Krossfire's Blog

Na, ca m-am gandit sa fac si eu o recenzie la un gadget pentru ca n-am mai facut de mult. Si ce altceva mai bun sa iau eu la purecat decat recent achiztionata mea jucarie, media playerul iRiver X20. Stiu ca recenzia este cam intarizata, playerul fiind lansat la inceputul anului, dar pentru ca iRiver X20 este o solutie relativ ieftina iubitorilor de muzica (a celor care fac diferenta intre calitate si surogat) voi continua oricum.

In primul rand cateva cuvinte despre companie : iRiver este o companie subsidiara conglomeratului sud-corean Reigncom. Compania se ocupa exclusiv de productia de media playere si a devenit faimoasa in ultimii trei ani pentru seria Clix, un mediplayer care a primit note maxime pe toate site-urile de recenzii. Mania iRiver a inceput prin 2006 cand au inceput sa rasara tot felul de fan sites, moment in care multi dintre cei satui de Ipod si de tehnologia Apple (neschimbata din 2004, ultimul update de procesor Apple) s-au alaturat curentului anti-Ipod si au inceput sa promoveze branduri ca iRiver, Cowon, Archos sau Trekstor (ulterior Sandisk cu a lor serie Sansa). iRiver s-a remarcat insa ca fiind firma cu cele mai multe recenzii pozitive per total.

Spre deosebire de Clix (implicit Clix2), un player cu un concept deosebit (tehnologia de controllere D-Click), destinat celor ce tin la design si la customizare in primul rand, iRiver X20 s-a lansat ca un concurent direct pentru Ipod. Avand o vaga similaritate vizuala cu playerul Zune (Microsoft) , X20 nu este un player mic si deci nu satisface doleantele amatorilor de gadgeturi microscopice. Marimea se poate estima la 9 cm lungime, 4.5 latime si in jur de 1.3 cm grosime, nu foarte departe de un Ipod Nano (cu exceptia grosimii). Playerul este surprinzator de usor.

(iRiver X20 in imaginea de pe siteul oficial)

Pentru cei indecisi intre X20 si Clix2, voi face si o comparatie la acest nivel, spre finalul articolului. Chipul audio de pe X20 decodeaza pe 24biti, hi-fi. Procesorul efectiv al aparatului are 200Mhz, fapt ce ar putea fi un indiciu asupra vitezei finale de procesare.

Sa trecem dar la playerul propriu zis. Modul de manipulare este foarte bine gandit, in locul iritantelor rotite de volum laterale, iRiver plasand un ”scroll wheel” iluminat in jurul butoanelor de navigatie. La nivelul acesta, playerul este foarte putin aglomerat si rapid in manevrare. Nu m-au deranjat marimea si aderenta rotitei.

Calitatea audio este excelenta (desi ii veti realiza puterea folosind ale casti) si modul de indexare al fisierelor foarte bine gandit. Playerul afiseaza si artworkul albumelor (cel mai usor se face sincronizarea copertelor cu piesa din softul playerului, inainte de a copia melodia in memoria interna a aparatului) . X20 suporta playlisturi facute in winamp sau media player insa nu poate salva playlisturile facute ”on the go” pe player, si aici primeste o bila neagra.

Ceea ce straluceste in sens propriu la acest player este display-ul. Un ecran LCD cu diagonala de 2.2 inchi, HighQuality VGA (HQ VGA) cu o rezolutie de 320×240 pixeli. Bate cam tot din domeniul playerelor si se situeaza peste mobilele mai rasarite prin brightness (Ultra Bright Display Techonology) si contrast. Videoclipurile si sitcomurile vizionate pana acum m-au uimit la calitate. Unde mai pui ca suporta si anumite formate (.sub – Divx si unele .srt-uri) de subtitrari ! Exista site-uri de filme cu subtitrari sincronizate sau incluse in film, pentru formatele iRiver. Un soft recomandat pentru a include subtitrarea in film este Pocket Divx Encoder.

