Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

June 2008

Monthly Archive

Paranoia apelativelor

27 Jun 2008 | : Social, Cultural, Politic

Cadru familiar : Trei muncitori asudati in pauza de masa.Unul dintre ei, cu urme de salam pe la gura se intoarce catre ceilalti doi si le spune : Si ce mai spun domnii ? Raspunsul vine logic : Ce sa spunem , maestre ?

Cadru familiar 2 :  Doi pensionari, fosti muncitori asudati se intalnesc pe strada. P1 : Ce faci doctore ?  P2 : Bine profesore !

Evident ca nu este vorba de maiestrie, de vreun doctorat sau de vreo facultate in scurtele dialoguri. Este vorba despre apelative, nimic mai mult. Impactul apelativelor asupra stimei de sine nu este o noutate. Folosim apelative ca sa ne autogratulam (atunci cand suntem ironici sau  condescendenti) , le folosim pentru a ne lauda sau a arata un fals respect sau pur si simplu pentru a jigni.

Ne place sa fim strigati ”maestre”, ”profesore” , ”sefule”, ”doctore”, nu-i asa ?  Dar ce se intampla cand incepi sa interiorizezi valorile asta ca si cand ar fi valori castigate, reale. Pai ce sa se intample, se intampla ca atunci cand cunosti o persoana noua imaginea ta minunata ti se prabuseste in cap. Chiar am intalnit oameni care se recomanda cu ”Lordul” sau ”Ma cheama Dan, dar baietii de-aici imi spun profu’ ”.

Pare ilar dar in acelasi timp realizezi ca oamenii astia sunt gata sa traga cu dintii, sa se lupte pentru un renume ce nu le apartine. Ei vor sa fie ”Lorzi”, ”Profesori”, ”Maestrii” pentru ca au impresia ca totul se reduce la nume (care nu coincide mereu cu imaginea). Se ajunge la o adevarata paranoia a apelativelor.

Internetul a permis o dezvoltare extraordinara a acestei forme de a-ti depasi virtual conditia. Aici moderatorii de forumuri au devenit ”maestrii”, administratorii ”Dumnezei” iar userii cu tone de posturi  sunt acum ”profesori”. Uneori ID-urile nici nu mai conteaza, ID-urile fiind la randul lor o forma de branding identitar  . Stim cu totii cine sunt ”overlorzii”…

Apelativele au o istorie mult mai veche decat pseudonimele. Ele variaza de la formele de respect clasice (domnule , doamna…), la formele de denigrare si la fabricatele apelative monarhice (Luminatia Ta, etc.). Lumea moderna nu face decat sa le adapteze la cerintele cotidiene. Maiestate nu mai poti fi, dar de ce sa nu fii ”maestru” ?

Uitandu-ma la jucaria asta am realizat ca daca laptopul meu supravietuieste celei de-a doua desfaceri intreg (daca nu, blogul ramane suspendat o perioada), imi puteti spune lejer ”maestre”.
P.S : Ma bucur sa apar in lista asta . Acum imi consacru timpul repararii laptopului si contactarii celor de la Icanhazcheesburger pentru faptul de a nu-mi fi dat credit pe o poza. Despre poza si ”lol”-ul asta este vorba… (lol-ul nu a intrat insa poza este a lui sandy)

Cum sa-ti faci trupa sa para deosebita

25 Jun 2008 | : Diverse, Muzica

Intai de toate trebuie sa-mi cer scuze pentru timpii de raspuns mici din ultimele zile si pentru faptul ca s-ar putea sa mai absentez ”nemotivat”. Am niste probleme cu laptopul (le voi lista la final, cine stie de unde sare iepurele) si ma afecteaza destul de puternic.

In topicul de fata voiam sa analizez elementele ce fac anumite trupe sa para ”originale” sau sa-si faca fanii sa le asculte pentru un aspect particular, nu pentru ansamblu. Multe dintre trupele amintite aici folosesc aceste particularitati doar ca artificii de imagine, nu ca ”unic aspect ce le face ascultabile”, multe fiind deja in gama ”titanilor rockului”.

