Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

January 2008

Monthly Archive

Ada Kaleh

30 Jan 2008 | : Social, Cultural, Politic

In momentul asta sunt covins ca exista un procent de cel putin 30-40% dintre cititorii blogului care au auzit de insula Ada Kaleh. In orice caz, articolul de fata se vrea mai mult un elogiu decat o atentionare.

Spre deosebire de alte articole de informare de pe acest blog, in cazul insulei Ada Kaleh nu a fost nevoie de o deosebita documentare deoarece exista destule articole si chiar reportaje pe schema. Am incercat sa gasesc surse credibile, sa le comprim si sa le combin cu informatii obtinute prin metode ”analogice”.

Insula Ada-Kaleh era pozitionata in zona cea mai lata a bazinului Dunarii, in preajma Orsovei langa actualul baraj Portile de Fier. Nu avea mai mult de 1.7-2 km lungime si 500 de metri latime. Atestarile documentare ale insulei sunt foarte vechi. Un studiu foarte interesant republicat de cateva reviste istorice arata ca una dintre primele legende care a inconjurat Ada Kaleh a fost identificarea ei cu insula Erytheia, insula unde Hercule este trimis sa fure cirezile lui Geyron. Desigur, descrierile lui Homer si Hesiod suna ceva in genul ”Insula era la capatul lumii, dupa ce se strabatea oceanul”. Unele descrieri amintesc si de marele ocean si de Libia. Din pacate ”oceanul” este o traducere gresita din moment ce grecii foloseau expresia ”raul Okeanos” , rau care ei considerau ca inconjoara lumea. Lumea greaca se oprea aproape de acest rau identificat ulterior cu Dunarea si cu alte doua rauri din zona Spaniei (pe care ei le considerau unite). De asemenea alte descrieri ale zonei explorate de Hercule dau indicii clare cu privire la localizarea ei. Cele doua teorii cu privire la Erytheia sustin ca aceasta era plasata in locul fostei insule Ada Kaleh sau in apropiere de Spania, de orasul scufundat Tartessos. Mai mult chiar, Herodot aminteste ulterior de insula Cyraunis , plasata insula locuita (de cine ? ) inca din secolul VI inainte de Hristos.

Un raport din secolul XV (1430) al cavalerilor teutoni mentioneza o insula a raului negru locuita de 216 oameni neinarmati , aflati sub protectia coroanei Ungare. Adevarata istorie a insulei incepe odata cu Imperiul Otoman care o populeaza cu turci si o reorganizeaza sub forma unei fortarete, insula suferind mai multe reorganizari in secolele XVIII – XIX (reorganizari insotite de redenumiri). Perioada de stapanire austro-ungara a contribuit la intarirea fortificatiilor. Turcii considerau insula un fel de ”perla a imperiului”, o poarta care desparte cele doua lumi, cea otomana si cea europeana. Insasi numele final al insulei, Ada Kaleh traduce viziunea otomana asupra insulei : ”Insula Fortareata”. Scopul ei era mai degraba unul de post de observatie decat de aparare efectiva. In 1885, Ada Kaleh devine ”garnizoana libera” si este deschisa vizitarilor pentru ca dupa incheierea primului razboi mondial ea sa revina statului roman. In continuare pe insula populatia era majoritar (cam 97%) turceasca.

Pana in 1931, statul roman si mai ales romanii din zona Orsova si Severin au avut o atitudine foarte rece si chiar dusmanoasa fata de insula si locuitorii ei, activitatile economice de pe aceasta fiind controlate. Dupa vizita regala din 1931, insula a capatat un statut de autonomie administrativa (in sensul ca hagiul si conducatorii insulei erau alesi dintre turcii de pe insula si insula beneficia de o serie de gratuitati). Ada Kaleh a inceput sa exporte printr-o societate proprie, protejata de Casa Regala : tutun de calitate excelenta in Romania si chiar in Turcia si cateva tipuri de dulciuri printre care si un tip de rahat considerat unic in zona (era o reteta proprie de rahat turcesc). Structura insulei si produsele specifice (tutun, rahat, cafea turceasca si smochine) au atras extrem de multi turisti in perioada interbelica si postbelica.

Sa nu uitam de faptul ca in urma unei modernizari incepute in 1920, Ada Kaleh era si un excelent punct de coordonare si popas pentru navigatorii pe Dunare, mai toti avand diverse povesti cu privire la zona si la locuitorii ei.

