serialul prezentat mai sus, Eerie Indiana prezinta aventurile unui pusti pe nume Marshall, proaspat mutat intr-un orasel bizar. Marshall , alaturi de prietenul sau devin un fel detectivi ai supranaturalului. Serialul a avut destul de putine episoade dar a ramas destul de bine intiparit in cultura pop. Merita vazut deoarece cam toate episoadele sunt faine. Imi vine in minte primul episod, o poveste destul de inteligent construita cu un varcolac si un altul in care o mama isi forta copii sa doarma in niste caserole speciale pentru a-i mentine mereu tineri.
A fost difuzat de doua ori pe Antena 1 in perioada adolescentei mele. Pe moment se mai gasesc doar DVD-Rips pe anumite site-uri. Din pacate majoritatea seederelor sunt moarte sau foarte incete asa ca daca aveti vreo solutie alternativa, nu va sfiiti.

3.Monsters (Monstri)

Ca sa termin odata pentru totdeauna cu genul serialelor de tip horror\mystery voi mentiona si ”Monstri”, un serial pe care ProTV l-a tot reluat si care era difuzat dimineata in timpul saptamanii, cam in acelasi interval cu ”Who’s Afraid of the Dark”.
De data asta vorbim de un serial clar centrat pe sectorul ”teenager\young adult” pentru ca multe episoade erau destul de grotesti si violente dar nu mai putin inteligente. Episoade precum ”Febra” (despre un individ ce sustinea ca poate extrage si materializa febra umana) sau ”Fiica Fermierului” (ceva despre o creatura misterioasa si totusi atat de atragatoare de la distanta) mi-au ramas aproape integral in memorie.
O parte din episoade pot fi vizionate pe site-urile de tip SurfTheChannel insa nu s-a mai pastrat mult din serial online.

4.Weird Science

Derivat de la filmul cu acelasi nume, serialul Weird Science mi-a rezervat ceva ore de amuzament difuzat fiind pe Antena 1 si ulterior pe Prima. Caracterizat drept un serial pentru ”adolescenti in calduri”, povestea celor doi geeks care reusesc sa creeze o super-femeie cu ajutorul unor colaje si al calculatorului a fost destul de bine primita in anii 90′.
Probabil episodul care-mi vin cel mai des in minte este cel in care Wyatt si Garry isi fac o trupa de rock, ajutati fiind de Lisa. Cumva episodul a surprins destul de bine moda din industria muzicala a acelor ani. Ar mai fi de remarcat si genericul cantat de trupa Oingo-Boingo al carui solist Danny Elfaman a devenit un cunoscut compozitor de coloane sonore pentru film.
Partea buna este ca la inceputul anului au aparut primele doua sezoane pe DVD desi serialul a avut mult mai multe. Evident, puteti gasi DVD-Ripurile pe site-urile de gen sau puteti urmari absolut tot serialul pe SurfTheChannel dar folosind un proxy deoarece preluarea se face de pe un site american.

(Nu vi se pare ca Lisa din serial era mult peste Lisa din film ?) 

5.The Adventures of Brisco County Jr.

Bruce Campbell. Un zeu al filmelo de categoria B sau pur si simplu un zeu al jocului actoricesc exagerat ? In fine, in Brisco County Jr. , unul dintre cele mai faine seriale western facute vreodata, Bruce Campbell joaca excelent.
Serialul, o combinatie de western, comedie si S.F , ii are in prim plan pe Brisco County Jr. , fiul unui cunoscut serif si pe asistentul sau , lucidul dar timidul avocat Socrates Pool. La mijloc intervine si un ”super bad guy” si un fel de artefact extraterestru gasit de niste mineri. Serialul a fost difuzat de doua ori pe ProTv, dat fiindca era ieftin si destul de scurt. Asta nu l-a impiedicat sa aiba o groaza de fani care au cerut ani de zile revenirea lui.
Poate fi downloadat integral aici insa calitatea video este destul de slaba.

As fi vrut sa continui cu seriale precum :  Hercules, Xena sau Highlander insa ele nu au fost tocmai uitate avand si acum baze mari de fani. Voi reveni cu ceva pe tema asta cat de curand. Evident, ar mai fi de vorbit si despre Power Rangers, Knight Rider si inca vreo cateva.