Radio-ul FM este un plus, la nivel de scanare al frecventelor si al stabilitatii putand fi comparat cu un radio de masina ceva mai ieftinut. L-am gasit foarte similar cu radio-ul de la modelele Sony Ericksson mai noi. Bila neagra ar fi ca nu afiseaza numele postului ascultat. Receptorul este in casti ca de obicei, deci aveti grija la pozitia castilor. Daca vreti sa ascultati radio-ul pe boxele incorporate, plasati castile in mufa de line-in.

Playerul foloseste o baterie Li-Ion cu durata de viata de 22 ore in mod audio si 6 ore video. In realitate bateria tine in jur de 19 ore audio (pentru ca din cand in cand te vei mai juca cu display-ul) si 5.5 ore video cu brightness-ul default, de altfel suficient. Incarcarea se face prin USB (desi se poate cumpara si un adaptor AC) si dureaza in jur de 2 ore (la inceput peste 3 ore). Aici X20 mai ia un punct : Bateria este schimbabila, unitati compatibile gasindu-se deja pe piata (la baterieshop.ro am gasit chiar trei modele compatibile) – Clix2 si Ipod nu beneficiaza de astfel de posibilitati.

Asa cum precizasem mai sus, aparatul are o intrare line-in si deci poate inregistra de pe orice dispozitiv care suporta genul asta de conexiune. Reportofonul integrat nu este foarte puternic insa este suficient. Faptul ca inregistreaza in format .mp3 de pe radio-ul inclus in player este o noutate. Fotografiile se vad excelent, in cazul celor care nu sunt de marimea LCD-ului, beneficiind de zoom in stilul aparatelor foto-digitale.

Ce mi-a mai placut in mod deosebit : Faptul ca se poate schimba orientarea display-ului, pentru stangaci si pentru pozitii mai incomode si prezenta unui CustomEQ pentru a-ti putea salva propria versiune de egalizator. Software-ul integrat arata bine (mai bine ca iTunes), este actualizat des dar este cam incet in convertirea filmelor la rezolutia playerului. In consecinta, recomand iRiverter , un soft mai vechi dar care poate produce filme compatibile cu X20 (selectati modul u10).

Castile din stoc nu sunt atat de proaste pe cat se crede insa nu sunt nici bune. La volum mic sunt chiar ok insa dupa ce treceti de scara 24 (din 40) incep sa apara problemele de claritate pe castile din stoc. Am testat cu o pereche de Sony si cu Sennheiser – evident, alta viata. Oricum, daca nu va permiteti o schimbare in prima faza, nu va vor ucide nici castile din stoc.

Am promis ca voi face o comparatie minimala intre X20 si Clix2. Voi enumera numai avantajele fiecaruia in detrimentul celuillalt :

iRiver X20 :
- ecran LCD excelent (fata de Amoled – Clix2 : nici la Clix2 nu e deloc slab ecranul )
- baterie schimbabila
- slot MicroSD (un mare plus)

iRiver Clix2 :
- design excelent (a luat recent premiul pentru cel mai bun design de media
player). E mai subtire si mai mic decat X20 , aparenta fragilitatii fiind
distrusa de testele de rezistenta.
- sistemul D-Click (poate fi un mare plus sau un minus – butoanele nu sunt
prezente pe player, el fiind actionat prin atingerea marginilor
playerului)
- suportul de jocuri flash si customizarea meniurilor (in baza aceluiasi suport)

Pret recomandat pentru iRiver X20 : Intre 320 si 350 RON. Eu l-am luat cu 330 de la emag pentru ca acolo vazusem cele mai multe recenzii pozitive la player (absolut toate, de fapt…5 stelute pe linie). Stiu ca nu este un criteriu de alegere a unui magazin, dar emag si-au mai demonstrat seriozitatea in ciuda cresterii preturilor din ultima vreme.

Accesorii recomandate : Husa (merge chiar si una de ochelari mai micuta), set servetele curatare LCD (veti avea nevoie) , folii protectie LCD sau eventual un kit de reparatie (sper sa n-aveti nevoie) . As recomanda si niste casti in-ear, eventual Sennheiser (CX-300 merg la fix, dupa cum am testat si dupa cum zic forumistii – din pacate sunt cam scumpe)

O recenzie mai inteligenta de la oameni cu mai mult timp si experienta : iRiver X20 – pocketables.

iRiver are clar un viitor in domeniul media playerelor, acest lucru fiind demonstrat si de modelul B20 , care inca nu a ajuns in Romania. Similar Clix2-ului dar mai gros, B20 are la randu-i un slot microSD si o antena TV integrata care-l poate transforma intr-un televizor miniatural.

