Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

February 2008

Monthly Archive

Ospitalitatea romaneasca

28 Feb 2008 | : Social, Cultural, Politic

Cotidianul ne instiinteaza ca serviciile din Romania au fost din nou facute praf pe un post de televiziune strain, si anume pe Travel Channel. Ce s-a intamplat, pe scurt : Anthony Bourdain, bucatar faimos si recunoscut in America si in ultimii ani si in Europa pentru inovatiile si expozitiile sale si-a tinut ultima emisiune (No Reservations) in primitoarea noastra tara. Nu numai ca nu a dat de ospitalitatea romaneasca traditionala dar gatitul de restaurant in Romania l-a lasat rece.

Cum respectivul episod din emisiune in care el, condus de un rus care-l mai ajutase si in alte situatii pe nume Zamir (si asta a fost o greseala) a vizitat cateva moteluri si restaurante din Romania, precum si cateva locatii mai pitoresti. Dintre cele prezentate, s-a inceput cu un restaurant de bine din Bucuresti, celebrul Jaristea (apreciat si de ”lumea buna” a Bucurestiului) si ulterior experientele au continuat cu diverse alte localuri. Numele restaurantului apare si in film. In ciuda unei serviri ok si a unor feluri de mancare apetisante, gourmetul nostru nu a putut sa fie de acord cu lipsa de pasiune a bucatarilor romani, chiar si in cazul primului restaurant. In continuare, a trecut prin niste experiente mai putin placute cu restaurante goale unde ii se spunea ca nu mai sunt mese si cu moteluri in care totul era ocupat desi oamenii pur si simplu nu aveau chef de oaspeti. Experienta ”horror” a avut-o insa in motel Dracula si in restaurantul aferent ”House of Dracula”. Desi ghidul castelului incerca sa-l aduca pe calea cea buna, americanismul si ironia s-au intalnit cu romanii get-beget care dupa ce incercasera sa le vanda castelul cu o zi in urma acum sarbatoreau Halloweenul, o sarbatoare traditionala. Plimbat prin Dacii (la preturi exorbitante) si tarat prin diverse locuri de interes, americanul a devenit repede sictirit si ironic.

Omul a tras concluzii destul de nasoale despre Romania si despre servirea de aici desi a admis ca supele noastre au fost destul de gustose. Cum stilul lui general este un melanj intre obiectivitate si nesimtire, concluziile lui au fost putin cam brutale si orientate spre experienta tv in defavoarea experientei reale. Una din nemultumiri era legata si de faptul ca oamenii nu se lasau filmati sau pozati si aveau reactii foarte urate.

Omul a gasit de asemenea ciudat faptul ca desi asteapta bacsis , chelnerii nu fac ceva ca sa-l merite si se bazeaza mai mult pe salariu.

Ce s-a intamplat ? Evident, au sarit romanii cu acea constiinta nationala latenta (care numai cand trebuie nu actioneaza) pe motiv ca noi suntem renumiti pentru ospitalitate si bucatarie. De cand ? Ospitalitatea romaneasca functioneaza mai mult pe sistem economic iar pentru bucatarie nu am fost niciodata foarte renumiti , nu pentru ca nu am avea bucatari sau mancaruri gustoase sau ”exotice” ci pentru simplul motiv ca majoritatea nu sunt ale noastre. Aici e chiar de plans pentru ca felurile noastre traditionale nu ne prea apartin sau pur si simplu am fost idioti si n-am stiut sa le inregistram. In afara catorva ciorbe , a unor varietati de ciulama si musaca inregistrate ca fiind romanesti , inca avem discutii pe tema multor specialitati culinare si nu numai, incepand cu sarmalele slave si culiminand cu mult disputata mamaliga. Ar mai fi si mititeii pe deasupra, mititei care reprezinta o varianta autohtona a unei specialitati balcanice (desi legendele spun altceva). Bucatarul nostru s-a plans de provenienta carnii de mici si de modul aproape barbar in care este gatita.

Pe scurt : Omul s-a plans mai mult de servire decat de bucatarie in sine si asta n-au inteles multi dintre cei ce comentau, distrasi de imagini si de alte comentarii. Pe de alta parte, Bourdain pare sa fi cautat in anumite momente unele dintre cele mai putin comune locuri de ”campare”.