In alta ordine de idei :

-Geo ne anunta ca elevii romani sunt prosti. Multumesc, dar stiam inca din 2000 cand media din Romania a preferat sa ascunda rezultatele (pe-atunci mediocre, acum dezastruoase) ale sistemului romanesc masluind cateva sondaje. Cand spun prosti, ma refer la acea combinatie unica intre lipsa cultura , incapacitatea de aface conexiuni logice si de a se adapta intelectual si lipsa unei baze educationale minime (aia care-ti da 100 de puncte macar la testul de IQ).
-Articolul asta a primit o vizita interesanta sau asa sper (vedeti ultimele comentarii, IP-ul corespunde).
-Pentru amintirea de primul serial si pentru linkul STC, creditul merge la Frozen.
P.S  : De ce in filmele horror toti ciudatii se izoleaza in satucuri mici, suburbii si comunitati retrase ? Intotdeauna cand se intampla ceva intr-o astfel de comunitate afla toata lumea. Come on, un vampir ar putea locui la New York ani buni pana sa se prinda cineva.

353 Comments »

Stiu ca nu prea exista fani ai recenziilor mele de albume dar mai stiu ca exista cativa care chiar citesc ce mai postez pe bangyourbrain (mai nou am un coleg nou). O sa plasez aici doua albume pe care admin-ul nu a avut inca timp sa le puna pe site. Motivele sunt simple : unul dintre ele este un album bun al unei trupe semi-anonime de power metal iar celalalt este un album dezastruos al unei trupe cunoscute.  Talk about paradox…

1.Human Fortress – Eternal Empire (2008)

Voi incepe prin a spune ca Jioti Parcharidis este unul dintre cei mai talentati solisti vocali din sfera power metalului. Daca n-ati auzit de el, mai e timp. Partea buna este ca el mai canta (la Victory pe moment) , partea proasta este ca vocea lui era de departe cel mai spectaculos element din muzica Human Fortress. Cu un power metal melodic ce aborda teme tipice genului precum cruciadele si confruntarile medievale, Human Fortress au marcat un gol in poarta power metalului cu albumul ‘’Defenders of The Crown’’. Spre deosebire de prima lor productie, ‘Defenders of the Crown’ suna inchegat si era extrem de bine scris la nivel de melodie. La momentul respectiv a fost o gura de aer proaspat in smogul creat de clonele de Rhapsody si Hammerfall si de altfel unul dintre cele mai bune albume power metal scoase dupa 2000.
Cum ii gasim pe Human Fortress in anul 2008, la aproape cinci ani de la ultimul lor material de studio ? Ii gasim mai confuzi ca niciodata, lipsiti de directie muzicala si de acel element care-i facuse unici. Jioti nu a fost singurul om plecat din trupa si acest lucru se vede la nivel de compozitie.
‘’Eternal Empire’’ este oricum numai etern nu. Un produs deloc memorabil, un power metal clasic in care solistul combina vocea tipica intalnita pe discurile de power cu ceva ce aduce puternic a metalcore, adica un fel de growling infundat si monoton. Ce e mai dureros este ca riff-urile simpliste de metalcore au inlocuit si multe pasaje ce se cereau melodice in stilul Human Fortess. In caz ca va intrebati cine este noua voce de la HF, ei bine este vorba de Carsten Frank, fostul solist de la Galloglass.
Prima piesa care m-a speriat in legatura cu noul produs a fost Contrast, piesa care ‘’beneficiaza’’ si de videoclip, o aiureala vizuala ce combina reptilienii cu tipicul cantat in beci, in stilul In Flames. Piesa pur si simplu nu are directie, incepe cu un riff si o voce ok, o da in growling, o schimba pe coruri, revine la riff si la vocea clean pentru a intra intr-un solo de chitara si asa mai departe. Nu e vorba de o alunecare spre ‘’progressive metal’’ a trupei cum zicea cineva pe forumul oficial ci de ceva similar cu ce s-a intamplat cand a plecat Barlow de la Iced Earth. Trupa a inceput sa se lupte pentru a se redefini, intrand in banal. Atunci cand nu-l imita pe Jioti, Carsten Frank reuseste sa strice cam orice linie instrumentala acceptabila cu variatiile sale vocale.
Ca tot vorbeam de Iced Earth, la nivel instrumental trupa pare inspirata din Jon Schaffer si ale lui digresiuni melodice de la inceputul anilor 90’. Inca nu imi dau seama ce s-a intamplat si mai ales de ce simulacrul asta poarta inca numele de Human Fortress. Piesa The Wizard mai aduce putin aminte de vechiul HF, pana cand incepe solistul sa o dea in metalcore. The Raven e acceptabila iar Under a Spell e bunicica. When Love and Hate Collide are un riff foarte fain mai putin deranjat de linia vocala.
Spre final albumul pare sa se indrepte putin cu Lion’s Den unde actualul solist incearca sa-l copieze pe fostul solist (pentru ca piesa asta ca si alte trei piese de pe album au fost inregistrate cu Jioti). Avem parte si de un hidden track cu iz de piesa de betie irlandeza care e mai simpatica decat multe piese ‘’principale’’ de pe ‘Eternal Empire’ mai ales ca noul solist nu-si aduce contributia.
Ca sa nu fiu atat de rau, as putea spune ca privit ca un album al unei trupe noi, fara legatura cu HF, Eternal Empire ar fi chiar interesant, mai ales dn perspectiva amestecarii metalcore-ului cu powerul. Pe de alta parte, fanii vechii trupe vor avea parte de o surpriza neplacuta ascultand Eternal Empire.