1.Un solist cu o altfel de voce

Aspectul asta ocupa locul II la simplitate cand vine vorba de abordare. Gasesti un individ cu o voce atipica sau  unul care nu poate canta in canoanele clasice, putin marketing si gata : Ai ”ceva nou”. De la vocile extrem de subtiri (asociate recent cu al treilea val de trupe emo, dar fara legatura) gen Geddy Lee de la magnifica trupa Rush sau Claudio Sanchez de la Coheed and Cambria (care doar canta la limita gamei sale vocale dar nu vorbeste asa) pana la vocile guturale, precum cea a celebrului Tom Waits.  Desigur, nu putem uita vocile profunde ale lui Johny Cash sau Bob Dylan sau cantatul\povestitul nazal al lui Bob Dylan.  Sa nu uitam de inaltele luate de solistii de power (Hansi Kursch, the ultimate role model).Un exemplu de voce ”multi instrumentala” (care poate face cam orice de la rapaiala, la grohaiala si note de bariton) este cea a inconfundabilului Mike Patton (aici intr-o improvizatie vocala , fara versuri), solistul de la raposata trupa Faith No More.

Ar mai fi si trupa Caninus care foloseste o pereche de pitbuli pe post de solisti.

2.Sistemul ”hot studs”

Rock-ul a fost in general insotit de cateva ”simboluri” ale masculinitatii. Asta se intampla inca din anii 60′ , cand Mick Jagger era considerat un sex-simbol insa in ultimii ani pop-rock-ul si boybandurile sunt un excelent produs al marketingului vizual american. Nu trebuie sa aiba talent si nici macar sa fie cu-adevarat ”hot” (putina carisma si niste discursuri construite sunt suficiente). E vorba numai de ambalaj. Genul asta de ”unicitate” se duce repede pentru ca fel ca si la cerealele frumos ambalate, gusturile se mai schimba in timp.

3. Aspect vizual socant.

Ok , asta ocupa locul I la capitolul ”cel mai usor mod de a fi remarcat”. Muzica anilor 90′ a debordat de trupe de black-metal, de ”marylin mansoni” si de ”slipknoti” . Din pacate este foarte greu  sa-ti pastrezi acum unicitatea prin look, cum au aflat si trupele de glam ale anilor 80′ dar si trupele mai vechi precum Kiss. Probabil cea mai dubioasa manifestare vizuala in rock vine din Japonia , odata cu un curent numit ”Visual Kei”  – Nu este chiar un gen muzical ci mai degraba o combinatie intre o obsesia asiatica pentru imagine si muzica mai mult sau mai putin mediocra.  Puteti viziona acest minunat videoclip de la Dir en Grey daca si numai daca va tine stomacul. Socul vizual nu vine numai de la imbracaminte ci de la intregul joc de scena.

4.Virtuozitatea unui instrumentist 

”Virtuozitatea” asta se capata de multe ori inaintea ajungerii in trupa efectiva insa e bine ca respectivul instrumentist sa aiba o baza de fani care sa-i intretina mitul. Pe langa marii chitaristi, gen Hendrix sau Jimmy Page (care a cantat si la The Yardbirds inainte, cu maestrul Clapton) , tobosarii (Portnoy , Hellhammer) si mai rar basistii (Joey Demaio spre exemplu) pot deveni super cunoscuti. Din pacate, la ora actuala instrumentistii de valoare nu se mai cauta sau cel putin nu mai sunt un criteriu principal de selectie al trupei ce va fi promovata insa este o metoda de a-ti tine fanii aproape.