Spamat fiind de romani si de pretinsi (si actuali) vizitatori romani dar felicitat de multi alti turisti care ne vizitasera tara, Bourdain a gasit de cuviinta sa isi explice atitudinea pe blogul personal unde recunoaste ca :

-Experientele limitate nu pot cataloga o tara Din pacate faptul ca aceste experiente exista si nu sunt rare spune clar ceva despre sistemul culinar romanesc insa servirea a gasit-o execrabila.
-Nu s-a insistat pe aspecte negative ale Romaniei insa cu ele te intalnesti daca vrei sa gusti ”traditionalul”.
-Cand a evaluat respectivele localuri nu a fost neaparat magar, ci sincer.
-Zamir nu a fost cel mai potrivit ghid, desi individul nu a criticat deschis Romania ba chiar a admis ca a fost o tara invadata constant, inclusiv de Rusia. Din pacate, cam 90% din emisiune, numai asta zice : Romania a fost o tara invadata si are o bucatarie diversa. Cunostintele sale despre istoria Romaniei nu difereau cu mult de ale americanului.

Un ghid roman probabil ca ar fi fost mai eficient dar este greu sa gasesti unul cat de cat obiectiv. Rusul poate fi blamat pentru alegerea restaurantelor si pentru faptul ca avea niste cunostinte tare precare de limba romana (la un moment dat ajunsese sa gesticuleze cu mana).

Un alt aspect important al problemei ar fi acela ca au existat si alte tari in situatia asta, precum Islanda insa reactiile nu au fost chiar atat de dure din partea islandezilor. Ca de obicei, noi am luat totul in nume personal : Americanii si europenii vor sa ne distruga bucataria !

Printre altele, am gasit si comentariul unui alt bucatar care intarea ceea ce sustinea si Bourdain si alti utilizatori mai putin nationalisti : Te intrebi sincer daca intr-o tara preponderent agriculturala pana la jumatatea secolului XX s-au inventat legumele in restaurante. Nici salatele nu sunt proaspete si nici garniturile nu abunda in legume.

Deci cum ramane cu ospitalitatea romaneasca traditionala ? Nu ramane nicicum…dupa 1989 nu se mai poate vorbi de asa ceva. Poate prin anumite sate sa mai existe urme al acestor cutume (Maramures, Bucovina ?) insa in Romania ”turistica” nu exista ospitalitate fara bacsisuri grase si conditii dubioase. Toate rudele mele din afara sustin la ora asta ca ”daca nu cunosti pe cineva” sau daca ”nu stii unde mergi” , Romania nu este tocmai o tara ospitaliera.

Cu toate astea, documentarul nu a lovit atat de tare pe cat sustine Cotidianul, anumite aspecte avand chiar darul de a atrage turisti, nu de a-i indeparta.

Cat despre restaurantele prezentate pot spune ca ele nu sunt experiente izolate (desi Jaristea pare sa fi fost evaluat pripit) : Acum vreo patru ani urmaream un documentar despre Adis Ababa, capitala Etiopiei , oras in care exista un restaurant excelent. Va intreb sincer : Cati dintre voi ar merge fix in acel restaurant daca ar vizita Etiopia ? E simplu : Foarte putini…restul s-ar duce in restaurantele obisnuite unde salubritatea si servirea sunt desprinse din filmele horror.

P.S : Daca sunteti curiosi sa vedeti si episodul in cauza, el se gaseste pe YouTube (sunt sase parti , v-am dat link numai la prima).

Discriminare sexuala…pe bloguri

26 Feb 2008 | : Diverse Diatribe, Media & Advertising, Social, Cultural, Politic

Sper sa nu credeti ca imi doresc atentia pe care mi-ar putea da-o un post (un ”alt” post) despre discriminare. Postul de fata vorbeste mai degraba despre o tendinta decat despre o forma de discriminare.

Am remarcat in ultimul an ca un blogurile noi, ”binecuvantate” de o prezenta feminina, au mai mult comentarii si mai multe sanse. Aici vorbesc despre bloguri noi pentru ca dupa un anumit timp diferentele se estompeaza insa in prima faza ele sunt foarte vizibile. Cred ca s-a observat destul de bine aceasta atractie deosebita pentru fetele cu blog.

Aluzia din titlu nu este o scapare invidioasa a bloggerului care nu a dispus niciodata de sarmul feminin (nefiind femeie de altfel) ci mai degraba o subliniere a unei tendinte din ”blogosfera” romaneasca si internationala.

Majoritatea celor ce scriu si comenteaza pe bloguri se mira cand un articol foarte inteligent apare de la o fata care mai e si frumoasa pe deasupra. Cum frumusetea este relativa, pot face sumarul : Bloggerii si comentatorii se mira cand o fata scrie ceva foarte destept.

La nivel international gasesc asta ca fiind o urma de misoginism. Pe langa comentariile de bagare in seama, hi5-iste si replicile de un rand (Stiati ca : fetele cu blog nu fac selectii de iubiti pe baza comentariilor in genul ”Salut papuse !”) exista si replici care denota o uimire sincer ca o fata poate scrie asa si asta genereaza citire masiva.