2.Order Ogan – Vale (2008)

Un bun prieten a tinut sa ma bata la cap vreo doua luni cu materialul asta. Desi fan, aproape mi-am pierdut increderea in capacitatea trupelor noi de power metal de aduce ceva nou, sau macar ceva bine executat. Orden Ogan sunt niste nemti care tin neaparat sa-mi demonstreze contrariul – pe scurt : sunt buni.
Trupa nu este tocmai noua in bransa (s-a infiintat in 1996),  instrumentistii si solistul cantand si in alte trupe anterior. Primele CD-uri demo precum si primul album, ‘’Testimony A.D’’ se pare ca i-au pus pe scena power\folk metalului german. Din pacate materialul nu avut in spate o casa de discuri cu un mecanism de distributie si promovare ok astfel ca pana la Vale, baietii nu au fost mai deloc prezenti pe site-urile de recenzii internationale.
Sa incep deci cu influentele : Pai cam cine te-ar putea influenta pe scena de power metal germana decat Blind Guardian, Helloween si prietenii ? Raspunsul ar fi : power metalul americana incpient, Iced Earth si putin Skyclad cu o vioara pe ici colo. In principal vorbim de power metal pe albumul Vale deci inamicii ritmurilor  saltarete sa nu se teama ca vor da de un produs foarte ‘’folky’’. Sunt piese cam pentru toate gusturile, mai ales daca prindeti versiunea ‘’limited’’ a albumului care mai ofera cateva piese de pe materialele mai vechi.
Si acum o sa zica cititorii : Si bine bah, ce crezi ca nu mai sunt trupe care sa aiba influentele si stilul asta ? Sunt convins ca sunt, dar baietii astia executa magistral totul. Fara riffuri repetate la infinit,  cu solouri unde trebuie si cu un solist destul de potent pe aria vocala a power metalului. Albumul se deschide cu un intro orchestral, cum sade bine oricarui album de power iar apoi continua cu o piesa de sase minute care se intampla sa fie si veriga slaba de pe album : incarcata de coruri si cu o linie de clapa aiurea. Odata cu excelentul ‘’Winds of Vale’’, Order of Ogan se dezlantuie. Daca pe ‘’Farewell’’ melodia inclina spre folk, ‘’Reality Lost’’ revine in forta pentru ca ‘’This Is’’ una dintre cele mai bune piese de pe album sa preia stafeta. ‘’Something Pretending’’ miroase a Iced Earth iar balada ‘’…And if you do right’’ are un iz de balada power tipica si sta alaturi de ‘’What I’m Recalling’’ si ‘’The candle lights’’ in calupul de balade din finalul materialului. Am sarit intentionat peste piesa ‘’The Lord of the flies’’, piesa cu o deschidere vocala mai soft, pentru ca respectiva piesa are si un videoclip destul de interesant insa nu este cea mai buna de pe album. Este totusi o piesa reprezentiva la nivel instrumental .
Ma bucur sincer ca in marea de albume mediocre de power care ne-au inundat in ultimii ani s-a mai ridicat o trupa care in timp ar putea sta langa marile nume ale acestui gen.
P.S : Le cer scuze celor neinteresati insa evenimentele din ultima vreme m-au impiedicat sa termin vreun articol mai ”puternic”. Ramanand tot la Muzica, va recomand sa-l studiati pe marele E Pak Sa  (ala cu reclama la spray de gandaci) , un ”performer” dubios care a facut o groaza de bani in Japonia. E chestie de imagine si amuzament, spune Sony Japonia… Trademark-ul lui ramane expresia ”Ha! Ha ! Dar dar dar…”.