5.Instrumentele ciudate

De la fluierele folosite in anii 60-70′ in psychedelic pana la mai rarele vioare, au existat o serie de instrumente ciudatele care au incercat sa-si paveze drumul catre sufletul rock-ului. Odata cu raspandirea curentului folk metal, vioara a devenit ceva des intalnita in trupele de rock\metal , ba chiar mai mult, a inceput sa fie insotita de tobe traditionale, hurdy-gurdy-uri (un fel de vioara mecanica, pe roata), zeci de tipuri de fluiere , harpe (In Extremo), cimpoaie etc. Daca instrumentistul stapaneste suficient de bine instrumentul in cauza, o trompeta aruncata printre chitare poate face multe pentru imaginea trupei (vezi Zdob si Zdub).

6.Originile

Asta merge in general la hip-hoperi dar si la genuri muzicale de la care nu te-ai astepta. O origine ”dubioasa” va face cantautorul mai ”legitim” si mai apreciat. Fie ca este vorba de un background social, economic sau politic care atrage, cert este ca backgroundul ”atrage”. Un exemplu care-mi vine acum in minte este tenorul nostru neaos Costel Busuioc care desi beneficiaza de o voce foarte buna, nu beneficiaza de o voce unica asa cum s-a scris (ganditi-va la sutele de tenori claustrati prin vreo opera de provincie). Faptul ca el provine de  ”jos” i-a atras un val de simpatie.

7.Bombele de marketing 

Aici nu e vorba de un aspect relevant sau macar vizual atractiv.  E vorba de o varietate de aspecte si de promovare agresiva. Cand casele de discuri nu mai au bani, fabrica un artist in general de pop\pop-rock, artist platit mizer si creat strict pentru a imbogati casa de discuri si eventual pe impresar. Vorbim de 1-2 hit wonders. Istoria este plina de astfel de exemple.

Nu stiu cat de completa sau coerenta este lista, cert este ca laptopul meu ma impiedica sa fac ceva ok. E vorba de un Toshiba Satellite L100-120 si problema a fost descrisa pe larg si aici. Voi mai incerca o deschidere, in caz contrar => undervolting. Daca cineva are un model din seria L100 si o problema similara, nu ezitati sa ridicati mana !

Voi scrie mai des daca stare actuala a jucariei ramane stabila.

P. S : De la Sandy am primit acest link uluitor unde puteti vedea cam unde s-a ajuns la nivelul fanilor lui Britney Spears. l –  o metoda excelenta de a-ti face trupa sa para deosebita.

Cate morti valoreaza un BMW X5 ?

22 Jun 2008 | : Social, Cultural, Politic

Zilele astea am surprins o discutie in care colega Raluca sustinea ca ascunderea existentei formularului E-112 de catre autoritati constituie in fond si la urma urmei o crima. Probabil ca la momentul asta cititorii se intreaba normal : Despre ce vorbeste asta ?

Pe scurt, formularul European 112 tine de casele de asigurari de sanatate si de medicii de familie si presupune ca in orice stat european, Casa de asigurari de Sanatate impreuna cu statul in cauza sa suporte cea mai mare parte a cheltuilelilor de transport si tratament a persoanelor cu boli grave ce nu se pot trata in tara. Pe scurt : Odata cu aderarea la Uniunea Europeana, bolnavii din Romania (cei asigurati, adica majoritatea la ora actuala) au beneficiat de niste subventii voluminoase pentru a se trata in afara.

Cate cazuri de tineri si copii bolnavi de leucemie, cu tumori si nu numai care depindeau de niste amarate de donatii n-ati vazut la tv ? Cati stiau de un astfel de formular ?  Pana si prietena bloggerilor, Mihaela Radulescu a facut la un moment dat apel la autoritati care au ascuns constant existenta formularului si au incercat sa-l faca sa para mult mai complicat decat este. O sursa ce da link-uri si spre legislatie gasiti aici . Practic, daca cititi legislatia de pe siteul satelit al UE veti observa ca procedura in sine este destul de simpla : Formularul trebuie sa aiba precizarea unui medic avizat (de familie este suficient) ca operatia nu se poate face ”in timp util in tara” si asigurarea trebuie sa fie platita. Procedura ar trebui sa fie rapida si destul de simpla, daaaar…ar insemna ca minunata casa de asigurari ce suporta operatia sa piarda ! Asta daca nu cumva ”operatiile” se fac (si uneori se fac) in mod virtual pe bani UE, caz in care cineva isi va lua brusc un BMW X5 !