Prin articolul de fata nu am incercat sa demonstrez ca iPod-ul celor de la Apple ar fi un produ prost. Nici pe departe ! Faptul ca a rezistat atata timp pe piata, pe langa campania excelenta de marketing si pozitionarea prin nisa (initiala), arata ca iPod-urile sunt niste playere intr-adevar performante. Din pacate sunt prea scumpe si ofera putine optiuni la modelele de baza comparativ cu alte produse de la firme rivale.

P.S : Sad news for gamers – EA a inghitit asociatia BioWare Corp – Pandemic Studios. Rest in peace Bioware…prietenii stiu de ce.

32 Comments »

Pentru inceput : am incercat sa schimb putin tema blogului si voiam sa cer opinii. Nu am reusit asa ca am revenit la cea veche.Oricum nu va dura mult pana ce blogul meu va trece printr-un proces de rebranding total. Daca va irita noua tema , o voi schimba in cel mai scurt timp posibil.

Titlul postului, jenant de neinspirat, se refera la aparitia a doua noi reclame Hornbach in Bucuresti – una la Aviatorilor si alta pe undeva spre Piata Presei Libere. Aceste noi reclame au o problema – sunt identice cu cele vechi din Piata Unirii. Cum, nu le stiti pe cel vechi ?

Va prezint prima mostra de prostie epocala din partea unor copywriter aflati la limita imbecilitatii – Nuti Siliconescu :

Dupa ce m-am chinuit vreo doua minute sa-mi dau seama la ce naiba e reclama, reclama ce contine o imagine prost editata si hidoasa din start am realizat : Reclama era la creierele de copywriter. Daca vi s-a bagat in cap prin facultate sau prin intermediul media ca oamenii astia ar fi inteligenti, think again ! In ultima saptamana am cunoscut vreo doua specimene si am realizat aceeasi treaba : In marea lor majoritate sunt incredibil de prosti si de aroganti. Ajung la un grad se suficienta anormala dupa doar cateva luni de lucru in domeniu.Cele cateva exceptii din agentiile mari (care nu scapa la randul lor de aroganta) confirma regula.

Nuti Siliconescu era dublata de o alta imagine oribila, Lamnioctopus, un omulet sinistru care semana vag cu Dr.Octopus si ceva mai putin vag cu un aurolac. E clar ca imbecilul (sau imbecilii, ca exista si un art-director) din spatele reclamelor incerca sa sugereze o asociere intre un supererou si un om care foloseste produsele Hornbach si se lasa purtat de utilitatea si fiabilitatea lor. Mai nasol e ca 90% dintre cei care au trecut in prima faza prin fata reclamei (are ceva vechime, vreo 2 saptamani si ) ori au ras ori au avut acel amestec de greata si nervi pe chip. Good job !

Ce e mai grav ? Faptul ca din ce in ce mai multi pusti cred ca au ”what it takes” pentru domeniu.

Fiind mai mult axat pe PR, domeniu in care si lucrez, recunosc ca nu m-ar deranja temporar un post caldut de copywriter pe undeva (eventual pe undeva important). Am un mic portofoliu in domeniu si pe langa blog (care a trecut aproape pe linie moarta de aproape 3 saptamani) scriu destul in stilul cerut in genul asta de agentii. Si totusi, nu cred ca ar sari cineva sa ma angajeze pentru simplul motiv Din pacate, ascensiunea PR-ului si liniaritatea unor anumite posturi din advertising fac ca acest domeniu sa nu imi para atata de atragator. Si daca mi-ar parea atragator, nu cred ca as fi pe lista de oameni pe care cineva i-ar angaja. De ce ? Pentur ca s-ar putea sa fie altii mai buni si pentru ca marile agentii fac schimb de oameni intre ele !