Cum a fost descrisa insula de majoritatea vizitatorilor de dupa razboi ? Ca o ”oaza de fericire” intr-o mare de comunism. Daca imediat dupa eliberarea otomana, Ada-Kaleh a trecut printr-o perioada de zbucium si subzistenta, macelul comunist a gasit insula intr-o perioada de maxima inflorire. Inconjurata de ziduri si smochini (clima subtropicala), organizata pe mici cartiere si bazaruri , la centru fiind institutiile publice, insula era o destinatie de vacanta ideala dar mai greu accesibila fara ”partid”.

Un om pe care l-am respectat foarte mult in copilarie si tineretea timpurie (ulterior nemaiavand contact cu el) spunea despre Ada Kaleh ca era singurul loc de pe Pamant unde cultura otomana originala se pastrase neatinsa. De la cafeaua turceasca facuta la soare pana la obiceiurile de curtenie islamice (!) si la Moscheea din insula mai tot din locul respectiv spunea : Trebuie sa vezi asta !

Ada Kaleh adapostea si cel mai mare covor persan din Romania (primit in dar de la sultan in secolul XVII) precum si o serie de obiecte de cult unice care s-au pierdut in mare parte sau au fost furate din Moschee ulterior. Viaductul Ada Kaleh avea iarasi un statut de unicat in tara, actualul viaduct fiind mai degraba o copie palida a constructiei originale. Un obicei interesant al perioadei postbelice a insulei era ca la moarte, mai toti cei nascuti pe insula sa se intoarca sa moara pe aceasta. Cimitirul original, de pe insula (a mai existat si unul pe mal) a fost distrus.

Ce s-a intamplat pana la urma ? Pai cam ce s-a intamplat cu Centrul Istoric al Bucurestiului si cu 50% din mostenirea istorica romaneasca…s-au intamplat Ceausescu si Partidul. Hidrocentrala Portile de Fier, proiect ambitios si util la vremea respectiva avea nevoie de un ditamai barajul de acumulare care nu putea fi facut decat ACOLO si care necesita scufundarea insulei. In 1967, locatarii au fost mutati fortat in ostrovul Simian si in zona insulei Simian, o parte dintre cladiri fiind ”mutate” (adica luate pe bucati si trantite pe mal). Faptul ca mutarea a fost atat de abrupta , cu un preaviz foarte mic, i-a marcat pe majoritatea, multi chiar internandu-se sau refuzand contactul cu lumea.

Dezradacinati, cei din Ada-Kaleh s-au imprastiat care pe unde au putut lasand sa moara cu ei legende preum legenda hagiului mincinos, a trimisului lui Mohammed, a locuitorilor originari ai zonei si a ”insulei indreptate spre Mecca”. Exista putine interviuri cu descendenti sau locuitori ai insulei care erau oricum destul de tineri la momentul distrugerii. Multi au preferat sa ingroape, sa uite…

O serie de sapaturi arheologice intreprinse cu putin inaintea scufundarii insulei aratau ca in zona nu existasera urme romane sau ale vreunei civilizatii cunoscute (cu exceptia unor vestigii similare artei tracice primitive) fapt ce se putea datora fortificatiilor austriece care necesitasera aducerea unor straturi superioare de pamant. Rezultatele sapaturilor nu au fost publicate niciodata, conducerea de-atunci considerandu-le fie neinteresante fie periculoase. (Insula era totusi declarata monument inca din 1931)

Cele doua intrebari pe care le naste povestea sunt : Chiar era nevoie de distrugerea insulei si Insula asta ne apartinea intr-adevar ? La a doua intrebare raspunsul este clar : Legal, Da. Ada-Kaleh avea o parte de autonomie dar apartinea de Romania si dupa al doilea razboi mondial. Majoritatea puterilor europene au considerat distrugerea ei o atrocitate. Distrugerea era necesara pentru construirea hidrocentralei Portile de Fier insa nu era necesara in cazul in care planul hidrocentralei ar fi fost refacut si capacitatea ei ar fi fost redusa la 75% . Acest lucru ar fi costat si n-ar mai fi aratat ”realizarile Partidului” in aceeasi lumina.

Grandomania si prostia comunista au facut mai mult intr-un an decat au facut toti invadatorii in mii de ani de istorie. Sapaturi in zona nu se mai pot face, barajul acoperind cu mult insula. Datorita naturii fluviului folosirea sondelor de adancime nu este posibila.

Marturii grafice ale ”epocii Ada-Kaleh” :

adakaleh1909.jpg
(Insula intr-o carte postala a vremii)

bazaar1914.jpg
(Bazarul din Ada-Kaleh)

adakaleh35.jpg
(Dulciuri marca ”Ada Kaleh”)

adakalehcommunistera.jpg
(Una dintre ultimele poze cu insula, inainte de daramare)

In 2005 au existat chipurile niste proiecte de renovare a cladirilor ruinate din zona Simian. Renovarea urma sa creeze ”o noua Ada Kaleh”. Cu exceptia unor ciondaneli intre consilii si firma Safkar nu a iesit absolut nimic. Ahh..ba da, a iesit un site neactualizat si o promisiune de ”mai bine”.