Faptul ca media din Romania a considerat faptul mai putin important nu ma mira : Aici crimele se comit pe termen lung, nu la ora 17.00 ! Exista totusi suficiente informatii pe Internet si in legislatia Europeana pentru ca cineva sa depuna o plangere serioasa.

Data viitoare cand un  tanar nefericit isi da duhul prin spitalele romanesti pentru ca ai lui n-au putut strange in timp util o suma nu prea mare,  sa ne gandim la conducerea Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS) si la o buna parte dintre medicii de familie…ei vor trai !

P.S : Schimband putin subiectul, recent s-a petrecut un nou eveniment istoric pentru China, o tara despre care am tot scris : Presedintele Hu Jintao, un tip considerat foarte conservator si destul de legat de vechea doctrina comunista a participat la un live chat pe un canal oficial al site-ului Partidului Comunist Chinez.  Miscarea asta vine si de la promotorii sai de imagine (vorbim de un comunism complet diferit fata de macelul romanesc) care vor sa-l ambaleze ca pe un tip deschis. Merge de altfel la public dupa ultimele represalii din Tibet si in apropierea olimpiadei.

Personaje recurente in sitcomuri

20 Jun 2008 | : Diverse, Filme & Carti

Ma holbam zilele trecute la niste episoade din That 70’s Show (stiu, stiu..dar e vacanta si relaxeaza) si ma gandeam: personajele astea se repeta ! Sunt convins ca ati observat cu totii un tipar dupa care sunt construite personajele din sitcomuri, insa, comparand That 70’s Show cu mai celebrul Friends, am gasit cateva personaje care apar in zeci de sitcomuri (al caror succes il si asigura).

Dupa ce mai demult am enumerat personajele de tip ”breakout” din web-comicuri si desene, nu mi s-a parut atat de deplasat sa enumar aici cateva din personajele care-mi par a fi recurente in serialele americane :

1.The Dumb Guy : Clar, fara personajul asta nu ai sitcom. Trebuie sa existe un tip sau o tipa atragator\atragatoare care sa treaca vag de limita retardarii. E vorba undeva si de nevoia de autogratificare si de stereotipurile americane, dar si de factorul ”fun”. Vorbesc de personajele precum Joey (Friends), Kelso (That 70’s Show), Kelly Bundy (Married With Children). Ar mai fi si Kramer de mentionat din Seinfeld, dar omul e la limita dintre geniu si prostie pura (greu de descris) si poate Danny din King of Queens.

the-dumb-one.jpg

2.Conjuncturalul\Raissonerul : As zice ca asta este personajul meu preferat. Iritant in general, interventia lui produce umorul doar in anumite situatii. Este personajul care sta pe margine si arunca ”vorba de duh”, sau personajul care darama iluzia personajelor din categoria anterioara. Umorul se produce doar in anumite conjuncturi, in functie de actiunile celorlalte personaje. Este vorba de personaje precum Hyde (That 70’s Show), Niles (The Nanny), Chandler (Friends). Bud Bundy si Arthur (King of Queens) sunt prea implicati si prea ”certati”, desi in majoritatea timpului s-ar putea incadra aici.

conjuncturalul.jpg

3.The Average Joe : Personajul asta este sufletul sitcomului, cel care ”face toata treaba”. In general timid si cu un statut material fluctuant (de la personaje capabile material pana la oameni mereu in cautarea unui job), personajul asta nu poate lipsi, chiar daca el nu este mereu personaj central. Eric din That 70’s Show, Doug din King of Queens, Alan (Two and a Half Men) , Jerry Seinfeld (desi el intra in X categorii) etc…

4.Personajul exotic : Un alt personaj care poate transforma un sitcom plictisitor (ca mai toate sitcomurile in prima faza) intr-o experienta relaxanta cel putin. Vorbim de personaje precum Kramer, Phoebe sau Fez. Fara a fi neaparat dintr-o tara ”exotica”, personajele respective par sa nu aiba nicio legatura concreta cu restul personajelor. Cam tot ce intreprind ele intra in categoria ”out of this world”.