In Romania tendinta este poate mai putin accentuata dar exista. Cu riscul de a parea putin misogin, cand gasesc un blog dezinvolt si bine scris al unei fete am o tendinta mai puternica de a-l citi pentru ca , la fel ca multi altii, am dat peste zeci de exemple negative in viata reala dar mai ales pe net ( exemplele feminine negative abunda din pacate pe retelele sociale – nu trebuie sa fii inscris ca sa observi ”oferta”).

Sa fie doar orgoliul masculin ? Bloggerul care in momentul in care da de un articol bun al unui blogger de acelasi sex va avea si reactia normala : Scrie mai bine ca mine, damn ! motiv pentru care este de preferat o ”bloggerita”. Sa se manifeste acea urma de misognism ? In final, ar mai fi si varianta unui elogiu subtil adus femeii – nu radeti, am intalnit cazuri de oameni care comentau fascinati pur si simplu de persoana din spatele blogului, fara ca fascinatia sa fie una simplista, carnala.

Toate cele trei cauze contribuie probabil la aceasta forma de ”discriminare” insa cert este ca o bloggerita inteligenta va avea din start mai multe sanse decat un blogger inteligent (in opozitie cu sansele societatea romaneasca actuala).

P.S : In alta ordine de idei am gasit un articol ilar aici – Mi se pare mie sau faptul ca trupa de industrial metal Pain se plange ca a luat bataie de la niste ”brute” este ironic ?

P.S 2 : Am vazut un afis la intrarea in Universitate (langa facultatea de istorie) la un show Doru Octavian Dumitru intitulat ”Soptitorul de pacate”…care chipurile face parte din seria ”Sexorcistul”. Pe cand un Doru Octavian Dumitru – Idiotul satului sau Doru Octavian Dumitru – Not funny since forever ?

Autoapararea – Mituri si Legislatie

24 Feb 2008 | : Diverse Diatribe, Social, Cultural, Politic

*Autorul acestui blog nu incurajeaza achizitionarea si utilizarea armelor non-letale de niciun tip. Articolul de fata are valoare pur informativa si urmareste sa descurajeze achizitionarea de arme non-letale*

*Legislatia din domeniu a fost revizuita. Articolul de fata nu mai reflecta realitatea legislativa din domeniu*

Odata cu scandalul din 2005 care i-a implicat pe sotii Iovan , scandal transformat de niste pseudo jurnalisti intr-o mina de aur, in Romania s-a declansat o adevarata isterie a procurarii armelor de ‘’autoaparare’’. Nu este anormal sa se intample asa intr-o tara in care povesti de genul asta par extrem de realizabile.

In primul rand ar fi de precizat faptul ca in general o arma, fie ea si non-letala produce o stare de stres posesorului si eventual familiei, fapt demonstrat psihologic. Majoritatea femeilor se simt stresate stiind ca exista o arma in casa iar in familiile in care exista si un copil mic riscul este si mai mare : poti pune arma departe de el dar cum vei mai ajunge la ea in cazul unei agresiuni ?

Cred ca problema principala tot din psihologic deriva. Majoritatea oamenilor cumpara arme nu pentru a se apara neaparat ci pentru a se simti un pic mai siguri pe ei in situatii delicate. Altii le achizitioneaza in urma unor atacuri marcante iar altii din pur teribilism. O parte a indivizilor din primele doua categorii sunt cei care se simt si mai nesiguri odata cu achizitionarea produsului : ideea unei arme reuseste cumva sa le intareasca imaginea de sine.

Autoapararea pe propriul teritoriu este permisa, precedentele juridice fiind cazul Iovan si cel al sefului ANAF (unde nu s-a elucidat modul in care a fost folosita arma).

In fine, sa purcedem deci la o clasificare pe niveluri a armelor de autoaparare (clasificare neoficiala sau fara legatura cu legea) si la relevarea avantajelor si dezavantajelor acestora.

1.Autoapararea fara arme

Sa nu ziceti ca in copilarie nu v-a traznit prin cap sa bateti si voi agresori ca ‘’aia din filme’’. In cazul unei lupte 1 la 1 , artele martiale sau sporturile care implica tehnici de lupta se pot dovedi foarte utile. Pana la urma, cam orice barbat trebuie sa stie sa dea un pumn desi in Romania majoritatea practicantilor artelor martiale sunt femei. Bravo lor ! Stilurile cele mai agresive vazute pana acum au fost : Jeet Kune Do (am practicat mai mult de un an) si Krav Maga (cel mai eficient, dar, la data scrierii articolului, se practica oficial numai in Cluj)

karate-mindy.jpg
(Artele martiale intaresc in primul rand imaginea de sine. Fotografie preluata de pe HowStuffWorks)

Avantaje : Sporturile sunt sanatoase, nu-i asa ? In fine , aspectul fizic si faptul ca te poti apara pot descuraja eventualii agresori. Ar mai fi si componenta mentala foarte utila datorita sigurantei de sine dobandite.
Dezavantaje : Indiferent de tehnica folosita in cazul a doi sau mai multi agresori (eventual inarmati) arma principala ramane fuga sau diplomatia daca este posibila.
Nota : Armele procurate prin cluburile de carate in stilul nunchaku, kama si katana sunt considerate arme de antrenament, nu pot fi purtate in public si nici folosite (cu exceptia incalcarii teritoriului).