Pe de alta parte, revenind la problema pustilor cu stofa de copywriter se poate demonstra foarte usor ca majoritatea sunt limitati, putin peste nivelul mediu. Toti se cred ”creativi” dar n-au scris in viata lor un articol\pasaj beletristic din proprie initiativa. Voi chiar nu intelegeti ca a fi creativ inseamna sa creezi, nu doar sa iti spui ca un papagal ca esti creativ ? Oameni care nu au ce cauta in facultati de profil au impresia ca o mare companie ii va angaja imediat pentru capacitatea lor extraordinara de a se lauda cu lucruri pe care nu stiu si nu sunt capabili sa le faca.

De-aia a ajuns Nuti Siliconescu in Piata Unirii…

P.S : Sper sa nu se supere nimeni datorita faptului ca eu nu mai pot accesa mai nicio pagina de wordpress la care nu am feed (si nu aveam decat la a mea, restul erau in bookmarks). Are routerul meu (un D-Link I-524 jenant de prost..ca mai toate produsele D-Link wireless) sau wordpress-ul probleme ? Ar mai fi si alternative problemei celor de la ILink (providerul), care in afara de faptul ca in fiecare dimineata tin telefonul pe ocupat (din proprie initiativa, il scot din furca) sunt si deosebit de nesimtiti cand raspund intr-un final la telefon. Sa va reamintesc : Stay away from any D-Link router (Ciso systems or not) !

20 Comments »

Nu stiu sincer daca era cazul sa mai eliberez un ”Best Of” asupra lumii. Celelalte au avut un impact atat de mare incat nici acum majoritatea cititorilor blogului de fata nu le cunosc existenta.

Pentru o retrospectiva , puteti consulta :

-Best of Krossfire – 4th Edition
-Best of Krossfire – 3rd Edition
-Best of Krossfire – 2nd Edition
-Best of Krossfire – 1st Edition

Pentru orice eventualitate si in asteptarea unui mult anuntat rebranding, va prezint ultimele articole interesante din blogul meu :

-*Sub lupa : China – unul dintre cele mai citite, citate si documenate articole din blogul meu.

-*Viata vs. Medicina Naturista – de ce nu vindeca patlagina cancerul

-*Stanga + Dreapta = Love – despre partidele romanesti

-Analiza naivitatii : Nora pentru mama - despre interesantele reactii la un articol mai vechi si destul de cunoscut

-*Prost da mult – de ce nu sunt bune magazinele virtuale

-Tomus Manelarius Suprema \ Manelosaurus – descoperiri epocale cu privire la manelisti (P.S : Stiu ca glumele sunt cam de prost gust)

-Get Medieval – un articol mediocru despre o initiativa ce depaseste acest nivel.

-*Jocurile de alta data – IV – o mult asteptata continuare

-The Innovations of Porn – despre cum a evoluat industria

-Religia : Patronul fricii – un articolas mai controversat

-Backmasking-ul si paranoia – despre ”arta” de a introduce mesaje inversate in melodii.

-End of an era - Game Maker – nu ca ar conta, dar merita adus la cunostinta

-Ghost ride the whip – Din nou, despre prostia americana

-*Motoare chinezesti - Un alt post cu multe accesari si multe controverse despre producatorul de masini Geely

-Acum si voi : Ham Ham – Unii oameni chiar se plictisesc

-S-a rasturnat caruta cu prosti \ Scarpinatul in fund : Tutorial – Pentru aceeasi plictisiti care scriu pe bloguri din dorinta de a defula.

-Umorul romanesc - Despre declinul umorului romanesc

-Bangyourbrain – A retrospective (I) – Recenziil muzicale

-*Post pentru copiii din Etiopia - Un articol plin de patos si de afectiune reala. Cititi ca-mi dau si lacrimile…

-Si nu ne recunoaste noua greselile noastre \ Shit sucks – Oana Tonca…

-Fara numar, fara numar… – Manelismul blogeristic

-*Pentru un soft liber – Proiectul OLPC…

-*Paintball 2.0 – Despre un joculet cu-adevarat interesant…

-De ce mess – Cu mana pe inima : Yahoo !

-Engreza – Engrish ?

-Prost da mult, episodul 2 – Pentru ca romanii au putere de cumparare

-*Dead or Alive : Dead ? – Despre o trupa mare ajunsa un fel de circ…

-*Bruce Campbell – He’s a god, even if you don’t admit it…

-Vitamina C..restina/ Crestinii se intoarce – …sau de ce Iisus n-avea trupa rock.