5.The average Jane : Diferita de personajul masculin caruia ii va fi consoarta, ”The Average Jane” are ceva in plus fata de el…este fie ”traznita”, fie pur si simplu superioara altor personaje. Cam toate prietenele de personaj principal din sitcomuri intra in categoria asta. Mai exista si eventualitatea unei ”average Jane” foarte frumoasa.

6.Personajul de tip slacker\tocilar\spoiled brat : Desi notiunile se exclud uneori, genul asta de personaj se comporta la fel indiferent de tip. Fie este ”the father of all nerds”, fie este un personaj iritant care nu face nimic si actioneaza conform unor tipare. Cam din asta rezulta umorul personajului de-alungul sitcomului : din tipare. O avem pe Monica din Friends (fosta tocilara, tipicara si cu raspunsuri previzibile – si Ross intra aici de multe ori dar poate fi si average Joe), Spence (King of Queens), Jackie (That 70’s Show), Peggy (Married With Children) etc.

peg3.jpg

Dupa statutul material, personajele se incadreaza in tipicul middle\upper class cu zeci de personaje gen ”under-achiever” presarate prin seriale. Daca va mai vin in minte standarde pentru personaje, feel free 🙂

Evident ca exista si personaje care nu se incadreaza in aceste categorii si presupun ca se pot face X categorizari pe tema asta. Well, asta a fost incercarea mea (sub copyright de altfel ).

P.S : Inca nu m-am prins daca filmuletul ala cu cele doua fete de la Indiggo care behaie la America’s Got Talent e pe bune…

Nume idioate de albume

18 Jun 2008 | : Anunturi si Stiri, Muzica

Tot la capitolul ”versuri idioate” nu se poate sa nu amintesc si o serie de albume cu titluri idioate. Ma refer la albumele de-afara pentru ca la noi toate se numesc fie ”Iubire” fie ”Amintiri”.

In fine, multe dintre albumele astea au atras tocmai pentru ca numele lor erau cel putin dubioase. A functionat principiul ”Hmmm..what the hell is this ?”. Topurile cu nume tampite de albume cam lipsesc sau nu sunt ”oficiale” asa a a trebuit sa cam dau in principal de la mine. Atentie, nu vorbesc de albume proaste ci doar de albume cu nume dubioase.

1.Coheed and Cambria – In esenta o trupa de progressive cu un vocalist de 120 de kg care canta ca o fetita de 12 ani, Coheed and Cambria au avut cateva piese demne de luat in seama si au si un concept destul de interesant si alambicat (a se citi ”geeky”) in spatele muzicii. Asta nu i-a impiedicat sa arunce pe piata doua dintre albumele cu cele mai ”elitiste titluri ever” :

Good Apollo, I’m Burning Star IV, Volume One: From Fear Through the Eyes of Madness (2005)
-Second Stage Turbine Blade (2002)

Vreti si mai mult elitism si criptare, ia uitati aici logo :

cc_logo2.jpg

2.Bal’Sagoth – Tot la capitolul albume cu titluri incredibil de lungi si plictisitor de ermetice, trebuie sa amintim efortul unei trupe cu un stil destul de interesant : Starfire Burning Upon the Ice-Veiled Throne of Ultima Thule (1996) . Pe acest album regasim si superba piesa : ”The Splendor Of A Thousand Swords Gleaming Beneath The Blazon Of The Hyperborea”

3.Visions of Atlantis : O alta trupa de power cu vocal feminin, copie de Nightwish, Within Temptation, Epica, Xandria dar mai ales copie Edenbridge. Cum s-au lansat oamenii astia pe piata ? Cu un album numit ”Eternal Endless Infinity” ! Un dublu pleonasm sexy, asa de lansare…

4.Mariah Carey : E = mc2 . Are you kidding me ? Nu poti sa ai sani atat de mari, sa iesi cu atatia negrotei agramati si sa poti intelege macar 10% din teoria relativitatii ! Coperta noului album al Măriei ne spune ca ”ia ieste ji dejteapta pe langa ca are sanii care ieste mari si da din gura”. Si acum toata lumea sa spuna : Egooooooo !