2.Armele speciale pentru autoaparare (fara proiectil)

Aceste arme se procura fara permis si cuprind o larga categorie de dispozitive de la spray-uri paralizante , spray-uri cu piper la arme cu electrosocuri si cu sunete de frecventa intalta (asa numitele alarme personale). Utilizarea lor in locuri publice si fara a avea un motiv real este sanctionabila prin lege.
a.Spray-urile cu piper : Sunt eficiente pe termen scurt demobilizand adversarul. Din pacate, multe astfel de spray-uri au o raza de actiune mai mica de 1.5m fapt ce le face mai putin utile in situatiile in care esti inconjurat.
b. Spray-urile paralizante : Pot produce rani mult mai grave prin faptul ca agresorul isi va pierde echilibrul si mai ales pot sa afecteze destul de puternic posesorul.
c. Electrosocurile : Fie ca este vorba despre bastoane sau despre acele mici dispozitive, generarea unui soc electric de inalta tensiune este indeajuns de eficienta pentru a demobiliza un agresor in conditiile in care el este in raza de actiune a obiectului, foarte mica de altfel. In general o arma cu electrosocuri ar trebui sa genereze pana in 500 000 V pe descarcare pentru a nu produce daune serioase (atac de cord, rani) atacatorului. Din pacate aceasta conditie nu se respecta. Cainii si animalele sunt in general gonite de aparatele de gen (fara a ataca efectiv animalul)

gun.jpg
(Arma cu electrosocuri si lanterna comercializata legal)

d. Alarmele personale : Sunt mai mult iritante decat inteligente. Pot sa alunge cainii totusi.

3.Armele albe

Armele albe sunt considerate arme neletale. Nu imi inchipui din capul cui a tasnit o asemenea enormitate, dar in fine. As fi putut sa le tratez foarte bine la punctul precedent insa procesele care au implicat folosirea de arme albe s-au lasat cu pedepse mult mai mari decat cele in care s-au folosit paralizante si electrosocuri. Legislatia este putin mai speciala cu privire la ele in sensul ca este legal sa le detii, dar ilegal sa le porti sau folosesti. Este oarecum logic. Procurarea de arme albe nu necesita un permis special (dupa cum s-a vazut, sunt pline pietele) insa utilizarea lor in public se pedepseste similar cu utilizarea unei arme de foc neletale, deci aveti grija.
La arme albe nu intra numai cutitele speciale sau cutitele de peste 10 cm cum am auzit pe cineva spunand (marimea nu conteaza, este ?) ci orice tip de arma care ar putea provoca rani grave precum : sisurile, cutitele de vanatoare, de bucatarie, boxurile, bastoanele, batele de baseball, etc.

pw100.jpeg
(Boxul – O arma alba mai periculoasa decat pare)

Avantaje autoaparare : Putine (Pot produce rani grave insa legislatia in vigoare te va trage mereu la raspundere)
Dezavantaje : Mai toate, incepand cu faptul ca mai mult ca sigur agresorii vor avea cel putin un cutit pana la afisarea lor accidentala in public. Pe moment exista un fel de permisivitate absurda cu privire la utilizarea acestor arme.

4.Armele cu proiectil (armele neletale)

Aici intra ceea ce majoritatea celor care se simt amenintati isi doresc (de cele mai multe ori in necunostinta de cauza) : Pistoalele cu aer comprimat , pistoale cu gaz si pistoale cu bile\gloante de cauciuc. Pentru aceste arme este nevoie de permis.

Legislatia romana cu privire la procurarea armelor neletale este destul de subreda (creata in 1991 si revizuita in 2004) si de putin sigura, in ciuda promisiunilor de revizuire din 2007. Politia romana ne instiinteaza ca : Cetăţenii români şi străinii cu şedere legală în România, care au împlinit vârsta de 18 ani, pot să procure arme neletale, precum şi muniţia aferentă, de la orice armurier autorizat să comercializeze astfel de arme, în condiţiile notificării prealabile a organelor de poliţie. Armele neletale nu pot fi înstrăinate sau împrumutate de către posesorii acestora, cu excepţia cazului în care acestea sunt depuse la organul de poliţie competent.