Micut fiind, cand am auzit de povestea insulei Ada Kaleh m-am gandit imediat la Atlantida. In cazul de fata ne-am scufundat propria Atlantida…

Resurse interesante si inteligente :

Alexis Phoenix Project : De-aici am luat si o parte din poze. Este un proiect superb care angreneaza mici echipe de cercetatori, fiecare echipa avand ca responsabilitate pastrarea sau tratarea unei anumite parti din cultura si traditia originala romaneasca.

-Ada Kaleh – O carte care este accesibila gratuit prin intermediul Consiliului Cultural Mehedinti. Tot aici puteti citi si niste interviuri cu fosti locuitori.

Un articol din Romania Libera, putin lacrimogen insa spre final apare si descrierea situatiei ”actuale” a zonei.

-Materiale din revistele de istorie precum Istoria si Magazin Istoric. Mai tot ce am gasit a fost surprinzator de bine documentat.
P.S : O sa incerc sa actualizez mai des blogul, dar mai am putin din sesiune. Am promis si o rearanajare a blogrollului si repararea link-urilor si tagurilor. N-am uitat.

Abracadabra !

27 Jan 2008 | : Anunturi si Stiri, Concursuri, Diverse, Engleza, Media & Advertising, Social, Cultural, Politic, Software, Hardware, Online

Multi dintre noi , astia din generatia ”pac-pac” am avut putine distractii televizate in perioada copilariei. Cand posturile romanesti private isi faceau timid loc pe televizioarele ”cablate” si cand copilasii de 5-9 ani se holbau non-stop la desenele de pe Italia1 si TF1 , TVR1 a avut cateva emisiuni memorabile dedicate celor mici. Cele mai relevante au luat nastere in 1995 si au ocupat weekendurile multor copii din generatia mea. Desi au iritat profund parintii amatori de meciuri si stiri, macar oamenii puteau lasa linstiti copiii in compania televizorului pentru o ora.

Despre ce emisiuni este vorba ? Despre Arlechino , o emisiune gazduita de Mihai Gruia Sandu cu niste sketchuri excelent realizate (Masina Timpului, Omul din Delta, Batalia) si mai ales despre Abracadabra ! (Prezentata initial sub numele de ”Magiacianul”). Arlechinul a cam pierdut audiente dupa 1997, odata cu inlocuirea lui Mihai Gruia si cu aparitia unor alternative la emisiunile pentru copii. A disparut definitiv in 1999 pe cand Abracadabra a mai rezistat pana prin 2002 (2001 mai exact insa ProTV a mai difuzat reluari pana in 2002).

Pe langa cele doua emisiuni mentionate mai existau si cateva show-uri mai putin urmarite insa la fel de bine intentionate precum : Feriti-va de Magarus (Eugen Cristea) si Ba da, ba nu ! (Anca Turcasiu si Mihai Constantinescu – cocosii rosii si albastri) .Pe TVR Iasi aparuse (dar eram deja trecut de varsta) , ”In tara lui Piticot” cu o Andreea Marin digerabila. Emisiunea asta era tardiva si mult mai putin relevanta insa avea fani printre cei mici.

In fine, sa revin la titlu : Emisiunea Abracadabra. Pe Marian Ralea l-am observat in prima faza la un matinal TVR1 al carui nume nu mi-l mai amintesc. Era si inca este actor al teatrului Bulandra (a primit si un premiu Uniter ulterior), era simpatic si interpreta ocazional rolul Magicianului, care nu devenise inca un brand. A urmat natural emisiunea Abracadabra datorita succesului inregistrat de personaj. Marian Ralea avusese un fler deosebit alegand o gasca de pusti foarte talentati. Primii 4, considerati a fi ”cei mari” nu cred sa fi avut mai mult de 9-10 ani cand a inceput emisiunea. Vorbim de Ducu, Radu, Andreea, Mica , adica de cei care au dat nastere primelor sketchuri : Cenusareasa, Pinocchio (cu un Pinocchio magistral interpretat pentru varsta aia) si de celor cateva gaguri care nu tineau de lumea povestilor pentru copii. Magicianul a adus rapid si doua ajutoare mai mici , Dana Rogoz (Abramburica) si Geo Morcov (Abramburici – un alt sketch favorit al meu din perioada era cel in care aparea pentru prima data personajul Abramburici). Celebra si extrem de talentata Iulia a aparut mai tarziu. Din perioada asta imi amintesc ca imi placea foarte mult de Mica si oarecum planuiam sa ma casatoresc cu ea dupa ce mai distrugeam ceva monstri. (Oh well, parea ingenua si neajutorata iar eu pe la sapte-opt ani, adica in 1995, ma credeam un fel de robot-dragon. Don’t ask…)