31ojsbdr-ml_ss400_.jpg

5. Dark Seed – O trupa de gothic metal nemteasca cu un solist de mana a intaia si cu niste versuri usor puerile. Inainte de a se desparti ne-au dat un album pe nume ”Ultimate Darkness”. Nu stiu de ce imi suna ca un titlu de joc pe PC facut de un programator incepator…

6.Dragonforce – Baietii astia sunt maestrii ego-urilor umflate, al chitarelor pline de efecte (Herman Lee – un chitarist foarte rapid in teorie, doar rapid in practica : fenomenal de multe efecte pe scena si in studio). Nu zic ca nu merg pentru un ”speed\power metal party” dar cand vii cu titluri de albume ca : ”Sonic Firestorm” , ”Inhuman Rampage” si urmeaza ”Ultra Beatdown”. Abia astept urmatoarele albume : ”Sonic Powerblast” , ”Destructive MegaArmaggedon” si cine stie ce le-ar mai putea trece prin cap…

7.The Mars Volta – Considerati genii muzicale de unii si pusti pierduti in universul marijuanei de altii, The Mars Volta ne-au lovit cu un superb titlu de album :
De-Loused in the Comatorium
. Despaducheat in ”coma”-toriu ? Nu imi place trupa dar chitaristul ala are niste super momente (multe inspirate direct din Jimmy Page, la fel cum le da si chitaristul de la Wolfmother). Uitati si coperta, a la Pink Floyd…

591px-the_mars_volta-de_loused_in_the_comatorium-2003-cover.jpeg

8.Limp Bizkit : Ca sa incepem cu finalul (pentru ca nimeni nu mai crede ca indivizii astia o sa mai revina pe scena), numele Limp Bizkit reprezinta argoul pentru ”Limp Dick”. In cazul asta, sa scoti un album cu numele Chocolate Starfish and the Hot Dog Flavoured Water in care primele doua cuvinte sunt o metafora pentru orificiul anal intra in categoria ”umor de gradinita”. Da , stiu ca si alte site-uri considera titlul asta o imbecilitiatesi ca fanii sustin ca e ”cool”. Nope, nu e…

9.Cannibal Corpse – Ca sa citez un critic citat de altfel si pe Amazon si peste tot unde-si vand baietii marfa ”If vomit were a movie, this would be the soundtrack”. Cel mai simpatic titlu din lunga lor lista de albume ramane ”Eaten Back to Life’‘ , marcat si pe acelasi Amazon.

10.Leonard Cohen – Ok, recunosc, mentiunea albumului ”10 New Songs” am gasit-o pe undeva. Da, e vorba de marele album de comeback al lui Cohen. Dupa atatea Best-uri si colectii, e clar ca omul voia sa-si atentioneze fanii : This time I wrote something !

P.S : Am luat Firefox 3.0 si in download day (adica azi) si inaintea ei prin FTP. Trebuie sa recunosc ca imi place. Desi arata putiin mai ”rustic” dupa unii, versiunea 3.0 este si mai rapida si ceva mai inteligenta in sortarea history-ul. Nu o sa-i fac o recenzie completa. Pe moment imi place ca se descurca mult mai bine cu bookmarkurile, tag-urile si RSS-urile. Contribui si eu minimal la dezradacinarea conceptiei conform careia Internet Explorer 6.0 ar fi un browser si Internet 7.0 ar fi un browser ”mai bun”. Get a fox !

Next Page »