Din aceasta lege deducem ca Gigel nu poate folosi sau purta pistolul lui tata fara sa-l bage pe tata la cheltuieli mari sau chiar la racoare.

Cam de ce ar fi nevoie pentru a achizitiona si folosi o astfel de arma :

-Obtinerea unei notificari prealabile de la politie (Biroul de Arme si Munitii) pe baza unei copii de buletin. Vor fi verificate antecedentele (cazierul) si motivatia (autoaparare, paza si protectie). Notificarea se va elibera in termen de 30 de zile. Notificarea sustine intentia de a achizitiona o arma iar formularul se completeaza la politie. Procedura se poate urgenta prin platirea unei taxe.
-Obtinerea armei numai de la distribuitori autorizati (se elibereaza o factura si eventual un formular de cumparare). Dupa obtinerea armei ea va fi trebui declarata si inregistrata la politie in termen de cinci zile.

Pe scurt : Notificare -> Cumparare -> Declarare. Vi se pare simplu ? Chiar este…simplu si ignorant avand in vedere coeficientul de inteligenta al romanului obisnuit. Cea mai buna sursa pentru procedura exacta ramane tot politia locala.Daca arma nu este declarata in termen de cinci zile sau daca certificatul ei a expirat se plateste o amenda de 300 RON. Armele se pot cumpara si din afara tarii atata timp cat exista un bon fiscal autorizat si tradus si o dovada achitarii accizelor.

De retinut :

-Este foarte greu sa obtii o a doua arma si daca o vei obtine o poti folosi numai tu.
-Armele nu pot fi purtate (cu atat mai putin declansate) in spatiile considerate publice, in mod deosebit in locurile aglomerate, indiferent de tipul lor.
-Armele trebuie achizitionate de la distribuitori autorizati din Romania sau cu actele la zi in cazul importarii lor.

Tipuri de arme :

a.Pistoalele cu aer comprimat

Pana de curand (si in prezent de altfel) au fost spaima strazilor pentru faptul ca nu era nevoie de niciun fel de permis pentru a le achizitiona si pentru ca toti imbecilii faceau rost de asa ceva. Probabil demnitarii le considerau un fel de pistoale cu bile mai dure insa accidentele din ultimii ani le-au inclus recent in categoria armelor non-letale.
Avantaje autoaparare : Munitie ieftina (bolturi de nichel si cartuse de CO2 care de fapt asigura detonarea) si impact relativ mare de la distanta mica. Armele sunt la randul lor ieftine (150-550 RON)
Dezavantaje : Nu pot cauza rani grave de la distanta, sunt nesigure iar amenzile pentru ‘’jocuri’’ sunt mari. Sansele ca agresorii\spargatorii sa detina la randul lor asa ceva sunt destul de mari.

b.Pistoalele cu gloante\bile de cauciuc
Majoritatea se comporta ca niste arme reale cu exceptia unui obturator care nu permite incarcarea de proiectile letale. Confectionate din antimoniu sau mase plastice (cele foarte ieftine), pistoalele variaza intre 1100 si 3000 RON avand munitie destul de scumpa la randul lor. Cartusele lor contin un glont sau o bila de cauciuc in varf dar sunt cartuse , nu bolturi introduse in fata unei capsule de CO2 ! Folosirea si chiar purtarea lor este ilegala in public si legala in spatiile special amenajate.
Avantaje autoaparare : Provoaca vanatai si demobilizeaza destul de repede mai ales daca agresorul este nesigur.
Dezavantaje : Are o putere destul de mare si daca arma nu este de calitate (si deci foarte scumpa) se risca detonari accidentale.

pistol-cu-bila-de-cauciucw.jpg

(Model de pistol cu bila de cauciuc comercializat legal in Romania. De pe Top Gun)

c.Pistoalele cu gaze
Principiul de functionare este la fel ca la arma de mai sus diferenta fiind ca la impact cartusul detoneaza o incarcatura cu gaz paralizant, lacrimogen,etc.
Avantaje : Nu sunt letale si riscul de a rani grav in ‘’legitima aparare’’ este mai mic.
Dezavantaje : A trage cu gaz inseamna a afecta potential un numar mult mai mare de oameni. A trage intr-o casa (in cazul unei spargeri) inseamna a-i pune in pericol si pe ceilalti ocupanti.

5.Armele de vanatoare si cele pentru tir
Sunt legale numai pentru vanatorii autorizati (acestia reinoiesc permanent permisul de arma), colectionari (armele de colectie trebuie inregistrate si depusa o declaratie ca nu se va cumpara munitie pentru ele) si pentru sportivi. Utilizarea lor pentru autoaparare este permisa numai in conditiile incalcarii proprietatii private.