Dupa doi sau trei ani de audiente excelente pentru o emisiune a postului national, Abracadabra s-a mutat la ProTV. Deja ”cei patru mari” , adica primii actori de sketchuri ajunsesera la problematica varsta a adolescentei. Inca mai aveau gaguri si concursuri bune si Marian Ralea era destul de iubit. Popularitatea crescanda a emisiunii printre cei mici si foarte mici i-a facut pe cei de la ProTV sa le acorde mai mult spatiu de emisie si sa-i sprijine prin intermediul trustului MediaPro in scoaterea unei reviste destul de reusite pentru vremea respectiva. Emisiunea incepuse sa se centreze pe nou-veniti, micuta Iulia fiind promovata intensiv. Canta (”Inima de tiganca” – un hit tardiv), dansa, juca in piese si se zvonea ca era si principala sursa de venit a familiei sale. Ahh, si mai era si o pustoaica draguta, in sensul pur empatic al cuvantului. Din perioada asta mi-au ramas in cap piesele cantate de ”cei mari” precum ”Sa fii copil i-un lucru serios” si ”Nu sunt gras, sunt doar voinic”.

Ce s-a intampla pana la urma ? Pai in primul rand s-a intamplat tineretea si adolescenta cu primii si poate si cei mai talentati dintre asistentii Magicianului. Pe ei i-au rapit ”nazuintele tineresti”. Radu, Andreea, Mica si Ducu au plecat spre alte proiecte (sperau ei). Au disparut pentru o perioada din atentia publica pentru a mai avea ulterior aparitii sumare la emisiunea Generatia Pro a lui George Vintila. In lipsa unor actori mai experimentati, Dana si Geo au preluat stafeta alaturi de o invazie de actorasi mici recrutati pe parcurs. Faptul ca sketchurile se oprisera strict la segmentul de varsta 6-9 ani, fara sa mai aiba si doza aia de umor care te putea face sa le urmaresti usor condescendent si de la varste mai mari a contribuit la ”caderea francizei”. Obsesia pentru comercial si cantiativ ii lovise aparent pe membri.Marian Ralea s-a intors la actorie iar restul de oameni s-au disipat prin trustul MediaPro, in cazul in care nu si-au incercat norocul in tagma muzicii dubioase (vezi cazul Bambi).

Daca ti se intampla , cuprins de nostalgie, sa cauti Abracadabra pe Google cel mai probabil vei da de behaiala lui Nicolae Guta care a lansat aparent un album pe tema asta. Pe locul II vor fi niste mistouri vizavi de dezvoltarea fizica a Danei Rogoz si de pozele ei din FHM.

Revenind la Dana Rogoz, al carei traseu mai mult sau mai putin actoricesc il las la latitudinea comentatorilor, trebuie sa recunosc ca am dat de blogul ei in cautarile mele. Am fost mirat sa aflu ca nu a prea scris despre perioada Abracadabra desi am inteles ca i-a fost foarte draga emisiunea. Multumita lui Bogdan am dat de un comentariu de-al ei in care aflam in mare ce s-a mai intamplat cu vechea echipa Abracadabra. Comentariul este un raspuns la afirmatia unui utilizator conform careia ar fi vazut-o pe Mica prin Universitate si pe Andreea (Colombina) intr-o reclama :

Mama, mi se pare cool ca pomeniti de Abracadabra. Si mie mi-e dor de vremurile alea…aaaahhhh…pai sa va raspund pe scurt. Teo, cred ca atunci chiar ai vazut-o pe Mica, pentru ca ea a terminat Limbi Straine. Ne-am mai intalnit de atunci si poti sa iti zic ca nu s-a schimbat mai deloc. Andreea are un copil, un baietel, David, de vreo 3 ani daca nu ma insel si a terminat regia. Lucreaza in lumea asta, dar mai mult in spatele camerelor. (cred ca ea era in reclama aia, nu sunt 100% sigura, dar parca ea era). Radu a terminat si el tot regia si are de lucru. Abramburici – Geo, a terminat tot regia anul asta si ma intalnesc des cu el in Buftea, pentru ca e regizor la voci de desene animate. Ducu, cel de-al patrulea dintre cei mari, e producator la Acasa Tv. Iar despre Iulia nu mai stiu mare lucru.

