Din respect
Posted by krossfire on 19 Jan 2012 | Tagged as: Social, Cultural, Politic, Software, Hardware,Online
Una din micile chichite aruncate de profii de romana prin lucrari era ”diateza reflexiv-pasiva”. Bazandu-se pe o forma impersonala a verbelor, respectiva diateza era patroana lucrurilor care ”se” intamplau.
Daca intre timp respectiva denumire a disparut in negura gramaticii limbii romane , obsesia pentru impersonal e inca aproape de mentalul romanesc. In continuare lucrurile ”SE” intampla, fara vreun vinovat si fara legatura cu persoana care emite judecata. Acum cateva zile, animat de evenimente externe, un pusti publica o lunga lamentatie pe Facebook. Omul se plangea ca in Romania ”SE” fura masiv, dar cu doua actualizari in urma postase o colectie de torrente. Cumva, omul se excludea complet din schema furtului. Cum la varsta lui nici discursul meu nu era mai rasarit, am renuntat la ideea de a-l combate direct.
Faptul ca un pusti de 15 ani nu considera furtul digital furt nu e o problema. Faptul ca un procent imens din populatie face acelasi lucru, in timp ce se vaita strigator, schimba putin lucrurile. Mai mult, foarte multi au chiar tupeul sa critice bunurile furate. N-au niciun soft original in PC, dar sunt siguri ca ”Microsoft face numai porcarii”. Au iPhone cu Jailbreak, dar intra pe forumuri pentru a cataloga niste aplicatii furate drept ”gunoaie”. Jocurile se nasc si mor pe torrente, dar industria jocurilor video e ”la pamant”. E greu sa recunoastem, dar suntem lejer parte din acelasi furt pe care-l imputam altora.
Da, de acord ca un politician abil fura cu mult mai mult decat poate un pustan cu ”teava de net”, dar sa nu eliminam o forma de furt doar pentru ca e mai putin grava. Zece filme noi pe luna, 20 de episoade de serial si vreo 5 jocuri nu sunt ”o cantitate neglijabila”. Daca luam o medie de 20 de euro pretul filmului, 3-5 euro pretul unui episod de serial nou (format digital) si vreo 40 de euro pretul unui joc nou aparut (clasic sau digital), ajungem la o paguba de cateva sute de euro de persoana, lunar. Fie ca gaura e in buzunarul unui producator care se chinuie sa-si tina barca la suprafata, fie in buzunarul unui artist independent, nu prea conteaza. Cert este ca aia 100 000 de cumparatori legitimi cara in spate 500 000 de pirati. Nu de alta, dar din tranzactiile astea are si economia cate ceva de castigat.
Ar fi absolut stupid sa propun sa cumperi ”tot” ce consumi din mediul digital. Nu pentru ca n-ar exista banii. In cazul celor interesati direct, bani pot fi pusi de o parte (sunt jocuri de calitate pe Steam mai ieftine decat un pachet de tigari). Din punctul asta de vedere, accesul la cultura n-a fost niciodata mai ieftin. Nu-i vorba nici de ”salariile din Romania”. De acord ca sunt mici, dar nici n-ai de ce sa justifici un joc de 200 RON in fata unui om care nu are ce manca. Daca genul ala de achizitie e prioritara pentru el, atunci aia e strict problema lui. Ar fi greu sa cumperi tot ce consumi pentru ca, unele bunuri sunt complet inaccesibile, iar altele nu sunt oferite intr-o forma convenabila. Si, de ce sa nu recunoastem, altele sunt de o calitate cel putin indoielnica. Pana la urma, torrentele si retelele de sharing au un avantaj: poti incerca un bun finit INAINTE de a-l cumpara.

(Sursa: explosm.net)
Deci, ce ar fi de facut? E simplu, e vorba de putin respect. Intr-un scurt interviu, Neil Gaiman se declara neafectat de piratarea cartilor lui. Pentru el, o carte piratata e o ”carte imprumutata”. Aici vine insa si reversul. Logica e simpla: imprumuti cartea, te impresioneaza, devii fan, iar apoi incepi sa achizitionezi materialele autorului respectiv. Cam asta ar fi si cursul actiunii in cazul unor tari mai putin dotate financiar. Tot ce trebuie sa faci este sa-i recompensezi pe cei care ti-au destins seara sau ocupat weekendul. Nu vei cumpara toate Continue Reading»