6.Armele letale
Detinerea, purtarea si utilizarea (evident) armelor de foc letale este ilegala. Pentru a fi apt trebuie sa lucrezi intr-un domeniu care cere utilizarea lor pentru autoaparare. Se descarca si completeaza o cerere insa din start trebuie dovada faptului ca esti autorizat sa porti asa ceva, un test psihologic, cazier, dovada ca nu au mai fost incidente, dovada ca s-au efectuat exercitii de tir si instruire , taxa, certificatul armei si restul de acte. Ce m-a mirat aici este ca pe langa armata, politie, magistrati, ofiteri de la interne si alte cateva categorii de la care te-ai astepta sa aiba arme de foc tot pe-aici sunt inclusi si demnitarii.

Ai nostri alesi sunt eligibili pentru a purta arme de foc letale pe toata durata mandatului si inca un an dupa ! (Tot ce trebuie sa faca este sa urmeze un curs de 2 saptamani). Si, sa vezi comedie, majoritatea armelor de foc inchiriate din depozitele Poitiei sau vandute au fost avut drept destinatari demnitari. Avand in vedere ce familii de bine au maimutoii din Parlament ma simt mai linistit ca astfel de oligofreni detin arme letale.

Este de mentionat faptul ca unele arme sunt considerate ilegale in UE (multe nu au nici obturator pe teava, deci permit incarcarea cu gloante reale) si faptul ca le gasiti foarte ieftine pe site-urile de licitatii sau la ”baietii care cunosc lume” le fac din start imposibil de inregistrat !

Arme pentru ‘’autoaparare’’ se cam gasesc peste tot. De la site-urile de licitatii unde puteti gasi niste arme dubioase de provenienta turceasca sub brandul Ekol (pistoale care nu ar trece de un control al calitatii intr-un stat U.E dar care sunt totusi legale si inregistrabile) si o serie de arme neomologate pana la magazinele autorizate care vand numai pe baza notificiatiei.

Cele mai solicitate au fost Arrow International (au si un forum activ unde poti fi avertizat cu privire la pericolele folosirii unor astfel de arme) , Top Gun (produse cu un grad inalt de siguranta) si Hunter Vip (gasiti legislatie pe site desi cuvantul inainte pare sa incurajeze achizitionarea). Alte magazine in genul Samurai Shop vand arme fara proiectil fara a preciza modul in care se va face identificarea cumparatorului desi legislatia este si aici precizata. Sa speram ca au un sistem bun.
Statisticile sunt cel putin ingrijoratoare : In Bucuresti sunt inregistrate peste 22 000 de permise de arma in anul 2007. Sa inteleg ca maxim 1000 ar fi pentru armele letale necesare fortelor de ordine, magistratilor si ‘’demnitarilor’’ dar restul ? Daca adaugam aici si tonele de arme ilegale pe care le detin diversi indivizi dubiosi o sa ajungem la niste statistici ingrijoratoare.

Interesant ca legislatia din 1991 nu permitea achizitionarea de arme de foc neletale care dezvolta o viteza a proiectilului de peste 220m/s fapt ce limita mult numarul de arme neletale ce intrau in tara.

Detinerea unei arme de foc neletale nu te face nici mai puternic nici mai stapan pe tine ci doar putin mai nesigur. Faptul ca intr-un moment de panica ai putea-o declansa aiurea ar trebui sa fie suficient pentru a descuraja anumite persoane.

Personal consider o astfel de arma o grija in plus dar nu garantez ca in momentul in care mi-as simti viata sau familia amenintata nu mi-as procura LEGAL o arma neletala de foc. De ce ? Pentru ca pana la urma traim in Romania si exista momente in care nu te mai poti baza pe providenta si cu atat mai putin pe ‘’fortele de ordine’’. Si totusi, ramane partea morala care m-ar apasa destul de mult in cazul unei astfel de achizitii, apare acel ”Si daca … ?”.

Cu toate astea, o solutie mult mai buna ar fi cresterea copiiilor in Suedia. Acolo posesorii de arme sunt ceva mai cumpatati.

Repet : Informatiile au fost luate de pe site-ul Politiei Romane si Jandarmeriei Romane iar informatiile despre pericolele folosirii acestor arme au fost preluate din marturiile utilizatorilor. Autorul acestui blog nu este in masura sa ofere niciun fel de informatie cu privire la achizitionarea concreta a unei arme si nici nu incurajeaza folosirea lor !