Nu stiu cat de bune au fost alegerile celor cinci (eu ii vedeam mai degraba actori) si imi pare sincer rau ca Iulia a disparut din media. Ultima data aparuse pe la Meteo prin 2003. Oricat de siropoasa parea pentru unii activitatea lor, oamenii astia erau talentati. Ei vor ramane pentru multi ”Abramburici, Abramburica, Arlechino, Radu,Mica….”. (Citat dintr-o piesa a Magicianului. Mai avea omul cateva printre care si ”mega hitul” printre copilasi ”Eu pot, eu sunt magician”)

Marian Ralea a fost si ramane un actor bun insa pentru ce a facut la TVR si ulterior la PRO, jos palaria ! Din pacate, Marian Ralea a dat jos palaria de Magician pentru carierea actoriceasca si pentru costumul de Mos Craciun (doua Craciunuri Pro il aveau pe post de Mos Craciun misterios pe Marian Ralea)

marian_ralea.gif
(Magicianul)

19127.jpg
(Magicianul si copiii – via Mik)

Nu am fost un mare fan al emisiunii dupa 1997 insa de fiecare data cand dadeam peste ea, ceva imi spunea : Uite niste oameni talentati !

Ce emisiuni au acum aia micii ? In general niste clone plictisitoare populate de creaturi bizare care-si spun moderatoare. Prins fiind in sala de asteptare a unei clinici am urmarit timp de o ora (da, o ora !) o emisiune pentru copii a superbului post B1 TV . Ce se intampla acolo ? O blegomana adormita se chinuia sa demonstreze ca cei doi gemeni de 10 ani adusi in platou nu sunt identici pentru ca nu deseneaza identic si pentru ca nu le place la fel de mult de o domnisorica mai mare adusa la randul ei in platou. Si da-i si pune-i sa deseneze, si razi singura ca proasta (la moderatoare ma refer) si mai da-i niste dume de doi bani. Concluzia spusa cu voce tare ? Gemenii nu sunt ”chiar” identici ! Copil de 8 ani fiind mai bine m-as juca de-a zidul decat sa ma uit la imbecilitati de gen…

Later Edit : Am primit un mesaj cu IP de New York care suna cam asa :

Julia S

Hey Krossfire! this is julia from abracadabra..i came across this blogg accidentally and i wasnt even sure what to say to you..especially since i havent been in touch with anyone ever since i left. I am turning 19 years old this summer, and i’ve been living in New York for almost 5 years now. That;s the short story of what happened ever since i left haha..so i guess i just wanted to thank you for your comment and i will check your blog from time to time..

xoxo, julia.

Un poster cu Abracadabra in formula de baza gasiti si pe blogul rezistentei.

P.S : De ce am trantit articolul asta aici ? Din acelasi motiv pentru care am facut si documentare extensiva pe tema Kelly Family . Pentru ca lumea uita ideile cu adevarat valoroase ! Din moment ce m-am abtinut de la mistouri in postul asta ma voi abtine si de la a raspunde la intrebarea : De ce nu scrii tu mai bine pe wikipedia ? Daca tot a venit vorba de magie, va prezint niste magie moderna, marca The Arcade Fire. Unul dintre primele videoclipuri interactive cu-adevarat interesante. Nu veti regreta clickul si asteptarea ! (via Tibi)

Moartea ne face umani…

25 Jan 2008 | : Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi

Suntem singurele animale care-si constientizeaza moartea prematur. Sunt la randul meu ”constient” ca nu spun nimic nou cu aceasta afirmatie insa intotdeauna am gasit intriganta aceasta diferentiere.

S-a tot comentat pe tema ratiunii care ne face umani si nu am de gand sa insist. O alta diferenta presupus vizibila este constiinta de sine (un derivat al ratiunii). De cele mai multe ori constiinta de sine intervine doar in momente cruciale sau in momente de depresie. Observam ca aratam si simtim intr-un anumit mod cand in urma unor socuri ne gandim ca e cazul sa ”traim clipa” sau atunci ne uram atat de mult incat incepem sa ne vedem de sus. Ambele cazuri sunt putin relevante deoarece sentimentul este trecator. Nu ne simtim cand respiram, dormim, mergem pe strada sau iubim. Devenim insa constienti de noi ca ansamblu atunci cand ne apropiem de clipa mortii.

Nu vor fi putini cei care vor spune : Si animalele simt cand mor. Nu, nu simt, desi atunci cand sunt pe ultima suta de metri se retrag deoarece nu mai pot ocupa un rol functional in haita, grup, familie (in cazul celor domestice). Este daca vreti un instict care le spune ca e timpul sa se opreasca. In cazul oamenilor este ceva mult mai complex. Noi am inventat diverse teorii ale reincarnarilor, ale vietii de dupa moarte. De ce ? Pentru ca inca de la 3-4 ani, de cand multi au primele amintiri ni se spune, initial voalat, ca vom muri.