-Sa crape toti dusmanii – Discutie din RATB

-*La partid… – N-ai ce face ? Fa-ti partid !

-*Criptidele si Romania – Un articol subestimat…

-Muzica se intoarce – …cu Elvenking

-Inca avem un filmulet - Nu e un post fain ci un filmulet interesant.

-*Break-out characters – Evil ? – Despre personajele care fac celebra o serie…

-Pentru a mia oara : Nu suntem jurnalisti - Controverse, controverse…

-*Looking for Group – Despre un comic online care merita timpul pierdut.

P.S : Am pus si stelute la articolele mai interesante. Deh, daca nu am reusit sa produc niciun fel de continut valabil in ultima vreme…vina mea.

6 Comments »

Stiu ca n-am mai scris ceva concrect si interesant de multa vreme. Sper ca de luni lucrurile sa se rezolve in mai bine. O sa incerc sa dau o forma articolului de fata si sa elimin scuzele din peisaj.

As putea sa va povestesc o serie de lucruri neinteresante precum intalnirea mea cu Florian Bichir (”Padre” de la Evenimentul Zilei) la o statie de RATB sau intalnirea cu Laura Andresan la metrou ! Tot la fel de bine as putea sa va povestesc despre inmultirea oripilantelor placute care ”protejeaza” locurile de parcare destinate persoanelor cu dizabilitati. Placutele ne spun suav ”Daca mi-ai luat locul, ia-mi si handicapul !”. Sick.

Cel mai bine ar fi sa incerc sa onorez titlul. Zilele trecute, la munca, cineva mi-a prezentat o lista cu partide politice inregistrate in Romania sau in curs de inregistrare. Cum unele dintre ele erau cel putin ilare, m-am gandit sa vi le prezint aici. Ca majoritatea nu tin cont de vreo ideologie n-ar fi o problema insa ideile de reforme ale unora tin deja de domeniul S.F-ului.

Sa incepem deci cu ”the cream of the crop” :

PARTIDUL DIGITAL NONLINIAR ROMAN (PDNR)

Un slogan bun pentru ”formatiunea” asta ar fi : Programatorii stiu de ce ! In mod ciudat nu vorbim doar de o initiativa tocilareasca de a face ”ordine” in tara ci chiar de o formatiune in curs de inregistrare oficiala. Nu numai ca PDNR exista in multe indexari de partide, dar ei au inceput sa-si deschida si sedii in tara (au vreo patru deja, in orase mari) si sa produca materiale de propaganda (exprimarea lor) care ne arata niste viitori politicieni de incredere. Desi din descrierile de pe site si din mesajele de pe forum (in stilul : Hai ba sa facem ceva, o excursie ceva !) vedem ca membrii sunt total pe langa politica , n-avem decat sa le uram bafta ! Feargus Urquhart presedinte!

PARTIDUL VIETII ROMANESTI (PVR)

Infiintat de scriitorul de romane sf-conspirative Pavel Corut, Partidul Vietii Romanesti a fost si aparent inca este un partid cu o ideologie aproape inexistenta. Ceva ameteala despre istoria neamului nostru, un imn cantat de Daniel Avram (?) pe versurile lui Pavel Corut (evident) si un esec monstruos la alegerile din 2000. Oficial partidul nu mai exista de prin 2002, insa neoficial el exista sub forma unei grupari numite ”Viata si Patria”, sau cel putin asa sustin doi amici din tara. Sa aruncam un pumn de tarana pe Partidul Vietii Romanesti…rest in peace.

PARTIDUL REPUBLICAN ROMAN (PRR)
Partidul infiintat de Gheorghe Dinu sta sub semnul absurudului de la nivelul siglei si a denumirii pana la minunatul lui statut. Ce ideologie reclama PRR ? Ei sunt ”a treia cale” adica ”ordoliberalismul traditional romanesc”. Intrebat de ziaristi de la Evenimentul ce inseamna ”ordoliberalism”, Gheorghe Dinu a raspuns ”este o cale a echilibrului, a pragmatismului.” Ati auzit bai, incultilor ?