P.S : Imi place ca romanii au avut constiinta nationala si nu au trimis o trupa de valoare precum Biondo la Eurovision, in schimb au trimis piesa asta dubioasa (sugerata de unii ca ar fi copie dupa o piesa mai veche pentru acelasi concurs)

Ai rabdare…

22 Feb 2008 | : Social, Cultural, Politic

Surprinzator dar titlul nu se refera la rabdarea pe care trebuie sa o aiba cititorii pana la un articol mai solid din partea mea, ci chiar la notiunea de rabdare.

Rabdarea in sine este laudata permanent ca fiind o virtute. Problema principala cu aceste laude aduse rabdarii este ca majoritatea provin din ”intelepciunea populara” sau nu sunt indeajuns de specifice. Fie ca pornim de la generalul Sun Tzu care considera rabdarea si timpul arme preferabile in orice situatie, de la parabolele biblice sau de la vechile proverbe arabe (”Saracul fara rabdare este candela fara undelemn”) vom gasi zeci de mostre de intelepciune in care rabdarea triumfa.

Nu cred ca este cazul sa mentionez ca traim intr-un secol al vitezei. Rabdarea inseamna timp si daca este sa mergem pe filonul capitalist : timpul inseamna bani. In ce conditii este indicat oare sa ai rabdare ? Mai este rabdarea o virtute ?

Rabdarea in situatiile in care iritarea nu ar aduce absolut nimic in plus precum cozile enorme sau certurile cu functionari idioti poate fi considerata o virtute sau cel putin o trasatura a celor cu stapanire de caracter (sau fara altceva mai bun de facut). Pe de alta parte, rabdarea cu oamenii nu mai este posibila si de cele mai multe ori nu mai este nici indicata.

coada-la-farmacie1180697182.JPG
(Situatie in care rabdarea este singura alternativa, nu neaparat cea potrivita. Poza preluata de pe infobc)

PR-ul ne spune sa investim in oameni insa scopul final este sa scoatem profit, din aceeasi oameni. Managementul vorbeste despre eficienta angajatilor, HR-ul despre adaptare. Pana la urma toti termenii astia americanizati (insa utili pentru a elimina confuziile) vorbesc despre acelasi lucru : Angajatii trebuie sa devina eficienti cat mai rapid. Nu se mai pune problema de a sta sa-i explici pas cu pas unui angajat care se presupune ca stie ce face. Remuneratia va fi in conformitate cu randamentul.

Este de discutat moralitatea unei astfel de gandiri insa utilitatea ei pentru patroni este evidenta. Unii (si ma numar printre ei) aplica deseori aceste principii in viata de zi cu zi. In conditiile in care esti implicat intr-un proiect si muncesti destul de mult, daca ai imprumutat ceva, daca ai nevoie de ajutor de la o persoana datoare, rabdarea nu ar trebui sa-ti stea in cale in ciuda posibilitatii ruperii unor relatii. O persoana de caracter nu iti va spune sa ”ai rabdare” atunci cand ai o urgenta.

Una dintre consecintele tragice ale rabdarii este lipsa de punctualitate. Inventia grotescului ”sfert de ora academic” a oferit de multe ori o scuza buna pentru nesimtirea crasa. Una este sa intarzii la fiecare intalnire 10-15 minute fara sa anunti si alta este sa suni inainte si sa-ti ceri frumos scuze. Nu este absolut nimeni obligat sa-ti tolereze tie intarzierile zilnice. Daca stii ca intarzii, scoala-te mai devreme, pune-ti remindere insa nu imi arata cu obstinenta ca ”asta esti tu” pentru ca nu ma intereseaza (pot spune la fel de bine ”asta sunt eu” si sa nu tolerez absolut nicio intarziere, nici macar pe-a mea).

Obsesia mea pentru punctualitate mi-a atras anumite critici dar mi-am permis sa le consider nefondate in conditiile in care o intarziere neprevazuta poate fi anuntata prin telefon.Pot astepta si 30 de minute daca cineva are bunul simt sa anunte asta cu destul timp inainte (ar fi de preferat sa nu fi plecat). Daca nu sunt anuntat si trec cinci minute peste ora de intalnire exista o posibilitate de 90% sa plec. Dau cele cinci minute in eventualitatea unor probleme de ”fus orar”. Aici includ si intarzierile neanuntate din partea prietenelor, deci ”amorul” nu este o exceptie.

De cand ma stiu am intarziat de trei ori mai mult de cinci minute : De doua ori in liceu si odata la facultate. In primele doua cazuri am fost nervos pentru ca am fost asteptat (eu n-as fi facut asta) iar in al treilea caz mi-am cerut scuze pentru ca aveam nevoie de cateva materiale didactice si pentru ca Metrorex sunt intr-adevar imbecili. In toate cazurile am anuntat. Desigur, se poate face o diferenta intre o intalnire colegiala in care timpul petrecut intre amici compenseaza cumva statul in frig pentru ”acel prieten mai lent” insa in cazul unei intalniri de afaceri , intarzierile neanuntate se traduc direct prin lipsa de seriozitate. Cel mai mare grad de nesimtire se intalneste in momentul in care intarziatul este cel care are nevoie de ajutor sau de un anumit obiect.