E sinistru ca un copil, o fiinta care de-abia descopera viata (si nu o intelege, o traieste) sa stie ca la un moment dat trebuie sa paraseasca ”lumea asta” (care s-ar putea sa fie si singura, apropo). Nu cred ca puiul dragalas de catelus simte macar fugitiv ca s-ar putea sa moara dupa un numar de ani sau chiar in secunda urmatoare. La oameni este altfel. Majoritatea stim ca vom muri insa ignoram complet posibilitatea de parca ”nu ni s-ar putea intampla noua”. Altii dezvolta o psihoza a mortii incercand sa o evite, sa-i gaseasca leac.

Ce e mai ciudat in toata problema asta cu sfarsitul este ca nu vom simti niciodata momentul efectiv al ”trecerii” insa stim ca el poate veni oricand. Atunci cand se apropie de final, reactiile omului sunt mult mai bizare decat ale animalelor desi in anumite puncte asemanatoare : Unii se retrag , considerand ca si-au indeplinit rolul. Se retrag si asteapta partial resemnati (resemnarea totala o gasim doar in baladele despre lasita…spiritul poporului roman). Altii constanta ca nu au realizat nimic si fie incearca sa traisca la maxim desi fizic le este imposibil, fie devin depresivi. Toti incep sa-si dea seama ca au fost, au trait, au visat si ca au existat fizic un anumit timp. Moartea este un proces natural , proces care pana la urma ne asigura evolutia.

Poate daca nu am avea constiinta mortii si am trai intr-o ignoranta de zeitati viata ni s-ar parea mai putin interesanta si tragica in acelasi timp.

P.S : Ca sa ies din sfera morbida o sa ma scuz din nou pentru postarile rare si mai putin interesante datorate sesiunii si o sa arunc cateva link-uri mai altfel in finalul postului. La adresa asta veti putea asculta selectiile pentru Eurovision 2008. Piesele tot prostioare lalaite sunt, dar sunt ceva mai ok decat anul trecut in termeni de melodicitate si sper ca masele care voteaza in concursul asta sa aleaga mai inspirat. Va mai recomand si un spoof interesant al site-urilor porno din perspectiva feminina (via Tibi).

Intalnirile de gradul III – 7 Sfaturi

23 Jan 2008 | : Diverse, Social, Cultural, Politic

In general in jurul orei 2.00 am iti vin tot felul de idei, idei care la randul lor pot sa porneasca sau nu din creier. Una dintre aceste idei se refera la metode de aparare in cazul unei intalniri cu extraterestrii sau a unei invazii. Urmatoarele 7 sfaturi va pot salva viata, deci cititi cu atentie :

1. Extraterestrii nu sunt minoritati etnice ! Evitati contactul prin orice mijloace si mai ales evitati expresiile de gen ”Tiganeeeeeeee !” sau ”Hua, ungurii !”. Nici incercarea de a te adresa intr-o engleza stricata cu ”Yo’ nigga, what’z cookin ?” nu se recomanda.

2.Nu stiu daca ati urmarit filmele cu rapiri insa in cazul in care va aflati intr-o situatie reala de rapire daca nu sunteti legat de un pat cu o teava in fund este foarte posibil ca in urmatoarele 10 minute sa fiti. Prin urmare, NU atingeti chestiile stralucitoare de pe pereti. Doctorii lor sunt nemilosi cu ‘glumetii’.

3.Nu il imitiati pe Michael Jackson ! In nicio situatie ! Comunicarea prin dans se aplica numai femeilor voluptoase. Daca sunteti o astfel de femeie aveti grija la extraterestrii gelosi de sex feminin !

4.Daca vi se opreste masina in mijlocul drumului fara motiv (si masina nu este o Dacie din 82) va trebui sa presupuneti imediat ca sunteti rapiti si sa alergati cu mainile in aer bolborosind. Nici extraterestrilor nu le plac istericii.

5.In cazul in care extraterestrii nu incearca sa va ucida din prima secunda, va putem oferi niste fraze foarte utile in principalele limbi extaterestre cunoscute :
a. Reptiliana : Hiss, hisssss hissss – Salut \ Hissss – Sunt pasnic \ Hisss ssss – Sunt heterosexual
b. Groga : Nork vark – Maica-ta a fost cu mine in facultate \ Rbaaark – Mi se spune Titus Maybach
c. Kronkobalaurianocastiliana : I – Ce faci papusa ? \ E – Baniii si fetelee… \ A – Imi plac fetitele mai coapte

6.In cazul in care intalniti creaturi necunoscute comunicarea nonverbala si metalimbajul va pot ajuta. Ragaiturile si invartitul in cerc sunt un semn de prietenie

7.In cazul in care sunteti abordati de oamenii in negru cel mai bine ar fi sa faceti o moaca de prosti sa spuneti ca n-ati votat cu Iliescu !