PARTIDUL SOCIALIST DEMOCRAT CONSTANTIN TITEL PETRESCU (PSD – CTP)
Formatiunea asta este ilara de la logo (care pare a fi o gluma proasta facuta in MS Paint) pana la numele absurd de lung ce contine o referinta inutila la o personalitate istorica foarte putin vizibila. Sa mai mentionez ca media de varsta este cam aceeasi cu varsta pensionarii ?
Voiam sa mai insist pe tema dar probabil va exista o a doua parte. Totusi, trebuie neaparat sa amintesc si urmatoarele formatiuni :

-Partidul Alternativa Romania (PAR): A fost absorbit de FD (Frontul Democrat). Imi dau seama ce alternative ofereau ei la Romania daca au fost absorbiti de o formatiune formata din Petre Roman, amanta si rudele.
-Partidul Mileniul III (PM3) : Era pe liste, nu stiu daca mai exista si nu cred ca intereseaza pe cineva.

P.S : Nu va speriati…vecinii si fratii (discutabil dupa unii) nostri din Moldova o duc si mai rau. Ei au de votat formatiuni ca ”Mişcarea Profesioniştilor “Speranţa-Nadejda”

21 Comments »

In mod absolut miraculos, cele cateva zile in care nu am avut net (nici acum nu am acasa) in jur de vreo 10 comentarii au reusit sa umple casuta de moderare a domnului Aksimet. Cu exceptia uni comentariu pertinent (radugo, care-mi explica greseala din postul cu ‘intronizarea’ – greseala pe care am corectat-o) restul de comentarii contineau injuraturi. Pentru a continua intr-o tenta vag religioasa : Fericiti cei saraci cu textul, caci a lor este imparatia spamului.

Intentionam sa scriu un post kilometric , insa cum nu am net acasa, nu o voi face. Ma multumesc si cu unul maricel si poate usor lipsit de substanta. Ce am considerat eu important sa redau aici : O discutie din RATB. Evident, exista zeci de discutii din RATB redate pe bloguri, unele credibile, altele mai putin insa ce voi scrie in continuare sta sub semnul autenticului. (mi-am luat si notite)

Un individ de vreo 45 de ani, imbracat intr-un trening mov care cara dupa dansul o sticla de 5L cu vin. Usor ametit, tipul era urmat de ai sai fii, sanatosi si nealcoolizati. Discursul lui era o insiruire de verbe abia inteligibile. Din singurul pronume pe care l-am priceput am inteles ca era vorba de o ”ea”, de mama copiilor. Individul divortase.

La un moment dat, se opreste, beleste ochii si isi ia unul din fii de brat: Bah Ionute ! Stii ba ce fac ba ? Imi iau masina ! 35 de milioane ! Dacia 1300…buna…bunaaaa ! O sa crape ma-ta de ciuda cand ma vede ! Si mi-am luat si lant de aur ba, ca sa ma vada la volan si cu aur la gat !
Dupa un scurt ragaz : O sa crape proasta de ciuda si o sa zica ”Uite pa dracu la volan”. De n-o ramane ea fara lemne la iarna..si nu numa ea, toti dusmanii. O sa crape toti de ciuda cand ma vede la volan.
Autobuzul trece spre casa Poporului. Individul : Aici sta toti smecherii…intr-o luna o sa o vad de la volan. Dacie sa fie, n-are importanta…
Cand am ajuns la Izvor, tipul m-a abordat cu apelatiul : Bai barosane…unde ii gura de la metrou ? La metrou (spre Eroilor, pentru curiosi) discutia a continuat. Copii nu scoteau nicio vorba, tatal ii tot tragea din sticla si dadea mai departe cu Dacia si cu lantul de aur. La un punct se opreste…si revine cu o ploaie de injuraturi la adresa metroului care ”oprea la toate statiile”.

Nu am nimic cu locuitorii din zonele rurale – stilul unora de viata este de respectat. Concluziile discutiei ? Daca ai Dacie 1300 si lemne, esti la randu-ti barosan…sa crape proastele si dusmanii de ciuda…

P.S : Ar vrea cineva niste lecti de chitara pentru incepatori, optimizate si pentru mana stanga pe blog ?

15 Comments »