Rabdarea, o virtute ? Se prea poate sa fie, dar nu cand este pe banii si nervii mei…

P.S : Romarg mi-a trimis niste mailuri despre o ”mentenanta” ceva asa ca s-ar putea ca blogul sa aiba perioade in care sa nu fie accesibil astazi si maine. Voi posta cat de curand un post detaliat despre armele de autoaparare. Pana atunci, sa nu uit sa-i dau credit lui A.Faith pentru faptul de a fi postat si comentat inaintea mea intamplarea cu prezervativul.

P.S2 : In alta ordine de idei am inceput sa scot din blogroll oamenii care m-au scos la randul lor sau care au uitat de blogul asta presupunand ca si eu as fi uitat de-al lor. Nasoala treaba. Daca scot pe cineva accidental, raportati ! De asemenea, am mai trecut cativa oameni de la ”De citit” la prieteni pentru simplul motiv ca nu scriu constant in blog. Prima categorie ii include pe cei care scriu de minim 2-3 ori pe saptamana, nu are neaparat legatura cu o calitate a posturilor.

P.S3 : Nu in ultimul rand, multumesc pentru voturile de la roblogfest.

Evolutia bloggerului roman tipic

20 Feb 2008 | : Diverse Diatribe, Software, Hardware, Online

Exista un traseu al bloggerului roman pe care multi dintre novici il urmeaza in intregime, altii il evita iar majoritatea il abordeaza selectiv. Desi urmatorul post se doreste a fi un pamflet, nu pot sa nu remarc similitudini cu multi dintre bloggerii din garda noua (nu incerc sa generalizez sau sa atac) :

1.Prima luna de existenta a blogului (preistoria) : Bloggerul cu o falsa detasare – Eu scriu pentru mine. N-am inceput blogul asta pentru bani sau pentru fani. Asta sunt eu si nu ma puteti schimba. Ma cititi daca vreti. E alegerea voastra [Aici exista si eventuala alternativa blogului ”destept” : Noi avem publicul nostru]

2.Primul scandal : Bloggerul furios – Sunt unii care considera ca daca au blog sunt cine stie ce mari scule. Ei, va spun eu baieti : Nu sunteti ! E o tara libera si pot spune ce vreau ! [In general primul scandal porneste de la un post, nu de la un atac la persoana]

3.Dupa 3-4 luni (apar vizitatorii) : Bloggerul cu falsa modestie – Constat cu placere ca din ce in ce mai multi oameni gasesc in blogul asta un refugiu, un refugiu din fata mediocritatii. Sunt multi care se dau tari, dar nu sunt ! Pai cu ce scriu astia mai bine ca mine ? [Astia = Bloggerii consacrati]. Valoarea adevarata se va vedea in timp !

4.Dupa un an : Bloggerul cu accente paternale – Deja sunt de multa vreme in blogosfera si ma doare inima cand vad ca de prost scriu astia noi aparuti. Pai aveau dreptate bai bloggerii aia vechi [referinte la aceeasi bloggeri consacrati injurati cu 7 luni mai devreme]. Nu mai ai loc de mediocritate si hotie in blogosfera romaneasca.

5. Al doilea scandal (scandalul mare) : Bloggerul din nou furiosCum isi permite un putoi din asta sa faca referinte de gen ? Pai bah, cand scriam eu bloguri tu nici nu te nascusei , bah ! [adica prin 2007]. Uite, pana si X nu-l suporta pe blogerul asta mic si bagacios. Asta e , nu se mai recunoaste valoarea.

6.Intrarea in underground (dupa ce se cam duc vizitatorii) : Bloggerul frustrat – asta este, au plecat vizitatorii pentru ca nu au fost in stare sa suporte evolutia blogului astuia care se adreseaza unui anumit tip de persoane. A fost alegerea mea sa ies din rand cu ceilalti.

7.Retragerea : Bloggerul plictisit – Gata, asta este..au fost si bune si rele, astazi se retrage unul dintre cei mai cunoscuti bloggeri. Stiu ca unii imi vor duce lipsa si altii se vor bucura dar cred ca am lasat in urma mea o blogosfera curata.

P.S : Stiu ca postul asta este putin de umplutura insa daca vreti sa mai cititi si altceva puteti urmari postul asta despre declararea independentei judetului Dolj ca urmare a obtinerii independentei Kosovo sau acest topic de pe softpedia cu o superba dilema existentiala.

Next Page »