P.S : Am fost adaugat in blogroll de doua persoane care scriu cel putin interesant. De ce nu voi returna actiunea pentru una dintre eprsoane ? Pentru ca blogul respectiv este pornit de o saptamana si nu exista niciun fel de detaliu despre autor. Cand se mai cristalizeaza va aparea si in blogroll.

Cartile copilariei

21 Jan 2008 | : Diverse, Social, Cultural, Politic

Dupa ce cu vreme in urma am scris despre desenele copilariei m-am gandit ca ar fi cazul sa revin putin asupra subiectului copilariei din perspectiva livresca. Aceasta reintoarcere asupra subiectului a fost cauzata de o rugaminte adresata printr-un comentariu (daca cea care a facut sugestia isi vrea numele scris, il mentionez).

In primul rand ar trebui sa definesc sintagma de ”carti ale copilariei”. In postul asta explicam maturizarea brusca sau intarziata a noilor generatii si gapul creat intre tinerele generatii. Din fericire , pana pe la 10-12 ani, curiozitatea copilului se poate mentine in anumite limite. Zic 12 ani pentru ca de la varsta aia am inceput eu sa trec incet-incet spre autori gen Irving Stone initial si ulterior spre Orwell si Vonnegut (deja intram in liceu).

O sa enumar treptat ce i-as recomanda unui copil sa citeasca In acest moment ma refer la copilul de 4-6 ani care de-abia a invatat literele de tipar si care citeste odata cu evolutia sa mentala si cu dezvoltarea fizica. Nu recomand cartile unei anumite edituri pentru ca asta nu este advertorial.

1.Basme

Basmele sunt subestimate in ziua de azi. Lumea cand se gandeste la basme este izbita de povestea stoarsa de vlaga a lui Fat Frumos. Nu ! Basmele nu se rezuma la basmele romanesti populare sau culte. Cele mai frumoase basme pe care le-am citit pana sa ajung pe bancile scolii au fost cele rusesti si baltice, dar in special rusesti. De ce ? Pentru ca rusii au o mitologie foarte interesanta , inspirata din cea nordica (Flash istoric: Limba rusa are puternice influente vikinge datorita varegilor care au infiintat unitati statale in zona actualului Sankt Petersburg si regiunii Novgorod). Basmele rusesti au de multe ori un substrat mitologic care eludeaza morala clasica gen : Binele invinge raul. La rusi , ”uneori” binele invinge raul si multe povestiri au o solutie de compromis.

12mes.jpg

(Tablou al lui Viktor Vasnetov ce ilustreaza tema basmului popular rusesc. Imbracamintea traditionala a magilor rusi este inspirata din ce a samanilor siberieni si laponi. Poza a fost luata din baza St.Petersburg guide.)

Tot la capitolul basme sunt de mentionat si basmele arabe. Majoritatea trateaza tema cautarii si initierii insa sunt pline de fiinte mitologice care rup un pic rutina balaurilor – gheonoaielor – serpilor – cailor negri din celelalte povestiri de gen. Exista pe piata culegeri de povestiri arabe si majoritatea merita achizitionate. Basmele popoarelor germanice (fratii Grimm , danezul Andresen) sunt ”highly recommended” cu o singura conditie : Aveti grija la cartile destinate adultilor precum colectiile de povestiri originale ale fratilor Grimm, povestiri care nu fac altceva decat sa ilustreze sumbrul din folclorul german.

Nu evit basmele romanesti (”Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” are sclipire) insa incerc sa explic ca nu e nevoie sa-i sleiti pe Creanga, Slavici si Ispirescu de toate povestirile posibile (mai ales pe primul) in conditiile in care exista o gama variata de basme care merita in culturile europene.

2. Mitologie & Legende

Se leaga direct de basme si de dorinta copiilor de a li se confirma macar partial rodul imaginatiei. Notiunea de legenda le da o speranta in acest sens.Probabil cea mai reprezentativa lucrare romaneasca pe tema este celebra colectie Legendele Olimpului a lui Alexandru Mitru. Separand entitatile din cartile lui Homer (in special din Iliada) in cele doua volume : Eroii si Zeii , cartile lui Alexandru Mitru sunt rodul unui efort de documentare memorabil. Partea trista este ca ele se mai gasesc cu greu (si doar editiile din 2004) in librarii.