14 Comments »

Eu sunt unul dintre oamenii care iubeste optiunea ”ignore” a majoritatii clientilor de IM. E ceva placut in combinatia aia de click-uri care trimite fie mesajul ”Nu te suport” fie mult mai comunul mesaj ”Esti prea prost ca sa vorbesti cu mine”. Mesjul ramane nescris, dar se simte, speri tu, bietul ignorant.

Desigur si aici poate avea loc o discutie in legatura cu superioritatea intelectuala a celui ce respinge comunicarea sau cu motivele sale insa discutia s-ar termina repede in argumentul implacabila : e alegerea mea (si dreptul meu de altfel).

Pentru a incerca totusi sa ajung la o logica a articolului de fata , o sa va prezint o metoda simpluta de a scapa de idiotii din lista. Ce va irita cel mai mult la oamenii care primesc ignore fara sa va fi iritat in viata privata ? Exact, massurile agramate si pline de porcarii ! Sunt oameni care trimit mesaje din pura placere, pe ideea ‘l-am primit, il dau mai departe‘. E la fel de iritant chiar daca raspandacul nu e in aceeasi stare de degradare mentala precum cel care si crede mass-urile trimise. Probabil cele mai iritante massuri pentru care cineva poate primi ignore instant sunt rahaturile de gen ”Pup all” sau ”Salz all” insa deja aici e vorba de sindromul ”attention whore”.

Cum in ultima vreme lista mea s-a umplut de tampiti (multi mi-au dat add incercand sa ma intrebe una-alta despre facultatea la care sper ca nu vor intra) am dat nu mai putin de 12 ignore-uri pentru mass-uri idioate in ultimele doua luni. Pe langa cei cativa candidati ok pe care m-am oferit sa-i ajut, mi-au mai ramas in lista o serie de idioti notorii care nu s-au mai manifestat suficient in ultima vreme incat sa le dau ignore. De altfel, nu mai stiu exact sub ce ID-uri se manifestau deoarece erau pe invisible cand ma abordau.

Cum am procedat ? Simplu, am creat 3 mass-uri la limita inteligentei pe care le-am trimis prin niste amici in directia lor si nu numai. Amicii au fost avertizati in legatura cu intentiile mele insa cei carora le-au pasat mesajele, nu. Cele trei mass-uri sunau cam asa :

”Daca nu esti EMO sau cocalar, da mai departe” – Genial, nu ? Nimeni n-ar prelua asa ceva, dar…

”Cum face o vaca pe stadion ? Muuuu…ieeee !” - Alt banc de mare, mare angajament !

”Pe data de 10 iunie, luna va avea in jurul sau un halou purpuriu generat de particulele de crom din ionosfera. E un eveniment unic, da mai departe !”.

Surpriza, surpriza ! Doua dintre mass-uri (cel cu vaca si cel cu luna) mi s-au intors inapoi cu multa nonsalanta si asa si-au mai luat doi oameni pe care nici nu stiam ca-i am in lista ignore. Inca il astept si pe cel cu vaca desi mi-a luat 10 minute sa cad la modul asta in penibil si sa gasesc ceva atat de prost incat numai un idiot neavertizat sa-l preia.
P.S : Daca are de gand cineva sa-mi mai foloseaca metoda, sa-mi transmita si mie ce ”captura a avut”. Cred ca n-am folosit momeala potrivita, o sa insist mai mult pe emo\cocalari data viitoare cand mai trag o curatenie in lista.

62 Comments »