La capitolul legende as recomanda si tot ce vine pe filiera scandinava, asiatica (chinezeasca in special) si greceasca. Povestioarele moralizatoare chinezesti (mandarine) sunt excelente desi nu am mai gasit pe site-urile online culegeri de asa ceva. Anticariatele sunt o sursa/

3. Literatura fantasy – Selectii

Eu nu prea am avut ocazia sa citesc astfel de carti in copilarie insa consider ca vin ca o evolutie logica dupa basmele si legendele copilariei timpurii. Aici intra cartile lui Tolkien (desi cantitatea informatie ar putea sa fie cam mare, sa nu uitam ca pustii moderni joaca mai multe RPG-uri decat noi), Rowling si doar catea din cartile lui Pratchett. Putem include si seria Discworld a lui Terry Pratchett doar ca un copil nu va pricepe subtilitatile si critica sociala mascata.

4.Jules Verne

Jules Verne va fi mereu un autor al copilariei desi multi o sa spuna ca operele sale sunt deja ”fumate” in epoca digitala. Afirmatia ar fi hazardata si inutila. Jules Verne este un autor care poate solicita destul de mult o minte tinara prin trimiterile la geografie, fizica si chimie. Nu are rost sa enumar aici zeci de carti. Cam in orice librarie exista pe un stand 3-4 carti semnate Jules Verne (cu predilectie apar : Capitan la 15 ani, Copiii capitanului Grant si 20 000 de leghe sub mari). Vizionarismul si apelul la stiinte inca tinere atunci fac din lecturile lui Verne un stimul excelent al imaginatiei. Robinson Crusoe al lui Defoe este iarasi o lectura interesanta.

5.Alexandre Dumas (tatal)

Cei trei muschetari, Laleaua Neagra, Contele de Monte Cristo si lista continua. Trist este ca multi elevi de liceu nu pot trece mai departe de omul asta cand li se cere sa enumere trei carti citite in ultima vreme. Pentru multi in ultima vreme inseamna ”in ultimii zece ani”. Il putem arunca si pe Gilbert Henry cu al sau Robinhood in aceeasi categorie cu Dumas.

6.Mark Twain

Mark Twain a fost un geniu. Multi se gandesc la Tom Sawyer cand il evoca pe Mark Twain. Eu il consider trecerea perfecta la literatura serioasa. Daca dupa Tom & Huckleberry copilul trece spre ”Un yankeu la Curtea Regelui Arthur” (in ciuda ecranizarilor romanul are un final destul de dur, de realist si cu un substrat social puternic) si spre nuvelele sale are o sansa sa il inteleaga mai bine pe Twain.

marktwain.jpg
(Inegalabilul Samuel Clemens)

7.Autorii romani interbelici

Sunt destule carti de ales din gama asta. Se recomanda ocolirea clasicilor din manualele scolare pentru ca oricum le vor iesi pe nas pustilor. M.Drumes (Elevul Dima dintr-a Saptea) merge excelent in perioada adolescentei, Chirita (Ciresarii) in perioada mai frageda si mai toti autorii de romane de consum. (Singurul pe care nu l-as recomanda este Ionel Teodoreanu insa aici as fi pur subiectiv sa spun ca scria cu picioarele. Pacat de fratele lui, Pastorel) . Autorii mai grei, interbelici si postbelici vor fi superficiali tratati in liceu , deci se recomanda.

Ar mai fi de recomandat in postul asta multe carti. Pe Charles Dickens nu-l recomand inca datorita temei cartilor care va fi interpretata superficial la varste fragede sau va fi ignorata odata cu maturizarea.

Victor Hugo (la cererea comentatorilor) ar trebui la randul sau sa intre la capitolul lectura obligatorie (sau cel putin placuta) in perioada copilariei si adolescentei timpurii.

Honorable mentions :

-Pinnocchio (Carlo Collodi)
-Aventurile lui Habarnam (Nikolai Nosov)
-Vrajitorul din Oz (Lyman Frank Baum)
– O lume disparuta (Sir Arthur Conan Doyle)
– Micul Print (Antoine de Saint-Exupery)
-Aventurile lui Gulliver (Jonathan Swift)

Autorii prezentati reprezinta un MINIM din perspectiva mea. Daca acesti autori sunt totusi cititi pana in varsta indicata (10-12 ani) exercitiul citirii se va incetateni rapid. Din nou, totul este o parere personala argumentata, sper eu.

Astept si alte sugestii de autori necesari in perioada copilariei.

P.S : Am inceput sa schimb serios linkuri si taguri si voi incepe sa sterg si din blogroll persoanele care nu au mai fost active de saptamani.

Next Page »